referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Supletea si elasticitatea

Categoria: Referat Medicina

Descriere:

Înainte de a efectua exerciţiile cu amplitudine maximă, trebuie realizată “încălzirea aparatului locomotor”, pentru a intensifica circulaţia, prevenind astfel eventualele “întinderi” sau “ruperi” ale fibrelor musculare, prin exerciţii din şcoală, alergări şi sărituri...

Varianta Printabila 


1 Supleţea şi elasticitatea




Prezentă n efectuarea acţiunilor motrice, supleţea este o calitate mai puţin studiată. Deşi importantă, ea nu este menţionată de către specialişti printre cele patru calităţi motrice de bază.
Nici din punct de vedere terminologic, problema nu este clarificată, sursele documentare numind neunitar nsuşirea organismului privind gradul de amplitudine al mişcării: mobilitate, elasticitate sau supleţe. Supleţea prezintă interes la fel ca şi celelalte calităţi motrice, constituind unul dintre parametrii semnificativi pentru obţinerea performanţei, ea putnd fi definită ca fiind capacitatea organismului de a efectua cu amplitudine mare acţiunile motrice. n ce ne priveşte, preferăm termenul de supleţe pentru a defini gradul mai mare sau mai mic al amplitudinii cu care se efectuează mişcarea – mobilitatea (articulară) şi elasticitatea (tendoanelor, ligamentelor şi musculară), termeni folosiţi de unii autori pentru a denumi această capacitate a organismului, fiind subordonaţi supleţei, relevnd aspecte particulare ale acesteia.
Supleţea scăzută creează numeroase dezavantaje, şi anume:
    Lungeşte perioada nsuşirii şi perfecţionării acţiunilor motrice;
    Reduce indicii de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice (viteză, ndemnare, forţă şi rezistenţă) şi limitează folosirea lor cu maximum de randament;
    Scade randamentul n efectuarea acţiunilor motrice, lipsa supleţei fiind suplinită prin eforturi suplimentare, prin consumuri mari de energie;
    Scade calitatea execuţiei, mişcările nemaiputnd fi executate expresiv, dezinvolt, degajat şi cu uşurinţă.
Principalii factori care determină amplitudinea cu care se execută mişcările sunt:
    Structura şi tipul articulaţiei;
    Capacitatea de ntindere (elasticitate) a ligamentelor, tendoanelor şi muşchilor;
    Tonusul şi forţa musculară;
    Elasticitatea discurilor intervertebrale;
    Capacitatea sistemului nervos central de a coordona procesele neuro-musculare;
    Temperatura muşchilor şi unele condiţii externe;
    Starea emoţională etc.
 Amplitudinea maximă a mişcării la nivelul fiecărei articulaţii, permisă de conformaţia acesteia, este limitată sau favorizată de elasticitatea ligamentelor şi a muşchilor.
Aparatul ligamentar are rolul de a proteja articulaţiile faţă de unele solicitări exagerate, limitnd deplasarea segmentelor.
S-a demonstrat experimental şi prin practica sportivă că, printr-o exersare sistematică, elasticitatea aparatului ligamentar poate fi mbunătăţită simţitor. Se pare că şi n privinţa elasticităţii ligamentelor nregistrăm diferenţieri individuale. Factorul care limitează cel mai mult mobilitatea articulară este elasticitatea musculară.
Din alte puncte de vedere, supleţea poate fi grupată n supleţe activă şi supleţe pasivă.
Supleţea activă reprezintă mobilitatea şi elasticitatea maximă la nivelul unei articulaţii, obţinută fără ajutor, ca rezultat al contracţiei musculare (exemplu: semi-sfoara, cumpăna etc.).
Supleţea pasivă reprezintă amplitudinea maximă la nivelul unei articulaţii, obţinută prin intervenţia unor forţe externe (partener, aparat, propria greutate etc.).
Valorile supleţei pasive sunt mai mari dect ale celei active. Supleţea se dezvoltă cu maximum de eficienţă n condiţiile n care exerciţiile sunt administrate zilnic (chiar de două ori pe zi). Antrenamentul pentru dezvoltarea supleţei trebuie continuat şi după obţinerea gradului de amplitudine dorit, deoarece o ntrerupere, chiar de scurtă durată (o săptămnă), conduce la pierderea achiziţiilor cştigate. Cauzele care fac ca supleţea să scadă sunt neadaptarea organismului, naintarea n vrstă, creşterea n nălţime (copii), rezistenţa tonică a muşchilor la ntindere etc.
Exerciţiile stabilite pentru dezvoltarea supleţei se execută n serii, fiecare serie incluznd 10-15 repetări. Este de dorit ca amplitudinea mişcării să crească de la oserie la alta. Indicaţia are n vedere faptul că, n general, muşchii se opun la acţiunea de ntindere, cednd treptat, numai după un număr mai mare de repetări.
nainte de a efectua exerciţiile cu amplitudine maximă, trebuie realizată “ncălzirea aparatului locomotor”, pentru a intensifica circulaţia, prevenind astfel eventualele “ntinderi” sau “ruperi” ale fibrelor musculare, prin exerciţii din şcoală, alergări şi sărituri.
n cadrul fiecărei lecţii, numărul de repetări al fiecărui exerciţiu se calculează dependent de obţinerea amplitudinii maxime (pnă la limita punctului n care apar senzaţii de uşoară durere). Treptat, de la un sistem de lecţii la altul, se va tinde spre depăşirea acestei limite. Dacă n zilele următoare apar senzaţii de durere musculară, antrenamentul pentru dezvoltarea supleţei va fi sistat.
Acesta va constitui şi indiciul că dozarea amplitudinii nu a fost corect stabilită, depăşindu-se limita maximă optimă.
Dozarea numărului de repetări n cadrul fiecărei serii trebuie să ţină seama de anumite particularităţi individuale şi de gradul de mobilitate al articulaţiei. n primele lecţii sunt suficiente, n cazul cursantului ncepător, 8-12 repetări. Numărul acestora trebuie să crească treptat, de la un sistem de lecţie la altul, putndu-se atinge cifra mult mai ridicată, 20-30 repetări.

1 Dependent de conformaţia anatomică specifică fiecărei articulaţii şi de masa grupelor musculare care se ntind, se poate face următoarea ierarhizare n privinţa numărului de repetări: numărul cel mai mare de repetări va fi stabilit pentru coloana vertebrală, urmnd, n ordine, articulaţiile coxofemurală, genunchiului, umărului etc.
n funcţie de nivelul de pregătire fizică se va stabili şi ritmul execuţiei, cunoscut fiind faptul că o persoană mai bine pregătită poate obţine o amplitudine a mişcării maximă, chiar dacă exerciţiul se efectuează cu viteză mare, pe cnd ncepătorul trebuie să abordeze un ritm mai lent pentru a obţine amplitudinea dorită. Odată obţinut gradul de supleţe dorit, se poate scădea numărul de repetări, nu şi amplitudinea mişcărilor.
Se va avea n vedere ca exerciţiile de supleţe să nu fie administrate pe un fond de oboseală (după eforturi de forţă şi rezistenţă) şi nici fără o prealabilă ncălzire musculară locală. Recomandarea se referă, n egală măsură, şi la sistemele de acţionare combinată, destinate dezvoltării concomitente a mai multor calităţi. De exemplu, n cadrul circuitelor n care sunt incluse şi exerciţii de supleţe, acestea vor fi judicios plasate ca succesiune, iar efortul va fi scăzut. Rezultă, deci, că exerciţiile de supleţe pot fi incluse, mai ales, n cadrul unor circuite frontale şi, de regulă, atunci cnd se urmăreşte menţinerea gradului de supleţe obţinut şi mai rar n cadrul unor circuite intensive destinate dezvoltării cu precădere a forţei n regim de rezistenţă.
Multitudinea exerciţiilor destinate dezvoltării supleţei pot fi grupate n:
a)    exerciţii active – exerciţii libere pentru braţe, picioare, trunchi (flexii, extensii, circumducţii, pronaţii, supinaţii, abducţii, adducţii);
    exerciţii libere pentru braţe, picioare, trunchi, efectuate cu mişcări de balansare (pardulare);
    exerciţii libere efectuate cu ngreunări (sarcină suplimentară);
    exerciţii libere efectuate cu partener;
    exerciţii libere efectuate la, cu şi pe aparat;
    exerciţii şi elemente din conţinutul gimnasticii acrobatice şi moderne: rulări, rostogoliri, răsturnări, semi-sfoară, sfoară, pod, cumpănă, balans, val etc.);
b)    exerciţii pasive – exerciţii cu ajutorul partenerului;
    exerciţii statice utiliznd greutatea propriului corp sau alte greutăţi.
Flexiile şi extensiile, balansările efectuate liber sau cu ajutorul partenerului (“cntarul”, extensii n perechi etc.) se execută n serii de 8-12 repetări, mărind treptat amplitudinea. Amplitudinea se accelerează n cazul n care pe finalul mişcării de flexie sau extensie se intervine cu 1-3 arcuiri (ndoire –1, arcuire – 2-3). De asemenea, utilizarea unor obiecte şi aparate (bastoane, mingi, scare fixe) contribuie la o mai bună localizare a influenţelor, precum şi la mărimea amplitudinii mişcării.
ngreunarea accentuează ntinderea muşchiului şi sporeşte amplitudinea, n mod deosebit, a mişcărilor efectuate din inerţie (balansări).
Exerciţiile de ncordare statică (sfoara, cumpăna etc.) solicită capacitatea de ntindere a muşchiului (3-6 s.), determinnd totodată ca musculatura antagonistă să se relaxeze.
Exerciţiile cu partener (active şi pasive) sunt extrem de eficiente, partenerul avnd rolul de a localiza corect efectul mişcării şi de a accentua prin intervenţiile sale, riguros dirijate, amplitudinea mişcării. n plus, ele au avantajul că permit o raţională utilizare a timpului de lucru, drămuindu-se judicios timpul de exersare cu timpul de pauză.
O altă grupă importantă pentru dezvoltarea supleţei o reprezintă exerciţiile de relaxare. Uşurinţa, dezinvoltura n mişcări sunt rodul unor pregătiri sistematice orientate spre dezvoltarea capacităţii de a coordona mişcările corpului n spaţiu şi n timp prin contracţii fine şi precise, dar şi prin relaxarea grupelor musculare.
n acest scop, elevii trebuie obişnuiţi să realizeze:
    trecerea de la starea de ncordare la starea de relaxare completă, n mod treptat sau brusc;
    coordonarea inspiraţiei şi respiraţiei, expiraţia fiind nsoţită de exerciţii de relaxare;
    efectuarea unor mişcări folosind forţa inerţiei;
    cedarea degajată (fără “ncordare”) şi completă la mişcările de ntindere.
Calitatea motrică mai sus amintită, nefiind privită n dezvoltarea fizică generală şi fiind considerată utilă doar n influenţarea selectivă a aparatului locomotor, este recomandată n fiecare anotimp, n orice loc şi de către oricine, fără a solicita marile funcţiuni ale organismului, dimpotrivă, aducnd un plus de vigoare, formă bună şi relaxare.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica