referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Glucocorticoizii

Categoria: Referat Medicina

Descriere:

Cortizonii produc însã: scãderea numãrului de fibroblaşti, diminuarea formãrii colagenului şi blocarea sulfatãrii mucopolizaharidelor, acţiuni ce fac ca procesele reparatorii, de cicatrizare, din faza finalã a inflamaţiei sã fie întârziate...

Varianta Printabila 


1 GLUCOCORTICOIZII

 
Glucocorticoizii sunt hormoni corticosuprarenalieni sau analogi sintetici, care folosiţi ca medicament, n doze superioare celor fiziologice, produc efecte farmacodinamice importante nsoţite de exagerarea efectelor metabolice.
Efecte farmacodinamice
    1. Acţiune antiinflamatoare marcat, superioar celei produse de antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ce intereseaz toate fazele procesului inflamator. Astfel:
-    cortizonii stabilizeaz membranele biologice n general, pe cele capilare şi celulare n special;
-    antagonizeaz acţiunea de permeabilizare membranar a histeinei şi a kininelor;
-    menţin rspunsul vascular la catecolamine;
-    diminu motilitatea leucocitelor şi capacitatea lor fagocitar;
-    diminu intensitatea fenomenelor din fazele congestiv şi exudativ ale procesului inflamator.
Cortizonii produc ns: scderea numrului de fibroblaşti, diminuarea formrii colagenului şi blocarea sulfatrii mucopolizaharidelor, acţiuni ce fac ca procesele reparatorii, de cicatrizare, din faza final a inflamaţiei s fie ntrziate.
2. Acţiune antialergic şi imunodepresiv marcat, urmare a mpiedicrii sintezei interleukinei 2 (IL-2) şi linfokininelor (factor chemotactic, de proliferare a limfocitelor, de activare a macrofagelor, de permeabilizare a capilarelor) de ctre limfocitele T, urmare a scderii proliferrii acestora. Concomitent sunt diminuate consecinţele inflamatorii ale reacţiei Ag-Ac. Glucocorticoizii au de asemenea acţiune limfolitic materializat prin limfopenie trectoare, iar la copil prin diminuarea tranzitorie a umbrei timice. Limfocitele sensibilizate sunt ns rezistente la acţiunea glucocorticoizilor. Acţiunea imunodepresiv determin scderea rezistenţei organismului la infecţii.
3. Creşterea secretiei gastrice de HCl (prin intensificarea mecanismului histaminic) cu scderea concomitent de mucus protector (urmare a scderii numrului de celule mucosecretoare) şi ntrzierii regenerrii mucoasei gastrice ceea ce favorizeaz apariţia ulcerului gastric, cu aspect caracteristic fr burelet fibros, aşa numitul “ulcer moale”.
4. Stimularea SNC cu senzaţie de bine resimţit de bolnavi pe parcursul tratamentului, dar şi cu riscul declanşrii unor episoade psihotice acute la bolnavii cu tulburri psihotice n antecedente.
5. Efecte oculare urme a aplicrii locale, constnd n creşterea presiunii intraoculare. Administrarea sistemic ndelungat poate provoca, mai ales la tineri, cataract subscapular posterioar ireversibil, cu pierderea consecutiv a vederii.
Glucocorticoizii utilizaţi ca medicament, deci n doze superioare celor fiziologice, produc, urmare a exagerare a efectelor fiziologice consecinţe metabolice importante, avnd cel mai adesea semnificaţia unor reacţii adverse severe. Astfel:
•    La nivelul metabolismului glucidic, cel mai intens influenţat, glucocorticoizii produc intensificarea gluconeogenezei hepatice pe seama aminoacizilor (AA), creşterea depozitelor hepatice de glicogen, scderea utilizrii celulare a glucozei şi creşterea glicemiei. Glucocorticoizii au acţiune antiinsulinic. Tratamentele ndelungate pot produce “diabet steroidian de novo”, de obicei reversibil la ntreruperea tratamentului şi care rspunde favorabil la antidiabetice orale.
•    La nivelul metaolismului protidic glucocorticoizii au acţiune catabolizant: cresc catabolismul proteic şi implicit eliminrile urinare de azot, este inhibat sinteza de proteine, diminu procesele de creştere, sunt ntrziate procesele de cicatrizare şi scade rezistenţa organismului la infecţii. Hipercatabolismul proteic este deosebit de marcat la nivelul: oaselor (resorbţia matricei proteice osteoide cu creşterea eliminrilor urinare de Ca şi apariţia osteoporozei), muşchilor sceletici (diminuarea masei musculare ndeosebi la m.coapsei şi slbiciune muscular, realiznd aşa-numita “miopatie cortizonic” lent reversibil la ntreruperea tratamentului), pielii (ruperea fibrelor elastice şi de colagen din structura pielii cu apariţia de vergeturi, fenomene atrofice, telangiectazii- efecte ireversibile).
•    Asupra metabolismului lipidic, glucocorticoizii produc efecte de tip anabolizant cu favorizarea eliberrii acizilor graşi cu lanţ lung şi redistribuirea specific a ţesutului adipos (faţ “n lun plin”, burelete grsoase supraclaviculare, “şorţ abdominal”).
•    Glucocorticoizii influenţeaz metabolismul hidromineral producnd efecte de tip mineralocorticoid –retenţie hidrosalin, pierdere de K.

Mecanismul de acţiune
 Mecanismul de acţiune al glucocorticoizilor const n ptrunderea acestora n  citoplasma celular şi fixarea pe un receptor intracitoplasmatic specific urmat de activarea acestuia prin desfacerea din structura receptoare a unei proteine fosforilate “heat-shock protein”. Complexul glucocorticoid-receptor activar ptrunde n nucleu unde se leag de o porţiune a AND-ului (“glucocorticoid-response elements”), reglnd transcripţia unor gene specifice şi implicit sinteza proteic. Sensul influenţrii acesteia variaz cu structura celular considerat. Aşa de exemplu la nivelul hepatocitului este favorizat sinteza de proteine structurale şi enzimatice, n timp ce la nivelul limfocitelor sinteza proteinelor este deprimat cu scderea consecutiv a producerii de imunoglobuline. Glucocorticoizii induc sinteza unor proteine cu proprietţi antiinflamatoare denumite lipocortine, care blocheaz fosfolipaza A2 şi consecutiv ntregul lanţ metabolic al eicosanoidelor, diminund formarea de prostaglandine (PGE), leucotriene şi PAF (substanţe cu efecte proinflamatoare). Dozele ridicate de glucocorticoizi inhib de asemenea COX2 (ciclooxigenaza 2) şi 5-LOX (5-lipooxigenaza).

Efecte adverse
    Apar att consecutiv exagerrii efectelor metabolice (diabet steroidian, osteoporoz, miopatie cortizonic şi retenţie hidrosalin etc.) ct şi urmare a acţiunilor farmacodinamice (ulcer gastric, cataract etc.). Tratamentul ndelungat cu glucocorticoizi poate produce de asemenea hipercorticism exogen (redistribuirea caracteristic a ţesutului adipos, pilozitate, acnee, insomnie, bulimie şi n final sdr.Cushing iatrogen) şi hipocorticism endogen urmare a atrofierii progresive a glandelor suprarenale, consecutiv inhibrii axului hipofizo-hipotalamo-suprarenalian de ctre concentraţiile sanguine de cortizoni determinate de administrarea acestora ca medicament.
Hipocorticismul endogen se manifest prin astenie, apatie, iritabilitate, stare de presiv, hipoglicemie, hTA. Insuficienţa corticosuprarenal devine evident n condiţii de stress (termic, chirurgical, infecţios etc.) aparute n timpul tratamentului cortizonic sau dup ntreruperea acestuia. Fenomenul este lent, reversibil la ntreruperea tratamentului. Pentru prevenirea sau diminuarea hipocorticismului endogen, administrarea glucocorticoizilor trebuie fcut cu mult prudenţ, folosind doze terapeutice minime, evitnd tratamentul ndelungat  administrnd medicamentul dimineaţa ntre orele 6-8 (interval ce corespunde activitţii fiziologice maxime a axului hipotalamo-hipofizar), administrnd n timpul tratamentului de ntreţinere doze duble o dat la 2 zile, iar ntreruperea tratamentului trebuie fcut prin diminuarea lent-progresiv a dozei.
Utilizarea cortizonilor trebuie evitat la bolnavii cu risc crescut: (hipertensivi, bolnavi cu afecţiuni cardio-vasculare, ulcer peptic, gastrit, esofagit, osteoporoz, DZ, TBC sau alte infecţii, psihoze, glaucom) n sarcin şi la tineri.
Glucocorticoizii sunt indicaţi pentru efectele antiinflamatoare, antialergice şi de deprimare a reacţiilor mezenchimale, ca tratament simptomatic n afecţiuni reumatismale (reumatism poliarticular acut, poliartrit cronic avolutiv, acces de gut), afecţiuni dermatologice şi boli de colagen (dermatoze alergice şi inflamatorii, LED, dermatomiozit etc), forme severe de astm bronşic, reacţii alergice de toate tipurile, ileite, colit ulceroas, hepatit, boli hematologice (anemie aplastic, purpur trombopenic idiopatic etc), afecţiuni oculare (inflamatorii şi alergice), diferite forme de cancer (leucemie, b. Hodgkin, cancer mamar, cancer prostatic etc). Doze mari de glucocorticoizi n asociere cu substanţe citostatice se folosesc pentru prevenirea respingerii grefelor şi transplantelor. Utilizarea local (topic) a glucocorticoizilor d rezultate diferite in funcţie de zona anatomic, funcţia de barier a pielii, vehicul folosit şi concentraţia n glucocorticoidul respectiv.
Utilizarea glucocorticoizilor n stomatologie este limitat şi controversat. n leziuni aftoase ntinse sau n lichenul plan eroziv se pot administra injectabil, intralezional cu rezultate favorabile.

1 Din punct de vedere farmacocinetic, glucocorticoizii naturali şi sintetici se absorb rapid şi complect din tractul gastrointestinal, fiind activi pe cale oral. Concentraţia plasmatic maxim este atins n cca. 2 ore. n snge se leag n proporţie de 70-90% de o globulin plasmatic (transcortina). Sunt metabolizaţi hepatic relativ rapid (concentraţia plasmatic scade cu cca. 15% n 8 ore) prin reducere urmat de glicuronoconjugare. Sunt eliminaţi renal. Medicamente de tipul barbituricelor, care au efect inductor enzimatic, grbesc metabolizarea glucocorticoizilor necesitnd, n cazul terapiei asociate creşterea dozei de steroid.
Glucocorticoizii au structur steroidian (C21) cu o dubl legtur n poziţia 4-5, o funcţie de oxigen (cetonic sau hidroxilic) n poziţia 11 (se numesc 11-oxisteroizi), o grupare hidroxil n poziţia 17α şi alta n poziţia 21.

 

Aceast structur corespunde glucocorticoizilor naturali: cortizon şi hidrocortizon. Prin inducerea unei duble legturi 1-2 se obţin derivaţi Δ1: prednison (Δ1-cortizon) şi prednisolon (Δ1-hidrocortizon), de 5 ori mai activi ca antiinflamatoare şi glucoreglatoare. Substituirea unui metil n poziţia 6 (metil prednisolon), sau a fluorului n poziţia 9α (triamcilonon, dexametazon, betametazon) intensific toate efectele glucocorticoizilor. Metilarea n poziţia 16α (dexametazon, betametazon) anuleaz efectele de tip mineralocorticoid.




Tabelul 1
Structura chimic a principalilor glucocorticoizi
Corticosteroid              Poiţie şi substituţie    
    1-2    6    9    11    16
Cortizon    -    -    -    =O    -
Hidrocortizon    -    -    -    -OH    -
Prednison    Δ1    -    -    =O    -
Prednisolon    Δ1    -    -    -OH    -
Metilprednisolon    Δ1    CH3    -    -OH    -
Triamcinolon    Δ1    -    Fα    -OH    OHα
Dexametazon    Δ1    -    Fα    -OH    CH3α
Betametazon    Δ1    -    Fα    -OH    CH3β
Parametazon    Δ1    Fα    -    -OH    CH3α

Intereseaz trei caracteristici farmacologice ale glucocorticoizilor: potenţa (mrimea dozei la care apar efecte farmacodinamice, denumit şi “unitate de doz”), durata efectului şi raportul dintre efectul antiinflamator şi cel de retenţie hidrosalin.
Funcţie de aceste caracteristici, glucocorticoizii se mpart n:
a)    Gcc cu potenţ mic (unitate de doz 25 mg), efect antiinflamator mediu, dar retenţie hidrosalin marcat şi durat scurt de acţiune (T1/2 de 8-12 ore): cortizon, hidrocortizon.
b)    Gcc cu potenţ medie (unitate de doz 4-5 mg), efect antiinflamator marcat, retenţie hidrosalin slab şi durat de acţiune medie (T1/2 de 12-36 ore): prednison, prednisolon, metilprednisolon.
c)    Gcc cu potenţ mare (unitate de doz 0,75 mg), efect antiinflamator marcat, lipsa retenţiei hidrosaline şi durat lung de acţiune (T1/2 de 36-54 ore): dexametazon, betametazon.
Tabelul 2
Efectele glucocorticoizilor
Denumirea generic    Potenţa antiinflamatoare    Efecte de tip mineralo-corticoid (retenţie hidrosalin)
Cortizon    0.8    0.8
Hidrocortizon (cortizol)    1.0    1.0
Prednison    2.5    0.8
Prednisolon    3.0    0.8
Metilprednisolon    4.0    0.0
Meprednison    5.0    0.0
Triamcinolon    5.0    0.0
Dezametazon    20.0    0.0
Betametazon    30.0    0.0
Parametazon    6.0    0.0
    n tratamentul de lung durat sunt preferaţi glucocorticoizii din categoria a 2-a (prednison şi prednisolon) ntruct cei cu acţiune lung, deşi aparent avantajoşi, deprim marcat axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian prezentnd risc marcat de insuficienţ suprarenalian şi corticodendenţ.
    Glucocorticoizii se pot administra oral (prednison, prednisolon), injectabil sub form de suspensie apoas, administrabil intramuscular sau local, intraarticular sau n infiltraţii (metilprednisolon acetat, triamcinolon acetonid) sau sub form de soluţii injectabile intravenos (hemisuccinat de hidrocortizon, hidrocortizon Na fosfat, dexametazon Na fosfat). Se pot administra de asemenea topic (fluocinolon acetonid, fluocortolon, flumetazon pivalat).



BIBLIOGRAFIE


Cristea Aurelia. Farmacologie general. Editura Didactic şi Pedagogic, Bucureşti 1998; 5: 83-84.

Cuparencu B, ŢiŞca I, Safta L at all. Farmacologie pentru medici, voil II. Editura Dacia, Cluj-Napoca 1978; 9: 57-60.

Dobrescu D. Farmacoterapie practic. Editura medical, Bucureşti 1989; 56-57.

Iosefina Carciavei Constantinescu. Farmacologie pentru studenţii facultţii de medicin general şi dentar. Editura InfoMedica, Bucureşti 2000; 3: 86-93.

Laurence D.R, Bennet P.N. Clinical pharmacology, 7th Churchill Livingstone. Edimburg 1992; 9: 112-115.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica