referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Tipuri de cancer

Categoria: Referat Medicina

Descriere:

Cancerul de stomac apare cu o frecvenţă deosebită. El se manifestă cu precădere la persoanele de vârsta mai înaintată. Şansele de vindecare sunt excelente dacă boala este descoperită în faza timpurie. În stadii avansate prognoza este desigur mult mai sumbră...

Varianta Printabila 


1

Tipuri de cancer


Boala Hodgkin
Cancerul cerebral
Cancerul de col uterin
Cancerul colorectal
Cancerul esofagian
Cancerul gastric
Cancerul laringian
Leucemia
Limfedemul
Cancerul mamar
Melanom
Mielomul multiplu
Cancerul oral
Cancerul osos
Cancerul de piele
Cancerul de prostata
Cancerul pulmonar
Cancerul testicular


Boala Hodgkin
Este unul din grupurile de cancer numite limfoame. Limfomul este un termen general folosit pentru cancere care se dezvoltă n sistemul limfatic. Boala Hodgkin este un limfom mai puţin comun, iar celelalte cazuri de cancer n sistemul limfatic se numesc limfoane non-Hodgkin.
Sistemul limfatic face parte din sistemul imun al organismului. Acesta ajută organismul să lupte mpotriva bolilor şi infecţiilor. Sistemul limfatic include o reţea de vase limfatice foarte subţiri, asemănătoare cu vasele de snge, care traversează ntreg organismul. Vasele limfatice transportă limfa, fluid incolor, apos care conţine celule care apără organismul n cazuri de infecţii numite limfocite.
De-a lungul acestei reţele se găsesc formaţiuni sub forma de noduli numiţi ganglioni limfatici, grupaţi, localizaţi n regiunea axilei, inghinal, zona gtului, torace şi abdomen. Tot din sistemul limfatic fac parte splina, timusul, tonsilele (amigdalele) şi măduva roşie. Ţesut limfatic se mai găseşte şi n alte părţi ale organismului precum stomac, intestine şi piele.
Cancerul este un grup de numeroase boli care se dezvoltă la nivelul celulei, unitatea de bază a organismului. Pentru a nţelege boala Hodgkin este bine să se cunoască activitatea normală a
celulelor şi ce se ntmplă cnd ele devin canceroase. Organismul este constituit din multe tipuri de celule. n mod normal, celulele cresc şi se divid numai cnd organismul are nevoie. Acest proces păstrează organismul sănătos. Uneori, celulele continuă să se dividă chiar şi atunci organismul nu mai are nevoie de ele, crend o masă de “extra-ţesut”. Această masă se numeşte tumoră. Tumorile pot fi benigne (necanceroase) şi maligne (canceroase).
n boala Hodgkin, celulele din sistemul limfatic devin anormale. Ele se divid rapid şi cresc fără control sau ordine. Deoarece ţesut limfatic se găseşte n foarte multe părţi ale organismului, boala Hodgkin poate ncepe de oriunde. Poate ncepe de la un singur nodul limfatic, un grup de ganglioni, sau, uneori, din măduva roşie sau splină. Acest tip de cancer are tendinţa să se extindă la următorul grup de ganglioni. De exemplu, dacă apare la nivelul gtului, se extinde prima dată la ganglionii din jurul oaselor gtului şi apoi la ganglionii din
regiunea braţelor şi a pieptului. Apoi, se extinde şi n celelalte părţi ale organismului.

Cancerul cerebral
Creierul este format din celule nervoase (neuroni) şi celule care asigură desfăşurarea normală a activităţii şi funcţiilor acestora (celule gliale). Aceste celule sunt protejate de 3 membrane reunite sub denumirea de meninge cerebral şi acoperite apoi de structurile osoase ale scalpului. Oasele craniului sunt structuri dure, nedeformabile, astfel nct dezvoltarea unei tumori intracraniene duce la apariţia unei presiuni ce poate afecta sau distruge celulele nervoase.
Tumorile cerebrale pot fi primare (cu debut la, nivelul neuronilor, celulelor gliale, nervilor sau meningelui cerebral) sau secundare, caz n care se numesc metastaze cerebrale (cu origine la nivelul altor structuri). Metastazele cerebrale sunt mai frecvente şi se ntlnesc de obicei n cancerul pulmonar, de sn sau de piele. Tumorile cerebrale primare cele mai frecvente apar la nivelul celulelor gliale, purtnd denumirea de glioame.
Ele pot fi:
- benigne, cu margini bine delimitate şi fără să invadeze ţesutul alăturat, caz n care pot fi extirpate;
- maligne, care cresc rapid şi se pot răspndi n alte regiuni ale creierului sau, mai rar, ale
corpului.

Cancerul de col uterin
Cancerul de col uterin sau cancerul cervical apare n urma dezvoltării celulelor canceroase n zona colului
uterin. Cauza sa poate fi de natură virală (papilloma virus uman -HPV), tramsmisibil prin contact sexual.
Cancerul de col uterin are o evoluţie lentă, de cca 10 -15 ani. Depistat precoce, el este vindecabil.

Cancerul colorectal
Cancerul colorectal reprezintă prezenţa celulelor canceroase n colon (ultimii 2 m ai intestinului gros), n rect (ultimii 20 cm din colon), sau n cec (o pungă situată n partea inferioară a abdomenului, respectiv prima secţiune a intestinului gros). Deoarece rectul este o parte a colonului, cancerul de colon şi rectal se confundă.
Persoanele cu risc sunt cei ce suferă de următoarele boli: colită cronică ulcerativă (leziuni
n ţesutul care căptuşeşte intestinul gros, boala Crohn, cancer de sn şi persoanele cu antecedente familiale de cancer colorectal, sau cu antecedente de polipoză multiplă familială.

Cancerul esofagian
Esofagul este un tub gol prin care se transportă hrană şi lichide din gt spre
stomac. Cnd cineva nghite, pereţii musculari ai esofagului se contractă mpingnd hrana jos, n stomac.Glandele care căptuşesc esofagul, produc mucus care umezeşte traiectul şi face nghiţirea mai uşoară. Esofagul e situat n spatele traheei şi are aproximativ 25,4 cm
Cancerul care ncepe n esofag este de două tipuri : de tip carcinom şi de tip adenocarcinom.
Carcinomul apare n celulele ce căptuşesc esofagul. Acest tip de cancer apare n partea superioară şi medie a esofagului.
Adenocarcinomul se dezvoltă de obicei n ţesutul glandular din partea inferioară a esofagului. Tratamentul este acelaşi pentru ambele tipuri de cancer esofagian. Dacă cancerul se răspndeşte n afara esofagului, apare nti n nodulul limfatic (nodul limfatic face parte din
sistemul imunitar al corpului). Cancerul esofagian se poate răspndi n orice parte a corpului, inclusiv ficat, plămni, creier şi oase.
Factorii de risc nu se cunosc cu exactitate. Studiile arată că următorii factori duc la creşterea riscului de apariţie a cancerului esofagian :
    vrsta - majoritatea bolnavilor au peste 60 de ani.
    sexul - este mai frecvent la barbaţi.
    fumatul - este unul din cei mai importanţi factori de risc.
    consumul de alcool – este de asemenea un factor major de risc, n special dacă se asociază cu fumatul.
     iritaţie de durată - la baza esofagului, din cauza acidului din stomac care urcă şi irită ţesuturile. Celulele din această zonă irită, cu timpul se modifică şi tind să pară asemănătoare
    celulelor care căptuşesc stomacul. Aceasta, este o stare premalignă care poate evolua ntr-un adenocarcinom.
    alte tipuri de răniri ale esofagului, ca: ngurgitarea de leşie, substanţe caustice.
    istoria medicală a pacientului - cel care a avut un cancer n zona capului, gtului prezintă riscul de a avea un cancer esofagian.
S-au observat nsă cazuri n care persoane ce prezentau aceste riscuri nu au făcut cancer la esofag, după cum alţi bolnavi de cancer esofagian nu au prezentat nici unul din aceste riscuri.
Studiile continuă n privinţa factorilor de risc ale cancerului esofagian.
Cea mai bună cale de a preveni cancerul esofagian este de a renunţa (sau a nu ncepe niciodată) la fumat şi de a limita consumul de alco

Cancerul gastric
Cancerul de stomac apare cu o frecvenţă deosebită. El se manifestă cu precădere la persoanele de vrsta mai naintată. Şansele de vindecare sunt excelente dacă boala este descoperită n faza timpurie. n stadii avansate prognoza este desigur mult mai sumbră.
Factori care măresc riscul mbolnăvirii cu cancer la stomac :
Cauzele nu se cunosc cu exactitate, dar cu siguranţă următorii factori joacă un rol important :
    Consumul de alcool
    Nicotina
    Alimentele afumate
    Alimentele prăjite, n speţă grătarele
    Alimente alterate, cu precădere pinea mucegăită

Cancerul laringian
Alterarea vocii şi răguşeala (disfonia) reprezintă oportunitatea de a atrage atenţia asupra unor afecţiuni ale corzilor vocale, care pot semnifica şi cancer.
n cancerele cu localizare sub corzile vocale (subglotice), disfonia se instalează tardiv, manifestarea iniţială fiind dispneea (dificultate n respiraţie), care este permanentă sau intermitentă şi se agravează la eforturile fizice. n localizarea supraglotică dificultatea şi devierea la deglutiţie, reprezintă simptomul major.
Alături de acestea apar alte simptome subiective: jena faringo-laringiană, senzaţie de corp străin hipofaringian (n partea inferioară a faringelui), tulburări parestezice (pacientul nu simte o parte a gtlejului), dureri cu localizare otică (n ureche).
Cancerul laringian netratat, indiferent de localizare şi de forma histologică (de tipul de celule din care e format), evoluează spre obstrucţia completă a lumenului laringian, către extensie
ganglionară, metastaze la distanţă, caşexie (slăbire foarte accentuată), exitus (moarte).
n evoluţia unui cancer laringian se evidenţiază patru etape:
1. perioada de debut – se manifestă doar prin disfonie (răguşeală)
2. perioada de stare – la disfonie se adaugă dispneea (greutate n respiraţie), care se accentuează pe masura obstruării lumenului laringian;
3. perioada disfagică (dificultăţi n nghiţire) - procesul tumoral a invadat regiunile vecine ale laringelui (hipofaringele, valeculele, sinusurile piriforme şi baza limbii);
4. perioada terminală, casectică - are loc diseminarea generală (cancerul invadează toate organele din corp).

Leucemia
Leucemia este un tip de cancer.Cancerul reprezinta un grup de peste 100 de maladii care au doua lucruri in comun.Unul este acela ca anumite celule ale
organismului devin anormale .Altul este acela ca organismul continua sa produca aceste tipuri de cellule anormale.
Leucemia este cancerul celulelor sangvine.

Limfedemul
Limfedemul, afecţiune manifestată printr-o ngroşare a unui segment al corpului, cauzat
de acumularea de lichid limfatic, poate apare după intervenţia chirurgicală, după
radioterapia efectuată n tratamentul cancerului sau ca o afecţiune primară. Poate afecta
un membru sau o altă parte a corpulu
Limfedemul reprezintă umflarea (edemul) ţesuturilor aflate sub piele şi apare cnd limfa
nu se mai poate drena.
Limfedemul poate afecta orice segment al corpului, inclusiv capul, gtul sau organele
genitale. Cel mai frecvent afectează un membru şi uneori şi zona adiacentă a trunchiului.
Limfedemul poate fi moştenit; este ereditar, n unele familii existnd predispoziţie pentru
apariţia lui. Poate fi cauzat de dezvoltarea necorespunzătoare a sistemului limfatic,
afecţiune manifestată chiar de la naştere, dar uneori depistată doar mai trziu n cursul
vieţii. Cnd boala apare fără antecedente familiale şi fără o cauză aparentă, aceasta se
numeşte limfedem primar.
Cel mai frecvent, limfedemul poate apărea consecutiv unei operaţii sau radioterapiei din
cadrul tratamentului cancerului. Se poate manifesta imediat după tratament sau la mai
mulţi ani după, ca rezultat al unei infecţii sau traume. Acesta se numeşte limfedem
secundar.
Limfedemul poate apare atunci cnd vasele limfatice sau nodulii limfatici sunt afectaţi ca
rezultat al tratamentului mpotriva cancerului. n urma operaţiei chirurgicale sau a
radioterapiei, se formează ţesut cicatricial şi rutele de drenaj limfatic din acea parte a
corpului se pot ntrerupe parţial.

Cancerul mamar
Corpul este alcătuit din organe şi ţesuturi. La rndul lor acestea sunt alcătuite din celule.
Cancerul este o boală a acestor celule. Deşi se prezintă diferit şi au funcţii diferite, reproducerea şi repararea celulelor se face pe anumite căi ordonate şi controlate. Este posibil ca n anumite situaţii acest proces să scape controlului şi celulele să se dividă (nmulţească) anarhic (necontrolat) şi continuu, formnd tumori. Tumorile pot fi benigne (bune) şi maligne (rele). Tumorile benigne sunt alcătuite din celule care nu se răspndesc n alte părţi ale corpului, dar pot produce presiuni asupra
organelor şi ţesuturilor din jur după ce au crescut local.
Celulele din tumorile maligne, sau canceroase au capacitatea de a se răspndi n organul de origine, şi dacă nu sunt tratate, l pot invada şi distruge. De multe ori celulele se desprind din tumora primară şi se răspndesc prin circulaţie n alte zone ale corpului, unde staţionează un timp, după
care se pot dezvolta formnd o tumoră secundară sau o metastază. Tumorile maligne nu prezintă toate aceeaşi gravitate, ele fiind cunoscute n popor sub formă de tumora femeiască sau bărbătească.
Cauzele cancerului de sn nu sunt complet elucidate dar este cert că anumite femei par să fie la un risc crescut pentru apariţia bolii.
Acestea pot fi:
    Femei cu istoria familială a cancerului de sn, ovar sau colon la rudele de prim grad: mama, sora, fiica;
    Femeile care nu au avut copii, sau au avut prima sarcină la termen la o vrstă trzie, peste 30 de ani, femei care nu au alăptat.
    Femeile a căror ciclu menstrual a debutat precoce, la 12 ani sau mai precoce şi a căror menopauză s-a instalat tardiv, peste 50 de ani.
    Femeile supraponderale, obeze, care consumă alimente bogate n grăsimi animale
    Utilizarea anticoncepţionalelor şi riscul cancerului mamar este o ntrebare ncă nerezolvată pe deplin. Dar este cert că utilizarea lor la o vrstă tnără, un timp ndelungat (peste 5 – 8 ani), mpiedică apariţia primei sarcini la termen fenomen ce pare că ar proteja femeia de apariţia cancerului mamar. Pe de altă parte, compoziţia actuală a contraceptivelor orale, prin dozele mici de estrogeni şi progesteroni, nu numai că nu este dăunătoare, dar le face utile n tratamentul bolilor benigne ale snului.



1 Melanom
Melanomul este cel mai grav tip de cancer al pielii. n unele părţi ale lumii, n special n ţările vestice, numărul oamenilor care prezintă melanom este cu mult mai mare dect n cazul
altor tipuri de cancer.
Melanomul survine atunci cnd celulele pigmentare ale pielii se divid necontrolat, devenind maligne, această afecţiune numinduse melanom cutanat. Melanomul poate fi ocular şi intraocular, cnd apare la nivelul ochiului.
Rar melanomul poate apărea n meninge, tractul digestiv, noduli limfatici sau n alte zone unde există melanocite.
Melanomul poate apărea pe orice suprafaţă a pielii. La bărbaţi apare pe trunchi, cap şi gt, iar
la femei pe gambe. Persoanele de rasă neagră sau cu ten de culoare nchisă au incidentă scăzută n ceea ce priveşte melanomul. Cnd se dezvoltă la aceste persoane, apare sub unghii,
pe palme şi tălpi. Şansa de apariţie a melanomului creşte cu vrsta, dar e şi unul dintre cele mai des ntlnite tipuri de cancer la tineri.
Cnd melanomul se extinde, celulele canceroase se ntlnesc n nodulii limfatici, ficat, plămni, creier, producndu-se metastazarea acestor organe.

Mielomul multiplu
Mielomul multiplu este un tip de cancer careafectează anumite celule albe numite celule
plasmatice.

Cancerul oral
Cancerul oral a fost considerat ca o boală a populaţiei vrstnice, n prezent nsă există dovezi care arată o tendinţă de mbolnăvire şi la pacienţii tineri.
Cei mai frecvenţi factori asociaţi cu apariţia şi dezvoltarea acestei afecţiuni sunt:
1. Asocierea fumatului cu consumul de alcool (90% dintre pacienţi au reclamat aceşti doi factori)
2. Absenţa igienei bucale
3. Factori de mediu extern (raze solare, vnt)
4. Virusuri
5. Agenţi industriali poluanţi
6. Vrstă, ereditate, felul alimentaţiei
7. Tratamente antitumorale (chirurgical, radioterapic, chimioterapic)
8. Sistemul imun de apărare al organismului
Ca toate formele de cancer şi cel oro-facial la debut e asimptomatic (lipsit de semne clinice) – motiv pentru care bolnavul nu sesizeazş abaterile de la normal, sau dacă le sesizează nu le dă importanţă, cu att mai mult cu ct ele nu sunt nsoţite de durere care să alerteze bolnavul.
Pentru a şti cum să previi, este foarte important să nţelegi cum se prezintă leziunile precanceroase (cu potenţial de transformare n cancer) din sfera cavităţii orale:
1. Leucoplazia
• pată/placard alb, culoare de la alb sidefiu, translucid (ca un fum) lăptos pnă la alb cenuşiu, de dimensiuni variabile, bine delimitată de mucoasa sănătoasă din jur; pată ce nu poate fi ndepărtată prin ştergere
• poate apărea şi asociată cu eroziuni sau ulceraţii, acestea prezentnd un risc mai mare de transformare malignă
• afectează cu preponderenţă sexul masculin, n general după vrsta de patruzeci de ani.
2. Eritroplazia
• pată / placă roşie, cu suprafaţă catifelată, singulară sau mai multe, cu tendinţă de confluare (grupare) n general bine delimitate, dar cu contur neregulat.
• aceste două forme se pot combina realiznd leucoplazia pătată
3. Lichen plan oral
• poate nsoţi sau nu erupţia cutanată
• plăci albe uniforme care n partea centrală au un aspect verucos (ca o conopidă) sau ca o reţea ramificată, ca o frunză de ferigă
• evoluţia sa este de lungă durată, de obicei rebel la tratament.
4. Lupus eritematos –
• erupţie cutanată la nivelul feţei sub formă de placard roşiatic de dimensiuni variabile, la suprafaţă cu scuame groase, uscate. Cnd erupţia ocupă tegumentul nasului şi al obrajilor, realizează un desen comparativ cu un fluture.
• erupţie mucoasă, leziuni ulceroase, puţin adnci de culoare gri-murdară, dureroase, asociate cu senzaţii de uscăciune a gurii şi a nasului.
5. Papilomatoza florida –
• placarde albe, cenuşi sau roze, bine delimitate; la palpare se simt noduli n grosimea obrazului

Cancerul osos
Cancerul care apare n oase se clasifică n două categorii, după locul apariţiei: cancer osos primar – adică tumoarea se formează direct n os, sau cancer osos secundar caracterizat de
apariţia unor tumori localizate n sistemul osos care reprezintă metastazele unei forme de cancer apărut n altă parte a corpului. Cancerul osos primar este rar.
Cel mai des ntlnit tip de cancer, osteosarcomul, se dezvoltă n ţesuturi noi şi n oasele aflate n dezvoltare. Un alt tip de cancer, condrosarcomul apare n cartilaje. S-a dovedit că sarcomul Ewing, o altă formă de cancer osos apare n ţesuturile nervoase imature din măduva osoasă. Osteosarcomul şi sarcomul Ewing tind să apară cel mai frecvent la copii şi adolescenţi, n timp ce condrosarcomul se produce cel mai adesea la adulţi.
Cancerul osos apare mai frecvent la copii şi adulţii tineri, n special după expunere la radiaţii sau tratament chimioterapic. Adulţii cu boala Paget, o formă de cancer caracterizată prin dezvoltarea anormală a noilor celule osoase, au un risc mai mare de a dezvolta un osteosarcom. Un număr mai mic de cazuri de cancer osos sunt datorate eredităţii.
Cancerul de piele

Cancerul de prostata
La bărbaţii trecuţi de 50 de ani apar modificări ale ţesutului prostatei, care
conduc la creşterea volumului acesteia. Aceasta nsă nu este echivalent unei
mbolnăviri. Mărirea prostatei poate conduce la o ngustare a canalului urinar.
Jetul de urină devine mai slab, nevoia de urinare mai frecventă şi apar tulburări n
cursul eliminării urinei. Aceste aspecte pot fitratate. Concomitent şi independent de
aceasta poate apărea o tumoare canceroasă,care nu este condiţionată de stilul de viaţă
sau de activitatea sexuală. Iniţial nu semanifestă alte semne.

Cancerul pulmonar
Cancerul pulmonar definit de reproducerea necontrolată a unor celule anormale, n
interiorul plămnilor, este o formă de cancer destul de agresivă şi rapid evolutivă.
Celulele anormale, numite celule canceroase, se grupează formnd ciorchine sau
excrescenţe numite tumoră. Dacă celulele canceroase se nmulţesc n plămn, excrescenţa
formată se numeşte tumoră pulmonară primară. Dacă celulele canceroase se separă şi
trec n snge sau n circulaţia limfatică, se pot fixa şi creşte n alte zone ale corpului (de
ex : n oase) şi generează o tumoră secundară sau metastază.
Cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din lume, cu incidenţa maximă la
bărbaţi, şi pe locul doi la femei, după cancerul mamar.
Fumătorii şi foştii fumători au un risc crescut de a se mbolnăvi: statisticile sugerează că
peste 90% dintre persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar au fost sau sunt fumători
curenţi. Există numeroşi factori incriminanţi care măresc riscul de apariţie a bolii, ca : expunerea la un fond chimic la locul de muncă sau n mediul n care trăiesc - azbest, radon, arsenic, produse petroliere, gaze de eşapament, fibre sintetice şi multe altele. Se crede şi că o dietă săracă n consum de fructe şi legume poate contribui la dezvoltarea cancerului.
Tipuri de cancer pulmonar
Există mai multe tipuri de cancer pulmonar, dar, n general, se disting două categorii:
• Cancer pulmonar cu celule mici (CPCM) predominant la circa 25% din cazuri
• Cancer pulmonar cu celule non-mici (CPCNM) predominant la circa 75% din
cazuri
Fiecare provine din diferite tipuri de celule anormale.
Cancerul pulmonar cu celule mici este de 3 tipuri:
    carcinoame cu celule mici
    carcinoame cu celule mixte mici şi mari
    carcinoame cu celule mici combinate
Cancerul pulmonar cu celule non-mici poate fi subdivizat n:
Adenocarcinomul – apare cel mai frecvent la femei şi are tendinţa de a produce mase
de mucus/spută n căile respiratorii mai mici. Această tumoră poate apare n cicatrici
vechi din ţesutul pulmonar.
Carcinomul cu celule scuamoase (cunoscut şi sub numele de carcinom epidermoid) –
apare mai frecvent la bărbaţi şi la persoanele n vrstă de ambele sexe şi este cel mai
comun tip de cancer. Apare ca o excrescenţă neregulată cu celule ca perlele, cu o
structură solidă. Este, de regulă, operabil.
Carcinomul cu celule mari nediferenţiate – n acest tip de cancer pulmonar tumora se
dezvoltă ca o masă mare, moale, voluminoasă şi poate să apară n orice parte a
plămnului, de obicei localizandu-se aproape de centrul pieptului. Adesea
metastazează ntr-o fază timpurie.
Mai există o varietate de alte tipuri, mai rare, cele mai comune fiind mezoteliomul şi
tumora carcinoidă.
Mezoteliomul: este asociat cu antecedente de expunere la azbest fie direct, fie prin
persoane intermediare. n general afectează bărbaţii n vrstă, dezvoltarea cancerului
durnd 35-40 de ani de la nceputul expunerii. Celulele canceroase se situează de obicei
n ţesutul plămnului şi produc lichid. Practicarea periodică a drenajelor mbunătăţeşte
respiraţia.
Tumora carcinoidă: este o tumoră manifestată mai rar (1-2% din cazuri). Acest tip
afectează celulele neuroendocrine, al căror rol este producerea hormonilor - ex. glanda
tiroidă. Se ntlneşte mai des la persoanele tinere şi se diagnostichează adesea nainte de
apariţia simptomele care includ nroşire, diaree, probleme cardiace şi ameţeală. Operaţia
combinată cu radio- şi chimioterapie conduce la vindecare.
Alte tumori sunt att de rare nct informaţiile curente sunt cel mai bine oferite de
doctorul sau asistenta dvs. Mai jos sunt unele tipuri de cancer pulmonar mai neobişnuite:
o Hamartom
o Tumori ale glandei bronhiale
o Limfom
o Mezenchimal
o Fibrom pleural
o Sarcom

Cancerul testicular
Deşi nu att de frecvent ca şi cancerul de prostată, cancerul testicular se nscrie n rndul tipurilor de boli neoplazice ce afectează populaţia masculină.
Aproximativ 3% dintre nou născuţii la termen, de sex masculin şi 30% dintre cei prematuri prezintă o incompletă coborre a testiculelor. Coborrea definitivă are loc ntre vrsta de 6 săptămni şi 3 luni. Criptorhidismul persistent (necoborrea) reprezintă cam 10% din cazurile de incidenţă a cancerului.
Poziţia contralaterală a testiculelor este factorul de origine a aproximativ 15-20% din cazurile de cancer testicular. Acest risc se poate modifica prin intervenţie chirurgicală.
Hernia inghinală apărută n special n copilărie a fost asociată cu creşterea riscului de dezvoltare a cancerului testicular la vrsta adultă. Hernia e asociată de obicei cu incompleta coborre a testicolelor şi n acest caz este posibilă apariţia cancerului.
Dintre bolile congenitale şi genetice unele pot fi asociate cancerului testicular; astfel ar fi : hipospodias, aplazia gonadei, disgenezie gonadală mixtă (de obicei asociată cu incompleta coborre a testiculelor sau incompleta masculinizare).
Deşi evidenţele nu sunt concludente, s-ar putea ca şi factorii socio-economici şi demografici să influenţeze declanşarea cancerului testicular.
Bărbaţii de rasă europoidă sunt mai expuşi mbolnăvirii, la fel cei din mediul rural.
Analizele histologice dovedesc că 90-95% din cazurile de cancer testicular se datorează dezvoltării celulelor cancerigene de tip seminom, carcinom de tip embrionar, teratom şi choriocarcinom. Restul de 5% de tumori testiculare includ sarcoame, tumori limfatice şi gonadale.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica