referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Tudor Arghezi - bibliografie

Categoria: Referat Romana

Descriere:

 Tudor Arghezi s-a născut la 23 mai 1880 la BucureÅŸti, într-o familie originară din CărbuneÅŸti – judeÅ£ul Gorj. Numele său adevărat a fost Ion N. Theodorescu; pseudonimul Arghezi este explicat de scriitor ca fiind în legătură cu Argesis, vechiul nume al râului ArgeÅŸ. Copilăria nu i-a lăsat scriitorului decât amintiri dureroase, acesta mărturisind: “Este cea mai amară vârstă a vieÅ£ii. N-aÅŸ mai voi să fiu o dată copil”...

Varianta Printabila 


1 T U D O R   A R G H E Z I
(1880 – 1967)




Tudor Arghezi s-a născut la 23 mai 1880 la Bucureşti, ntr-o familie originară din Cărbuneşti – judeţul Gorj. Numele său adevărat a fost Ion N. Theodorescu; pseudonimul Arghezi este explicat de scriitor ca fiind n legătură cu Argesis, vechiul nume al rului Argeş. Copilăria nu i-a lăsat scriitorului dect amintiri dureroase, acesta mărturisind: “Este cea mai amară vrstă a vieţii. N-aş mai voi să fiu o dată copil”.
n perioada de şcoală, cteva chipuri i-au ncălzit sufletul. Pe blndul nvăţător Abramescu şi pe profesorul de romnă Grbea i va evoca, peste ani, cu dragoste şi recunoştinţă. n cadrul unei ntlniri cu studenţii Facultăţii de Filologie, n 1961, ntrebat fiind: “Ce maeştrii şi ce cărţi v-au fost primii călăuzitori …”, poetul va răspunde: “Mi-aş recunoaşte doi maeştri adevăraţi, pe diaconul Abramescu care m-a nvăţat alfabetul şi pe profesorul de limba romnească, din gimnaziu, Grbea. Lăsndu-mă singur, după prnz, n biblioteca lui din fosta stradă Romană, am cotrobăit n ea ct am putut mai mult, făcnd cunoştinţă cu scriitorii noştri mai vechi, cu cărţile chirilice de strană şi slujbă, ca şi cu cţiva scriitori străini”. Alexandru Odobescu, director al Şcolii Normale Superioare, pe cnd Arghezi era elev n clasele primare, i-a rămas n minte ca “un domn frumos, n redingotă”. Venit să asiste la o demonstraţie pedagogică de familiarizare a şcolarilor cu sistemul zecimal, Odobescu dăruia copiilor bucăţele de zahăr: “Domnul cel frumos cu sursul de floare te lua de mnă cu prietenie, te mngia pe cap, pe breton şi-ţi da o bucată dulce… N-a zis niciunuia TU şi MĂ, chemat la catedră. Toţi eram DRAGĂ, DUMNEATA, TE ROG şi DACĂ VREI, rostiţi cu zmbetul florilor de leandru… L-am iubit cnd era şi-l iubesc cnd nu mai este”.
ntre 1891-1896 a urmat cursurile Liceului “Sfntul Sava”, perioadă n care se mprieteneşte cu viitorii scriitori Gala Galaction şi N. D. Cocea. “… această prietenie a alcătuit pentru noi o insulă, o concretizare de aspiraţii comune … pentru toată viaţa. Insula noastră nu a cunoscut invidia şi orgoliul”. n 1896, la 16 ani se produce şi debutul său literar, sub ndrumarea lui Alexandru Macedonski, n revista “Liga Ortodoxă”. Poetul se semnează cu numele său real, Ion Theo.
ncepnd cu 1900 şi pnă n 1904, poetul este călugăr la Mănăstirea Cernica. Acolo, n liniştea chiliei va nvăţa, pe ndelete, taina mnuirii cuvintelor. Concludent n acest sens e dialogul său cu un călugăr care l-a ntrebat:
“- Ce cauţi domnişorule, la mănăstire?
- Vreau să nvăţ să scriu i-am răspuns.
- Cum, nici nu ştii măcar să scrii? Văd că-ţi dă mustaţa …
- Vreau să nvăţ a scri pe dedesubt”.
n 1905 pleacă ntr-o călătorie prin străinătate, la Paris apoi prin Elveţia, la Mănăstirea Cordelierilor, unde este rugat insistent să devină catolic. Plictisit de insistenţe, se mută la Geneva, unde scrie poezii, asistă la cursurile universităţii şi lucrează ntr-un atelier de inele şi capace de ceasornice din aur pentru a-şi cştiga existenţa. Totodată, n cursul anului 1909 vizitează Italia.
n 1912 revine n Romnia. Pnă n 1916, cnd Romnia intră n primul război mondial, publică versuri, pamflete şi articole polemice la “Facla”, “Viaţa Romnească”, “Teatru”, “Rampa”. n 1918, n timpul realizării Marii Uniri, mpreună cu alţi 11 ziarişti şi scriitori este nchis n penitenciarul Văcăreşti, acuzat de trădare pentru că se pronunţase n favoarea neutralităţii Romniei n primul război mondial.
Prima sa carte de poezie, “Cuvinte potrivite” apare, cu ntrziere, n 1927. Poetul avea 47 de ani. Sub direcţia sa, n anul următor, apare ziarul “Bilete de papagal”. Debutul n proză se produce n 1929, odată cu apariţia cărţii “Icoane de lemn”:
n 1931 apare volumul de versuri “Flori de mucigai” , legat ca de altfel şi “Poarta neagră” de anii de detenţie. Tot acum, pentru copii, publică volumul n proză “Cartea cu jucării”, inaugurnd o direcţie secundară n creaţia sa, ce va continua mai apoi cu volumele: “Cntec de adormit Mitzura”, “Buruieni”, “Mărţişoare”, “Prisaca”, “Zdreanţă”, etc.
n 1934 apare romanul “Ochii maicii domnului” n care este evocată dragostea maternă şi devotamentul filial. Urmează n 1935 “Versuri de seară”, romanul “Cimitirul Buna-Vestire” – 1936, volumul de versuri “Hore” – 1939, romanul “Lina” – 1942.
Sub genericul “Bilete de papagal” publică pamflete usturătoare pentru care este cercetat de poliţie (1943). La 30 septembrie 1943 apare excepţionalul pamflet “Baroane” n care este atacat ambasadorul german la Bucureşti, Manfred von Killinger. Ziarul este imediat confiscat iar autorul nchis la Bucureşti şi ulterior n lagărul de la Trgu Jiu.
Odată cu instaurarea regimului comunist, n 1944, iese din lagăr. Este reabilitat, distins cu titluri şi premii, ales membru al Academiei Romne şi sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani. n 1965, Universitatea din Viena i decernează premiul “Gottfried von Herder”, iar Academia Srbă de Ştiinţe l alege membru al secţiei de literatură. Publică: “1907 – peisaje”, “Cntare omului”, “Stihuri pestriţe”, “Poeme noi”, “Cu bastonul prin Bucureşti”.

1 n 1967, pe 14 iulie, se stinge din viaţă, fiind nmormntat, alături de soţia sa Paraschiva, n grădina casei din strada Mărţişor. Casa a devenit astăzi muzeu.
Marile teme ale liricii argheziene:
1. Poezia filozofică: “Testament”, “Psalmi”, “Cntare omului”, etc.
Poezia filozofică este poezia căutărilor chinuitoare, a zbuciumului poetului n năzuinţa lui spre certitudini generatoare de echilibru şi armonie. Oscilnd ntre “credinţă şi tăgadă”, Arghezi caută divinitatea:
“Singuri, acum, n marea ta poveste
Rămn cu tine să mă mai măsor
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: <<Este>>!” – “Psalm”

2. Poezia socială: “Cuvinte potrivite”, “Flori de mucigai”, etc.
Semnificativă n acest sens este poezia “Bade Ioane”:
“Cnd ceasul dezrobirii ţi-a sunat
Şi snge şi sudori le-ai nviat.
Ţi-ai deşteptat şi morţii, şi cu toţii
V-aţi dovedit măreţi şi strănepoţii” – “Bade Ioane”

3. Poezia de dragoste: “Versuri de seară”, etc.
Arghezi este şi un subtil cntăreţ al iubirii. Chipul fetei chinuite de zburător e conturat n linii vibrnd de candoare şi puritate:
“Fata noastră e bolnavă
Fata mea şi-a dorului
…………………………
Ţi-aş fi pus ca să nu suferi
Pleoape smulse de la nuferi
Ochi, cte un bob de rouă
Licurici n lună nouă” - Lingoare

4. Poezia jocului, a boabei, şi a fărmei: “Buruieni”, “Prisaca”, “Cartea cu jucării”, etc.
Asupra universului mărunt, Arghezi s-a aplecat cu mirări şi candori copilăreşti, pnă n anii trzii ai bătrneţii, găsind mereu alte metafore pentru a sugera farmecul şi ineditul acestei lumi. n livada casei din strada Mărţişor, va fi urmărit adeseori lăcusta (“O goangă cu pălărie … cu fuste şi manta tăiate din catifea”), licuricii ce scnteiau seara şi furnica care i se urca grăbită pe picioare:
“O furnică mică, mică
Dar nfiptă, vasăzică,
Ieri, la prnz, mi s-a urcat
De pe vişinul uscat,
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept nişte crăci” – O furnică


Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica