referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

George Bacovia

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Bacovia se proiectează pe scena lui provincială, care Å£ine loc de teatrum mundi, când ca un ecou docil al spaimei universale, ca victimă mută ÅŸi neputincioasă în faÅ£a tiraniei societăţii ÅŸi a neantului, când ca un revoltat împotriva destinului sau cel puÅ£in ca spirit lucid, întâmpinându-ÅŸi condiÅ£ia cu o demnă resemnare. De aici dubla faţă a poetului...

Varianta Printabila 


1 Gr. Sc. Spiru Haret U.C.E.C.O.M.

























Fuiorea Andrei Bogdan
Cls. A XI-A B

BACOVIA




Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a rs amar
Şi-a plns mereu.

Cu-al meu aspect
Făcea să mor
Căci tuturor
Păream suspect.
(Epitaf)                    


I.    INTRODUCERE


Bacovia se proiectează pe scena lui provincială, care ţine loc de teatrum mundi, cnd ca un ecou docil al spaimei universale, ca victimă mută şi neputincioasă n faţa tiraniei societăţii şi a neantului, cnd ca un revoltat mpotriva destinului sau cel puţin ca spirit lucid, ntmpinndu-şi condiţia cu o demnă resemnare. De aici dubla faţă a poetului. Pe de o parte, aceea de siluetă umilă, terorizată, ori de personalitate complet anulată, retrogradată la stadiul  unui ghem de nervi al unui obiect dezafectat, al unei umbre fantomatice; pe de altă parte, aceea a insului afişnd masca sarcasmului şi autoironiei, spre a-şi acoperi plnsul intern şi a prentmpina riscul complacerii n poza damnatului. Dincolo nsă de aceste posturi cutremurate, transpare chipul unui solicitat deopotrivă de nostalgia comuniunii senine cu natura şi umanitatea, dar şi de ardoarea profetului, blestemnd lumea lui „a avea” n numele lumii lui „a fi”. Traversnd n fulgere scurte un orizont opac, astfel de accente dau geamătul bacovian timbrul neaşteptat al apelului viril la mpotrivire şi ncredere n metamorfoza fericită a omului ca fiinţă socială, dacă nu şi ca fiinţă muritoare.
Poet al eşecului şi al speranţei resuscitate din cenuşă, G. Bacovia se apropie şi se desparte de creatorii apocalipselor moderne.
S-a spus că e, prin formaţie, un simbolist, dar şi depăşeşte epoca, aparţinnd poeziei romne moderne. E legat strns de oraşul natal Bacău, unde s-a născut n 1881, ca fiu de comerciant. Numele său adevărat era George Vasiliu. Studiile elementare şi secundare le-a desfăşurat n oraşul de pe Bistriţa; studiile superioare, de drept, la Bucureşti şi Iaşi, cu licenţă. Nu a profesat avocatura, ci a fost mic funcţionar, trăind din greu şi dedicndu-se poeziei. A fost hărţuit mereu, de boală - fapt reflectat n versurile sale sumbre.
n 1928, se căsătoreşte cu Agatha Cristescu şi se mută la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară.
A debutat in "Literatorul" lui Macedonski, nsă primul volum "Plumb" apare n 1916, premiat de Ministerul Artelor. Celelalte cărţi poetice apar destul de rar: "Scntei galbene" (1926), "Cu voi" (1930), "Comedii n fond" (1936), "Stante burgheze" (1946). Versurile sale sunt profund originale, crend aşa numita atmosferă bacoviană. Capodoperele bacoviene sunt: "Plumb", "Decembrie", "Lacustra", "Cuptor", "Nervi de primăvară", "Amurg violet", "Alb", "Vocale".



II.    SENTIMENTUL MORŢII


Moartea n aspectul ei cel mai fizic, mai cadaveric, şi impune n poezia bacoviană prezenţa cu autoritatea de care beneficia n viziunile medievale.
n oraşul bacovian, fără a se prinde n horă macabră, populaţia este bntuită sau cel puţin adiată de ceea ce el numeşte „aerul morţilor”


1 Ascultam acele poveşti,
Deşi nu era vremea lor –
Cum nu-nţelegi cnd priveşti
Aerul morţilor.
(Controversă)                 

nregistrnd simptomele acestei morţi universale, Bacovia şi avertizează iubita asupra etapelor descompunerii. ntr-o poezie ca Renunţare, el se şi consideră pur şi simplu un cadavru.

n grădina moartă,
Am sărit aseară peste zidul mort –
Pasul meu, ncet, se oprea n loc –
Conştient de soartă, de durere orb,
n grădina moartă
A sosit un mort.

Morţi ntrezărea şi Eminescu. nsă la Eminescu , cel puţin acela din Mortua est şi Melancolie, iubita şi părăseşte făptura ca să retrăiască o existenţă selenară, iar poetul nsuşi, orict de ncredinţat ar fi de pieirea insului, socoteşte principiul vieţii inalterabil, de vreme ce sufletele se rencarnează n alte existenţe.

III.    NATURA


Prezentă aproape n fiecare poezie, natura concurează oraşul. Solidară cu materia inertă a zidurilor, materia vie mpărtăşeşte ntru totul destinul cetăţii. Vegetaţia, copacii, iarba, florile declină ca şi zidurile, sub presiunea aceloraşi forţe dezagregate.
Anotimpurile predominante sunt toamna şi iarna care, o dată instalate, par a nu se mai clinti, instituind un climat de eră primordială. Ploaia, vntul, zăpada bat continuu, mai rar n rafale violente.

Scrţie toamna din crengi ostenite
Pe garduri bătrne, pe streşini de lemn,
Şi frunzele cad ca un sinistru semn
n liniştea grădinii adormite.

O palidă fată cu gesturi grăbite
Aşteaptă pe noul amor…
Pe cnd, discordant şi nfiorător.
Scrţie toamna din crengi ostenite
(n grădină)            


    Tăcerea, constituie un alt motiv interior al poeziei bacoviene, nu reprezintă nsă dect extrem de rar o simplă invitaţie descriptivă, o notă a cadrului exterior. ndeplinind aceeaşi funcţie ambivalentă, de intensificare a depresiunii şi, chiar dacă mai rar, de mpăcare cu sine şi promisiune a unui nou orizont, ea cuprinde semnificaţii variate.


IV.    MUZICA

Ct de profundă i era pasiunea muzicală o certifică prezenţa, n repertoriul lui poetic a diverselor instrumente, alcătuind o adevărată orchestră, instalată pe podiumul lumii. n sensul propriu al cuvntului, ca ansamblu simfonic, orchestra acţionează mai rar. Numai ntr-o singură poezie o ntlnim n formaţie restrnsă.

Orchestra ncepu cu-o indignare graţioasă.
Salonul alb visa cu roze albe –
Un vals de voaluri albe.
(Alb)                    
    
    Frecvent apare şi ruda ei săracă, fanfara, prezentă n parcurile de duminică sau smbătă seara: „n oraş suspină un vals de fanfară”. De aici sunt trimise, ca din spatele unei săli de concert, ecouri stinse.
BIBLIOGRAFIE










Galeria scriitorilor - 50 de portrete    -color  -  Boris Crăciun     Editura Porţile Orientului Iaşi
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica