referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Noapte de decembrie - Macedonski

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Poet al nopţilor. După modelul nopţilor lui Alfred de Musset, Macedonski publică un ciclu de 11 nopţi cu temă variată. Dintre acestea “Noaptea de Aprilie” şi “Noaptea de Septembrie” au ca temă dragostea. “Noaptea de Iunie” urmăreşte poziţia jalnică a poe-tului în societate. În “Noaptea de Ianuarie” îşi exprimă solidaritatea cu cei ce suferă în chip demn “ridicând lupta vieţii în frunţi semeţe de eroism”. În “Noaptea de Februarie” ia apărarea femeii decăzute. “Noaptea de Mai” este un imn dedicat naturii vindecătoare de nevroze” care comunică omului forţa ei înnoitoare “Noaptea de Decemvrie”...

Varianta Printabila 


1 Alexandru Macedonski

    Sub conducerea lui apare n 1880 revista “Literatorul”. Are volume de poezii dintre care amintim Excelsior, Poeme, Flori sacre. Are opere scrise n limba franceză. El este cunoscut n literatură mai ales ca poet al nopţilor şi ca teoretician al simbolismului.
    Poet al nopţilor. După modelul nopţilor lui Alfred de Musset, Macedonski publică un ciclu de 11 nopţi cu temă variată. Dintre acestea “Noaptea de Aprilie” şi “Noaptea de Septembrie” au ca temă dragostea. “Noaptea de Iunie” urmăreşte poziţia jalnică a poetului n societate. n “Noaptea de Ianuarie” şi exprimă solidaritatea cu cei ce suferă n chip demn “ridicnd lupta vieţii n frunţi semeţe de eroism”. n “Noaptea de Februarie” ia apărarea femeii decăzute. “Noaptea de Mai” este un imn dedicat naturii vindecătoare de nevroze” care comunică omului forţa ei nnoitoare “Noaptea de Decemvrie”.

Noaptea de decemvrie

    “Noaptea de decemvrie” s-a dezvoltat dintr-o legendă n proză intitulată “Meka şi Meka”, publicată de Macedonski n “Romnul” lui C. A. Rosetti din 13 ianuarie 1890. Legenda vorbeşte despre Mohamed - ben - Hassan, care l sfătuieşte nainte de moarte pe fiul său Ali să meargă la cetatea sfntă Meka pentru a obţine iertarea păcatelor lui. Condiţia pentru această era să nu se abată de la calea dreaptă. Ali străbate cu caravana n linie dreaptă pustiul şi moare nainte de a pune piciorul n Cetatea Sfntă. n acelaşi timp Pocitan - ben - Pehlivan, un zdrenţăros pornit odată cu el la drum şi urmnd o cale ocolită ajunge la Meka. Sensul pe care l-a extras Macedonski din această legendă este asemănător cu acela pe care Eminescu l scotea n Luceafărul din basmul “Fata n grădina de aur”. Ca n orice poem romantic, planul real alternează n “Noaptea de decemvrie” cu cel fantastic, al visului. La nceput, vedem pe poetul de geniu “trăsnit de soartă” cuprins de un somn adnc n camera-i pustie cu focul stins, nconjurat de umbre, ca de nămeţi:
        “Pustie şi albă e camera moartă…
        Şi focul sub vatră se stinse scrumit…—
        Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,
        Cu nici o schinteie n ochiu-adormit…
        Iar geniu-i mare e-aproape un mit…”
    Se aud geamătul viscolului şi urletele sinistre de lupi, realităţi externe, dar şi
simboluri ale zbuciumului interior ale făpturii “de humă”. Deodată o flacără izbucnită
sub forma unui arhanghel de aur, inspiraţia, preface pe poet ntr-un prinţ arab tnăr,
emir al Bagdadului, bogat, posesor de grămezi de argint şi de aur, jaruri cu pietre
scumpe, arme de preţ, cai repezi, palate şi grădini parfumate de roze şi crini:
        “Şi el e emirul, şi are-n tezaur,
        Movile nalte de-argint şi aur,
        Şi jaruri de pietre cu flăcări de sori;
        Hangiare-n tot locul, oţeluri cumplite —
        n grajduri, cai repezi cu foc n copite,
        Şi-ochi mprejuru-i — ori spuză cu flori”.
   
1 Ca şi poetul care a făptuit opere măreţe, bogatul emir nu este mulţumit de bogăţia sa, el fiind chinuit de dorinţa gloriei. Pentru el atingerea absolutului nseamnă cetatea Meka:
        “Spre Meka-l răpeşte credinţa-voinţa,
        Cetatea prea sfntă l cheamă n ea,
        i cere simţirea, i cere fiinţa,
        i vrea frumuseţea — tot sufletu-i vrea —
        Din tălpi pnă-n creştet i cere fiinţa”.
    Conştient că idealul nu e uşor de atins, că cetatea sfntă Meka este despărţită de Bagdad printr-un deşert, metaforic numit “o mare aprinsă de soare”, emirul se pregăteşte totuşi să-l străbată cu orice risc. n fruntea unei caravane de armăsari şi cămile, emirul pleacă n zori salutat de auroră şi condus de mulţime pnă la porţile oraşului. La fntna umbrită de curmali unde se opreşte să bea apă, prinţul zăreşte un om pocit, n zdrenţe, dar cu o privire vicleană care i mărturiseşte că se ndreaptă spre acelaşi loc. Emirul şi pune ntrebarea, dacă acest zdrenţăros va ajunge la Meka. El care a renunţat la bogăţii pentru a merge la Meka este ncrezător n forţele sale, şi nţelege aspiraţiile ca pe o chestiune de onoare şi nu concepe să ocolească obstacolele la fel ca şi Hyperion. Prinţul alege drumul drept, ia pustiul n piept, ndură zile de-a rndul sub flăcări de soare setea pe care şi-o potoleşte la razele oaze, ce i ies n cale. n vreme ce nsoţitorii mor cte 3-4 odată, caii şi cămilele cad, apa şi hrana scade, păsările de pradă dau trnale, cetatea riscată rămne departe de orizont. Emirul rămne n cele din urmă singur pe cămila ce şovăie, şi are o clipă mirajul oraşului sfnt şi posedat de fata morgana năluca nchipuirilor sale, se grăbeşte să ajungă la Meka. Acesta are ziduri albe, poame de aur, porţi de topaze şi turnuri de argint, dar regina trufaşă a magiei, frumoasa Meka este, ca orice ideal de desăvrşire, ca perfecţiunea pentru artist, de neatins. Marea artă cere efort sau sacrificiu şi poetul ce visează, emirul n drum spre cetatea sfntă, moare ntr-o ncordare supremă, nu nsă nainte de a-şi vedea visul cu ochii, fie şi numai sub forma de iluzii.
    Poetul spune că succesul nţeles n chip vulgar este rezervat numai spiritelor
inferioare, ca acel zdrenţăros care urmnd drumul ocolit ajunge la Meka.    Ca şi Luceafărul lui Eminescu, “Noaptea de decemvrie” se termină cu izolarea poetului de lumea ostilă, din jurul său, incapabilă de a nţelege avntul creator, efortul artistului de a se desăvrşi, de a atinge perfecţiunea.

    n cadrul poeziei Macedonski foloseşte simbolul. Astfel arhanghelul de aur este simbolul inspiraţiei, “elementul hotărtor pentru opera unui artist. Frămntările creatorului n timpul elaborării unei opere de artă are ca simbol vntul, crivăţul, urletul lupilor. Emirul reprezintă credinţa nestrămutată ntr-un ideal, capacitatea omului de a rămne fidel drumului ales. Meka este simbolul idealului. Omul pocit este simbolul omului comun, capabil de compromisuri. Drumul ocolit străbătut de omul pocit este simbolul eticii inferioare a omului comun. Poetul foloseşte epitete simple, duble şi triple, asociaţii noi pe baza principiului corespondenţelor, a ntrepătrunderii senzaţiilor de văz, auz şi miros, vorbind, de exemplu de un viscol albastru. Alte elemente simboliste pe care le găsim n poezie sunt neologisme: tremol, monolit, solfi, blondeţe, nume de pietre scumpe, topaze, alabastru. n deosebi refrenul şi repetiţia dau poemului o cadenţa melodioasă, un farmec muzical propriu. Poezia este scrisă n ritm amfibrahi şi metru de 12 silabe. Poetul aduce inovaţii de ordin tehnic, n primul rnd n dispoziţia rimelor. Strofele sunt senarii (6 versuri) cu o rimă ncrucişată şi trei rime alăturate. Unele versuri au funcţie de refren, altele sunt repetate cu mici schimbări obsedant.

    n ultimii ani ai vieţii Macedonski a compus un număr apreciabil de poezii cu forma fixă, rondeluri. Acestea sunt grupate n 5 cicluri: Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vnturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile senei şi Rondelurile de porţelan. Aceste cicluri au fost adunate şi publicate postum n 1927 cu titlul “Poema rondelurilor”. Dintre aceste rondeluri putem aminti “Rondelul rozei ce nfloreşte” n care poetul exprimă emoţia pe care i-o trezeşte nflorirea trandafirului. Macedonski se nseninează contemplnd frumosul, simţind că natura i oferă recompensă pentru suferinţele vieţii. El uită necazurile imobilizndu-şi existenţa prin artă:
        “O roză-nfloreşte, suavă…
        Ca nor risipit e necazul.
        Puternic mă poartă extazul
        Spre-o naltă şi tainică slavă.”
    O altă latură a activităţii lui Macedonski este aceea de teoretician al simbolismului. Pentru el ideea de poezie este egală cu spontaneitatea. n articolul “Poezia viitorul” sau “Despre logica poeziei” el consideră poezia n primul rnd formă şi muzică. Originea poeziei se află n misterul universal şi se construieşte după o logică proprie. El afirmă “arta versurilor este nici mai mult, nici mai puţin dect arta muzicii”. El pune n evidenţa capacitatea de sugestie a poeziei, suveranitatea emoţiei artistice. Macedonski este adept al instrumentalismului, la el apărnd ideea de sinestezie. Macedonski a deschis orizontul liricii romneşti prin noi motive poetice, forme noi de poezie şi specii noi.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica