referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Efortul militar si economic al Romaniei in razboiul alaturi de Natiunile Unite

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Daţi ascultare ordinelor ce veţi primi?” Generalul român a răspuns: „Nu pot să am altă atitudine decât aceea pe care M. S. Regele si noul guvern au luat-o. Am si luat măsuri că prin mijloacele ce le am la îndemână să comunic trupelor ordinul pe care l-am primit verbal si care îmi va fi confirmat în scris”...

Varianta Printabila 


1           Ziua de 23 august avea să aducă deznodămntul mult asteptat de poporul romn, ridicarea la arme pentru salvarea ţării de urgia hitleristă.
          nlăturarea guvernului dictaturii militare fasciste a marcat declansarea insurecţiei si a constituit realizarea unuia din obiectivele ei de baza.   
          Angajndu-se n război mpreună cu Naţiunile Unite, Romnia a pus la dispoziţia acestora ntregul ei potenţial militar, economic si financiar de care dispunea. ntr-o primă etapă, 23-31 august 1944, armata romna aflată sub comandamentul naţional, reprezentat de Marele Stat Major condus de generalul Gheorghe Mihail, a ndeplinit concomitent trei operaţiuni de importanţă strategică: eliminarea prezenţei militare germane de pe teritoriul naţional; acoperirea frontierei si a liniei de demarcaţie romno-ungare din podisul transilvan; recuperarea si regruparea trupelor de pe frontul din Moldova, care ncetaseră lupta mpotriva sovieticilor, urmnd să declanseze apoi ofensiva pentru eliberarea teritoriului romnesc ocupat de Ungaria n 1940.
          La 26 august 1944, capitala ţării era eliberată prin efortul forţelor militare romne, iar pnă la 31 august 1944, Armata Romna a reusit să elibereze aproximativ 150.000 km2, practic ntreg teritoriul aflat sub jurisdicţia guvernului romn, ceea ce echivala cu suprafeţele nsumate ale Belgiei, Danemarcei, Olandei si Elveţiei. ntr-o perioadă extrem de scurtă, forţele militare romne au provocat inamicului pierderi cifrate la 61.500 de militari ucisi sau făcuţi prizonieri, ntre care 14 generali si 1.421 de ofiţeri, ceea ce echivalează cu 6 divizii de infanterie ale Wehrmacht-ului, sau cu 30% din media pierderilor lunare nregistrate de Germania n vara anului 1944 pe frontul de răsărit.
          Seful Marelui Stat Major, generalul de corp de armată Ilie Steflea, care era pe front, asigurnd conducerea Armatei 4, n zilele care au urmat insurecţiei, a avut o atitudine demnă si plină de răspundere. ntr-un raport telegrafic din 24 august 1944, orele 02:58, al generalului Erich Hansen, se arată că nu poate executa ordinul lui Hitler de a lichida „puciul camarilei de la Curte”, deoarece „mpotriva regelui si a noului guvern nu poate fi găsit niciun general pentru contra-guvern”.
          Primind informarea despre schimbarea de la 23 august 1944, comandantul Grupului de armate „Ucraina de Sud”, generalul Hans Friessner, s-a adresat telefonic generalului Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3 romne: „Dumneavoastră, domnule general, care sunteţi cel mai vechi general romn care aţi lucrat alături de noi timp de mai bine de trei ani, ce atitudine inţelegeţi să luaţi faţă de noul guvern? Daţi ascultare ordinelor ce veţi primi?” Generalul romn a răspuns: „Nu pot să am altă atitudine dect aceea pe care M. S. Regele si noul guvern au luat-o. Am si luat măsuri că prin mijloacele ce le am la ndemnă să comunic trupelor ordinul pe care l-am primit verbal si care mi va fi confirmat n scris”.n acelasi mod s-au petrecut lucrurile si cu generalul Ilie Steflea, comandantul Armatei 4, care, la ntrebarea lui Friessner, „Cu cine veţi merge, cu maresalul Antonescu sau cu guvernul de rebeli?”, a răspuns categoric: „Voi merge cu Ţara si cu M. S. Regele”. Desi punctul său de comandă era nconjurat de tancurile germane, el a continuat să dea ordine comandanţilor de corpuri de armată din subordine pentru ncetarea ostilitaţilor si nceperea retragerii, asa cum prevedea Directiva operativă a Marelui Stat Major.
          Atitudinea promptă si fără echivoc a celor doi comandanţi de armată, care la acea dată se numărau printre cele mai reprezentative personalităţi militare romănesti, constituia nu numai răspunsul ntregului corp de comandă din armata romnă, ci exprima si un consens aproape general. 23 august 1944 s-a impus n acel context internaţional ca singura soluţie corespunzătoare intereselor poporului romn.
          Potrivit prevederilor Directivei operative a Marelui Stat Major din 23 august 1944, o parte din marile unitaţi au executat operaţia de acoperire, prima operaţie strategică de o mare amploare spaţială si cu importante consecinţe politico-militare, una din cele mai de seamă componente ale efortului militar romnesc din august 1944. Concepută si condusă de comandamentul naţional romn, si pnă la 10 septembrie 1944 executată numai de către trupele romne, operaţia de acoperire s-a desfăsurat n lungul frontierei de stat si al liniei de demarcaţie romano-ungară din Transilvania, ntr-o fsie largă de 1.400 km.
          Amploarea operaţiei este relevată si de faptul că la ea au participat chiar din prima zi 17 divizii romnesti, din cele 30 existente n interiorul ţării la 23 august 1944, iar la nceputul lunii septembrie 1944 s-au mai adăugat 11, deci n total 28 de divizii din cele 37 angajate mpotriva Wehrmacht-ului. Concomitent, Wehrmacht-ul a nregistrat n Romnia si importante pierderi de tehnică militară, ntre care 222 avioane n stare de funcţionare si 438 de nave, mii de tunuri si aruncătoare de mine, un tren blindat, sute de autovehicule si vagoane, depozite de carburanţi si lubrifianţi, de muniţii, echipament. Datorită ritmului rapid n care au fost nimicite, capturate sau alungate, trupele germane nu au mai avut posibilitatea să execute ample distrugeri de obiective economice si militare, ceea ce a permis păstrarea acestora si punerea lor la dispoziţia coaliţiei Naţiunilor Unite.
          Desprinderea Romniei din angrenajul Axei a avut consecinţe pe care nici cele mai optimiste scenarii elaborate de strategiile Naţiunilor Unite nu le ntrevedeau. Pe plan general, acţiunea romnească din august 1944 a dus la prăbusirea frontului Wehrmacht-ului si a ntregii dominaţii a Germaniei naziste n sud-estul Europei, si anume: a) trupele romne au ţinut sub control teritoriul romnesc si au oprit ncercările germano-ungare de a nainta spre linia Carpaţilor; b) frontul sovietic a făcut un salt de 600-700 km, n mai puţin de trei săptămni, fără a ntmpina, practic, vreo rezistenţă. Drumurile erau deschise de armata romna; c) Wehrmacht-ul a fost obligat să evacueze repede Bulgaria, apoi n următoarele săptămni, Grecia (inclusiv Creta si celelalte insule din Marea Egee), Macedonia, Albania, Serbia si o parte din Bosnia; d) aprovizionarea Reich-ului cu petrol si alte resurse din Romnia a fost ntreruptă; e) pe plan politic, exemplul romnesc a fost urmat, la scurt timp, de Finlanda, apoi de Bulgaria, mai trziu si de Ungaria. Pnă la 23 august 1944 erau două fronturi principale, n Est si Vest, si un al treilea, secundar, n Italia. Acţiunea militară si politică a Romniei a deschis, temporar, un „al patrulea front”. Această caracterizare are deplin temei, date fiind consecinţele militare si politice mai susamintite.
          Potrivit evaluării specialistilor, Actul de la 23 august 1944 a precipitat prăbusirea Reich-ului cu circa sase luni. Hitler nsusi, ntr-o convorbire cu seful regimului ustas din Croaţia, Ante Pavelič, aseza criza produsă de schimbarea de front a Romniei alături de debarcarea Aliaţilor n Franţa si de prăbusirea Grupului german de Armate „Centru” n Bielorusia.
          Este de netăgăduit că acţiunea Romniei din august 1944 a contribuit la scurtarea celui de-al doilea război mondial. n acelasi timp, trebuie spus că principalul beneficiar al Actului de la 23 august 1944 a fost Uniunea Sovietică, ale cărei trupe au putut nainta rapid si fară pierderi ntre 620 si 750 km n doua direcţii: spre Balcani si, prin Romnia si Ungaria, spre Viena si Praga.
          La 23 august 1944, odată cu trecerea Romniei de partea Naţiunilor Unite, trupele romne din Moldova au fost puse ntr-o situaţie fără precedent n istoria războaielor, fiind atacate si dezarmate de unităţile sovietice, desi ncetaseră lupta mpotriva acestora si doreau să intre rapid n acţiune pentru eliberarea părţii de nord-vest a tării, aflată sub ocupaţie germano-ungară.
          La fel ca pe frontul din Moldova au procedat sovieticii si pe litoralul maritim si fluvial, cu unitaţile marinei romne, unde au impus n mod ultimativ sechestrarea navelor de război romne si dezarmarea echipajelor care ncepuseră lupta cu germanii, n timp ce aviaţia sovietică a continuat să bombardeze porturile romnesti, n pofida faptului că artileria antiaeriană romna nu riposta. Explicaţiile, protestele si cererile comandamentelor romne, inclusiv ale reprezentanţilor guvernului, nu au fost luate n seamă. Agresivitatea trupelor sovietice se petrecea n pofida faptului că Marele Stat Major Romn a avut de la nceput o concepţie strategică eficientă si a dispus de trupe n stare să ndeplinească misiunile ordonate.
          Prin această concepţie s-a urmărit realizarea unei zone libere de prezentă militară sovietică n care să-si desfăsoare activitatea, fără nicio ingerintă straină, guvernul si celelalte autorităţi romne. n cadrul aceleiasi concepţii, generalul Gheorghe Mihail a cerut ca armata romnă să acţioneze sub comandament propriu si numai pe teritoriul national.
          Marele Stat Major nu a urmărit să creeze dificultăţi comandamentelor si trupelor sovietice n operaţiile duse contra trupelor germane. Dimpotrivă, pe baza Proclamaţiei catre ţară a regelui Mihai din 23 august 1944, generalul Gheorghe Mihail a cerut trupelor romne să adopte o atitudine „prietenoasă, fără a cădea n servilism”. La rndul lor, celelalte comandamente romne au emis ordine care prevedeau ncetarea luptei si a oricăror acte ostile fată de trupele sovietice, dar si rezistentă la incercările de dezarmare.
          Comandanţii romni sau delegaţii acestora au ncercat să stabilească legături cu esaloanele sovietice naintate, propunnd modalităţi de cooperare n luptă, pornind nsă de la situaţia de „partener aliat”, si nu de la o situaţie de inferioritate. Concepţia strategică romnească era n total dezacord cu intenţiile autorităţilor sovietice, ncepnd cu cei mai importanţi factori de decizie politică si militară, I.V. Stalin si maresalul Rodion Malinovski.
           Referindu-se la intrarea primelor formaţiuni militare sovietice n Bucuresti, generalul Constantin Sănătescu nota n Jurnalul său, la 31 august 1944: „Avem mari nemulţumiri, ntruct bande de soldaţi rusi jefuiesc si mai ales confiscă toate automobilele, fără vreun control. Caut să iau contact cu primul general ce a apărut la Colentina si care este comandantul acestor trupe. mi trimite vorbă că, dacă am venit ca presedinte de Consiliu, apoi ar fi bine să mă adresez Moscovei, neavnd cu el nimic de-a face. n fine, m-a primit, avnd si calitatea de general si deci camaraderia care există ntre toţi ofiţerii face să fiu primit. mi spune că stie de armistiţiul cerut, dar pnă la semnarea lui suntem tot n război. Evident, acest general ne este mare dusman. Am obţinut doar promisiunea că trupele sale să se poarte ceva mai bine dect cu un inamic si să se evite jafurile si omorurile”.
          Refuznd să discute cu reprezentanţii guvernului romn si ai armatei romne, naltul Comandament sovietic nu a ezitat să subordoneze Frontului 2 ucrainean armata romna operativă, la 6 si 7 septembrie 1944, după ce primele divizii sovietice au ajuns la nord de Carpaţii Meridionali, n zona Brasov. Iniţial, la 5 septembrie 1944, naintea vreunei reglementări interstatale, Frontul 2 ucrainean a cerut naltului Comandament romn să-i pună la dispoziţie două-trei divizii pentru „acoperire” pe Dunare, cel puţin 2-3 divizii pentru menţinerea sectorului Szeged-Turnu Severin si să folosească trupele din zona Brasov pentru operaţia ofensivă spre Cluj.
          La 7 septembrie 1944, maresalul Malinovski si-a subordonat toată armata operativă romnă, sefului Marelui Stat Major Romn fiindu-i luate atributele de conducere strategică a trupelor. Această acţiune a fost oficializată prin Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, care prevedea că „operaţiunile militare din partea forţelor romne, inclusiv forţele navale si aeriene, mpotriva Germaniei si Ungariei vor fi purtate sub conducerea naltului Comandament Aliat (sovietic)”. Subordonarea armatei romne operative Frontului 2 ucrainean a afectat grav competenţele Marelui Stat Major, care a fost privat de orice atribuţii operativ-strategice, rămnnd doar cu sarcini de aprovizionare, completarea pierderilor, instruirea trupelor din interior. Protestnd mpotriva acestei situaţii, generalul Gheorghe Mihail a cerut, la 7 septembrie 1944, să-i fie acceptată demisia. Solicitarea i-a fost respinsă n momentul n care se pregătea ofensiva eliberatoare n nord-vestul Romniei.
          La 9 octombrie 1944, a nceput ofensiva pentru eliberarea părţii de nord-vest a Romniei, acţiunile militare ncadrndu-se n operaţia „Debreţin”, concepută si executată de naltul Comandament Sovietic, care a vizat si eliberarea părţii estice a Ungariei (pnă la Tisa). La realizarea dispozitivului operativ au participat Armata 1 romnă comandată de generalul Nicolae Macici si Armata 4 romnă comandată de generalul Gheorghe Avrămescu. La 24 octombrie 1944, cnd unităţile germano-ungare s-au retras din Carei si Satu-Mare, s-a ncheiat eliberarea Transilvaniei.
          ntre 1 septembrie si 25 octombrie 1944, Romnia a angajat n război douăzecisiopt de divizii, un corp aerian si două brigăzi de artilerie antiaeriană, nsumnd un efectiv de 265.735 de militari; n acelasi interval, pierderile romnilor au fost considerabile; aproximativ 50.000 de morţi, răniţi si dispăruţi. Romnii au luptat n continuare, alături de sovietici, n Ungaria, Slovacia, Boemia si Austria. Contribuţia Romniei la Campania din Vest a fost substanţială. Unsprezece divizii romne au luptat n operaţia Budapesta, n centrul si nordul Ungariei, desfăsurată de la sfrsitul lunii octombrie 1944 pnă la mijlocul lunii ianuarie 1945, nregistrnd pierderi care s-au ridicat la 11.000 de morţi, rniţi si dispăruţi. ntre decembrie 1944 si mai 1945, ostasii romni se aflau chiar n centrul ofensivei ntreprinse prin Slovacia si Moravia către Boemia, ajungnd pnă aproape de Praga, unde se aflau pe 12 mai, cnd au primit ordinul să se oprească.
           La 9 aprilie, Regimentul 2 n care luptau, 1.000 de militari si 80 de tancuri, a trecut din Cehoslovacia n Austria, a nfruntat rezistenţa inamicului si, după numai trei zile, a ajuns la 45 de km de Viena.
         
1 La campania din Vest a participat, n cadrul armatei sovietice, subordonată Frontului 2 ucrainean, si Divizia Tudor Vladimirescu, formată n primăvara anului 1943 n U.R.S.S. din prizonieri romni. Ostasii acestei divizii au luptat, pe teritoriul Romniei, la sud de Sfntul Gheorghe si de Oradea, la Debreţin si n Munţii Matra n Ungaria, n Munţii Javorina, pe rul Hron, n Slovacia. Comandantul acestei divizii a fost generalul Nicolae Cambrea, care căzuse prizonier n ncercuirea de la Cotul Donului.
          n cursul celor nouă luni de război, n Campania din Vest, ntre comandamentele si trupele romne si sovietice au existat numeroase momente de colaborare si cooperare efectiva pe teatrul de luptă. Numeroase au fost nsă si momentele tensionate, datorită n special modului n care sovieticii au nţeles să-si exercite actul de comandă. Misiunile de luptă au fost stabilite de multe ori fără consultarea comandanţilor romni si fără a ţine seama de situaţia operativă sau de capacitatea combativă a marilor unităţi. n multe cazuri s-a ajuns la suprapuneri de dispozitive si responsabilităţi, iar comandanţii de corpuri de armată si de divizii sovietice si-au subordonat n mod abuziv diviziile romne aflate n zonele lor de acţiune.
          Pe masura năspririi rezistenţei germane si a dificultaţilor reliefului din Carpaţii nordici si din munţii Tatra, romnii erau mai tot timpul trimisi n sectoarele cele mai dificile. nca din luna octombrie 1944, sovieticii ncepuseră să se infiltreze n toate unităţile romne, de la regiment n sus, ofiţeri de legătură, care erau politruci ai Armatei Rosii „purtnd pantaloni albastri si vipuscă rosie”. Ei cereau să aibă n orice moment acces la ordinele comandamentelor romne si să participe la prezentarea rapoartelor unităţilor din subordine, pe care, la rndul lor, le transmiteau mai departe comandamentelor sovietice.
          Subordonndu-si armatele romne operative, Frontul 2 ucrainean nu si-a asumat si obligaţia nzestrării si a asigurării lor din punct de vedere logistic, lăsnd aceste atribuţii Marelui Stat Major Romn, fără să-i pună la dispoziţie nsă mijloacele de transport necesare.
          Comandamentele sovietice au pretins predarea tuturor capturilor de război luate de la germani, cu toate că iniţial declaraseră că acestea puteau fi păstrate de armata romnă. La fel s-au petrecut lucrurile si cu prizonierii de război. n protestul său, Marele Stat Major Romn a arătat că măsura era contradictorie si contravenea att uzanţelor de drept internaţional, ct si practicii si regulilor de ducere a războiului. Justificnd acest abuz, Comisia Aliată de Control a invocat, ntre altele, faptul că prizonierii nu erau ngrijiti corespunzător n lagărele romnesti. Aprovizionarea armatei romne a ntmpinat, de asemenea, mari dificultăţi, n special, datorită faptului că majoritatea intreprinderilor, stabilimentelor industriale si atelierele de reparaţii, au fost obligate să producă aproape exclusiv pentru armata sovietică.
           Criza de efective, combinată cu cea de muniţii si subzistenţe, cu dificultăţile generate de climă si teren a influenţat negativ si de multe ori a zdruncinat moralul trupelor aflate n luptă. La 16 ianuarie 1945, la două săptămni de la preluarea funcţiei de sef al Marelui Stat Major, generalul Sănătescu avea să consemneze n Jurnalul său: „Starea morală a frontului, proastă: ofiţerii si soldaţii, peste masură de obosiţi, nu nteleg să meargă cu razboiul peste frontierele Ardealului. Apoi, Ungaria fiind cucerită si armata ungurească nemaiexistnd, soldatul romn trebuie de aici nainte să se lupte cu germanii, si el nu are nimic de imparţit cu germanii”.
          Cu toate că erau vinovate pentru multe din deficienţele privind nzestrarea si logistica armatei romne operative, comandamentele sovietice i-au făcut deseori răspunzători de această situaţie pe comandanţii romni, acuzndu-i, n repetate rnduri, că nu respectă Convenţia de armistiţiu. Mobilurile acestei atitudini aveau evidente motivaţii politice, urmărindu-se crearea unei presiuni asupra guvernului romn si obligarea acestuia să satisfacă deziderate de ordin politic, care favorizau comunistii, aflaţi n competiţie cu celelalte forţe politice pentru cucerirea puterii n stat.
            La data terminării ostilităţilor pe frontul din Europa de Vest, armata romna operativă avea un efectiv de 198.552 de ostasi faţă de peste 1.100.000 la 23 august 1944. Sinteza efortului militar romnesc n operaţiile militare purtate, ncepnd de la 23 august 1944, timp de 263 de zile, pe o distanţă de 1.700 de km, se prezintă astfel: a)Efective participante, 538.536 militari, din care: 455.401 din trupele de uscat, 73.667 din aeronautică si 9.468 din marină;          b)Pierderi suferite, 169.822 militari, din care: 21.035 morţi, 90.344 răniţi si 58.443 dispăruţi; c)Rezultate obţinute prin luptă: s-au provocat inamicului pierderi nsumnd 136.529 militari, din care: 117.798 prizonieri si 18.731 morţi; 101 avioane distruse, 498 de nave maritime si fluviale capturate sau distruse.
            Potrivit organizării unei divizii de infanterie din armata germană, n cursul anului 1944 efectivele pierdute echivalează cu valoarea a 15 divizii de infanterie, pe care armata romna le-a scos din luptă.
            n plan economic si financiar, efortul de război al poporului romn este evaluat la 1.120.000.000 dolari S.U.A, la cursul valutar al anului 1938. Calculele făcute de Ministerul de Finanţe, dupa terminarea războiului, n 1947, au estimat ntreţinerea armatei romne operative, pnă la demobilizarea rezervistilor din unităţile combatante la 1 septembrie 1945, la 259,5 milioane dolari, cheltuielile pe timpul deplasării spre ţară a trupelor romne participante la eliberarea Ungariei si a Cehoslovaciei la 43,3 milioane dolari; costul materialelor militare livrate armatei sovietice la 124 milioane dolari; costul reparaţiilor armamentului sovietic la 1,2 milioane dolari; costul minii de lucru militare pentru lucrări la căile ferate si drumuri la 12,2 milioane dolari; prestaţii pentru trupele sovietice si Comisia Aliată de Control, pnă la 1 iulie 1945, efectuate potrivit articolului 10 al Convenţiei de armistiţiu la 254,3 milioane dolari, iar pagubele provocate prin bombardamente si alte operaţii militare, prin distrugerea bunurilor publice si particulare de către trupele hitleriste si horthyste izgonite de pe teritoriul Romniei, ntre 23 august si 25 octombrie 1944, la 350 milioane dolari. Rezultă un total de două ori mai mare dect venitul naţional al Romniei realizat n anul 1945, care depăsea cu puţin 500 milioane dolari.
           Poporul romn a asigurat dotarea armatei sale cu armament, muniţii si tehnică de luptă, precum si aprovizionarea ei cu subzistenţele necesare, n exclusivitate din resursele interne. Asigurarea frontului s-a făcut pe seama reducerii necesarului de bunuri destinate populaţiei si prin diminuarea avuţiei naţionale, ceea ce a avut urmări negative asupra ritmului si duratei procesului de refacere economică postbelică.
          Contribuţia romnească la victoria Naţiunilor Unite n al doilea război mondial a fost apreciată de nalte oficialităţi ale marilor puteri aliate, de analisti politici si militari, unii dintre ei neezitnd să afirme că Romnia se situa n ianuarie 1945 „n al patrulea rnd n ceea ce priveste numărul de soldaţi care participau la bătălia pentru distrugerea nazismului”.
          Pentru faptele lor de arme din timpul campaniei din Vest, peste 300.000 de soldaţi, subofiţeri si ofiţeri romni au fost decoraţi cu ordine si medalii romnesti, sovietice si cehoslovace, iar unitaţile romne au fost remarcate printr-o serie de ordine ale Ministerului de Război al Romniei, prin 7 ordine ale Comandamentului Suprem al U.R.S.S. si prin 21 de comunicate de război sovietice.
          La 6 iulie 1945, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. a conferit regelui Mihai Ordinul „Pobeda” (Victoria), una dintre cele mai nalte distincţii sovietice, „pentru actul curajos al cotiturii hotărte a politicii Romniei spre ruptura cu Germania hitleristă si alierea cu Naţiunile Unite”, n momentul cnd nu se conturase clar nfrngerea Germaniei. Acest ordin a mai fost acordat urmatoarelor personalităţi, altele dect cele sovietice: maresalii Iosip Broz Tito (Iugoslavia) si Michal-Rola Zymierski (Polonia), generalul Dwigt David Eisenhower (S.U.A.) si maresalul Sir Bernard Law Montgomery (Marea Britanie). De asemenea, presedintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, a acordat regelui Mihai „Legion of Merit” cu gradul de comandor, „pentru un serviciu remarcabil la cauza Naţiunilor Aliate n lupta mpotriva Germaniei hitleriste”.
          Sfrsitul celui de-al doilea război mondial n Europa, la 8 mai 1945, a găsit Romnia de partea nvingătorilor, dar i s-a rezervat partea nvinsului; nu i s-a recunoscut statutul de cobeligerantă, fiind plasată de către marii aliaţi n categoria „fostelor state-satelit ale Axei”, nfrante n război. Naţiunea romna a fost sacrificată, suportnd consecinţele politice, social-economice, militare prelungite n ntreaga sa istorie postbelică.
          La 9 mai 1945, cnd nvingătorii sărbătoreau victoria finală asupra Germaniei naziste, nţelegerile secrete dintre marile puteri privind mpărţirea sferelor de influenţă, stabilite n cursul războiului, erau puse n aplicare. Romnia si alte ţări din zona centrală si de sud-est a Europei, ocupate de Armata rosie, intrau sub dominaţia Uniunii Sovietice.


Bibliografie:

Ștefan Lache, Romnia n relaţiile iternaţionale 1936-2006, Editura Fundaţiei Romnia de Mine, Bucuresti, 2007.
V aleriu Florin Dobrinescu, Romni si organizarea postbelică a lumii 1945-1947, Editura Academie Romne, Bucuresti, 1988.
August 1944-mai 1945, Editura Militară, Bucuresti, 1969.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica