referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Satul romanesc la George Cosbuc

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Coşbuc a proiectat o epopee bazată pe motive folclorice însă toată munca lui s-a concretizat doar în câteva fragmente care au dat mai apoi naştere la două balade care vorbesc despre marile evenimente din viaţa satului: Nunta Zamfirei, o descriere a ceremonialului nunţii ţărăneşti şi Moartea lui Fulger, o evocare a străvechiul ritual al înmormântării...

Varianta Printabila 


1 Satul romnesc n opera lui George Coşbuc



ntiul mare poet pe care ni l-a dat Ardealul vede lumina soarelui n anul 1866, in satul Hordou (azi George Coşbuc). Casa din piatră, cu tindă si cinci odăi, fusese ridicată n 1840 de tatăl sau, Sebastian, preot provenit dintr-o familie cu o lungă istorie preoţească.
    Trecuseră abia şapte ani de la formarea statului naţional romn şi acest fapt adusese o rază de speranţă n inimile tuturor romnilor din Transilvania. Spiritul naţional al acestor oameni ncepe să se facă din ce n ce mai mult simţit şi să se reflecte n mentalitatea lor. Acesta este mediul n care s-a născut şi a copilărit George Coşbuc, formndu-se ca om, vrăjit de tot ceea ce nseamnă satul romnesc.
    Tema poeziilor pe care Coşbuc le-a scris de-a lungul vieţii reflectă, n mod inevitabil, fascinaţia sa faţă de cel mai reprezentativ simbol al romnilor: satul, alături de tradiţiile, obiceiurile şi sentimentele ţăranilor de aici.
    Coşbuc a proiectat o epopee bazată pe motive folclorice nsă toată munca lui s-a concretizat doar n cteva fragmente care au dat mai apoi naştere la două balade care vorbesc despre marile evenimente din viaţa satului: Nunta Zamfirei, o descriere a ceremonialului nunţii ţărăneşti şi Moartea lui Fulger, o evocare a străvechiul ritual al nmormntării.
Balada Nunta Zamfirei ne face să asistăm la nunta fetei lui Săgeată-mpărat, Zamfira, cu prinţul răsăritean Viorel. Dacă nlăturăm elementul fabulos descoperim o lume reală, uşor de recunoscut, prin nimic falsificată. Personajele, cu numele lor situează poezia n limitele tradiţiei şi basmului. Zamfira, nume des ntlnit n lumea satului, fiică de "domn" şi-a ales ca mire pe Viorel - alt nume din lumea satului transilvănean - un "prinţ" frumos, venit de undeva "dintr-un afund de Răsărit".
Ca orice fată frumoasă, Zamfira a fost "peţită des", dar ea n-a ales dect pe care i-a fost "menit", pe "cel mai drag", sintetiznd concepţia populară conform căreia la baza căsătoriei trebuie să stea dragostea. Zvonul nunţii s-a răspndit ndată peste "o mie de crăimi". mpăraţii şi regii şi-au mbrăcat purpura, nuntaşii din nouăzeci de ţări s-au urcat n rădvane trase de cte patru cai. Dar mpăraţii sosiţi din "Zorit" şi din "Apus" nu par străini, ci, dimpotrivă, foarte cunoscuţi, aparţinnd parcă unui singur neam. Ei sunt: "bătrnul Grui" cu nume baladesc, şi Ţinteş, cel cu "trainic rost", şi Bardeş "cel cu adăpost prin munţi slhui", dar şi un Peneş-mpărat, un "Paltin-crai", Mugur-mpărat şi Barbă-Cot, piticul, personaje ce amintesc de lumea basmului romnesc, cu feţi-frumoşi, regi şi sfetnici.
Zamfira e sprintenă "cu mers isteţ", mlădie şi năltuţă, cu mijloc subţire, ncins cu "bru-de-argint". Flăcăii chipeşi, au coifuri pe cap şi prăsea la şold, după moda grănicerească din ţara Năsăudului, iar regii sunt mbrăcaţi n purpură, rochiţele copilelor şi flăcăilor amintesc de tipicul port popular: "Ce fete dragi! Dar ce comori / Pe rochii lungi ţesute-n flori / Iar hainele de pe feciori / Sclipeau de argint". Ceremonialul nunţii, hiperbolizat, este nsă ţărănesc. Cum nunta e un eveniment deosebit n viaţa satului, la sărbătoare participă ntregul sat, dar şi nuntaşi din satele vecine. Obiceiurile de nuntă, dincolo de cadrul de basm al poeziei, sunt cele obişnuite n viaţa satului transilvănean. Alaiul mirelui nu are absolut nimic supranatural, fiind rupt din viaţa reală. Mirele e ntmpinat de alaiul miresei, n frunte cu Paltin-crai, n funcţia de staroste, n sunetele de treasc şi trmbiţi şi n chiote de veselie. Momentul capital este hora din timpul cununiei, jucată ţărăneşte de tot poporul, ardeleneşte, n opinci cu clopoţei şi cntece din fluier. Notaţia mişcării stilizate este făcută cu o tehnică acustică desăvrşită, ntr-un tablou ca de Theodor Aman: "Şi-n vremea ct s-au cununat / S-a-ntins poporul adunat / Să joace-n drum după tilinci: / Feciori, la zece fete , cinci, / Cu zdrngăneii la opinci / Ca-n port de sat. / Trei paşi la stnga linişor / Şi alţi trei paşi la dreapta lor, / Se prind de mni şi se desprind, / S-adună cerc şi iar se-ntind, / Şi bat pămntul tropotind / n tact uşor."
După 40 de zile, petrecerea se ncheie cu urarea lui Mugur-mpărat, "Precum e felul din bătrn / La orice chef ntre romni": " Ct mac e prin livezi / Atţia ani la miri urez! / Şi-un prinţ la unul! blnd şi mic, / Să crească mare şi voinic - / Iar noi să mai jucăm un pic / Şi la botez!", urare care sintetizează esenţa căsătoriei, n concepţia populară, aceea de procreare, de perpetuare a speciei umane.
    n Moartea lui Fulger, un fiu de crai, răpus n luptă pe un mal străin, e adus acasă de către un sol. Durerea părintească, cu inflexiuni de bocet popular n poezia lui Coşbuc, ritualul nmormntării, cu rnduieli şi obiceiuri străbune, apropie balada de sfera creaţiilor dramatice.
    Emoţionant e strigătul de durere al mamei ndoliate, care nu mai crede n nimic, nici chiar n Dumnezeu, n faţa căruia: "Ori buni, ori răi tot un mormnt! / Nu-i nimeni drac şi nimeni sfnt! / Credinţa-i val, iubirea vnt / Şi viaţa fum".
    Impresionează sfatul nţelept al bătrnului sfetnic, compătimitor şi sentenţios, exprimnd, n esenţă, atitudinea demnă, bărbătească, n faţa morţii, specifică poporului romn: "Zici fum? O, nu-i adevărat / Război e, de viteji purtat! / Viaţa-i datorie grea / Şi laşii se-ngrozesc de ea / Să aibă tot cei laşi ar vrea / Pe neluptat". Poetul pune accentul pe stările sufleteşti, cărora le dă expresivitate prin ţinuta eroilor, n trecerea lor de la o atitudine la alta, prin vorbirea lor populară.
    Născut ţăran, n zona Năsăudului, George Coşbuc nu şi-a uitat niciodată originea, fapt dovedit de către ncercarea sa de a sintetiza universul popular romnesc ntr-o epopee de mari proporţii. Nunta Zamfirei şi Moartea lui Fulger reprezintă pentru autor apogeul creaţiei folclorice şi o expresie a idealului său de a omagia satul romnesc.
    Prin originea sa, prin aspiraţiile şi realizările sale, prin creaţiile sale de inspiraţie folclorică, George Coşbuc a fost şi va rămne poetul care a realizat, poate, cea mai frumoasă imagine a satului, a obiceiurilor şi tradiţiilor neamului romn.

Notă: Această lucrare a fost evaluată cu nota 8 (opt) – i lipseşte o sinteză a vieţii satului, lirismul obiectiv etc.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica