referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Curente literare

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Dadaismul-provine din franţuzescul dadisme( dada = ” căluţ de lemn “ în limbajul copiilor), denumirea mişcării este arbitrară şi nu are nici o legătură etimologică cu termenul respectiv.-reprezentanţi: -în literatură: T. Tzara, R. Hülsenbeck,H. Ball;-în pictură: M Iancu,F. Picabia,M. Duchamp;

Varianta Printabila 


1 Curente literare


Dadaismul

-provine din franţuzescul dadisme( dada = ” căluţ de lemn “ n limbajul copiilor), denumirea mişcării este arbitrară şi nu are nici o legătură etimologică cu termenul respectiv.
-reprezentanţi:  -n literatură: T. Tzara, R. Hlsenbeck,H. Ball;
               -n pictură: M Iancu,F. Picabia,M. Duchamp;     
Curent cultural şi artistic neconformist şi anarhic ndreptat mpotriva rutinei n viaţă, gndire şi artă, dezvoltat plenar ntre 1916 şi 1923 şi fundat apărut n Zrich la 6 februarie 1916 de poetul de origine romnă Tridtan Tzara, căruia i s-au alăturat, la nceput, scriitorii Hugo Ball şi Richard Hlsenbeck şi artistul plastic Hans(Jeans) Arp, apoi pictori ca: romnul Marcel Iancu, F. Picabia, m. Duchamp(S.U.A.), M. Erust, K. Schwietters(Germania), etc.. Asociind unor elemente ale futurismului italian, cubismului francez şi expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul(cf. T.Tzara, La premiẻre aventure celeste de M. Antipyrine,1916 şi manifestele ”Dada”I-VII) cultivă arbitrariul total, neprevăzutul, abolirea formelor constituite, provocnd dezordinea şi stupoarea şi prin organizarea unor spectacole de scandal ndreptate mpotriva artei, gustului estetic, moralei tradiţionale, programatic puse sub semnul ntrebării. ”Dada”, reprezentnd extrema limită a divorţului dintre gndire şi expresie, contrazice totul, neagă totul, ridicnd nihilismul şi mistificarea la rangul de principii supreme: abolirea logice, dansul neputincioşilor creaţiei: dada; /…/abolirea arheologiei: dada; abolirea profeţiilor: dada; abolirea viitorului: dada; credinţă indiscutabilă n fiecare zeu produs imediat al spontaneităţii: dada . /…/Marele secret este aici :gndirea se face n gură…Apriori, dada pune naintea acţiunii şi nainte de tot: ndoiala. Dada se ndoieşte de tot.(T. Tzara).
Din martie 1919, o dată cu T. Tzara, mişcarea se mută la Paris, unde se ntlneşte cu scriitorii din grupul ”Literatură”(A. Breton, L. Aragon, P. Eluard, Ph. Soupault), cu A. Jacques Vachẻ etc.. Mulţi dadaişti publică n revista lui Picabia ”391”(fundată la Barcelona n 1917, transplantată la New York, Zrich, apoi la Paris) unde apar  nume ca: Aragon, Apollinaire, Albert-Birot, Desnos, Max Jacob, Marie Laurenciu, Magritte, Ribemont-Dessaignes, Erik Satie, Soupault, Tzara, Edgar Varese etc.. Se reiau spectacolele de scandal şi n mai 1921 se regizează procesul intentat lui M. Barres acuzat de ”delict mpotriva securităţii spiritului”. După ce n 1921 Picabia se separase de mişcare, n 1922 se produce ruptura ntre dadaism şi grupul lui A. Breton, din care se va dezvolta suprarealismul.
Dadaismul supravieţuieşte ncă(datorită aproape exclusiv personalităţii lui Tzara şi – ca o variantă – lettrismului lui Isidorie Isou), abordnd tendinţe protestar-anarhice(jignirea ”sfintelor precepte curente” şi ”epatarea filistinismului” din ”oroarea de academism” – G. Călinescu), făcnd din arbitrar şi din hazard principii ale creaţiei(T. Tzara: Luaţi un jurnal, luaţi o pereche de foarfeci, alegeţi un articol, tăiaţi-l, tăiaţi pe urmă fiecare cuvnt, puneţi totul ntr-un sac, mişcaţi…).
Principiile teoretice nu sunt aplicate, nsă, cu toată stricteţea. Iată de exemplu cteva versuri ale perseverentului dadaist Jean Arp(cunoscut mai ales ca sculptor): Le pere s’est pendu/ a la place de la pendule/ La mere est muette. / La fille est muette./ Le fils est muet /Tou Les trois suivent/ le tic-tac de pere”. Dincolo de nihilismul şi de enormităţiile sale – care au anulat, uneori, arta – dadaismul a fost un protest, un elan spre absurd, plednd pentru o libertate absolută promovnd invenţii plastice şi verbale adesea seducătoare care au lărgit investigaţia artistică şi a creat o atmosferă propice pentru ndrăzneală şi experienţe uluitoare.
La noi, dadaismul este vizibil, parţial, n unele producţii publicate n reviste de avangardă ca ”unu”, ”Contimporanul”, ”Integral”,  ”Punct”,”75 H.P.”(alături de elemente suprarealiste, futuriste etc.). Un dadaism mai marcat există n scrisul lui Saşa Pană.



Suprarealismul
-provine din franţuzescul surrealisme = suprarealism
-reprezentanţi: G.Apollinaire, Andre Breton, L. Aragon.
Curent artistic şi literar de avangardă care proclama o totală libertate de expresie, ntemeiat de Andre Breton(1896-1966) şi dezvoltat mai ales n deceniile trei şi patru ale secolului trecut(cu aspecte şi prelungiri ulterioare).
Primul care a utilizat termenul ntr-o accepţie legată de creaţia artistică a fost G.Apollinaire n Les Mamelles de Tiresias, subintitulată  ”dramă suprarealistă”(reprezentată n 1916). nceputurile mişcării se leagă de grupul( nonconformist şi de evident protest antiburghez) de la revista pariziană ”Litterature” (1919) condusă de A.Breton, L. Aragon şi Ph. Soupault, care – reclamndu-se de la tutela artistică a lui Rimbaud, Lautreamont şi Mallarme – captează tot mai mult din ndrăzneală spiritului nnoitor şi agresiv al dadaismului(mai ales după ce n 1919, acesta şi mutase centrul de manifestare de la Zrichla Paris). De altfel, att n ”Literatură”(unde Breton publică, n colaborare cu Soupault, ”Cmpurile magnetice”, primul text specific suprarealist), ct şi n alte reviste, textele dadaiste alternează cu cele ale noii orientări ce avea să se numească apoi suprarealism. Sunt două mişcări apropiate, avnd scriitori comuni, dar alianţa nu va dura.
n 1922 se produce ruptura şi după doi ani de frămntări, căutări şi tensiuni polemice se constituie ”grupul suprarealist”(A.Breton, L.Aragon, Ph.Soupault, P.Eluard, B.Peret etc.). Relativ la geneza suprarealismului, deşi unii cercetători autorizaţi (recent M.Sanouillet) consideră că suprarealismul nu a fost altceva dect forma franceză a dadaismului, A.Breton, dimpotrivă, a susţinut totdeauna că este inexact şi cronologic abuziv să se prezinte suprarealismul ca o mişcare ieşită din dadaism. n 1924 A.Breton, publică primul său ”Manifest al suprarealismului” n care, fixnd net anume repere ale mişcării – antitradiţionalismului, protest antiacademic, explorarea subconştientului, deplină libertate de expresie, nlăturarea activităţii premeditare a spiritului n actul creaţiei artistice etc. – o defineşte astfel; Automatism psihic prin care şi propune să exprime, fie verbal,  fie n scris, fie n orice alt chip, funcţionarea reală a gndirii, n absenţa oricărui control exercitat de raţiune, n afara oricărei preocupări estetice sau morale. Suprarealismul crede că adevărul şi  arta se află” n realitatea superioară a anumitor forme de asociaţie” bazate pe atotputernicia visului, pe ”jocul dezinteresat al gndirii” eliberate de constrngeri.
Mişcarea se extinde n medii artistice diverse (cuprinznd artişti plastici, cineaşti etc.) şi n mai toate ţările Europei, dar cunoaşte convulsii interioare care duc la noi separări din pricina vederilor social-politice. Astfel se delimitează două direcţii: cea anarhistă, ”ortodoxă”, de la revista ”Revolution serrealiste” al lui Breton(care, n manifestul ”Legitimă apărare” respinge ideea ”oricărui control, chiar marxist asupra experienţelor vieţii interioare”) şi cea ”comunistă” reprezentată de revista ”Claire”(director Jean Berbier) spre care – vor gravita pnă la urmă, majoritatea suprarealiştilor cu excepţia lui Breton (care aderă, n 1927, la Partidul Comunist Francez, dar vrea să păstreze o totală independenţă artistică).
Disensiunile politice survin şi mai violent după 1929, cnd cazul Trotzky produce noi scindări ntre suprarealişti protestatari, aşa-zis ”stalinişti”(Aragon, Eluard, Picasso, P. Naville, G. Sadoul etc.) şi cei trotzkyşti susţinuţi de Breton sau cei reprezentnd un crez exclusiv artistic(R. Desnos, G. Ribemont-Dessaignes, A. Artaud, R. Vitrac etc.). n 1929 la dat de 15 decembrie Breton publică ”Al doilea manifest al suprarealismului”(n care ncerca să stabilească incidenţa dialectică ntre vis şi acţiunea socială, ntre activitatea poetică, psihanaliză şi actul revoluţionar), iar n 1933 se rupe total de comunism considerndu-se reprezentantul autentic al suprarealismului ”pur”(la care vor adera, ntre alţii R. Char, Bunuel, Salvator Dali).
n 1938 pleacă n Mexic, unde fundează mpreună cu Trotzky ”Federaţia internaţională a artei independente” şi, alături de acesta şi de Diego Riviera, publică al treilea ”Manifest” al suprarealismului ( n realitate redactat de Trotzky). n timpul celui de-al doilea război mondial şi al ocupaţiei Franţei, Breton este n SUA(va fi şi acuzat de dezerţiune de către suprarealiştii din patrie care participă activ la Rezistenţă); se ntoarce n Franţa n 1946 ncercnd să renvie un nou grup suprarealist, dar fără rezultate notabile. Se poate aprecia că o dată cu al doilea război mondial suprarealismul, chiar dacă a supravieţuit n unele forme şi aspecte epigonice, nu a mai constituit o mişcare cum fusese n perioada interbelică. Experienţa suprarealismului – din care Breton a făcut o adevărată cruciadă pentru ”recuperarea totală a forţei noastre psihice” – depăşea literatura şi urmărea, n fond o modificare a sentimentului vieţii prin negarea distincţiei dintre existent, virtual, potenţial şi neexistent şi prin o abandonare totală faţă de ”automatismul psihic pur”, singurul capabil să determine acest punct al spiritului n care viaţa şi moartea, realul şi imaginarul, comunicabilul şi necomunicabilul, naltul şi adncul, ncetează de a mai fi simţite n Chip contradictoriu.
n condiţiile unei violente(pnă la scandal) polemici anticonvenţionaliste, dorindu-se realizarea climatului libertăţii absolute se caută faptul psihic nud şi elementar(n lumea subconştientului, a experienţelor onirice, a mecanismelor sufleteşti iraţionale transmise direct, fără intervenţia cenzurii logice), considerndu-se ca fiind unica modalitate revelatoare a veritabilei noastre esenţe şi potenţialităţii. Proclamata revoluţie supranaturalistă pentru ”eliberarea eului” era, adesea, un anarhism distructiv ce a evoluat spre o frondă ndreptată mpotriva structurilor logice a căror alterare ţi abolire devine programatică şi este urmărită att prin exaltarea psihanalizei(cultivarea lumii tulburi a complexelor, a proiecţiilor onirice, a halucinaţiilor) ct şi pe alte căi de la hipnoză şi delir pnă la drogare şi patologie declarată( demenţă, paranoia etc.). Suprarealismul a lăsat vizibile amprente şi n alte literaturi din perioada interbelică. Un aspect specific l-a luat n Spania(unde imagismul debordant este o tendinţă constantă a spiritului spaniol aplecat spre o deformare a datelor reale, mpinse, adesea, n planul metamorfozelor onirice).
n poezie a fost prezent, cu accente diferite, n experienţa scriitorilor ”generaţiei din 27”, ca şi alţi poeţi(J.Larea, R. Alberti, chiar Garcia Lorca, V. Aleixandre, D. Alonso, M. Altolaguirre, E. Prados,P. Salinas). n Italia unde nu a cunoscut o prea mare dezvoltare(cu toate străduinţa lui C. Malaparte şi a revistei ”Prospective” de a-l aclimatiza şi propaga), suprarealismul e vizibil, parţial măcar, n opera lui M. Bontempelli, n poezia lui A. Palazzeschi, A. Gatto, S. Quasimodo ş.a. La fel n Anglia, unde cel mai de seamă reprezentant este D. Gascoyne şi grupul lui din jurul revistei „New Verse”. Forme şi nuanţări particulare a luat n SUA unde şi-a prelungit ecourile(sporadic) şi după al doilea război mondial. La noi suprarealismul nu a avut un ecou deosebit; s-a manifestat alături de dadaism(şi la aceleaşi reviste avangardiste) ntr-un prim val ntre 1924 şi 1934, continund să se retragă la activitatea unor scriitori rămaşi credincioşi mişcării(Gherasim Luca, Paul Păun, Gellu Naum etc.).  
Pe lngă inevitabilele excese anarhiste, suprarealismul “a exaltat o literatură – poezie”(G. Picon), o fluiditate lirică, o libertate asociativă, o dinamizare a metaforei, un gest al aventurii spirituale care au lărgit şi au adncit sensibilitatea poetică a contemporaneităţii.

Tzara Tristan
(n. 1896, Moineşti, Romnia - d. Decembrie 1963, Paris, France)

       Poetul şi eseistul francez romn la origine cunoscut ca fiind fondatorul mişcării culturale dadaiste care a us la revoluţionare majoră n arte.
Mişcarea dadistă organizată n Zrich n timpul celui primului război mondial; Tzara a scris primele texte dadaiste - La Premire Aventure cleste de Monsieur Antipyrine (1916 „Prima aventură angelică a D-lui Antipyrine ); Vingt-cinq pomes (1918; "25 de poeme") şi manifestul mişcării , Sept manifestes Dada (1924; "Şapte manifeste Dada"). n Paris mpreună cu Andr Breton, Philippe Soupault, şi  Louis Aragon au organizat activităţi de o amploarea marea pentru a şoca publicul şi de a desfiinţa structurile de limbaj. Aproape de 1930, ngrijorat de nihilism şi de distrugere, el se alătură prietenilor săi n activităţi mai constructive ale Suprarealismului.

1 Şi-a dedicat o mare parte din timpul său spre mpăcarea suprarealismului şi marxismului. S-a alăturat Partidului Comunist şi Rezistenţei franceze n timpul celui de-al doilea război mondial. Implicarea n politică l-a adus mai aproape de oameni transformndu-se treptat ntr-un poet liric. Poemele lui au dezvăluit angoasa din sufletul său, prinsă ntre revoltă şi grijă asupra condiţiei tragice zilnice a condiţiei umane. Lucrările sale mature au nceput cu L'Homme approximatif (1931; "Omul aproximativ") şi a continuat cu Parler seul (1950; "Vorbind singur") şi La Face intrieure (1953; "Faţa interioară"). n aceste lucrări limbajul anarhial sfărmat a fost nlocuit cu un limbaj dificil dar omenesc.
    
Andr Breton
(1896-1966)

Poet francez, eseist, editor şi critic, şef iniţiator şi unul dintre fondatorii curentului cultural, Suprarealismul, mpreună cu Paul Eluard, Luis Buuel, şi Salvador Dali printre alţii. Manifestele suprarealiste ale Breton sunt cele mai importante expuneri teoretice ale mişcării.
Ma Femme la cheverule de feu de bois
           Aux penses d'eclairs de chaleur
           A la taille de sablier
          Ma femme la taille de loutre entre les dents du tigre
          Ma femme la bouche de cocarde et de bouquet d'toiles de dernire grandeur
          Aux dents d'empreintes de souris blanche sur la terre blanche
          A la langue d'ambre et de verre frotts
         Ma femme la langue d'hostie poignarde
          A la langue de poupe qui ouvre et ferme les yeux
          A la langue de pierre incoyable (...)
Andre Breton s-a născut la Tinchebray (Orne) ca fiu al unui negustor. Şi-a petrecut copilăria pe meleagurile britanice ncepnd să scrie de mic poeme – l-a cunoscut pe poetul Paul Valry.  A studiat medicina şi mai trziu psihiatria unde n 1921 l-a cunoscut pe Freud. n timpul primului război l-a cunoscut Jacques Vach, un dadaist nfocat.
n 1916 el s-a alăturat curentului cultural dadaist, dar după obiecţiile sale asupra dadaismului el a declarat: „ Lasă tot. Lasă Dada. Lasă-ţi nevasta. Lasă-ţi amanta. Lasă-ţi speranţele şi temerile. Lasă-ţi copii n păduri. Lasă-ţi substanţa pentru umbră. Lasă-ţi viaţa uşoară, lasă-ţi ceea ce aveai pentru viitor. Haide, la drum.”. Atunci s-a ntors la suprarealism şi a colaborat cu Louis Aragon şi Philippe Soupault la revizuirea operei Littrature.  Foarte important pentru el au fost ntlnirile din timpul războiului cu Apollinaire. Manifestele sale suprarealiste au fost publicate n 1924. influenţat de teoriile psihologice, Breton definea Suprarealismul ca fiind „autonomism psihic pur, prin care o ncercare este făcută să exprime, fie oral, n scris sau intr-o altă manieră, adevărata funcţionare a gndului. Comanda gndului, n absenţa totală a controlului gndului, excludnd orice preocupare morală sau excentrică.” n Al Doilea Manifest al lui Breton afirmă că suprarealismul luptă să obţină „avantaj mintal, din care viaţa şi moartea, realul şi imaginarul, trecutul şi viitorul, nţelesul şi nenţelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu.”
Breton şi colegii lui credeau că izvoarele libertăţii personale şi liberării sociale stă n inconştient. Au găsit exemple n tablourile pictorilor Hieronymus Bosch şi James Ensor, n scrierile lui Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Alfred Jarry – şi din gndirile revoluţionare ale lui Karl Marx.
Mişcarea suprarealistă ncă de la nceput a fost n continuă schimbare sau conflictuală, dar n toate lucrările majore, La Rvolution surraliste (1924-30) şi Le Surralisme au service de la rvolution (1930-33),au canalizat cooperarea şi răspndirea ideilor şi peste hotarele Franţei.
„Subiectivitatea şi obiectivitatea comit o serie de atacuri una  alteia n timpul vieţii unde prima suferă cele mai mari lovituri.”( din Nadja,1928).
Din  1930 publică cteva colecţii de poeme printre care Iubire nebună( 1937 ), volum ce apără emoţiile iraţionale ale iubiţilor, inspirat din mitul cenuşeresei. Proza scrisă de el a fost mai bine văzută dect poeziile sale dintre care se remarcă opera Nadja( 1928), un portret al lui breton şi al unei femei nebune. Titlu se referă la un nume de femei şi nceputul cuvntului speranţă n ruseşte.
ntr-o plimbare cu barca la Martinique n 1941 Breton l cunoaşte pe antropologul Claude Lvi-Strauss cu care discută despre creaţia artistică. Claude Lvi-Strauss critică definiţia dată de Breton unei capodopere spunnd că este un rezultat al spontaneităţii minţii fără a analiza valoarea estică a operei. Breton i răspunde că  „foarte puţin l interesează ierarhia operelor suprarealiste – chiar dacă am făcut o ierarhie a operelor romantice şi simboliste.”
n timpul războiului Breton a  scris trei poeme epice n care a tratat tema exilului. După cel de-al doilea război mondial el a călătorit n sud-vestul şi n vestul Indiei ntorcndu-se n Franţa n 1946. La scurt timp după ntoarcerea n Franţa el devine  un fel de meditator al unui grup de tineri suprarealişti. ntre 1940 şi 1950 el a scris esee şi colecţii de poeme printre care Arcane 17(1945). Ultima lucrare poetică, CONSTELLATIONS (1959).
Moare n Paris la 28 septembrie 1966.   
Francis Picabia
(1879-1959)
-născut şi decedat la Paris.
Pictor, desenator şi poet, spaniol la origine. A studiat la Ecole des Beaux-Arts ( Şcoala de arte frumoase ) şi la Ecole des Arts dcoratifs( Şcoala de arte decorative) din Paris.
Prin 1908 el a pictat tablouri impresinante n manieră Sisley. In 1909 a intrat n contact cu cubismul. ntre 1911 şi 1912 a luat parte la ntlnire de Duminică la studioul lui Jacques Villon din satul Puteaux mpreună cu Apollinaire, Gleizes, La Fresnaye, Lger, Metzinger, printre alţii, care au dus la fondarea Secţiei de Aur . A jucat n spactacolul lui Metzinger. A fost un prieten apropiat al lui Apollinaire. In februarie, 1913, a plecat n S.U.A. pentru prima dată unde a jucat n spectacolul "Armory Show". n 1914 a fost recrutat n armată n Franţa. In 1915 pleacă pentru a doua oară n S.U.A unde colaborează cu Marcel Duchamp. Ziarul cultural "291"  al grupul lui Stieglitz publică articolul proto-dadaism al Picabia, Catherine Rhoades şi alţii. La şfrşitul lui 1916 pleacă la Barcelona unde i cunoaşte pe Cravan, Gleizes şi Marie Laurencin. La 25 ianuarie el publică primul număr al propriului său ziar de cultură pe care l numeşte „391”. La acest ziar el publică primele „Picturi Mecanice” şi informaţii false depre prieteni şi duşmani. n acelaşi an el se mai duce ncă o dată n America şi iş continuă publicarea ziarului ajutat de Marcel Duchamp. n 1918 iş face pentru prima dată apariţia la Lausanne, unde publică cartea intitulată "Pomes et dessins de la fille ne sans mre"( „Poeme şi desene ale fetei născute fără mamă „ ).
n februarie ia contact cu grupul dadaism din Zrich şi contribuie la manifestul numărul 3 „Dada”. n 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, tipograful şi a grupului dadaist din Zrich. Se ntoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului „391” şi ia parte la demonstraţiile dadaiste. n 1921 mpreună cu Breton şi cu alţii se despart de dadaismul ortodox( majoritatea dadaiştilor ). Va participa la manifestările şi va publica n ziarele suprarealiştilor. n 1949 a fost organizată o mare  manifestare retrospectivă organizată la Galeria Drouin, Paris. Catalogul manifestării a purtat numele de „491”, de mărimea unei scrisori. Conţinea articole scrise de Bott, Breton, Cocteau, Desnos, Seuphor, Tapi şi alţii.  

Hugo Ball

( 1886 – 1927 )

S-a născut la 22 februarie 1886 la Pirmasens, Germania şi moare la 14 septembrie 1927 n San Abbondio, Suedia. Autor, a participat la fondarea curentului dadaist din Zrich, s-a alăturat lui Max Reinhardt la Şcoala acestuia de Arte n 1910 fiind angajat ca regizor.
"Caf des Westens", cafenea ce devine locul său de ntlnire cu tinerii poeţii ca : Johannes R. Becher, Georg Heym, Richard Huelsenbeck, Klabund, şi alţii. Regizor la teatrul din Munich n 1913 şi colaborator la ziarul Revoluţia ( publicat de către F.S. Bachmair, 1913 ) mpreună cu Seewald, J.R. Becher, Erich Mhsam. La puţin timp după izbucnirea războiului el şi cu soţia sa, Emmy Hennings, emigrează n Suedia. Amndoi s-au angajat – Hugo ca pianist iar Emmy, cntăreaţă . In februarie 1916 el a fondat Cabaretul Voltaire n Zrich. I-a ntlnit pe Arp, Janco, Tzara, şi mai trziu pe Huelsenbeck şi Serner. Intenţiile sale faţă de Cabaretul Voltaire le-a precizat cu cuvintele : Este necesar să clarific intenţiile acestui cabaret. Tinta lui este de a aminti lumii că sunt oameni cu minţi independente – dincolo de razboi şi naţionalism – care trăiesc pentru diferite idealuri. .
A compus poeme muzicale sau „versuri fără cuvinte”. n 1917 el a ncetat să mai participe la mişcarea culturală dadaistă. A devenit redactor la ziarul "Freie Zeitung," n Bern. Mai trziu se va retrage şi va locui n Ticino unde a fost angajat ca tot ca scriitor.
Din perioada cnd colabora cu cei de la dadaism există o nuvelă nepublicată "Tenderenda, der Phantast.". Una dintre lucrările sale importante o constituie "Die Flucht aus der Zeit"( Zbor n afara timpului ).       
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica