referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Revolutia din Ungaria 1956

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

La 4 noiembrie, forţele sovietice care îşi măriseră numărul de soldaţi staţionaţi în Ungaria, au reprimat cu sălbaticie manifestaţiile din capitala maghiară după ce cu o zi înainte, mareşalul I. S. Konev, comandantul Forţelor Armate Unite şi adjunct al ministrului sovietic al Apărării, a emis ordinul prin care trupele sovietice trebuiau să blocheze trupele ungare, să cucerească instituţiile de stat şi celelalte obiective principale...

Varianta Printabila 


1 I. ISTORICUL PROBLEMEI

    Anul 1956 a demonstrat elanul extraordinar, generat n unele ţări de perspectiva destalinizării regimului, dar şi limitele foarte severe ale acestuia. Revoluţia din Ungaria a lansat cu cea mai mare acuitate, de la lansarea regimului de tip sovietic n spaţiul central-est european ntrebarea dacă supravietuirea sistemului reclamă şi permite reformarea sa continuă sau dacă, din contră, el tinde spre rigiditate ideologică şi imobilism dogmatic. Vor urma alte exemple pentru a confirma că orice episod de „dezgheţ” şi de „liberalizare” rămne un fenomen izolat, substanţa sistemului afirmndu-se prin cea de a doua opţiune.
    Moartea lui Stalin, urmată de cel de-al XX-lea Congres al PCUS, ocazie cu care s-au condamnat excesele stalinismului, a reprezentat o şansă pentru declanşarea unui val de destindere şi liberalizare n statele blocului socialist. Era clar că experimentul sovietic n Europa de Est era sortit eşecului, iar ţările comunizate nregistrau scăderi ale nivelului de trai, combinate cu restrngerea drepturilor şi libertăţilor politice, cenzura presei sau libertatea de exprimare. De aceea, n special după moartea lui Stalin, s-au nmultit vocile care cereau anumite reforme, Ungaria şi Polonia1 fiind ţările unde s-au iniţiat aceste acţiuni. Cazul Ungariei a fost cel mai special att prin amploarea acestor acţiuni ct mai ales prin curmarea lor n mod brutal de trupele Uniunii Sovietice.
         n luna octombrie 1956, contradicţiile dintre putere şi opoziţie s-au acutizat, ajungndu-se la o stare critică şi mai ales la manifestări de stradă ndreptate mpotriva echipei politice aflate n fruntea conducerii de partid şi de stat ungare. Ceea ce a oferit demersului reformator caracterul unei adevărate revoluţii a fost faptul că au fost atrase părţi masive din rndurile tineretului, intelectualităţii şi mai ales din rndurile muncitorimii.2     
    
II. CAUZELE ŞI DESFĂŞURAREA REVOLUŢIEI

Revoluţia ungară apare, pe acest fundal, ca un eveniment de maximă criză a procesului de destalinizare. Criza de legitimitate din interiorul instanţei de conducere este dublată de fenomenul mai amplu al al crizei de legitimitate a partidului şi a regimului ca atare, toate acestea fiind nsoţite şi de o contestare a supunerii faţă de Moscova.3
         Revoluţia a nceput n ziua de 23 octombrie, la orele 15, cnd s-a lansat Manifestul-program cunoscut sub denumirea de cele 14 puncte. Ceea ce se cerea viza mbunătăţirea funcţionării societăţii ungare. Se dorea evacuarea trupelor sovietice, libertatea totală a cuvntului şi a presei, revizuirea proceselor politice şi reabilitarea juridică a celor condamnaţi, organizarea de alegeri generale, pluripartidism politic, revizuirea şi mbunătăţirea sistemului economic, şi adaptarea sa condiţiilor economice ale Ungariei.
Cererile manifestanţilor erau expresia Cercului Petofi, transformat ntr-o veritabilă Gironda a destalinizării.4 Studenţilor li s-au alăturat locuitori ai capitalei ungare, muncitori şi chiar soldaţi şi ofiţeri ai armatei. Deşi iniţial interzisă, manifestaţia a continuat, Erno  Gero, primul secretar al partidului expediind la Moscova o telegramă, n numele Consiliului de Miniştri, prin care cere autorităţilor politice sovietice să trimită n ajutor trupe pentru lichidarea manifestaţiilor şi pentru restabilirea ordinii. Totodată, Gero se găsea ntr-o situaţie dificilă mai ales că se punea problema reprimirii lui Imre Nagy n Comitetul Central şi numirea lui n fruntea guvernului. Imre Nagy, fusese numit n 1953 drept nlocuitor al lui Rakosi, şi era cunoscut drept un comunist reformist. n 1955 nsă, după răsturnarea lui Malenkov la Moscova, Nagy a fost demis, iar Rakosi a revenit ca prim ministru.5
         n acelaşi an, 1955, n Ungaria a nceput o prigoană mpotriva artiştilor şi intelectualilor, fapt care a sporit tensiunile existente n societatea maghiară. Rakosi a fost a doua oară nlocuit cu Erno Gero, care s-a dovedit inflexibil la cererile populare. Odată revoluţia ncepută, acesta nu a făcut altceva dect să cedeze n faţa doleanţelor manifestanţilor. Ceea ce a dat un impuls participanţilor la manifestaţii a fost apariţia lui Nagy n Piaţa Parlamentului, unde a dat citire unui program de reforme n sistemul comunist. ncă o dată acesta se dovedea acelaşi reformist dintotdeauna. Deşi apariţia sa a sporit entuziasmul popular, Nagy vedea o reformă n interiorul Partidului comunist şi nu o nlocuire a sistemului. El dorea salvarea Partidului şi nu dispariţia sa.6
        Cererea adresată de Ger sovieticilor a fost ntmpinată pozitiv. Moscova nu putea să lase ca situaţia să degenereze, cu att mai puţin ntr-o ţară comunistă ca Ungaria, membră a Tratatului de la Varşovia şi un satelit al sovieticilor. Unităţile sovietice staţionate pe teritoriul ungar au fost puse n alertă, iar la Budapesta au fost trimişi cţiva demnitari sovietici care să evalueze situaţia. n data de 24 octombrie n oraş au pătruns trupe soietice care nsă au fost anihilate, iar tancurile incendiate.
Din punct de vedere politic, valul reformator a primit o susţinere importantă prin faptul că la presiunea evenimentelor, plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Ungar l-a numit pe Nagy prim-ministru.7 Lucrurile păreau să se calmeze, mai ales că Mikoian şi Suslov, doi dintre delegaţii sovietici veniţi la Budapesta, păreau să fi ajuns la o formă de acceptare a situaţiei ungare. Se părea că Moscova accepta de principiu o Ungarie titoistă, mai ales că tancurile sovietice au nceput să se retragă din capitală. Ceea ce a nrăutăţit situaţia a fost faptul că manifestanţii nu s-au mulţumit cu o reformare a Partidului communist, ci au continuat demonstraţiile dorind instaurarea unui sistem multipartit, plecarea trupelor sovietice din Ungaria şi retragerea acesteia din Tratatul de la Varşovia.
        n 25 octombrie s-au semnalat ciocniri ntre manifestanţi şi trupele sovietice. n acele momente, s-a ţinut şedinţa Biroului Politic al PMU, cu participarea lui Mikoian şi Suslov, lundu-se hotărrea nlocuirii lui Erno Gero cu Janos Kadar, decizia fiind aprobată apoi de plenara CC al PMU şi, binenţeles, de către conducerea sovietică de la Moscova.8 n aceeaşi zi, Jnos Kdr şi Imre Nagy au luat cuvntul la radio. Delegaţii sovietici au comunicat la Moscova că conducătorii politici maghiari doresc iniţierea de negocieri cu Moscova privind retragerea trupelor sovietice aflate n Ungaria. Treptat, sovieticii au mărit presiunea militară, aducnd noi trupe. n data de 1 noiembrie, n şedinţa restrnsă a guvernului, Nagy a apreciat că ”guvernul sovietic nu a oprit deplasarea trupelor si nu a dat explicaţii satisfăcătoare acţiunilor sale” şi a propus să se confirme hotărrea adoptată n cursul dimineţii cu privire la denunţarea de către Ungaria a Tratatului de a Varşovia, proclamarea neutralităţii ungare, care urma să fie garantată de catre ONU.9

1 Totodată, Ministerul Afacerilor Externe ungar a trimis ambasadei sovietice o Notă n care se arăta că, din cauza fluxului de trupe sovietice n Ungaria, guvernul maghiar va denunţa imediat Tratatul de la Varşovia.  Nici Statele Unite, nici aliaţii europeni nu au căutat să determine Naţiunile Unite să analizeze mesajul lui Imre Nagy n regim de urgenţă.  Era cunoscut faptul că sovieticii nu erau cei mai receptivi la ideea de moderaţie. La 2 noiembrie, Imre Nagy i-a reproşat lui Iuri Andropov care era pe atunci ambasador la Budapesta, atitudinea ostilă a sovieticilor, insensibili la cererile maghiarilor de retragere a trupelor.    
      Totodată, i-a declarat că  guvernul maghiar dorea să nceapă imediat tratative cu guvernul sovietic cu privire la denunţarea Tratatului de la Varşovia şi la retragerea unităţilor sovietice din Ungaria. De asemenea, a propus ca discuţiile să se poarte la Varşovia.10 Moscova a decis să intervină in forţă, nefiind dispusă la concesii aşa de mari că retragerea Ungariei din Tratatul de la Varşovia sau neutralitatea acesteia.
La 4 noiembrie, forţele sovietice care şi măriseră numărul de soldaţi staţionaţi n Ungaria, au reprimat cu sălbaticie manifestaţiile din capitala maghiară după ce cu o zi nainte, mareşalul  I. S. Konev, comandantul Forţelor Armate Unite şi adjunct al ministrului sovietic al Apărării, a emis ordinul prin care trupele sovietice trebuiau să blocheze trupele ungare, să cucerească instituţiile de stat şi celelalte obiective principale.
n ordinul emis către trupele sovietice, mareşalul Konev justifică aceste acţiuni prin faptul că “n Ungaria prietenă cu noi, forţele reacţiunii şi contrarevoluţiei au nceput o răzmeriţă cu scopul de a distruge regimul democratic-popular, de a lichida cuceririle revoluţionare ale oamenilor muncii  şi  de a restabili n  ea vechea ordine a capitaliştilor şi moşierilor”. De asemenea, s-a intensificat propaganda n favoarea intervenţiei. Cu toată opoziţia armatei maghiare, revoluţia a fost nfrntă. n aceeaşi zi, Imre Nagy a părăsit clădirea Parlamentului şi s-a refugiat la ambasada Iugoslaviei, unde a primit azil politic. Pe 22 noiembrie, a părăsit ambasada şi a fost trimis cu forţa n Romnia.11 Aducerea „grupului Imre Nagy” la Snagov n noiembrie 1956 se ncadrează n noţiunea „ajutorului frăţesc”, aşa cum acesta era conceput de actorii vremii.12
       La 14 aprilie 1957, a fost preluat de autorităţile maghiare, iar n data de 15 iunie 1958, n urma unui proces nscenat, a fost condamnat la moarte şi executat prin spnzurare. Intervenţia brutală a Uniunii Sovietice n chestiunile interne ale unui stat suveran a demonstrat faptul că Moscova, deşi se afla ntr-un relativ proces de destalinizare, nu şi putea permite să se producă nici o fisură n blocul comunist pe care l patrona.
ntr-un plin Război Rece, acţiunile reformatoare ale maghiarilor ar fi putut antrena consecinţe imprevizibile pentru stabilitatea lagărului socialist. Deşi la intervenţie nu au participat trupe ale celorlalte ţări participante la Tratatul de la Varşovia, sovieticii s-au folosit n motivaţiile lor propagandistice de rolul lor de apărători ai valorilor socialismului, cu att mai mult cu ct Ungaria era membră a Tratatului de la Varşovia. n memoriile sale, scrise n timpul detenţiei din Romnia, Imre Nagy aprecia că Tratatul de la Varşovia era un instrument al „tendinţelor şoviniste de mare putere ale Uniunii Sovietice”, ca un mijloc de impunere a "dictaturii sovietice ţărilor participante”13. El aprecia că adevăratul scop al Tratatului de la Varşovia a constat n "asigurarea, cu ajutorul unităţilor sovietice dislocate n unele ţări, a unor asemenea condiţii politice şi militare care corespund intenţiilor puterii sovietice şi intereselor lor militare”. Totodată, Comandamentul sovietic şi Comandamentul general unificat au lezat, n mod grav n mai multe cazuri Tratatul de la Varşovia, considera fostul lider politic ungar. n finalul consideraţiilor lui faţă de Tratatul de la Varşovia, Imre Nagy concluziona: "Oricum, mai devreme sau mai trziu (n orice caz, ntr-un timp scurt), modificarea sau desfiinţarea Tratatului de la Varsovia – aşa cum ne-a arătat evoluţia politică din Polonia - va fi devenit actuală. Evenimentele din Ungaria au reactualizat aceste probleme”. Imre Nagy a fost n această privinţă un vizionar.14
         Era clar că Uniunea Sovietică nu avea nici cel mai mic respect pentru suveranitatea vreuneia dintre ţările blocului communist şi că se amesteca brutal n treburile lor interne ori de cate ori era cazul pentru a le readuce la ascultare. Din punct de vedere al Tratatului de la Varşovia, Moscova s-a amestecat brutal n chestiunile interne ale Ungariei fără acordul guvernului maghiar, leznd prin această independenţă şi suveranitatea unui stat participant la Tratat.




III. CONCLUZII

    n Ungaria izbucnesc ridicări populare mpotriva conducătorului stalinist Rakoşi, iar evenimentele vor căpăta repede o turnură dramatică. Ruşii l sacrifică pe Rakoşi ; l inlocuiesc prin adjunctul său, Ger, la fel de destat ca şi acesta, apoi prin Janos Kadar, care va prelua conducerea partidului. Ei permit ca Imre Nagy să conducă guvernul, ca urmare a marii popularităţi a acestuia, spernd că o va face pentru a restabili ordinea. Insă acesta nu va avea nici şansa, nici abilitatea lui Gomulka. Este foarte repede depăşit de evenimente ; autoritatea sa nefiind suficient de mare, el va permite să se reconstituie partide ostile socialismului şi are slăbiciunea de a acorda manifestanţilor ceea ce nu poate fi tolerat de ruşi, denunţarea pactului de la Varşovia şi neutralitatea Ungariei.15
    Kadar se va desolidariza de Nagy ; toţi sefii rămaşi stalinişti ai democraţiilor populare, cer intervenţia armatei sovietice pentru a restabili ordinea. Aceste evenimente par să semnifice stoparea tendinţei de căutare a unor căi naţionale spre socialism.
    Luna octombrie a anului 1956 a demostrat elanul extraordinar, generat n unele ţări de perspectiva destalinizării regimului, dar şi limitele foarte severe ale acestuia. Revoluţia din Ungaria a lansat cu cea mai mare acuitate, de la instalarea regimului de tip sovietic n spaţiul central-est european ntrebarea dacă supravieţuirea sistemului reclamă şi permite reformarea sa continuă sau dacă, din contră, el tinde funciarmente spre rigiditate ideologică şi imobilism dogmatic.

IV. BIBLIOGRAFIE:

1.    Berstein, Serge, Milza, Pierre, Istoria secolului XX, Vol. II, Lumea ntre război şi pace (1945-1973), Editura All, Bucureşti, 1998;
2.    Constantiniu, Florin, Primul Război ntre două state socialiste, n „Dosarele istoriei”, nr. 1/1996;
3.    Dobre, Florică, Imre Nagy: de la ambasada iugoslavă din Budapesta la Snagov, n „Dosarele istoriei”, nr.1/1997;
4.    Duţu, Alesandru, Tratatul de la Varşovia trebuie desfiinţat, n „Dosarele istoriei”, nr.1/1996;
5.    Fejtő, Franois, Histoire des democraties populaires, Editions du Seuil, Paris, 1969;
6.    Jela, Doina, Tismăneanu Vladimir (coord.), Ungaria 1956: revolta minţilor şi sfrşitul mitului comunist, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2006;
7.    Kissinger, Henry, Diplomaţia, Editura Bic All, Bucureşti, 2002;
8.    Olteanu, Constantin, Duţu, Alesandru, Antip, Constantin, Romnia şi Tratatul de la Varşovia, Editura Pro Historia, Bucureşti, 2005;
9.    Tănase, Stelian, Polonia, anul zero, n „Dosarele istoriei”, nr. 1/1996;
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica