referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Flori de mucigai

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Volumul Flori de mucigai este situat, prin excelenţă, în zodia esteticii urâtului, in sensul ca , tot ceea ce nu apucă să treacă dincolo de ,,nivelul prag” al frumosului, dându-i-se acestuia, o coordonată pozitivă este, cu consecvenţă, atribuit urâtului estetic...

Varianta Printabila 


1     FLORI DE MUCIGAI – Tudor Arghezi

    Conform dicţionarului de estetică, urtul s-a definit iniţial n opoziţie cu frumosul, aşa cum şi grotescul se defineşte n opoziţie cu sublimul.
    n acest context, graniţa dintre ,,frumos” şi ,,urt” este aleatorie, pentru că oricte canoane ale frumuseţii s-ar contura, generarea acelei senzaţii de plăcere, specifice esteticii ,,frumosului” ţine n fond de măsura n care individul este mişcat sufleteşte, de acel ,,nivel prag” al intensităţii informaţiei necesare declanşării senzaţiei. Astfel, tot ceea ce nu apucă să treacă dincolo de ,,nivelul prag” al frumosului, dndu-i-se acestuia, obligatoriu, o coordonată pozitivă este, cu consecvenţă, atribuit urtului estetic, acesta ajungnd să se desfăşoare de la faza subliminală frumosului, trecnd prin normalitate şi cobornd spre expresia generatoare de disconfort, pnă la graniţa cu grotescul, şi ea, la rndu-i, subiectivă. Din această perspectivă, a categoriilor estetice, ne va fi mai uşor să situăm estetica argheziană.
    Volumul Flori de mucigai este situat, prin excelenţă, n zodia esteticii urtului. Nu de stngăcie poate fi acuzat Arghezi aici, n acest ciclu de poeme, ci de ncrncenare. El se vede pe sine n postura unui evanghelist, mai mare şi mai chinuit dect cei biblici, dnd de veste lumii că versurile prezente: ,,Sunt stihuri fără an, /Stihuri de groază, /De sete de apă/ Şi de foame şi de scrum/Stihurile de acum”.
    Ispititoare n Flori de mucigai nu este doar imaginea poetului infirmizat iremediabil de propria lui rvnă, ci şi aluzia la tablele legii lui Moise, despre care se spune n Exod 31-18. ,,Cnd a isprvit Domnul de vorbit cu Moise, pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu”.
    Urmărind condiţiile teoretice de fiinţare ale poeziei, putem observa că sunt ntrunite toate elementele unei poetici clasice: rima, extrem de reuşită, ritmul, melodicitatea deosebită, sentimente complexe şi intense communicate n regim direct.
    Se pune atunci problema care ar fi domeniul repreoşat lui Arghezi de către critică, din structura prozodiei sale? n acest volum poetul reuşeşte o extrem de puternică rencarnare a cuvntului cu sens, cu alte cuvinte, n termenii poeticii moderne, o resemantizare. Bunăoară, n limbaj cotidian, cuvntul unghie este departe de a fi poetic, ba chiar dimpotrivă, s-ar putea spune. O unghie pe tencuială, la fel ca n poemul arghezian, devine, nsă, dendată, altceva. Se realizează un nou tip de asociere semantică, declanşnd un alt fel de imagini poetice: ,,Am lăsat-o să crească/Şi nu a mai crescut./Şi mă durea mna ca o ghiară,/Neputincioasă să se strngă”. Se poate observa că acum sfera semantică s-a extins, mna devenind ghiară, senzaţia declanşată n conştiinţa cititorului amplificndu-se extrem de mult. Imaginea dezvoltată n versul: ,,şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mna stngă” este şocantă pentru percepţia noastră obişnuită. Actantul nu numai că nu şi oblojeşte rana ci parcă, posedat de o voluptate a durerii, şi autoamplifică tortura. Se pare că avem de-a face cu ceea ce Nicolae Balotă numea supunerea nu unui comandament din afară, ci unui imperativ lăuntric. ,,Nu este aici […] poezia unui poet damnat. Este, n schimb, mai mult dect alte ncăperi ale edificiului poetic arghezian, o poezie a condamnării n poezie”.
    Este, poate, mai degrabă, o situare pe acelaşi plan, a sa proprie, cu Dumnezeu, deoarece, la fel ca n Psalmi, Arghezi apare drept un revoltat dar şi, deopotrivă, stăpnitor al unui topos nedorit de Demiurgul cel mare. Poetul se adresează, n acest poem, unei lumi refuzate. El este un Mesia pentru un spaţiu pe care se pare că Dumnezeu nu şi-l mai revendică, deoarece tot ceea ce era nsemnat cu pata alterării era aruncat şi menit pieirii.
    Nicolae Balotă l vede pe Arghezi un meşter Manole al cuvntului, posednd vocaţia sacrificiului de sine. El dezvoltă planul de jos al unei lumi imaginar-truculente, stigmatizate de o instinctualitate scăpată din fru, mergnd pnă la implicaţii patologice, etalnd o cruditate lexicală fără precedent. Trebuie să vedem n Flori de mucigai un sistem al rupturii din natură, ncepnd cu atitudinea antisacrală. Arghezi şi afişează satisfacţia de a-şi fi aşternut stihurile n chilia recluziunii. O biruinţa a eului, voluntar redus la puterea sa demoniacă, ironic minimalizată. Cu toate că este antiromantic n revolta sa contra naturii, Arghezi cultivă singurătatea, stare prin excelenţă romantică, a cărei emblemă dureros-voluptoasă este claustrarea impusă/autoimpusă. Temniţa ce alcătuieşte scena spectacolului ,,deşănţat” din Flori de mucigai, are semnificaţie ambiguă, de instrument al reprimării săracilor de către bogaţi, dar şi de indice al condiţiei umane. n Flori de mucigai, Arghezi se dovedeşte un mare regizor al singurătăţii. Se produce un mare scandal (estetic) al acesteia, care constă n ruperea punţilor cu lumea, prin mbrăţişarea ostentativă a categoriilor negative: urtul, macabrul, grotescul, trivialul. Poetul scrie, deci, cu mna stngă, aceea demonică, renunţnd la har şi batjocorindu-i nfăptuirile. Rezultatul este o fascinaţie a abjectului. O seducţie, cu alte cuvinte, n răspăr. Arghezi ar putea afirma, precum Baudelaire: ,,Cnd voi fi inspirat dezgustul şi oroarea universală, voi fi cucerit singurătatea”.  O primă ţintă a programului degradării o constituie nsăşi făptura omenească. Selectaţi din mediul pegrei, din cloaca nvinşilor, a osndiţilor, a detracaţilor, a mutilaţilor, eroii poetului (borfaşi, bătăuşi, criminali, nomazi, infirmi etc.), sunt nişte leşuri vii, nişte defuncţi din punct de vedere al societăţii onorabile. Arghezi şi-a propus din capul locului să pună n paranteză natura, manifestndu-se ca un ,,meşteşugar”. Valoarea sa supremă o constituie esteticul, din care decurge Binele specific, n felul n care şi trăia experienţa creatoare autorul Florilor răului. Admiţndu-l pe poetul nostru n ipostaza de hommo aestheticus, nu-i putem intenta nici un proces de imoralitate, aşa cum s-a ncercat, nici nu l putem situa cu fermitate n eşicherul criticii sociale, idee de care s-a abuzat.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica