referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Universul liricii lui George Bacovia

Categoria: Referat Romana

Descriere:

 Universul liricii lui George Bacovia  - Bacovia devine un poet cu un contur distinct de la primul său volum de poezii Plumb, prin care se impune ca un poet autentic şi original, cu o tonalitate cu totul nouă în poezia noastră de până atunci. În cadrul poeziei noastre simboliste, alături de Dimitrie Anghel, de Ion Minulescu şi alţii, Bacovia ocupă un loc aparte...

Varianta Printabila 


1     G.Bacovia - Universul liricii

    Bacovia devine un poet cu un contur distinct de la primul său volum de poezii Plumb, prin care se impune ca un poet autentic şi original, cu o tonalitate cu totul nouă n poezia noastră de pnă atunci. n cadrul poeziei noastre simboliste, alături de Dimitrie Anghel, de Ion Minulescu şi alţii, Bacovia ocupă un loc aparte. Motivelor florale şi insinuanta de  melancolie ale lui Anghel, celor exotice şi fanteziste ale lui Minulescu, Bacovia le-a alăturat peisajul vrstelor geologice, decorul aşezărilor lacustre, ca şi viziunile provinciale mohorte şi funeste din Plumb. Prin poeziile sale, el creează ncă de la nceput - cum avea să scrie E. Lovinscu - ”o atmosferă de copleşitoare dezolare, de toamne reci cu ploi putrede, cu arbori cangrenaţi, limitat ntr-un peisagiu de mahala de oraş provincial, ntre cimitir şi abator, cu căsuţele scufundate n noroaie eterne, cu grădina publică răvăşită, cu melancolia caterincilor şi bucuria panoramelor, o atmosferă de plumb, n care pluteşte obsesia morţii şi a neantului o descompunere a fiinţei organice “.
    Cerul poeziei bacoviene e greu, de plumb, năbuşitor şi duşmănos, gata parcă să se prăbuşească peste oameni, să-i strivească; orizontul ntre marginile căruia această poezie şi vibrează acordurile sumbre este nchis  cenuşiu, străbătut de corbi negri, “corbii poetului Tradem şi ai lui Edgar Poe, care taie văzduhul  “diametral” singuratici sau n stoluri dense, lugubre”.
    n volumul Plumb (1916) se creează ndeosebi o viziune de infern, prin evocarea ploilor lungi, despletite şi reci, a zăpezilor nesfrşite, care iarna ngroapă totul sub căderile lui continui, viziunea ospiciilor, abatoarelor şi cărămizilor din care se aude metalic şi sonor cntecul trist şi deprimant al fanfarei militare, ntr-un cuvnt o lume a deznădejdii, absurdă şi halucinantă.
    Cu volumul Scntei galbene (1926) orizontul poeziei bacoviene pare să se lumineze un moment, umbra continuă de plumb e dată puţin la o parte, şi n locul priveliştilor dezolante, se profilează burguri medievale şi voievozi n haine violete, dintr-un ndepărtat secol al XV-lea. Atmosferei macabre şi apăsătoare i se substituie acum un aer de idilă primăvăratică, madrigalul n locul litaniei şi ironia şi schiţează zmbetul complice.
    n volumele Cu voi (1936) şi Stanţe burgheze (1946) fibra ironică este adncită cu mijloace rafinate şi mbogăţită cu umor fin şi discret. Deznădejdea surdă a poetului şi crisparea sufletească este nchisă n versuri reflexive, de o notaţie mai mult enigmatică, ambiguă.
    n general, Bacovia este un poet al oraşului provincial. Poetul acordă atenţie deosebită descompunerii orăşelului provincial, mizeriei izolate; manifestă o preferinţă maladivă pentru anotimpul galben al toamnei, cnd natura se pregăteşte de hibernare şi cnd nvelişul vegetal se ofileşte, se usucă, piere descompus.
    Bacovia este un poet al ploii, poate cel mai mare poet al sonetelor pluviale din literatura noastră. Peste trg, pretutindeni plouă fără ncetare, obsedant, apărător, rece şi dezolant ca n poeziile: Note de toamnă; Rar; Plouă:
“Plouă, plouă, plouă
Vreme de beţie
Şi s-asculţi pustiul
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă”.
(Rar)
    Toamna Bacoviană e sumbră, mohovită, nfiorată de frigul din camere, de clipocitul murdar al noroiului călcat n picioare pe trotuare, de melancolia sumbră a tuberculoşilor. ntregul peisaj e cuprins de fiorul ngheţat al toamnei, al decorului macabru pe care “anotimpul galben” l evocă poetului:
“E toamnă, e foşnet, e somn
Copacii, pe stradă, oftează
E tuse, e plnset, e gol
Şi-i frig, şi burează”
(Nervi de toamnă).
  
1  Iarna bacoviană nu este surprinsă n măreţia ei, ci poetul i surprinde tocmai momentul critic, topirea, amestecul de ploaie şi de fulgi, de frig şi de singurătate, caracteristic mai ales nceputului anotimpului alb:
“Şi toamna şi iarna
Coboară-amndouă
Şi plouă şi ninge
Şi ninge şi plouă”
(Moină).
    Uneori există impresia unei nzăpeziri totale, a unei izolări complete a oamenilor ntre ei. ntregul trg pare a fi transformat ntr-un cimitir, uşile nu se mai pot deschide, zăpada a invadat totul:
“E ziuă şi ce ntuneric
Mai spune s-aducă şi lampa
Te uită, zăpada-i ct gardul
Şi-a prins promoroacă şi clampa”.
(Decembre)
    Primăvara bacoviană a lipsită de tumultul, de veselia, de speranţele pe care le aduce acest anotimp. Renvierea naturii, care este pentru poet doar “o nouă primăvară pe vechile dureri”, i trezeşte melancolia şi-i intensifică pnă la nfiorare gndul unei existenţe inutile:
“Melancolia m-a prins pe stradă
Sunt ameţit
Oh, primăvara iar a venit
Palid şi mut
Mii de femei au trecut
Melancolia m-a prins pe stradă”.
(Nervi de primăvară)
    Vara, poetul este copleşit de arşiţa dogoritoare şi invadat de miasmele pe care le exaltă descompunerea materiei organice sub soarele torid:
“Sunt cţiva morţi n oraş, iubito
Chiar pentru asta am venit să-ţi spun
Pe catafalc, de căldură-n oraş
ncet, cadavrele se descompun”.
(Cuptor)
    Iubirea bacoviană poartă şi ea amprenta descompunerii, a perisabilităţii.
    Bacovia este n primul rnd un simbolist. Găsim n poezia sa influenţe din E. Poe, Rollinat, Laforgue, Baudelaire, Verlaine - n atmosfera de nevroză, gustul pentru satanic, ideea morţii, cromatica şi predilecţia pentru muzică.
    Bacovia este un inadaptat n societate ca şi Eminescu şi la fel ca acesta, manifestă a aversiune puternică faţă de această ornduire, şi deplnge soarta care-l obligă să trăiască ntr-o societate clădită pe inechitate. De aceea universul său l vor forma: copiii şi fecioarele tuberculoase, palidele muncitoare, poetul nsuşi rătăcind fără sens prin parcuri solitare, ascultnd somnul, plnsul, golul, frigul, tristeţea, umezeala, răceala, nevroza. Culorile sale sunt concentrate - dar abundă negrul, culoarea morţii, albul capătă o nuanţă de fenebros - e coloarea cancerului, a ftiziei, cenuşiul care sugerează singurătatea vecină cu moartea. Mai ntlnim violetul, galbenul, roşul incidental, verdele, griul, fumuriul etc.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica