referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Creatia poetica - G.Cosbuc

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Privită în ansamblu, opera lui G. CoÅŸbuc se înscrie printre clasicii ale literaturii române. Originalitatea poetului se află în versurile de inspiraÅ£ie din viaÅ£a satului, în invenÅ£ia poetică, în modalitatea în care conÅŸtiinÅ£a artistului se acordă cu istoria existenÅ£ei ÅŸi aspiraÅ£iile poporului nostru, cu funcÅ£ia social-educativă ÅŸi estetici a epocii în care a trăit scriitorul...

Varianta Printabila 


1 1.) G.Coşbuc, creaţia poetică, expresie a existenţei şi a aspiraţiilor poporului romn


              Privită n ansamblu, opera lui G. Coşbuc se nscrie printre clasicii ale literaturii romne. Originalitatea poetului se află n versurile de inspiraţie din viaţa satului, n invenţia poetică, n modalitatea n care conştiinţa artistului se acordă cu istoria  existenţei şi aspiraţiile poporului nostru, cu funcţia social-educativă şi estetici a epocii n care a trăit scriitorul.
     Poezia lui Coşbuc este de aspect monografic : Satul, nconjurat de munţi, este surprins n viaţa lui obişnuită, cu pitorescul lui etnografic. Dincolo de sat, e prul, lunca ,cmpul, cu holdă, vuiet de codru şi dumbravă. Satele, reprezentabile, sunt ale satului transilvănean, ale locurilor de baştină ale scriitorului, specialitatea sub aspect uman, este  a ntregului nostru popor.
   Sunt, n poezia coşbuciană, momente din viaţa satului. Optica e ţărănească, elementele, resorturile intime ale gestului, vorbei sau simţirii rustice. Imaginea satului se comunică astfel prin oameni, prin modul lor de existenţă, cu bucurii şi necazuri, cu aspiraţiile lor de mplinire. Satul lui G. Coşbuc este o entitate socială şi naţională cu pitoresc geografic şi etnografic, cu datini şi credinţe, cntec de dor, dar  şi              de  răzvrătire socială şi de luptă pentru libertatea şi demnitatea naţionalăi.
    1.) Poezia iubirii şi a naturii. Cele mai multe dintre poeziile lui G. Coşbuc sunt erotice. Lirismul poetului este nsă obiectiv, n sensul că poezia exprimă sentimentele flăcăului sau ale fetei, n criza erotică a vrstei, a nelinştilor tulburătoare şi a dorurilor de mplinire. Vibraţia lirică a poetului se comunică prin ceea ce poezia evocă sfială, candoare, şagă, incertitudini, patimă sau vrajbă.
        Decorul este rustic, iar idila rezultă din manifestarea elementară, spontană, a instinctului  erotic. De un spectaculos folcloric, ea se desfăşoară reanic cnd la o poveste de dragoste, pe care o recunoaşte flăcăul sau fata, idila devine baladă. Criza puberală este ilustrată n poezia La oglindă. Fata e singură n casă, căci „ mama-i dusă-n sat  ”. n faţa oglinzii, desprinsă din cui, şi priveşte chipul şi este surpinsă, naiv-nedumerită , pentru că se vede frumoasă. Şi-a pus năframă, floare la ureche şi-i place cum arată.
                  "Mă gndeam eu că-s frumoasă!
           Dar cum nu! Şi mama-mi coasă    
                    Şorţ cu flori,minune mare --
            Nu-s eu fară ca oricare,
            Mama poate fi făloasă
            Că mă are."    
               E inocenţă şi graţie copilărească n ceea ce-şi spune şi gndeşte fata. Ştie multe, dar  „nu cum stau cei dragi de vorbă / Gură-n gură ”. Şi, cochetnd n faţa oglinzii, şi nchipuie cum o va mbrăţişa flăcăul.
                    "Braţul drept dacă-l ntinde
              Roată peste bru te prinde
             Şi te-ntreabă: Dragă strngu-l?
             Şi tu-l cerţi ,dar el ,nătngul ,
        Ca răspuns te mai cuprinde
                Şi cu stngul."            
                De aceea ca să se convingă că nu mai este ceea ce a fost, şi pune salbă, bru, de toate, ca să vadă cum i-ar sta nevastă. Acestea sunt gdurile intime ale fetei. Poetul sugerează starea ei sufletească, curiozitatea juvenită, ncntarea, teama de a nu fi descoperită, graba inocentă de a face ordine, cnd şi dă seama că mama se ntorsese şi e n ogradă. Fata de la oglindă, n altă iposteză feminină e Rea de plată. Ea vine de la moară. Punndu-şi sacul jos n ulcioară, nu-l poate ridica. Ca să i-l ducă acasă, flăcăul cere plată trei sărutări. Dar fata se tocmeşte:"Că-s scump,că ea nu poate/Că prea sunt multe trei"
                Cu două se-nvoieşte: plăteşte unul , pe celălalt promite să-l dea pe nserat, deşi flăcăul ştie că-i va duce sacul pe-un singur sărutat.
Pnă să iubească cu adevărat, imulsul erotic este mai mult şagă; şiretenia fetei ,instinctivă, cheamă şi refuză, nedumerind naivitatea flăcăului:"Nu te-ai priceput!/Am fost rea şi n-aş fi vrut/Să te las,ca altă fată/
Să mă strngi tu sărutată./Dar m-ai ntrebat vreodată?/Mă-nvingea să te sărut /Eu pe tine ! Pe-ntrecut
Chip cătam cu viclenie,/Să te fac să-ntrebi,şi mie/Mi-a fost luni ntregi mnie/Că tu nu te-ai priceput!"
               n poezia Nu te-ai priceput poetul surprinde obida fetei care s-ar fi vrut sărutată de flăcăul iubit, dar acesta a rămas insensibil la trăirile sufleteşti ale fetei, nu s-a priceput.
Există nsă, n eposul erotic coşbucian , şi poezii n carte dragostea naşte durere.
        
1    n Cntecul fusului, de pildă, e glasul nlăcrimat al unei iubiri pierdute. O plnge jeluind o fată părăsită de cel ce i-a fost drag. n cntec şi descarcă suferinţa, iar cntecul e suflet răvăşit de ceea ce acum o nfioară. Aducerile- aminte i sporesc durerea, şi cnd se lasă nserarea şi bate vntul pe afară, şi cnd priveşte ceaţa morii sau cnd ascultă duiosul foşnet al frunzelor de plop.
n alte poezii, nsă, momentele critice nasc ndrjire n sufletul fetei sau a flăcăului cu inima ndurerată.
         n Duşmancele, o fată săracă, nsă frumoasă şi harnică, se plnge mamei sale că-i stă n cale, pentru Lisandru al ei, o fată bogată, Leana, hdă, rea, brfitoare.
n durerea fetei biruie gndul că flăcăul va rămne al ei, că dragostea adevărată nu se mpiedică de sărăcie: „ Că boii-s buni, bine-i bogată; / Dar dacă pui flăcăi  odată / S-aleagă dnşii cum socot / O fată; / Bogata-şi pupă boii-n hot / mbătrnind cu boi cu tot! ”. Aceeaşi atitudine hotărtă mpotriva mentalităţii după care căsnicia se ntemeiază, cnd flăcăul sau fata sunt săraci, pe zestrea celuilalt, mai bogat, o exprimă flăcăul din poezia Numai una. Acesta, iubeşte „ Numai una ” şi-aşa săracă cum e ea, ar vrea s-o ştie nevasta sa, şi e n stare să nfrunte pentru ea oprabiul satului ăi al ntregii familii. Oricarea ar fi nsă ipostaza, ea ntruchipează vitalitatea poporului nostru. Poetul, obiectnd, trăieşte emoţia şi a comunica firesc, fără artificiu, n stil direct, n expresie ţărănească, ridicată la rang de poezie.
                  Homografică este şi poezia naturii: „grupată pe ndeletniciri omeneşti, e socială, calendaristică ” (G. Călinescu); social - prin rusticitatea ndeletnicirilor, care leagă pe om de naturăş calcularistică - prin imaginea anotimpurilor, ce sugerează mişcarea ciclică, socială, a vieţii satului. Coşbuc e mai puţin pictoral dect V. Alecsandri; poetul sugerează nsă privelişti de largă perspectivă, fixnd n centrul n centrul tabloului modul de existenţ al ţătanului. n natura lui Coşbuc e viaţa rustică, bucuria de a trăi optimismul ce naşte dar de viaţ şi de muncă. Mai izbutite sunt poeziile care cntă vara şi iarna. Poate nu ntmplător poezia Noapte de vară  deschide primul volum de versuri al lui G. Coşbuc. naintea baladelor şi a idilelor. Sugestiv e tabloul vieţii cmpeneşti şi al satului, surprins n nserare şi n liniştea nopţii.
          Noaptea de vară se constituie dintr-o succesiune de tablouri, fiecare, n parte, putnd constitui motive pictorale, n genul pnzelor lui N. Grigorescu. Amurgul, n iradierea de lumină a apusului n perspectiva depărtărilor strălucind n luminiş, n umbra nserării, din cidru, deschide tabloul. Imaginile sunt vizuale, iar percepţia este auditivă, n alte tablouri, pe măsurp ce ne apropiem de satŞ carele, scrţind de povara roadelor culesului, mugetul turmelor ce se ndraptă spre sat, flăcăii, hăulind pe luncă; apoi nevestele, cu cofiţa la ru, şi fetele, „ cu poala-n bru ”, de la secerat!
     Satul e zugrăvit n datinele ndeletnicilor nserări; fiecare element sugerează rosturile gospodăreşti şi, prin schombarea perspectivelor, scurgerea timpului , pnă se aşează noaptea peste satul adormit.
      Tablourile sunt bucolice, impresia de farmec se comunică prin nsunarea detaliilor şi mişcarea ce se stinge o dată cu lăsarea nopţii . Impresia de linişte, de calm nocturn e admirabil sugerată n ultimele versuri: „ Dintr-un timp şi vntul tace / Satul doarme ca-n mormnt / Tatu-i plin de Duhul sfnt: / Linişte - n văzduh şi pace / Pe pămnt / Numai dorul mai colindă, / Dorul tnăr şi pribeag. / Tainic se- ntlneşte- n prag, / Dar cu dar să se cuprindă / Drag cu drag ”.
      n faptul zilei, n miez de vară, din poezia Miezul Verii, privelştea e alta. De prea multă căldură: „ O frie nesfărşită / Dintr-o pnză pare calea, / Printre holde rătăcită / Toată culmea- i adormită, / Toată valea ”.
       Şi totuşi, n tabloul acesta torid, n care „ nu se-ngnă nici o boare ”, emoţionează imaginea unui gest de mamă, truditoare a pămntului. E o femeie sărmană strngnd la piept copilul n scutece, grăbeşte să ajungă la fntnă. A ajuns. şi lasă odorul pe pajiştea săracă, se pleacă, scoate apă, răcoreşte obrăjarul copilului, bea şi ea, şi- apoi, frntă de arşiţa, l hrăneşte, n timp ce pe dealuri, e linişte „ ca- ntr- o mănăstire arsă / Doru şi arinii de pe maluri / Şi căldura valuri- valuri / Se revarsă ”.
             Cu perspectivă mai largă, poezia Vara este un imn nclinat frumuseţilor perene aleţării, ale pămntului romnesc.
      Ne imaginăm poetul privind pe undeva, dinspre cmpia cu holde de gru, Ceahlăul, simbol al măreţiei şi straja de veacuri pămntului şi spaţiului romnesc, şi simţim emoţia copleşitoare a unnui gnd aş poetului, din sentimentul de contopire a finnţei sale cu meleagurile străbune al patriei:
„ Mi- e inima de lacrimi plină ”, exclamă poetul, pentru că natura, att de frumoasă a ţării „ ... s- au ngropat mereu / Ai mei şi- o să mă- ngrop şi eu / O mare e, dar mare lină / Natură, m mormntul meu, / E totul cald că e lumină! ”.
              n poezia Iarna pe uliţă privelilştea este pictoral- narativă. n prim- plan, se aflăp un copil care urcă anevoie pe uliţa troienită, mătutnd zăpada cu haina- i n care pot să- ncapă cinci ca el ”.
Fremătnd de nsufleţire, de la săniuş, alţi copii mai mari nchid drumul „ micului Barbă- Cot ”, făcnd haz de căciula lui, ce li se pare „ ct o zi de post ”. O bătrncă, ncuisă peste cojocul rupt cu sfori de tei, scoate copilul din hrjoana celor mari, nvrtndu- se cu băţiş, atărtă.
Ca şi n alte poezii, şi n Iarna pe uliţă, compoziţia e dinamică şi excelează prin imagini de mişcare, prin ritmul clar alert, ce municnd o molipsitoare bunăvoie şi bucurie spontană, nevinovată.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica