referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Reprezentarea artistica a lumii muntenilor - Baltagul

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Romanul debutează cu prezentarea locuitorilor din Măgura Tarcăului, un sat din „munţii ţărilor de sus”, printre care se numără si Vitoria Lipan care aşteaptă să i se întoarcă soţul plecat la Dorna să cumpere nişte oi şi de la care nu a primit nici un semn. Pe măsură ce timpul trece îngrijorarea pătrunde din ce în ce mai mult în sufletul femeii care după ce apelează la preotul satului şi la baba Maranda, vrăjitoarea, se hotărăşte...

Varianta Printabila 


1 VINTIL ADRIAN-VALENTIN
COLEGIUL ECONOMIC BUZU
CLASA a XI-a B




Reprezentarea artistic a lumii muntenilor n romanul                               „Baltagul”                                                                                          de Mihail Sadoveanu




    „Sadovenianismul, fenomen spiritual complex, reprezintă in primul rnd, o rarisimă capacitate asociativă, un aliaj de real si fabulos, de candoare, de revoltă si sublim, artistul ridicndu-se ca mai nainte Eminescu, de la personal si mărginit la totalitate (…). Stilul sadovenian – sinteza de romantism, de echilibru clasic si fertile aluviuni folclorice – urmează hotărt particularităţi ale fondului naţional. Intre liniştea aproape siderala a pastorului din Mioriţa, intre liniştea-miraj la astralul Eminescu si liniştea-nţelepciune (adică acord cu destinul) la Sadoveanu – filiaţia e nvederată. Sadoveanu, e, ca si Eminescu, un rezonator multiplu, in al cărui suflet vibrează milioane de sensibilităţi. După Eminescu, daca au creat valori incontestabile, pline de substanţă umana, nimeni n-a realizat o mai completa harta a spiritualităţii poporului romn in dominantele lui” (C.Ciopraga).
    Romanul Baltagul, scris in numai 17 zile, apărut n 1930, are ca surse de inspiraţie trei balade populare din care sunt preluate anumite teme şi motive mitice: „Salga” (dorinţa de mplinire a dreptăţii), „Dolca” (ideea de legătură a omului cu animalul devotat), „Mioriţa” (tema, motivul, conflictul, concepţia asupra morţii).
    SUBIECTUL  ROMANULUI.
Romanul debutează cu prezentarea locuitorilor din Măgura Tarcăului, un sat din „munţii ţărilor de sus”, printre care se numără si Vitoria Lipan care aşteaptă să i se ntoarcă soţul plecat la Dorna să cumpere nişte oi şi de la care nu a primit nici un semn. Pe măsură ce timpul trece ngrijorarea pătrunde din ce n ce mai mult n sufletul femeii care după ce apelează la preotul satului şi la baba Maranda, vrăjitoarea, se hotărăşte să plece n căutarea lui Nechifor, deoarece o mulţime de semne prevestitoare, asemeni unei chemări, o ndeamnă la drum: şi visează soţul trecnd o apă neagră, ţine post negru, cocoşul cnta cu ciocul spre poartă, „semn de plecare”, iar „nourul către Ceahlău e cu bucluc”.
După ce pune ordine n gospodărie şi vinde unele lucruri pentru a face rost de banii necesari călătoriei pe care urma să o facă, Vitoria i comanda fiului ei Gheorghiţă un baltag nou şi pleacă nsoţit de acesta urmnd ntocmai drumul străbătut de bărbatul ei. n fiecare localitate ntreabă de „bărbatul cu căciulă brumărie şi cal ţintat”, aflnd n felul acesta că la Vatra Dornei Nechifor a cumpărat 300 de oi si a pornit nsoţit de ciobani să le coboare la iernat. Lipan era nsoţit de ncă doi munteni, două cunoştinţe vechi, care voiau să cumpere de la el 100 de oi. Ajungnd la Suha Vitoria constată că aici au ajuns numai doi ciobani si nu trei. nţelege că ntre Sabasa si Suha s-a petrecut omorul şi ntorcndu-se la Sabasa găseşte cinele care l nsoţise pe Nechifor şi are certitudinea că o va ajuta să şi găsească soţul. Călăuzită de Lupu, Vitoria găseşte osemintele lui Nechifor ntr-o prăpastie. Vitoria mplineşte datinile necesare pentru mort, anunţă autorităţile şi se pregăteşte să nfăptuiască răzbunarea. Adună la nmormntare şi oamenii stăpnirii, cu domnul subprefect, adună şi gospodarii străini veniţi de peste munte şi pretinznd că mortul i-a comunicat totul, ea reconstituie, după o logică ţărănească, cu o minuţiozitate exactă, toate detaliile crimei. Cernd baltagul de la Calistrat Bogza, ea incită pe făptaş prin ntrebarea: „Ce te uiţi, Gheorghiţă aşa la baltag?, „este scris pe el ceva?”, ca apoi să zică cu mirare: „Gheorghiţă, mi se pare că pe baltag a scris snge şi acesta-i omul care a lovit pe tatăl tău”. Bogza se pierde cu firea şi n ncercarea de a fugi este lovit de Gheoghiţă cu baltagul n frunte, iar cinele „se repezi la beregata, mestecnd mormăiri sălbatice cu snge”. La mărturisirea pe care o cere muribundul, adevărul triumfa, iar pedeapsa devine justiţiară, după legea locurilor „baltag pentru baltag”. Vitoria şi reia preocupările gospodăreşti şi se gndeşte la pomenirea de 9 zile, 40 de zile, la aducerea Minodorei să vadă mormntul tatălui său.
    STRUCTURA ROMANULUI.
Pe parcursul romanului sunt evidenţiate două componente: una simbolică-mitică şi cealaltă epică realistă, care se interferează pe parcursul ntregului roman.
Organizat in 16 capitole, romanul subliniază trei concepte fundamentale:
-    aşteptarea femeii stăpnită de nelinişte şi speranţă, de semne rău prevestitoare (capitolele 1 – 6);
-    căutarea lui Nechifor de către soţia şi fiul sau (capitolele 7 – 13);
-    găsirea rămăşiţelor pămnteşti ale lui Nechifor, ritualul nmormntării, demascarea criminalilor, nfăptuirea actului justiţiar;
    VIZIUNEA ASUPRA LUMII – mit si tradiţie, figura Vitoriei Lipan, rolul naturii .
Vitoria Lipan, munteancă de la Măgura Tarcăului, trăieşte viaţa aspră a oamenilor de la munte. Ei şi cştigă pinea de toate zilele cu toporul ori cu coţa, foarte pricepuţi n meşteşugul oieritului, cunoscnd taina laptelui acru şi a brnzei de burduf; iar femeile „trăgeau lna n fuşalăi”.
Figură reprezentativă de erou popular, Vitoria ntruneşte calităţi fundamentale ale omului simplu care se nscriu n principiile etice pe care le apreciază cel mai mult poporul romn: cultul adevărului, al dreptăţii, al respectării legii strămoşeşti şi al datinei. „Ea nu este o individualitate, ci un exponent al speţei” (G. Călinescu).
Scriitorul realizează un portret al eroinei n cteva linii, concentrnd frumuseţea şi forţa lăuntrică, inefabilul feminin: „Ea era deasupra tuturora; avea ntr-nsa o putere ş-o taină pe care Lipan nu era n stare să le deslege. Venea la dnsa ca la apa cea bună”.
Scriitorul dezvăluie neliniştea eroinei datorată ntrzierii (şaptezeci şi trei de zile), peste obicei, a lui Nechifor Lipan, „dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani”, plecat la Dorna să cumpere oi.
Mergnd la părintele Daniil pentru sfat, ea aduce n sprijinul grijii şi neliniştii sale dragostea ei statornică pentru bărbatul căruia ajunsese să-i ştie „drumul şi ntoarcerile. Poate zăbovi, o zi ori două, cu lăutari şi cu petrecere, ca un bărbat ce se află; nsă după aceea vine la sălaşul lui. Ştie că-l doresc şi nici eu nu i-am fost urtă”. Munteanca şi cunoaşte bărbatul aşa cum ştie semnele vremii.

1 n aceste clipe grele, de căutare a adevărului despre bărbatul ei, ea are revelaţia păstrării tinereţii iubirii. Călătorind după semnele ei, „Vitoria trăieşte retrospectiv taina iubirii” (Z. Sngeorzan). ntreaga strategie a Vitoriei se desfăşoară ntre două coordonate fundamentale ale cunoaşterii: ştiinţa semnelor, „vocea anotimpului”, n deplin acord cu „vocea experienţei morale (intuitivă şi profetică) care se completează şi se desfăşoară paralel” (Z. Sngeorzan). Acţionnd n funcţie de aceste coordonate, eroina se defineşte pe sine.
Primele semne rău prevestitoare sunt visele: cel dinti vis, care a mpuns-o n inimă şi a tulburat-o, „i-l arată pe Nechifor Lipan călare, cu spatele ntors către ea”; Altădată la visat rău, „trecnd călare o apă neagră… era cu faţa ncolo”.
Un semn rău este şi glasul lui Lipan, venit din memoria ei afectivă, „dar nu putea să-i vadă chipul”, deci sincronizarea cu realitatea nu are loc. Neliniştea devine bănuială, „un vierme neadormit”. Pentru Vitoria, timpul stătu; l nsemna totuşi cu „vinerele negre, n care se purta de colo-colo, fără hrană, fără apă, fără cuvnt, cu broboada cernită peste gură”; e un chip al durerii, căci Vitoria „se desfăcuse ncet-ncet de lume şi intrase oarecum n sine”.
Acolo, n labirintul său interior (labirintul – metaforă a căutării) se petrec toate, ntr-un timp şi un spaţiu numai al ei, de unde răzbat toate hotărrile şi acţiunile ei (Marin Mincu).
Vitoria „nu măsoară vremea cu calendarul, ci cu semnele cerului”, observa G. Călinescu. Ea nţelege semnele naturii. Elementele naturii ndeplinesc o funcţie simbolică. Declanşarea iernii vesteşte drama.
Alte semne vin din vremuri imemorabile: „cucoşul, aşezat pe prag, se ntoarse cu pliscul spre poartă, dă semn de plecare, deci Lipan nu va veni.” Vitoria este o sinteză de spiritualitate străveche romnească, ea respectă neabătut datina moştenită din vechime manifestată n viaţa cotidiană, sau la evenimente cruciale (nunţi, botezuri, nmormntări).
Ea dezvăluie o intuiţie psihologică pătrunzătoare. nţelege că experienţa drumurilor pe care va umbla i va maturiza feciorul, acum ncă copil, şi că acesta va deveni bărbat: „Nu te uita urt Gheorghiţă, că pentru tine de-acu nainte ncepe a răsări soarele… nţelege că jucăriile au stat. De-acu trebuie să te arăţi bărbat”.
Solemnitatea pregătirii plecării dezvăluie astfel un ritual străvechi. Modul de viaţă, moştenit din strămoşi, are automatismele lui, pe care Vitoria le respectă. nţelepciunea, inteligenţa şi luciditatea i călăuzeşte comportamentul: cere bani mărunţi negustorului să-i aibă la ndemnă, i leagă ntr-un colţ de năframă; s-a hotărt să umble „dect ntre răsăritul şi asfinţitul soarelui” şi să se alăture pe lngă oameni. O voinţă neclintită şi o judecată limpede o nsoţesc permanent: „Mai ales dacă-i pierit, cată să-l găsesc; căci viu se poate ntoarce şi singur”.
Vitoria reconstituie drumul făcut de bărbatul ei; toate mişcările lui sunt reluate. „Se ferea de adunări de oameni, alteori se amesteca printre lume ca să poată mai bine iscodi şi băga de seamă”. „Semnele ce i se arată sunt ndelung gndite, un vis risipeşte o ndoială şi aduce alta; ea caută confirmările n lumea din jur. Sadoveanu regizează magistral invazia derutei feminine” (Z. Sngeorzan).
Scena găsirii cinelui la Sabasa este de o pătrunzătoare observaţie psihologică. Scriitorul este atent la reacţiile femeii, care  dezvăluie ce se petrece n sufletul ei: „Femeia avea n ea o sfrşeală bolnavă şi-n acelaşi timp o bucurie, găsind n animal o parte din fiinţa celui prăpădit”. Vitoria regizează impecabil scena demascării vinovaţilor. Ea mplineşte judecata dreaptă, fără de care sufletul ei nu ar fi avut odihnă.
Datoria faţă de bărbatul ucis fusese „mplinită cu muchea baltagului n frunte” asupra ucigaşului prin feciorul ei Gheorghiţă. Pentru Vitoria datoria creştinească se află nainte de toate. Ea trebuie să-şi scoată bărbatul din prăpastie, să-l ngroape n  ţintirim, „să nu răme ntre lupi, să-l aduc ntre creştini”.
Datina nmormntării şi pedepsirea ucigaşilor vin dintr-o etică străveche a poporului: „cine ucide om nu se poate să scape fără pedeapsa dumnezeiască. Blăstămat este să fie urmărit şi dat pe faţă. Dator este să-l urmărească omul, rnduit este să-l urmărească fiarele şi dobitoacele”.
Vitoria a trăit o metamorfoză fundamentală: „Nimeni nu poate sări peste umbra lui”, spunea rznd Nechifor Lipan. Femeia trece peste această umbră dobndind lumina adevărului şi dreptăţii ndeplinite.
n comportamentul Vitoriei se cuprinde o ntreagă filozofie de viaţă (ca şi ciobanul din Mioriţa), un echilibru şi o măsură n toate, fără nici o tnguire, moştenite din asprimea vieţii din vremuri uitate. Odată mplinită datoria către cel ucis, totul reintră n tiparul vieţii de la munte: „Ş-apoi, după aceia ne-om ntoarce iar la Măgura, ca să luam de coadă toate cte le-am lăsat. Iar pe soră-ta să ştii că nici c-un chip nu mă voi nvoi ca s-o dau după feciorul acela nalt şi cu nasul mare al dăscăliţei lui Topor”. Liniştea şi ordinea vieţii au fost restabilite. Descoperind adevărul Vitoria verifică implicit armonia universului: „află ceva mai mult dect pe făptuitorii omorului şi anume că lumea are o coerenţă pe care moartea lui Lipan n-a distrus-o”, notează N. Manolescu.
    SEMNIFICAŢIA TITLULUI.
Titlul este simbolic, deoarece n mitologia autentică baltagul reprezintă instrumentul legii nescrise, legii morale, fiind arma magică şi simbolică destinată să ndeplinească dreptatea. n basmele populare ea este furată de zmei şi redobndită de personajul pozitiv. Principala particularitate a baltagului este că, atunci cnd este folosit pentru nfăptuirea dreptăţii, acesta nu se pătează de snge.
Cuvntul „baltag” poate proveni si de la grecescul „labrys”, care nseamnă secure cu două tăişuri, dar şi labirint. Labirintul este ilustrat de drumul pe care l străbate Vitoria pentru a-şi găsi soţul ucis. Vitoria porneşte n căutarea lui Nechifor din interior, din ntuneric pentru a ajunge la lumină.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica