referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Modificari desmodontale aparute ca urmare a unei forte ocluzale insuficiente

Categoria: Referat Medicina

Descriere:

Are loc şi scăderea proprioceptorilor desmodontali cu efecte asupra informării centrilor coordonatori cu privire la poziţiile mandibulei în mişcările cu contact dentar, parodonţiul fiind implicat în reglarea dinamicii mandibulare în proporţie de 90% asigurând:...

Varianta Printabila 


1 Modificări desmodontale apărute
ca urmare a unei
forţe ocluzale insuficiente

Odontonul alcătuit din dinţi şi elemente de ataşare reprezintă un complex de ţesuturi structurate diferit, dar armonizate morfologic şi funcţional pentru a primi, amortiza şi transmite presiunile masticatorii.
Parodonţiul, a doua componentă a odontonului, alcătuit din parodonţiul de nveliş şi parodonţiul de susţinere, participă la ataşarea dinţilor la maxilare avnd funcţii metabolice, nutritive şi calităţi senzitive şi proprioceptive.
Suprafaţa radiculară acoperită de cement şi suprafaţa peretelui alveolar, delimitează spaţiul periodontal (dento – alveolar, desmodontal) n care se află un ţesut conjunctiv fibros (fibre, celule, vase şi nervi).
 Datorită prezenţei fibrelor, unii autori descriu la acest nivel o articulaţie dento – alveolară de tip sinartroză, cunoscută sub numele de gomfoză. Aceste fibre sunt alcătuite n mare parte din colagen şi sunt grupate n benzi groase care n totalitate formează sistemul ligamentului periodontal. Benzile de colagen se găsesc n număr de 28 000/mm2 la dinţii funcţionali, n timp ce la dinţii nefuncţionali sunt n număr de doar 2000/mm2.
Traseul fibrelor este ondulat, ceea ce le asigură un rol funcţional deosebit n prelucrarea solicitărilor exercitate asupra dintelui.
Sub acţiunea forţelor ocluzale, dinţii şi rădăcinile se nfundă n alveolă, ligamentele periodontale se tensionează, realiznd tracţiuni la nivelul osului şi cementului radicular, tracţiune ce stimulează apoziţia la nivelul interfeţelor spaţiului periodontal.
Apoziţiile n urma tracţiunilor vor ngloba o nouă cantitate de fibre conjunctive ce vor mbunătăţi stabilitatea dintelui.
ntre fibrele parodontele există emifo****care sub acţiunea forţelor ocluzale şi n urma nfundării dintelui şi măreşte presiunea care produce resorbţia pereţilor osoşi şi radiculari.
Presiunea determină la nivelul laminei dura procese de resorbţie iar tracţiunea, apoziţie. Din echilibrul acestor forţe (presiune, tracţiune) rezultă forma normală a peretelui alveolar.
La dinţii fără antagonişti, tracţiunea parodontală nu se mai produce, iar forţa masticatorie, neexercitndu-se la nivelul coroanei provoacă diminuarea rezistenţei parodontale şi afectarea stabilităţii biomecanice. Acest fapt conduce la extruzia dintelui, ca expresie a etapei de decompensare a parodonţiului dintelui respectiv.
Dintele fără antagonist este considerat precar din punct de vedere al rezistenţei după o perioadă de aproximativ 2 săptămni de la pierderea contactului cu antagonistul, aceasta datorndu-se diminuării numărului fibrelor ligamentului parodontal şi a grosimii lor, cele rămase fiind mult mai subţiate, grosimea fibrelor parodontale variind direct proporţional cu presiunile ocluzale funcţionale, şi anume: presiunile ocluzale crescute, dar rămase totuşi n limite fiziologice, determină o creştere n grosime (după unele studii chiar şi numerică) n timp ce presiunile ocluzale subliminare duc la recăderi n diametru şi număr a fibrelor, precum şi la o modificare n orientarea lor, acestea fiind orizontale, cu orientare inversă faţă de cea obişnită şi uneori chiar paralele cu suprafaţa radiculară.
Tot sub acţiunea forţelor subliminare, ţesutul conjunctiv lax din spaţiul periodontal este neorientat şi după unii autori, ar provoca resorbţia laminei dura.
Dimensiunile spaţiului desmodontal variază şi el cu gradul de funcţionalitate al dintelui, fiind mai larg la dinţii cu funcţie normală, activi şi micşorndu-se sensibil la dinţii fără antagonişti, aspect care poate fi evidenţiat radiografic.
n absenţa forţelor de ocluzie, ţesuturile parodontale nu-şi pot menţine structura normală, forţele subliminare nu asigură troficitatea normală ducnd la atrofie prin inactivitate şi ncetinirea circulaţiei locale datorate ischemiei.
Are loc şi scăderea proprioceptorilor desmodontali cu efecte asupra informării centrilor coordonatori cu privire la poziţiile mandibulei n mişcările cu contact dentar, parodonţiul fiind implicat n reglarea dinamicii mandibulare n proporţie de 90% asigurnd:
    crearea unui reflex de protecţie la nchiderea cavităţii bucale;
    reglarea intensităţii forţelor masticatorii;
    oprirea contracţiei muşchilor ridicători n momentul n care dinţii fac contact.


BIBLIOGRAFIE

1.    BRATU DORIN – „Aparatul dento-maxilar – date de morfologie funcţională clinică”, editura Helicon, 1998;
2.    BURLUI VASILE, FORNA NOIMA, IFTENI GABRIELA – „Clinica şi terapia edentaţiei parţiale intercalate reduse”;
3.    BURLUI V., MORĂRAŞU – „Gnatologie”, editura Apollonia, Iaşi, 2000;
4.    DUMITRIU HORIA TRAIAN – „Parodontologie”,                  editura Viaţa Medicală Romnească, 1998.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica