referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Interpretarea comportamentului non-verbal

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

Prin aceasta înţelegem toate aspectele care se manifestă întimpul vorbirii aşa cum ar fi intonaţia, modulaţiile, pauzele de vorbire, intensitatea sonoră, ritmul vorbirii etc. În sfera intonaţiei intră şi manifestările sonore lipsite de conţinutverbal, cum ar fi de ex, plescăitul din limbă, oftatul etc...

Varianta Printabila 


1                                    




REFERAT

OBIECTUL: Psihologia comunicarii

TEMA: ”Interpretarea comportamentului nonverbal”



                                    

                                       Elaborat de:   Canila Alina
                                                                Grupa 152
                                                                  Drept









Continut:
*Notiuni generale ale comportamentului nonverbal



-Tinuta
-Mimica
-Gestica
-Distanta
-Intonatia

*Cum emotiile influienteaza asupra comportamentului nonverbal
-Fata
-Ochii

*Prin ce poate fi exprimat comportamentul nonverbal
-Comunicarea prin corp
-Comunicarea prin spatiu si teritoriu
-Comunicarea prin imagini

*Semnificatia gesturilor in comportamentulnonverbal
-Gesturile facute cu palma
-Gesturile ale miinii si bratului
-Bratul ca bariera de protectie
-Piciorul ca bariera de protectie
-Gesturi si semnale de curtenie
Gesture teritoriale si ale posedarii
-Birouri, mese si aranjamente de asezare

Notiuni generale ale comportamentului nonvorbal

    Comunicarea nonverbală este o comunicare cu mai multe canale. Din toate cel mai important canal pentru ancheta judiciară este corpul uman care cuprinde aparenţa fizică, gesturile, expresia feţei (mimica).
           Limbajul corpului este la fel de complex ca şi cel verbal, fiind structurat pe zone anatomice şi avndu-şi propria gramatică, fiind un mijloc de comunicare bogat n informaţii, nuanţat şi sensibil. Cel mai important lucru de reţinut ncă din start, este acela că dialogul dintre două persoane nu se poartă numai n plan verbal ci n egală măsură şi n plan nonverbal. Cunoaşterea acestuia e o artă şi se deprinde n timp, necesitnd o observaţie sistematică a celorlalţi şi consecutiv un efort constant de interpretare a celor observate. Tot ceea ce facem  se constituie n fapt ntr-un mijloc de comunicare. Practic comunicarea nonverbală nu poate fi blocată dar nici nu este de dorit. Limbajul nonverbal n unele situaţii ne poate trăda, dar soluţia nu este n nici un caz suprimarea acestuia prin supracontrol, ci deprinderea regulilor de bază, deprinderea „gramaticii şi vocabularului” specific acestui mijloc de comunicare. Limbajul corporal este un limbaj universal şi natural, propriu tuturor oamenilor, care dincolo de mici diferenţe culturale, poate fi regăsit identic pe ntreaga planetă. Conform unor cercetări asupra limbajului trupului, s-a arătat că, ntr-o prezentare faţă n faţă impactul mesajului emiţătorului asupra ascultătorilor este mpărţit n felul următor:
cuvinte - 7%-10% din impactul total;
voce  -  10%-30% din impactul total;
limbajul trupului - 60%-80% din impactul total.
           Acest lucru denotă faptul că felul n care arăţi, gesturile, zmbetul, felul n care eşti mbrăcat şi cum te mişti are cel mai mare impact asupra atitudinii unei alte persoane faţă de tine. Chiar nţelepciunea populară confirmă aceste date, deoarece din bătrni se spune că „un gest -- face ct o mie de cuvinte”. Felul n care vorbeşte o persoană este de trei ori mai important dect cuvintele pe care le foloseşte.
           n literatura de specialitate se ntlnesc următoarele cinci categorii de identificare a comportamentului nonverbal:

 *Ţinuta

      Prin aceasta se nţelege att ţinuta pe care un om o adoptă ntr-un  anumit moment, ct şi mişcările care modifică, influenţează poziţia corpului, cum ar fi, de deplasarea greutăţii corpului prin aplecarea nainte sau napoi, balansul pe vrfuri şi pe călcie, poziţia picior peste picior etc.

*Mimica

      Prin aceasta se nţelege toate semnele şi fenomenele pe care le putem observa pe faţa cuiva

*Gestica

      Prin aceasta se nţeleg toate gesturile braţelor, „limbajul minilor” ş.a. acţiuni cum ar fi de exemplu deschiderea unei uşi, stingerea unei ţigări ş.a.m.d.

*Distanţa

    Prin aceasta nţelegem distanţa pe care o păstrăm faţă de ceilalţi (uneori şi faţă de animale sau de obiecte), ct şimişcările bruşte, care au drept scop modificarea distanţeifaţă de un obiectiv, de ex săritul brusc cun pas napoi etc.

*Intonaţia
Prin aceasta nţelegem toate aspectele care se manifestă ntimpul vorbirii aşa cum ar fi intonaţia, modulaţiile, pauzele de vorbire, intensitatea sonoră, ritmul vorbirii etc. n sfera  intonaţiei intră şi manifestările sonore lipsite de conţinutverbal, cum ar fi de ex, plescăitul din limbă, oftatul etc.



Cum emotiile influenteaza asupra comportamentului nonverbal
Emoţiile sunt stări afective, de scurtă durată, care traduc un specific al relaţiilor omului cu un obiect ori o situaţie, deci au un caracter situaţional. Ele pot fi declanşate de o mprejurare reală sau de una imaginată (gndul că poliţia poate fi pe urmele sale sperie tlharul care are banii furaţi n geamantan).
Intensitatea lor e foarte variată: poate fi vagă, mijlocie, dar şi foarte mare, zguduind ntregul organism. n ultimul caz este vorba despre emoţia-şoc căreia psihologii i spun şi afect.
              Emoţiile propriu-zise sunt procese sau desfăşurări emoţionale mai moderate n care funcţiile conştiinţei nu sunt blocate sau ngustate ca n afecte. Ele snt efectul confruntării dintre nevoile individului şi datele reale sau prezumative ale mediului. Emoţiile au o orientare determinată, o referinţă obiectuală sau situaţională (ţi-e frică de o situaţie anumită)
Aşadar, emoţiile au un caracter situaţional, depind de acţiunea nemijlocită a situaţiei emoţionale şi apar frecvent ca efect  al satisfacerii  sau nesatisfacerii unor tendinţe (biologice).
      Emoţia nu se reduce la aspectul de trăire subiectivă, ci formează o configuraţie complexă, un răspuns psihofiziologic multidimensional vizavi de evenimente, situaţii. Printre dimensiunile procesului emoţional se disting:
- modificări organice, vegetative;
- manifestări comportamentale: gesturi, mimică, expresii vocale
schiţate sau desfăşurate;
- trăirea afectivă a relaţiei cu lumea.
    Aceste trei laturi alcătuiesc o unitate, o interacţiune sincronă, trăirea subiectivă avnd la bază mecanisme neuro somatice.
    Procesul emoţional prezintă manifestări comportamentale
externe, accesibile observaţiei şi anume: gestul, mişcarea sau imobilitatea corporală, expresia facială, expresia vocală, tremurul muscular ş.a. Aceste manifestări se mbină n configuraţii specifice-faciale, vocale, gesturale, posturale - pe baza cărora se poate recunoaşte o stare emoţională sau alta. Expresia facială pare a fi cea mai elocventă pentru observator. De exemplu, bucuria sau mnia se pot citi de pe faţă. Sistemul nervos central este responsabil pentru controlul muşchilor faciali, determinnd ncruntări, grimase, relaxări, tremure. Expresia vocală exprimă şi ea – prin variaţii de tonalitate, intensitate, inflexiuni, accent, pauze – anumite stări emoţionale. De exemplu, se ridică vocea la mnie, se scoate un ţipăt n situaţii de frică, apare rsul n stări de bucurie oftatul n stări de durere etc.          
     Cele mai importante si expresive modalitati de exprimare a emotiilor sunt realizate cu ajutorul :
* feţei
*ochilor
    Faţa. Expresia facială este considerată ca o modalitate de manifestare a stărilor psihoemoţionale ale omului, un fel de formă specifică de comunicare. Expresiile faciale apar ca o sursă importantă de informaţii, de caracteristici psihoemoţionale ale subiecţilor umani. De asemenea expresia facială reprezintă aspectul cel mai vizibil al comportamentului nonverbal şi cea mai expresivă parte emoţională şi fizică a corpului.
           Diferite expresii faciale oferă multiple şi diverse semnale care pot fi indici tipici la reacţionarea emoţională n diferite situaţii sau stări sufleteşti. Mimica feţei are proprietatea de a exprima stări sufleteşti. n urma unor cercetări experimentale, efectuate de către Bernard B. Schiff şi Mary Lamon (1989) a fost stabilit că asimetria funcţională a emisferelor cerebrale se reflectă şi asupra anumitelor stări emoţionale. După cum afirmă aceşti cercetători, emisfera cerebrală dreaptă este implicată n trăiri emoţionale negative, pe cnd emisfera stngă este antrenată n trăiri emoţionale pozitive. Deci n funcţie de mimica facială poate fi determinată starea emoţională, nţelegerea fără expresii verbale, fără cuvinte a dispoziţiei. Expresiile faciale pot servi ca forme de comunicare şi mijloace de apreciere a stării persoanei date.             
    Trăsăturile generale ale feţei caracterizează chiar şi temperamentul omului. Persoanele active, cu un temperament sangvinic, au trăsături stenice ale feţei, pe cnd persoanele pasive au trăsături imobile, astenice, ceea ce indică şi lipsa bogăţiei interioare
             Aşadar, părţile feţei oglindesc percepţiile emoţionale n mod diferit. Astfel, cercetătorii de la Universitatea din Pensilvania au descoperit că partea stngă a feţei exprimă mai pregnant emoţiile. Sentimentele de fericire, surpriză, frică, dezgust, tristeţe sunt exprimate mai intens pe partea stngă a feţei şi depind de emisfera corespunzătoare cerebrală.
     Ochii. Un rol deosebit n expresiile emoţionale aparţin ochiului, care dezvăluie ceea ce se află ascuns n creier. Cele mai profunde enigme emoţionale sufleteşti le exprimă ochiul.            
     Stările emoţionale se redau nu numai prin expresii faciale, gesturi, dar şi prin privire, contacte vizuale care exteriorizează starea psihică a omului. Ochiul, ca organ de simţ, privirea, are un rol de excepţie n exprimarea emoţională. Ochiul prin funcţiile sale exprimă starea emoţională şi reciprocitatea care există oriunde. Expresia feţei umane, a privirii deseori este de ajuns pentru a stabili relaţiile dintre indivizi. Durata de timp a privirii n ochi creşte cnd indivizii se plac reciproc, cnd se află ntr-un raport de cooperare, şi invers ea scade n relaţiile conflictuale.            
     Privirea poate exprima dispreţ, ironie, admiraţie, nemulţumire, ameninţare, mndrie, ndoială ş.a.m.d. Chiar şi faptul de a evita privirea cuiva, sau evitarea de a privi pe cineva comunică fie culpabilitate, fie nencredere, fie ostilitate, fie jenă etc. Privirea poate ajuta o persoană să domine pe o alta sau un grup, poate nfrunta o altă persoană ntr-o situaţie tensionată, poate să exprime stăpnire de sine, agresivitate sau ezitare, nesiguranţă, teamă.           
     
     Emoţiile pot provoca modificări esenţiale n starea funcţională a organismului. Ele exprimă atitudinea personală n raport cu anumite valori sociale. Treptat acestea se transformă n senzaţii şi joacă un rol important n motivaţia comportării şi reglării relaţiilor interpersoanale. Emoţiile neplinesc cele mai variate funcţii: aprecierea, concentrarea atenţiei, stimularea, compensarea, păstrarea n memorie a sentimentelor retrăite ş.a.
             Trăirile lăuntrice ale omului care includ intelectul, voinţa şi emoţiile se exteriorizează prin comportament şi, mai ales, expresia feţei, mimică. Reacţiile mimice apar de obicei, spontan şi se manifestă n corespundere cu starea lăuntrică şi dispoziţie. Exprimarea emoţiilor se manifestă n acţiuni ca mersul, poziţia corpului, strngerea de mnă şi alte forme de mişcări ale părţilor organismului.
               Factorul emoţional uman joacă un rol important n manifestarea comportamentului nonverbal, deoarece anume emoţiile generează acest tip de comportament care la rndul lor sunt şi ele generate de anumite evenimente , situaţii, mprejurări la care oamenii au ataşate anumite atitudini. Astfel, comportamentul este o formă de raportare a individului la conţinutul valorilor sociale. Valorile sociale sunt diferite şi fiecărei valori omul i atribuie o anumită atitudine. Drept rezultat apar şi diferite tipuri de comportament uman care se manifestă prin gest, mimică, expresie facială, vocală etc.



Prin ce poate fi exprimata comunicarea nonverbala
    Сomunicarea nu se bazează exclusiv pe exprimarea orală, ea fiind un sistem cu multiple canale. Gesturile, mimica, poziţia corporală şi chiar tăcerea snt acte de comunicare, vehiculează o semnificaţie. Ele atestă natura legăturii sociale existente sau doriteюpag.        
    După cum reiese chiar din denumirea ei, se realizează prin intermediul mijloacelor nonverbale - corpul uman, spaţiul sau teritoriul, imaginea.
  *Comunicarea prin corp
    Este cea mai complexă, deoarece intervine n „ntlnirile” cotidiene nu doar ca un obiect natural, ci ca un produs voluntar travesit, mascat, metamorfozat(prin mbrăcăminte, machiaj, tatuaj). Ea recurge la mijloace ca : aparenţa fizică, gesturile, expresia feţei(mimica). Legat de aparenţă o mare importanţă o are mbrăcămintea persoanei, ca furnizor de informaţii adecvate sau false despre individ, de asemenea, ca facilitator al apropierii sau ndepărtării unor persoane de altele, mai ales n situaţiile n care mbrăcămintea este aproape un mijloc instituţionalizat (mbrăcămintea de poliţist, de medic etc.). Uneori mbrăcămintea „comunică” diverse trăsături caracteriale ale oamenilor(fuga spre originalitate) sau intenţiile lor(intenţia de a se distinge, de a place etc.)
   
1 - Gesturile reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace care dau acces la o persoană; Jean Stoetzel le clasifica n trei categorii:
       a) gesturi autice(care nu au nici o legătură cu comunicarea,
           dar care trădează o anumită stare afectivă a individului,
           de exemplu, la un examen, o persoană şi frămntă
           minile, ţine creionul ntre dinţi, mişcă picioarele sub
           bancă);
       b) gesturi obişnuite(reverenţa diplomatului, degetele ridicate
           ale elevilor care vor să răspundă la lecţii etc).
       c) gesturi simbolice(prin care se exprimă aprobarea,
           indiferenţa, entuziasmul; pentru a chema pe cineva se
           face un semn cu degetul, pentu a aproba se dă din cap).
     - Corpul uman nseamnă nu numai aparenţă fizică sau gestică ci şi expresiei feţei, mimica cu un foarte mare rol n comunicarea nonverbală. Privirea, se pare, că se distinge   ca element central al expresiei feţei. Susţinerea sau ocolirea ei, fixitatea sau mobilitatea trădează stările de admiraţie, iubire, duşmănie etc.
    Cercetările au arătat că ntr-o conversţie asupra unor  probleme personale, persoanele se privesc ntre 50%-60%  n timpul conversaţiei. Prin expresia feţei putem stimula,  orienta, decodifica şi nţelege intenţiile partenerului.
   *Comunicarea prin spaţiu şi teritoriu
       Omul este extrem de grijuliu cu spaţiul n care trăieşte. El şi delimitează şi amenajează  teritoriul n funcţie de nevoi mprejurări. Tocmai modul de delimitare şi amenajare a spaţiului  „comunică” multe informaţii despre individ.
     Dintr-o perspectivă sociologică şi antropologică, pot fi desprinse  trei tipuri de teritorii: tribale, familiale, personale.
         Dintr-o perspectivă psihologică şi psihosocială se ocupă  mai ales de ultimul tip de teritoriu, mai strns legat de particularităţile psihice ale omului. Edward T. Hall excelează n studiul rolului distanţelor spaţiale n  comunicare. După el există patru tipuri de distanţe(intimă personală, socială şi publică) ce reglează comunicarea  n funcţie de respectarea sau ncălcarea lor fiecare dintre ele  se asociază diferit cu celelalte categorii de mijloace ale  comunicării.
 De exemplu:
-n distanţa intimă(corp la corp sau maximum 15-40 cm., vocea are un rol minor, se exprimă involuntar unele vocale);
-n distanţa personală(45-75 cm., pnă la maximum 125 cm. vocea este normală, familiară);
 -n distanţa socială(125-210 cm., un maxim de 210-360 cm., vocea este plină şi distinctă, mai imensă);
 -n distanţa publică(3,60-7,50 m şi cu maximum de peste 7,50m, discursul este formalizat, interlocutorul devine un simplu spectator, iar  comunicarea un spectacol).
  *Comunicare prin imagini
    Viaţa modernă a adus cu sine o multitudine de mijloace  imagistice de comunicare(afiş, fotografii, benzi desenate ilustraţii, cinema, televiziune).
            Comunicarea prin imaginea omniprezentă, creează un paradox: deşi mai puţin interactivă, deoarece se exercită ntr-un singur sens, ea este mult mai eficientă-afectează un număr extrem de mare de persoane.
       Mijloacele nonverbale ale comunicării au, n totalitatea lor, următoarele roluri:
 1) de a transmite ceva(idei, informaţii, intenţii, trăsături de
     caracter);
 2) de a nuanţa şi preciza comunicarea(care devine, astfel,
      aprobativă sau dezaprobativă, receptivă sau nereceptivă);
 3) de a ajuta persoanele să se exprime şi să se nţeleagă reciproc
      mult mai bine(pentru realizarea acestui ultim rol, mijloacele
      nonverbale trebuie să le nsoţească pe cele verbale, n nici
      un caz nu pot acţiona independent).
           De Vito stabileşte 6 funcţii ale comunicării nonverbale asociate celei verbale. Astfel, ea accentuează, completează, contrazice, repetă, substituie comunicarea verbală.           
     Comunicarea nonverbală constă n toate aspectele comunicării n afară de cuvinte. Aceasta include nu doar gesturile şi limbajul corpului dar şi faptul cum noi rostim şi exprimăm cuvintele: flexiunea, pauzele, tonul, volumul şi accentul. Aceste trăsături nonverbale afectează semnificaţia cuvintelor noastre. Savanţii au calculat că comportamentul nonverbal ocupă de la 65% pnă la 93% din semnificaţia totală a comunicării.
      Zilnic, emitem şi recepţionăm mesaje. Aceste mesaje se manifestă nu doar prin cuvinte , ci, şi n aceeaşi măsură şi prin fizionomie, mimică, gesturi, postura, limbajul trupului. Un gest, un zmbet, o scrisoare, a te adresa cuiva sau a-l asculta pe cel care ţi vorbeşte etc., toate mpreună alcătuiesc universul specific comunicării.


Semnificatia gesturilor in comportamentul nonverbal
La interpretarea comportamentului nonverbal este importanta cunoasterea si respectarea unor reguli:
    1) Citirea ansamblului – adică gesturile, limbajul corpului nu trebuie să fie interpretate izolat; pentru o citire corectă trebuie
evidenţiate ansambluri care să conţină cel puţin 3 gesturi;
    2) Luarea n consideraţie a contextului – ansamblurile de  gesturi trebuie evaluate n contextul n care apar (uneori  braţele ncrucuşate a persoanei sunt generate de frig, nu neapărat poziţia de apărare);
    3) Recunoaşterea diferenţelor culturale – un gest care nseamnă ceva ntr-o ţară poate avea cu totul alt sens n altă ţară.                    
    Acum vom incerca sa clasificam unele gesturi si sa explicam semnificatia lor.

*Gesturile facute cu palma
Semnalele nonverbale transmise de palma omului sint unele din cele mai eficiente in comunicarea nonverbala.
-Palmai intoarsa in sus – gest de supunere.
-Palma indreptata in jos –semnifica autoritatea.
-Palma inchisa cu degetul aratator intins – amenintarea vorbitorului cu supunere pentru cel ce asculta.
-Stringerea minii cu o persoana cu intinderea ei cu palma in jos – asa o stringere semnifica dominarea.
-Stringerea a miinii cu o persoana cu intinderea ei cu palma in sus – semnifica supunerea.
-Impingerea inainte a palmei intoarse injos, intinderea bratului rigid – tip agresiv de persoane, specific oamenilor din zone rurale.
-Apucarea virfurilor degetelor – denota lipsa increderii in sine.
-Utilizarea ambelor mini in momentul stringerii – denotasinceritate si incredere.

*Gesturi ale miinii si bratului
-Frecarea palmelor – semnifica afisarea asteptarilor pozitive.
-Frecarea degetului mare de celelalte degete – semnifica asteptarea unor bani.
-Inclestarea miinilor – reflecta o atitudine de frustrare sau de ostilitate. Deosebim:
-Inclestarea miinilor in pozitie ridicata – semnifica dispozitia negativa.
-Miinile in pozitie de coif indreptatin sus – este caracteristic persoanelor superioare sau care gesticuleaza putin sau deloc, comunicind increderea lor in fortele proprii.
-Miinele in pozitie de coif indreptate in jos – este caracteristic persoanelor care mai degraba asculta decit vorbesc.
-Apucarea miinii, a bratului si a incheieturii a miinii – gest de superioritate incredere.
-Etalarea degetlui mare – acest semnal este pozitv si apare des in postura tipica a sefului glacial, care il ilustreaza in prezenta subalternilor sai.

*Bratul ca bariera de protectie
-Incrucisarea obisnuita a bratelor –acest gest exprima o atitudine defensiva sau negativa. Persoana se simte stingherita sau nesigura.
-Incrucisarea incordata a bratelor – indica o atitudine ostila si dfensiva.
-Gest de prindere abratului – acest gest este raspindit printre cei aflati in saile de asteptare ale doctorilor si dentistilor sau la cei care urmeaza sa zboare pentru prima data cu avionul si asteapta decolarea acestuia. Acest gest reflecta o atitudine negative, dominate.

 *Piciorul ca Bariera de protctie

-Pozitia obisnuita a incrucisarii picioarelor – este folosit pentru manifestarea unei atitudini nervoase, rezervate sau defensive.
-Piciorul aruncat peste genunchi – acst tip de incrucisare a picioarelor indica existenta unei atitudini de disputa sau competitie.
-Piciorul asezatpeste genunchi si prins cu una sau amindoua miinile – acest gest  e folosit de persoanele care au o atitudine rigida in discutii sau negocieri. Aceasta semnifica o individualitate puternica, incapatinare, rezistenta careia poate fi ranita numai printr-un procedeu special.
-Gesturi de incrucisare a picioarelor stind in picioare – aceste pozitii sunt folosite in mare parte de cei care se afla in mijlocul unor indivizi necunoscuti. Pozitia lor ne spune ca ei nu sunt relaxati si lipsiti de incredere in sine.
-Gestul incrucisarii gleznelor -  inseamna reprimarea unei atitudini negative, a unei senzatii negative, a nervozitatii sau fricii.

*Gesturi si semnale de curtenie

-ale barbatilor
-Unul dintre gesturile de “apropiere” a barbatilor la femeie estearanjarea cravetei, daca nu poarta cravata, isi aranjeaza gulerul, isi aranjeaza butonii, camasa, sacoul sau un alt obiect vestimentar.
-Intoarcerea trupului spre femeie si  mentinerea labei piciorului in directia ei.
-Privirea neobisnuita, intima.
-Tine miinele la solduri – accentuiaza marimea sa corporala si demonstreaza disponibilitatea pentru aventura.

-ale femeilor
-Aruncarea capului pe spate.
-Expunerea incheieturii miinii.
-Indepartarea picioarelor.
-Leganarea soldurilor.
-Privir laterala.
-Gura intredeschisa, buzele umezite.
-Rujul de buze.
-Mingiierea obiectelor cilindrice.
-Privire laterala, peste umarul ridicat.

*Gesturi teritoriale si ale posedarii

-Gesturi teritoriale.
 In mod inconstient oamenii isi arata drepturile teritoriale asupra diferite obiecte reazaminduse de ele. Atingindusi proprietatea persoana arata altora ca obiectul respective ii apartine. Intimidarea persoanei poate fi atunci cindse manifesta abuzul comis impotiva teritoriului sau proprietatii unei alte personae. 90% din opinia oamenilor cu privire la persoana noastra se formeaza in primele 90 de secunde dup ace facem cunostinta, deci trebuie sa tinem minte, ca prima impresie se formeaza doar o singura data.
-Gesturile posedarii.
In utilizarea acestor gesture exceleaza indeosebi personalul de conducere. S-a observat ca cei nou numiti in posturi de conducere incep de indata sa recurga la asemenea gesture, desi inainte le foloseau rareori. Piciorul aruncat peste bratul scaunului exprima faptul ca persoana in cauza il posedeaza si semnaleaza o atitudine destinsa fata de normele obisnuite de comportament. Aceasta pozitie poate fi perceputa in moduri diferite in situatii diferite. Euna cind stam in aceasta pozitie in inconjurarea prietenilor, si alta cind in inconjurarea colegilor de serviciu. In al doilea caz se va manifesta o atitudine negativa fata de noi.

*Birouri, mese si aranjamente de asezare
Un mod efficient de a cistiga cooperarea altor oameni este asezarea strategica.
Din cauza unei game foarte largi de imprejurari care pot intervene la aranjamente de asezare in jurul unei mese dreptunghiulare de birou. O persoana poate ocupa 4 feluri, in raport cu o alta persoana.
    -Pozitia de colt. Acasta pozitie e folosita in general de oameni angajati in conversatii prietenesti spontane. Ofera posibilitati nelimitate pentru a se privi in ochi si a utilize variate gesture, precum si pentru a observa gesturile celuilalt. Coltul biroului constituie o bariera partiala in caz ca una din parti s-ar simti amenintata si face inutila impartirea teritoriala a suprafetei mesei.
    -Pozitia de cooperare. Asemenea pozitie apare atunci cind doi oameniau aceeasi orientare, gindesc la fel sau lucreaza la aceeasi tema. Este o practica pozitie pentru prezentarea unui caz si obtinerea acceptului parteneruluide discutie.
    -Pozitia competitiv-defnsiva. Asezarea in partea cealalta a mesei, vizavi de persoana cu care discutam, poate crea o atmosfera competitive-defensiva si poate duce la situatia in care amindoi ramin ferm la punctele lor de vedere, masa constituind o bariera solida intre ei. Aceasta pozitie este utili zata atunci cind partenerii sunt in competitie sau cind unul este admonestat de catre celalalt.
    -Pozitie independenta. Astfel de pozitie este aleasa de oamenii care nu doresc sa stabileasca raporturi cu alti. Ea este folosita in locuri cum sunt librariile, restaurantele si uneletipuri de banci in parcuri. Ea exprima indiferenta, dar o alta persoana o poate interpreta ca un act ostil, daca I se incalca granitele teritoriale.



Bibliografie

*www.google.ro
*www.psihologie.info
*Allan Pease, “Limbajul trupului”
*Peter collet, “Cartea gesturilor”
*Abric Jean, “Psihologia comunicarii”
*Birkenbill Vera, “Semnele corpului”
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica