referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Vointa si caracter

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

Capacitatea de a duce actul de voinţă până la realizare, de a înfrunta orice piedici şi greutăţi ivite în calea scopului propus, se numeşte perseverenţă. Calitatea de a fi stăruitor, consecvent în acţiuni este susţinută de claritatea şi forţa scopului propus, de impulsionarea afectiv-motivaţională...

Varianta Printabila 


1 Voinţă şi caracter

        Menirea sistemului personalitate este realizarea unei adaptări optime la mediu, obţinerea unei echilibrări favorabile existenţei sale biologice şi sociale. Personalitatea, ca sistem dinamic deschis dialogului cu lumea, implica ideea de autodeterminare, autoconducere, autodefinire a drumului n viaţă.
        Personalitatea este un complex de structuri cognitive, afectiv-motivaţionale şi volitive, nu pur şi simplu alăturate, ci inter conexate, legate ntre ele prin nenumărate relaţii biunivoce.
        Caracterul este considerat ca o totalitate de trăsături esenţiale şi stabile, deviate din orientarea şi     voinţa omului. Din punct de vedere genetic, caracterul se explică prin interiorizarea relaţiilor externe, ca urmare a integrării treptate ntr-un sistem de relaţii sociale. Plecnd de la sensul etimologic al cuvntului caracter, care n limba elenă nsemnă pecete, tipar, vom nţelege nsuşirile de voinţă ale caracterului ca particularităţi psihice, specifice fiecărui om şi care se exprima n conduita sa voluntară. Aceste nsuşiri au o semnificaţie morală, evidenţiază esenţa socială a omului, raporturile sale cu ceilalţi membri ai societăţii.
        Nu orice manifestare sporadică, ntmplătoare poate fi numită nsuşire de voinţă a caracterului. Pentru a putea fi interpretată astfel, ea trebuie să fie o nsuşire stabilă, să se manifeste ori de cte ori mprejurările respective o solicită. De asemenea, nu orice eforturi nensemnate, orice tendinţe palide de nvingere a obstacolelor pot căpăta atributul de nsuşire voluntară de caracter. Numai dacă se exprimă cu pregnanţă, dacă devin dominante n comportament, aceste manifestări pot fi considerate ca atare.
        Viaţa şi mprejurările impun luarea unor hotărri nentrziate care să fie n acelaşi timp bine gndite şi stabile. Despre omul deprins să procedeze astfel, se spune că are spirit de hotărre. El nu ezită, nu oscilează fără rost ntre mai multe căi, nu acţionează pripit, nainte de a se fi gndit suficient, nici nu amna trecerea la ndeplinirea hotărrii luate. Strns legată de spiritul de hotărre este iniţiativa, capacitatea de a ncepe o acţiune nouă şi de a o realiza. Ea presupune gndire suficientă, proiectarea rezultatelor la care urmăreşti să ajungi, cunoaşterea posibilităţilor de care dispui, pentru că numai astfel iniţiativa poate deveni realitate.
        Capacitatea de a duce actul de voinţă pnă la realizare, de a nfrunta orice piedici şi greutăţi ivite n calea scopului propus, se numeşte perseverenţă. Calitatea de a fi stăruitor, consecvent n acţiuni este susţinută de claritatea şi forţa scopului propus, de impulsionarea afectiv-motivaţională. ntr-adevăr, interesul pentru acţiunea desfăşurată, satisfacţia trăită n aşteptarea victoriei, speranţa nfăptuirii sunt nsemnaţi factori dinamizatori. "Dacă nu reuşiţi de la nceput n stradaniile voastre, dublaţi stăruinţa şi nădăjduiţi", afirma istoricul Plutarh.
        Uneori, perseverenţa poate acţiona n situaţii limită. Este cunoscută fapta eroului antic care a străbătut distanţa de 42 km ntre satul Maraton şi Atena pentru a anunţa victoria asupra perşilor, după care a căzut mort.
        La antipodul perseverenţei stă cedarea cu uşurinţă n faţa dificultăţilor, delăsarea. Unii oameni renunţă la lupta de la primul impediment. Alţii, deşi au la nceput tăria să nainteze, nu rezistă greutăţilor pnă la capăt şi cedează pe parcurs. Alţii, cedează aproape de momentul cnd să atingă piscul.
        Independentă, ca trăsătură de voinţă, exprimă capacitatea omului de a se conduce potrivit cu prevederile proprii, n funcţie de convingerile şi aprecierile sale. Omul independent nu ntoarce spatele părerilor sau sfaturilor celorlalţi, ci le primeşte, dar numai după ce le-a judecat critic şi le-a găsit bune.
        Reversul spiritului independent, este sugestibilitatea, acea nsuşire negativă, care l caracterizează pe omul de acord cu toţi şi toate, care nu are o opinie proprie; el se lasă condus de părerile celorlalţi.
        Un alt aspect negativ al independenţei este respingerea negndită a oricărei sugestii, oricărei păreri, tendinţa de a contrazice fără temei, de a se opune de dragul opoziţiei, ceea ce numim de obicei negativism.
        Stăpnirea de sine este capacitatea de a-şi controla faptele, acţiunile, vorbele, de a-şi nfrunta pornirile dăunătoare, instinctele, dorinţele. Omul cu stăpnire de sine şi domina sentimentele, şi păstrează sngele rece n orice situaţii, suporta neplăcerile sau nemulţumirile mai mici, sau mai mari.
        Lipsa de stăpnire de sine se exprima de obicei prin termeni ca impulsivitatea, irascibilitatea, agresivitatea.
        Curajul este trăsătura de caracter a omului, care merge neşovăitor către atingerea scopului propus, nfruntnd primejdiile, biruindu-şi frica. Curajul ntruneşte n el hotărrea, perseverenta, stăpnirea de sine, ncrederea n forţele proprii. Adevăratul curaj nu se confunda cu orice acţiune ndrăzneaţă.
        Curajoşi sunt cei care au nfruntat necunoscutele ştiinţei, ale tehnicii, care au acoperit petele albe ale cosmosului, cei care se avnta n lupta pentru libertate.
        Curajoşi sunt ostaşii care nfruntă primejdiile, şi dăruie la nevoie viaţa pentru apărarea patriei.
        La polul opus curajului sta frica, laşitatea. Laşitatea este frica mascata, care acţionează subversiv, fiind asociata cu minciuna, făţărnicia, linguşirea, fuga de răspundere. Atitudinea fata de societate, fata de propria persoana: colaborarea şi ajutorul reciproc, cinstea, sinceritatea, echitatea, buna-cuviinţă, modestia, sunt supuse controlului conştient voluntar, orientării superioare caracteriale.
        După cum egoismul, necinstea, ngmfarea, sunt semnul slăbiciunii voinţei.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica