referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Efectele fluorului asupra bolnavului parodontopat

Categoria: Referat Medicina

Descriere:

Lacurile fluorurate – soluţii alcoolice de răşini naturale care conţin 22,6 mgF/ml, având avantajul de a rămâne o perioadă mai îndelungată în contact cu smalţul. Indicate în tratamentul cariilor incipiente şi la desensibilizare...

Varianta Printabila 


1
Efectele  fluorului  asupra  bolnavului parodontopat

Fluorul situat n grupa a VII-a (a halogenilor) din tabelul lui Mendeleev, este considerat cel mai stabil element al grupei fiind folosit cu succes n profilaxia odontoparodontală. n medicină prin profilaxie se nţelege ansamblul măsurilor medico-sanitare care se iau pentru prevenirea apariţiei şi răspndirii unei boli.
Din punct de vedere stomatologic, profilaxia are ca obiect central dezvoltarea şi conservarea unui sistem stomatognat optimal de-a lungul ntregii vieţi prin:
1.    profialxie primară care urmăreşte evitarea apariţei bolilor oro-dentare;
2.    profilaxia secundară ce are ca scop exprimarea, depistarea şi  tratamentul precoce şi corect al afecţiunilor oro-dentare;
3.    profilaxia terţiară care constă n suprimarea şi eliminarea unor evoluţii ulterioare ale mbolnăviri cu scopul de a prentmpina functio-lesa.
Grija pentru sănătatea cavităţii orale şi a unităţilor odonto-parodontale ncepe imediat după naştere. O dată cu apariţia dinţilor de lapte la copii ncep şi problemele stomatologice. n acest caz un rol important l are profolaxia care trebuie să fie făcută de la vrste fragede – de la 3 ani: periajul dinţilor, chiar şi la această vrstă, ct şi alimentaţia bogată n vitamine, calciu, fluor ajută la mineralizarea dinţilor, efectul fiind benefic asupra adultului de mai trziu.

SURSE ŞI APORTUL DE FLUOR

n natură ionul de fluor se găseşte n aer, sol, apă şi desigur n alimente, doar n combinaţii chimice. Alături  de alte minerale, fluorul se găseşte sub formă de urme n componenta anorganică a structurilor dentare. Cel care ne interesează este fluorul din apă şi alimente:
    aportul de fluor din alimente este 0,2-0,6 mg zilnic;
    apa potabilă are un conţinut de fluor variabil, 90% dintre sursele de apă din Romnia fiind sărace n acest elemnt.
Din această cauză s-a ajuns la necesitatea suplimentării fluorulului din sursele naturale pnă la o doză eficientă, prin fluorizarea apei, a sării de bucătărie, fluorizarea diferitelor alimente.
Absorbţia fluorului se realizează la nivelul intestinului subţire fiind dependentă de felul sării, deci şi ai ionului de nsoţire. Astfel combinaţiile cu calciu, magneziu, fier sunt greu solubile şi deci greu rezorbabile, n timp ce combinaţiile cu Na şi P se rezorb aproape n totalitate.
O dată absorbit fluorul este transportat de către snge, repartizndu-se ţesuturlor n proporţie de 90% celor dure (os şi dinte) restul fiind donat ţesuturilor moi. Un regim alimentar cu un conţinut crescut de fluor nu duce la modificarea concentraţiei acestuia n ţesuturile moi, doarece acestea nu au tendinţa de acumulare a fluorului. n schimb la nivelul oaselor şi a dinţilor, nivelul poate creşte n funcţie de:
    concentraţia din aport;
    perioada de timp ct se face aportul;
    vrsta la care se face administrarea.
Pe cale generală, ncorporarea fluorului n hidroxiapatita din smalţ este dependentă de factorul timp:
     preeruptiv – smalţul beneficiează de F din fluidul tisular din jurul coroanei dentare;
     posteruptiv – creşterea concentraţiei de F de la suprafaţa dintelui este datorată n exclusivitate F ionic din fluidele orale, remodelarea generală nemaifiind posibilă.
Spre deosebire de smalţ la nivelul dentinei şi al cementului, F se acumulează numai prin aport pe cale generală. Dentina conţine de aproximativ 4 ori mai mult F dect smalţul. Concentraţia maximă n dentină se nregistrează n apropietrea odontoplastelor şi valoarea se menţine constantă att timp ct dintele rămne vital.

PREPARATE CU FLUORURI, ACŢIUNI, MOD DE UTILIZARE

Sunt ntr-o gamă largă ce cuprinde: tablete, paste, soluţii, geluri, cimenturi, lacuri.
Gelurile fluorurate:
    au un conţinut de ioni de F mare;
    datorită unei concentraţii mari n ioni de F, nu se vor aplica n cavitatea bucală cantităţi mari de gel (aproximativ 1g/şedinţă);
    preparatele acidifiate nu se folosesc n tehnica periajului;
    n general gelurile sunt utilizate n tehnica indirectă;
    gelurile fluorurate formează pe suprafaţa dintelui o peliculă de fluorură de calciu, care participă la schimburi ionice cu apatita, pe o perioadă de timp.
Pastele profilactice: sunt indicate la curăţirea mecanică a suprafeţelor dentare, naintea de aplicarea locală a soluţiilor, gelurilor şi lacurilor.
Pastele de dinţi:
    sunt preparatele fluorurate cele mai utilizate;
    n funcţie de concentraţia ionilor de fluor se deosebesc paste de dinţi pentru adulţi şi pentru copii.
Lacurile fluorurate – soluţii alcoolice de răşini naturale care conţin 22,6 mgF/ml, avnd avantajul de a rămne o perioadă mai ndelungată n contact cu smalţul. Indicate n tratamentul cariilor incipiente şi la desensibilizare.
Apele de gură – conţinut de 0,05% F (pentru utilizare zilnică) sau 0,2% F (pentru utilizare săptămnală)
Un preparat poate să conţină 1, 2 sau mai mulţi agenţi fluoruraţi, iar un agent poate fi prezent n mai multe preparate.

Agenţi de fluorurare

Preparate    Fluorură de sodiu    Fluorură de staniu    Fluorfosfat acidulat    Monofluorofosfat de sodiu    Aminofluoruri    Hexafluorozirconat de staniu    Fluorsilan
Soluţii    -    -    -                
Geluri    -    -    -        -        
Paste profilactice    -    -    -    -        -    
Paste de dinţi    -    -    -    -    -        
Lacuri    -                        -
Ape de gură    -    -    -                
Tablete    -                        
Picături    -                        


Fluorura de Na - compus fluorurat cel mai frecvent utilizat.
Acţiune
o    creşte rezistenţa la mediul acid al smalţului dentar, favorizează remineralizarea, scade producerea plăcii dentare.
o    Creşte densitatea osului n osteogenză prin stimularea osteoclaşitlor şi creşterea masei trabeculare.

Administrare
o    Comprimate cu acţiune locală;
o    Aplicaţii locale prin clătiri cu soluţii de fluorură de sodiu: 0,05% (zilnic) şi 0,2% (săptămnal);
o    Paste de dinţi 0,2 NaF;
o    Lacuri 2%;
o    Ape de gură;
o    Pe cale generală 50-75 mg/zi asociată cu Ca şi vitamina D.
Preparate: CONCADE, DENTAFLUX, FLUOCAL, MINAFLUOR, REDI-DENT, TIMAFLUOR, DURAPHAT, EPOXILYTE

Profilaxie: NAFESTEZINA
     75% fluorură de Na şi 25% glicerină
     aplicare bianuală n 6 şedinţe;
      se va evita mpingerea granulelor de fluorură de Na sub marginea gingivală.

Fluorura de staniu (SnF2)

Acţiune:
o    asupra streptococului mutans;
o    aplicată n şanţul gingival determină reducerea numărului de bacterii pe un interval de 10 săptămni.
Administrare
•    paste de dinţi: pasta Crest 0,4% SnF2, şi 1% pirofosfat de Sn şi Ca;
•    geluri, lacuri 1% aplicată de 2 ori pe an;
•    paste profilactice;
•    soluţii;
•    ape de gură.


Aminofluoruri

Acţiune:
o    scăderea solubilităţii smalţului;
o    acţiune inhibitorie asupura plăcii bacteriene
Administrare:
o    paste de dinţi – au eficienţă sporită datorită efectului de detergent al grupării amino-amine uşurnd acţiunea fluorului;
o    soluţii, geluri utilizate pentru clătire zilnică.

Fluorfosfatul acidulat:
o    nu colorează smalţul;
o    nu irită ţesuturile moi;
o    foarte eficace.
Acţiune:
•    ajută la depozitarea ridicată a fluorului pe dinţi n condiţile unui pH acid, creat de fosfatul acidulat;
•    proprietăţi bactericide – inhibiţia plăcii bacteriene.
Administrare:
o    paste de dinţi;
o    soluţie apoasă;
o    gel.

Există două moduri de administrare a preparatelor pe bază de F:
1.    individual:
o    local - de către specialist
              - de către pacient;
o    sublocal sistemic.
2.    colectiv.


1 Tratamentul individual local efectuat de specialist:
o    utilizează preparate cu o concentraţie foarte mare de ioni de F avnd la bază două tehnici:
a)    directă;
b)    indirectă.
Tehnica directă se foloseşte n cazul utilizării soluţiilor, gelurilor, lacurilor, pastelor profilactice.
Procedeu:
o    periaj: paste profilactice;
o    badijonare - soluţii, geluri, lacuri;
o    lustruirea coroanelor cu pastă profilactică, izolare, uscare, badijonare cu soluţii, gel sau lac din 30 n 30 sec. Timp de 3 - 4 min.;
o    nu se mănncă, bea sau clăteşte gura timp de 30 min;
o    se repetă la 6 luni.
    Avantaje: permite aplicarea selectivă a preparatelor pe dinţi şi observarea directă a soluţiei, gelului sau lacului n timpul aplicării.
    Dezavantaje: timp de lucru prelungit şi disconfortul pacientului.

Tehnica indirectă - a fost elaborată special pentru gelurile fluorurate şi constă n utilizarea unor linguri speciale sau gutiere, care acoperă toţi dinţii unei arcade dentare asigurnd n contact intim ntre gel şi smalţ.
Lingurile sunt de mai multe tipuri, deosebindu-se ntre ele prin materialul din care sunt confecţionate, forma şi mărimea. Pot fi căptuşite cu hrtie absorbantă sau polimeri „spumoşi” care au rol de reţine soluţiile şi gelurile.
Lingurile pot fi aplicate seriat sau simultan pe arcadele dentare.
Exercitarea unei presiuni asupra lingurilor conduce la adaptarea intimă a acestora pe suprafeţele coronare şi la exprimarea soluţiei sau gelului. Cantitatea de preparat depusă n lingură trebuie dozată atent, ntruct riscul unor accidente prin nghiţirea excesului este crescut.

Tratamentul individual local efectuat de către pacient constă n utilizarea:
1.    pastelor de dinţi fluorurate. Efectul depinde de compatibilitatea agenţilor de fluorurare de cei abrazivi.
2.    ape de gură fluorurate. Cel mai eficient agent de fluorurare din apele de gură este NaF cu diferite concentarţii
a.    0,05% pentru utilizare zilnică;
b.    0,2% pentru utilizarea săptămnală sau o dată la 2 săptămni;
c.    0,5% o dată sau de două ori pe lună.
Apele de gură cu fluorfosfat acidulat 0,045% se folosesc n paralel cu tratamentul individual sistemic.
3.    soluţii şi geluri fluorurate. Se utilizează SnF2 0,4%, NaF 1,1%, APF 0,05%.

Tratamentul individual sistemic :
Constă n administrarea de tablete şi picături, a căror dozare se face n funcţie de concentraţia F din apa potabilă.
Soluţiile administrate sub formă de picături conţin NaF n diferite cantităţi, putnd prezenta o concentraţie a ionilor de F de 0,125mg/pic. sau 0,033mg/pic. Doza ideală de F /pic. este de 0,25mg, acest mod de administrare fiind indicat pnă la vrsta de 3 ani, cnd copilului i se pot administra tablete. Tabletele conţin 0,5 mg F sau 1 mgF. Unele produse conţin şi vitamina D3.

Tratamentul colectiv constă n fluorurarea apei, sării de bucătărie şi a lapetelui (excepţional).




EFECTELE F ASUPRA BOLNAVULUI PARODONTOPAT

Bolii parodontale i s-au atribuit numeroase cauze de ordin local şi general; n acest sens au fost incriminaţi: placa bacteriană dentară, tartrul dentar, trauma ocluzală, cariile dentare, edentaţia, anomaliile dentomaxilare, parafuncţiile, obiceiurile vicioase, factorii iatrogeni.
F acţionează asupra unora dintre aceşti factori cauzatori ai bolilor parodonatale prevenind astfel apariţia acestora şi anume are acţiune asupra cariilor dentare, plăcii bacteriene şi implicit asupra tartrului dentar.
n cazul cariei dentare acţiunile de profilaxie primară se referă la fluorizarea generală şi locală implicnd şi alţi factori la fel de importanţi: igiena alimentaţiei, igiena oro-dentară, sigilarea şanţurilor şi gropiţelor.
La nivelul smalţului F scade solubilitatea n mediul acid prin formarea formări de calciu şi fluoroapatitei.
Referindu-ne la profilaxia primară strict asupra bolii parodontale putem vorbi despre plăci bacteriene, asigurarea unei igiene oro-dentare corespunzătoare şi  folosirea unor tehnici profesioanle specifice stomatologiei preventive.
Efectele F asupra plăcii bacteriene se manifestă prin acţiune bacteriostatică, bactericidă, inhibarea acidifierii, inhibarea sintezei polizaharidelor.
Profilaxia secundară n cazul cariei dentare se referă la examinarea, depistarea şi tratamentul corect şi precoce, profilaxia locală cu produse fluorurate (clătiri, geluri, lacuri) şi dispensarizarea pacienţilor.
Profilaxia secundară n cazul parodontopatiei se vorbeşte despre examinarea, depistarea, tratamentul corect şi precoce al gingivitelor şi al parodontopatiilor aflate n stadul incipient şi dispensarizarea pacienţilor.

Cteva exemple de ntrebuinţare a fluorurilor n afecţiuni parodontale

Tratamentul hiperesteziei dentinare (complicaţie a bolii parodontale)

o    fluorurile sunt cele mai eficiente mijloace de desensibilizare utilizate ca atare sau n pastele  de dinţi;
o    fluorura de Na cu caolin şi glicerină n părţi egale (Nafestezină), pentru aplicaţii locale sub izolare 5 - 10 min., 5 - 6 şedinţe la 2 - 3 zile interval;
o    fluorura de Na ncorporată n paste, destinată aplicării locale (nu prin periaj) pentru prevenirea cariilor şi desensibilizare radiculară: Duraphat gel, Fluocal, Elmex gel sau n pastele de dinţi;
o    silicofluorurile de Na n soluţii apoase de 0,7 - 0,9% aplicate n zonele de hiperestezie;
o    pastele de dinţi care conţin  substanţe cu acţiune desensibilizantă printre care: monofluor fosfat, fluorură de Na, fluorură stănoasă.
Alte ntrebuinţări: tratamentul gingivitei cronice, a gingivitelor n cursul unor stări fiziologice, tratamentul parodontitele marginale ca adjuvant al tratamentului antimicrobian mai ales prin aplicarea fluorurilor după detartraj.
n concluzie experimentele desfăşurate in vitro au arătat că fluorurile au un efect antimicrobian (antiplacă) printr-o serie de mecanisme ca:
    reducerea glicolizei;
    inactivarea unor enzime microbiene;
    modifcarea permeabilităţii de membrană;
    inhibarea formării substratului polizaharidic al plăcii, sintetizat de celulele microbiene;
    reducerea abilităţii hidroxiapatitei pentru fixarea proteinelor; diminuarea energiei de suprafaţă a smalţului, acţionnd ca agenţi tensioactivi care mpiedică depunerea plăcii bacterine.
Mai ales se folosesc:
    fluorura de Na;
    fluorura de Sn sub formă de aplicaţii topice sau irigaţii subgingivale cu soluţie 1,65% care acţionează mpotriva spirochetelor şi reduce indiciile de sngerare, situaţie care se menţine circa 6 săptămni.



BIBLIOGARFIE


1.    BRATU DORIN - „MATERIALE DENTARE” - 2, 6, 8, 10, 12, 14.
2.    DĂNILĂ IOAN, RADU VATAMANU, ANDREI ILIESCU, CRISTINA UNGUREANU - „PROFILAXIE STOMATOLOGICĂ” 1, 3, 5, 7, 9, 11, 13.
3.    DUMITRIU HORIA TRAIAN - „PARODONTOLOGIE” - 15.








Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica