referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Romania si C A E R 1962 - 1964

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

În 2-3 februarie 1960, la Moscova a avut loc Consfătuirea reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti din ţările socialiste ale Europei, Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia, România, Ungaria şi U.R.S.S., consacrată schimbului de experienţă în dezvoltarea agriculturii...

Varianta Printabila 


1            C.A.E.R.-ul (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) a constituit unul din punctele de divergenţă ntre Romnia şi U.R.S.S., la nceputul anilor '60.
          Direcţiile politice externe romneşti priveau la nceputul deceniului VII, ncercări pentru realizarea unei libertăţi de mişcare n limitele lagărului socialist şi o independenţă relativă pentru legăturile economice şi raporturile cu alte stat socialiste. Preocuparea ei pentru o asemenea libertate de mişcare era cu att mai importantă, deoarece nu numai dependenţa politică şi militară sub umbrela Pactului de la Varşovia, o apăsau, ci şi sugrumările economice impuse de alianţa economică a statelor subordonate U.R.S.S.
          Obiectivele C.A.E.R.-ului erau cooperarea n domeniile comerţului exterior, tehnico-ştiinţific, transporturi şi coordonarea planurilor economice ale ţărilor membre pe baza specializării producţiei.
          Astfel, după 1953, C.A.E.R.-ul va intra ntr-o perioadă de schimbări organizatorice. Sesiunile se vor nmulţi, va fi adoptat un nou regulament de funcţionare, 1954, vor fi nfiinţate noi organisme C.A.E.R., o comisie a locţiitorilor reprezentanţilor statelor membre, un secretariat permanent cu sediul la Moscova, 13 comisii permanente pentru colaborarea economică şi tehnico-ştiinţifică, specializate pe ramuri de producţie.
          Prin aceste reorganizări C.A.E.R.-ul tindea să se transforme treptat ntr-un organism suprastatal care controla economiile statelor membre şi n care sensul dezvoltării economice era stabilit conform celor puternici, n cazul de faţă U.R.S.S., sau ţărilor industrializate – R.D.G., Ceholovacia.  
          Pentru autorităţile de la Bucureşti, experienţa primilor ani de planificare economică şi a celor două planuri cincinale (1951-1955) şi (1956-1960) nu a fost tocmai fericită, constatnd că era nevoie mai nti de un profil economic specific Romniei pentru o  dezvoltare economică durabilă.
          Pentru a putea realiza acest program economic trebuie recştigată suveranitatea ţării care va deveni obiectivul prioritar al lui Gheorghiu-Dej.
Strategia pe care acesta o va pune n practică se va ntinde pe trei direcţii majore: 1) dezvoltarea şi consolidarea economică a ţării; 2) stabilitatea politică a ţării; 3) crearea unui sistem de relaţii externe prin care să fie constituite alternative care să intre n funcţiune la un eventual moment critic al relaţiilor romno-sovietice.
          n ceea ce priveşte economicul, la Plenara C.C. al P.M.R. din 26-28 noiembrie 1958, Gheorghe Gheorghiu-Dej a evocat necesitatea elaborării unui plan de perspectivă pentru dezvoltarea economiei romneşti. Acest lucru nseamnă elaborarea unui plan cu o durată mai lungă dect cea a planului cincinal. La nceputul anului 1959, un grup de economişti, conduşi de Alexandru Brlădeanu au elaborat o schiţă, program de dezvoltare pe o perioadă de 15 ani, 1960-1975, intitulată „Directivele Biroului Politic, schiţă program de dezvoltare a economiei R.P.R. pe o perioadă de 10-15 ani”.
          Căile de realizarea acestor obiective erau: valorificarea resurselor de materii prime interne; achiziţionarea tehnologiei de naltă performanţă; creşterea producţiei şi a productivităţii muncii; construirea de obiective industriale moderne; finalizarea procesului de transformare socialistă a agriculturii; creşterea producţiei cerealiere; dezvoltarea sectorului zootehnic şi a plantelor tehnice.
          n ceea ce priveşte raporturile economice romno-sovietice, spre deosebire de jumătatea anilor '50, n a doua jumătate discutarea programelor economice va fi lăsată pe seama specialiştilor, conducerile de partid nu se vor mai implica direct. De aici se pot distinge trei paliere pe care erau abordate problemele economice n relaţiile romno-sovietice: la nivel de experţi, la nivel de factori politici responsabili cu problemele economice şi la nivelul conducătorilor de partid şi de stat.
          Pentru Romnia, principalul reprezentant n discuţiile economice cu partea sovietică, ct şi la C.A.E.R. a fost Alexandru Brlădeanu. Potrivit acestuia, primele presiuni, n cadrul C.A.E.R., s-au făcut simţite ncă din 1959 cnd Aleksei N. Kosghin a sugerat ca n interiorul organizaţiei deciziile să fie adoptate cu majoritate de voturi, fapt ce presupunea modificarea Statutului Consiliului şi avea drept consecinţe impunerea de politici economice neconforme cu interesele unei ţări, adică ale ţărilor membre C.A.E.R.
          n 2-3 februarie 1960, la Moscova a avut loc Consfătuirea reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti din ţările socialiste ale Europei, Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia, Romnia, Ungaria şi U.R.S.S., consacrată schimbului de experienţă n dezvoltarea agriculturii.  Aici s-a hotărt, ca urmare a schimbului de păreri dintre participanţi, C.A.E.R. să studieze posibilităţile de specializare continuă n producţia agricolă, n construcţia de maşini agricole, precum şi n producţia mijloacelor chimice pentru nevoile agriculturii, ţinnd seama de interesele şi posibilităţile fiecărei ţări.
          Discuţiile vor continua un an mai trziu, n perioada 25 mai – 6 iunie 1961, ele axndu-se pe direcţiile de bază ale dezvoltării economiei naţionale ale R.P.R. şi ale colaborării romno-sovietice pnă n 1980.
          Aici au existat păreri divergente ntre romni şi sovietici, pe marginea producţiei prevăzute la oţel, care a fost apreciată prea ridicată,  nsă problema principală o constituia construirea de către romni a Combinatului Siderurgic de la Galaţi.
          După un an de oarecare acalmie, ncă de la nceputul anului 1962, s-a declanşat o nouă fază a intenţiilor Moscovei de a controla Romnia. P.C.U.S. urma să trimită celorlalte partide o scrisoare, 15-20 februarie 1962, n care se enumerau problemele ce urmau a fi atinse n cadrul unei noi Consfătuiri C.A.E.R.: aprobarea principiilor diviziunii internaţionale a muncii, eficacitatea slabă a C.A.E.R., nendeplinirea recomandărilor organizaţiei de către ţările membre, planificarea investiţiilor şi a obiectivelor industriale acolo unde este mai economic, rezolvarea de către C.A.E.R. a problemelor care nu se puteau rezolva pe cale bilaterală, modificarea Statutului C.A.E.R.
          ntre 6-7 iunie 1962, la Moscova a avut loc Consfătuirea reprezentanţilor partidelor comuniste şi muncitoreşti din ţările membre C.A.E.R., la care au luat parte primii secretari ai partidelor comuniste.  Problemele discutate s-au axat pe lărgirea şi ntărirea continuă a colaborării economice ntre statele membre C.A.E.R.
          Consfătuirea a aprobat „Principiile fundamentale ale diviziunii internaţionale socialiste a muncii”, lansat de N.S. Hruşciov şi date publicităţii la 17 iunie 1962, nsoţită de recomandarea ca aceste „principii” să fie folosite ca bază pentru alcătuirea unui program eficient de perspectivă n domeniul colaborării economice ntre ţările membre C.A.E.R.
          Discursul ţinut de N.S.Hruşciov la această Consfătuire C.A.E.R., este interesant prin modul n care pune accentele n relaţia interes naţional – interes general, accentul fiind pus pe cel de-al doilea: „…mplinirea armonioasă a intereselor naţionale şi generale n sistemul economic mondial socialist”.  La polul opus, faţă de discursul lui Hruşciov şi de cele ţinute de ceilalţi participanţi, care aprobau propunerile sovietice, discursul ţinut de Gheorghe Gheorghiu-Dej a surprins prin logica expunerii, claritate, echilibru, aprobnd propunerile de colaborare care erau n interesul Romniei şi distrugnd cu argumente punctele de vedere care contraveneau politicii economice promovate de conducerea de la Bucureşti.
          Concluzia expunerii făcută de Gheorghe Gheorghiu-Dej era aceea că date fiind nivelurile economice diferite ale ţărilor membre C.A.E.R., tratarea acestora trebuia făcută diferenţiat pentru fiecare ţară n parte, a problemelor legate de dezvoltarea economică.
          De altfel, n cadrul Consfătuirii C.A.E.R., datorită opoziţiei romnilor, nu s-a adoptat nici o prevedere care să mute decizia de la nivel naţional la cel supranaţional, polonezii au renunţat la susţinerea propunerilor de reorganizare a C.A.E.R.-ului, ungurii şi est-germanii au adoptat o poziţie neutră, iar sovieticii au renunţat deocamdată să forţeze adoptarea unei decizii.
          Vizita lui Hruşciov n Romnia, 18-25 iunie 1962, va marca existenţa unor puncte de vedere diferite ntre romni şi sovietici n ceea ce priveşte programul de industrializare şi cel legat de dezvoltarea agriculturii romneşti. Paul Niculescu-Mizil, care a făcut parte din comitetul care s-a ocupat de primirea lui Hruşciov, şi aminteşte că acesta ar fi exclamat la un moment dat: „De ce aveţi nevoie de industrie? Vreţi să fiţi independenţi?”
          n faţa acestor ncercări ale sovieticilor de a transforma C.A.E.R.-ul ntr-un organism suprastatal, romnii iau măsuri prin convocarea Plenarei din 21-23 noiembrie 1962.
          Astfel, n cadrul acestei şedinţe a Plenarei C.C. al P.M.R. din 21-23 noiembrie 1962, Alexandru Brlădeanu va prezenta un material intitulat: „Informare cu privire la dezvoltarea colaborării economice ntre R.P.Romnă şi celelalte ţări membre C.A.E.R.”  Prin această informare, Brlădeanu va arăta că la Consfătuirea C.A.E.R. din iunie 1962, a confirmat poziţia delegaţiei romne, prin care această organizaţie nu se substituie ţărilor, nu le impune colaborarea, ci sprijină colaborarea.
          Anul 1963 marchează conflictul deschis pe problema C.A.E.R. ntre romni şi sovietici.
          ntre 15-21 februarie 1963, la Moscova are loc cea de-a IV-a  Şedinţă a Comitetului Executiv al C.A.E.R. Din nou, problema creării organului unic de planificare a fost repusă pe ordinea de zi. Reprezentanţii celorlalte ţări au fost de acord cu propunerea, nsă opoziţia reprezentantului romn Alexandru Brlădeanu, care a argumentat că această propunere aduce atingere ştirbirii suveranităţii, a făcut să se amne ncheierea sesiunii.
          Pe 20 februarie 1963, a avut loc o ntlnire ntre N.S.Hruşciov şi Alexandru Brlădeanu, reprezentantul Romniei n Comitetul Executiv al C.A.E.R., divergenţele dintre cei doi arăta clar că disputele ncep să devină tot mai evident o afacere romno-sovietică.
          ntre 26-27 februarie 1963, are loc şedinţa Biroului Politic al C.C. al P.M.R., n care se va discuta cele ntmplate la Consfătuirea C.A.E.R. de la Moscova. Pe marginea raportului prezentat de Brlădeanu conducerii P.M.R., Gheorghe Gheorghiu-Dej concluziona: „Nici un fel de concesie nu se poate face […] Dacă am accepta asemenea propuneri, ar duce la ştirbirea suveranităţii noastre”.
          O altă problemă atinsă la Consfătuire a fost aceea a lărgirii C.A.E.R. prin atragerea altor state socialiste, ea venind pe fondul apariţiei unor disensiuni mari n cadrul acestei organizaţii. Intrarea n C.A.E.R. a unor state cu nivel de dezvoltare mai redus, precum China, Vietnam, Coreea de Nord, revenirea Albaniei ar fi redus presiunile Romniei. Soluţia era ca Romnia să insiste pe primirea Chinei şi a Iugoslaviei, pentru a putea contrabalansa influenţa sovieticilor att n cadrul C.A.E.R. ct şi n blocul comunist.
          Astfel, ntre 5-8 martie 1963 are loc şedinţa Plenarei C.C. al P.M.R. Era pentru prima dată cnd, ntr-un for att de larg precum cel al unei Plenare a C.C., era evocată n mod deschis existenţa unor probleme litigioase ntre Romnia şi U.R.S.S.
          Decizia de a pune pe ordinea de zi a Plenarei, un subiect considerat tabu n blocul comunist şi anume existenţa unei divergenţe cu U.R.S.S., echivala cu un gest de frondă, din partea Bucureştiului, ţinnd seama de exemplul albanez şi conflictul „ideologic sovieto-chinez”. La aceasta au contribuit şi zvonurile legate de o apropiere a Romniei faţă de China, precum şi gestul de a relua relaţiile diplomatice cu Albania, prin retrimiterea n 1963 a ambasadorului romn la Tirana, Gheorghe Velcescu. Toate acestea au făcut ca sovieticii să ia măsuri pentru a preveni o nouă disidenţă europeană n blocul comunist.
       
1   Discuţiile din cadrul Plenarei C.C. al P.M.R. din 5-8 martie 1963 s-au finalizat prin luarea n unanimitate a unei decizii de a se redacta o delegaţie de principii care să afirme poziţia Romniei n cadrul discuţiilor aprinse din C.A.E.R. Se pare nsă că au existat anumite atitudini care au ndrumat la prudenţă, pentru a nu deteriora relaţiile cu Moscova.
          Moscova va reacţiona, trimiţnd emisari dintre cei mai nalţi n rang, care se vor succeda la intervale scurte la Bucureşti, ncercnd să găsească o rezolvare a divergenţelor dintre romni şi sovietici, 5-8 martie 1963, 26 mai 1963, 8 iunie 1963.
          ntre 24-25 iunie 1963, au avut loc la Bucureşti, convorbirile ntre delegaţiile C.C. al P.M.R. şi C.C. al P.C.U.S.
          Discuţiile au plecat de la problema principală din materialul prezentat de conducerea P.M.R. la 8 iunie 1963 – cea a suveranităţii,  apoi construirea Hidrocentralei de la Porţile de Fier cu participare romnă şi iugoslavă şi pretenţiile Bulgariei la construirea acesteia, problema specializării ramurilor de producţie făcute, specializarea cu sau fără ajutor „tovărăşesc”, organul internaţional de planificare, problema participării Chinei şi altor ţări socialiste la C.A.E.R.; deosebirea dintre coordonare şi planificare  comună, complexele economice interstatale; problema consilierilor sovietici.
          Rezultatele acestei ntrevederi se vor vedea la Consfătuirea C.A.E.R. din 24-25 iulie 1963 de la Moscova, unde au fost aprobate termenele de realizare a coordonării planurilor de dezvoltare economică pentru cincinalul 1966-1970; adoptarea de recomandări cu privire la trecerea către decontările multilaterale n comerţul dintre ţările membre C.A.E.R. şi organizarea Băncii Internaţionale de Colaborare Economică.  Aici nici delegaţia P.C.U.S. şi nici a celorlalte ţări membre nu au mai luat n discuţie subiectele neagreate de Bucureşti.
          Tot n aceeaşi perioadă, 25-26 iulie 1963, la Moscova, are loc Consfătuirea primilor secretari ai Comitetelor Centrale ale partidelor comuniste şi muncitoreşti şi a şefilor de guverne ale statelor participante la Tratatul de la Varşovia. Pe ordinea de zi figurau două probleme: admiterea Mongoliei n această organizaţie şi aprobarea rezultatului tratativelor care au dus la un acord, 25 iulie 1963 – Moscova, asupra Tratatului cu privire la interzicerea experienţelor nucleare n trei medii, n cosmos, n atmosferă şi sub apă. Dacă n privinţa celui de-al doilea punct, toată lumea era de acord, n ceea ce priveşte primul punct, admiterea Mongoliei n Organizaţia Tratatului de la Varşovia, consemnăm opoziţia Romniei. n faţa argumentelor părţii romne, Hruşciov a scos de pe ordinea de zi acest punct.
          Revenind la C.A.E.R., după Consfătuirea din 25-26 iulie 1963, după o perioadă de cteva luni de acalmie, tezele constituirii unui organism unic suprastatal au fost reluate de către partizanii acestora n presă, n cuvntări sau hotărri publicate ale unor partide, ele continund şi n anul 1964, sub forme variate fără a putea fi concretizate dect la nivelul elaborării teoretice.
          n timp, conducerea de la Bucureşti ia o serie de măsuri care demonstrau o anumită distanţare faţă de Moscova.
          Problema consilierilor sovietici, n special cei ncadraţi n M.A.I., a fost dezbătută n Biroul Politic al C.C. al P.M.R. att n şedinţa din 13 mai 1963 ct şi cea din 30 august 1963. Cu ocazia vizitei lui Hruşciov la Bucureşti, 24-25 iunie 1963, s-a cerut plecarea acestora din Romnia. Anterior şedinţei din 13 mai a Biroului Politic, aşa cum am arătat mai nainte, pe 9 mai 1963 Gheorghiu-Dej a avut o convorbire cu ambasadorul U.R.S.S. la Bucureşti, I.K.Jegalin, pe această temă.
          Apropierea relaţiilor cu Iugoslavia este un alt exemplu. La 12 iunie 1963, după refuzul de a participa la diferite proiecte de investiţii ale C.A.E.R.-ului, Romnia anunţase ncheierea unui proiect de navigaţie şi hidroelectric, n valoare de 140 de milioane de lire sterline cu Iugoslavia, proiectul privea crearea Hidrocentralei Porţile de Fier pe Dunăre, el fiind semnat cu ocazia lui Gheorghiu-Dej n Iugoslavia, 22 noiembrie 1963.
          Reluarea relaţiilor cu Albania, după cum am amintit mai nainte n primăvara anului 1963 prin rentoarcerea ambasadorului romn la Tirana, după ngheţul dictat de U.R.S.S., n 1961.
          Revenirea la sentimentul naţional, sau naşterea „naţional – comunismului”, una din conceptele lansate după 1990 n istoriografia contemporană, a constituit unul din mijloacele de rezistenţă la atitudinea antisovietică a Bucureştiului.
          Limba rusă, care fusese un obiect de studiu obligatoriu n toate şcolile, va deveni una din limbile la alegere, alături de engleză, franceză, germană, spaniolă, conform şedinţei Biroului Politic a C.C. al P.M.R. din 30 august 1963.
          Institutul „Maxim Gorki”, nfiinţat n 1948, pentru a pregăti profesori de limba şi literatura rusă, a devenit Facultatea de Slavistică n cadrul Institutului de Limbi Străine. Muzeul romno-rus a fost nchis, angajaţii lui completnd colectivul Institutul de Istorie Universală „Nicolae Iorga” şi alte instituţii de cultură.
          Au fost, de asemenea, desfiinţate Institutul de Studii Romno-Sovietice, 15 septembrie 1963 şi Editura „Cartea Rusă”, care a devenit Editura pentru Literatură Universală, rebotezarea unor străzi, instituţii, oraşe, cazul oraşului Stalin, care redevine oraşul Braşov, sunt exemple a campaniei de măsuri antisovietice luate de autorităţile de la Bucureşti.
          S-a introdus n regimul reciprocităţii n relaţiile culturale, astfel ncepnd ncă din 1963 a fost redus spaţiul acordat diverselor producţii sovietice n presă, radioteleviziune, radio-televiziune şi edituri.
          Absenţa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la aniversarea celor 70 de ani ai lui Walter Ulbricht n Berlinul de Est n iunie 1963, coroborată cu cea din 17 aprilie 1964, la  sărbătorirea a 70 de ani de viaţă a lui Hruşciov, constituie de asemenea, semnale clare de afişare a unei poziţii de distanţare faţă de Moscova.
          Ultima ntrevedere dintre Gheorghe Gheorghiu-Dej şi N.S.Hruşciov, va avea loc ntre 3-7 octombrie 1963 la Bucureşti şi n alte locuri din Romnia, cu ocazia organizării unei partide de vnătoare, ea neavnd un caracter oficial. Discuţiile desfăşurate ntre Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ion Gheorghe Maurer şi N.S.Hruşciov, pe parcursul a aproape 4 zile au scos la iveală o serie de aspecte interesante, dar nimic referitor la existenţa unor diferende romno-sovietice. Convorbirile s-au ncheiat ntr-o notă optimistă, care nu va prevesti ceea ce se va ntmpla pe parcursul anului 1964.
          De acum discuţiile dintre Gheorghiu-Dej şi conducătorii sovietici se vor desfăşura prin intermediul lui I.K.Jegalin, ambasadorul U.R.S.S. la Bucureşti.
          Anul 1964, va aduce cu sine 2 momente care vor avea repercursiuni asupra relaţiilor romno-sovietice: articolul publicat n februarie 1964 de economistul sovietic E.B. Valev n revista „Vestnik Moskovskogo Universitata” a Universităţii Lomonosov din Moscova şi polemica „ideologică” sovieto-chineză care va duce n final la elaborarea Declaraţiei din aprilie 1964 a C.C. al P.M.R.
          După ncheierea vizitei delegaţiei de partid şi guvernamentale romne condusă de Gheorghe Maurer n Republica Populară Chineză, 2-10 martie 1964, la ntoarcerea spre Romnia, aceasta a făcut o escală n U.R.S.S. la Piţunda, unde a avut convorbiri cu delegaţia C.C. al P.C.U.S., din care au făcut parte N.S.Hruşciov, A.I.Mikoian, P.V.Mdjavanadze, I.V.Andropov. Discuţiile s-au axat pe polemica „ideologică” sovieto-chineză şi convorbirile romno-chineze, precum şi discuţiile romno-nord-coreene.
          n revista „Viaţa Economică” din 12 iunie 1960, pe parcursul a opt pagini, este publicat articolul lui E.B. Valev „Problemele dezvoltării economice a raioanelor dunărene din Romnia, Bulgaria şi U.R.S.S.”, cunoscut sub numele de Planul Valev şi răspunsul dat de academicianul Costin Murgescu sub forma: „Concepţii potrivnice principiilor de bază ale relaţiilor economice dintre ţările socialiste. Despre complexul economic interstatal, n general, şi despre concretizarea lui <dunăreană>, n special”.
          Astfel, evoluţia Romniei n C.A.E.R. n intervalul 1958-1964 şi după aceea, este marcată de sporirea autonomiei politico-economice a Bucureştiului n raport cu puterea de la Kremlin, aspect esenţial al opoziţiei romneşti faţă de toate variantele de integrare, subordonare sau specializare a economiilor naţionale din statele democrat-populare, opoziţie care a avut n vedere păstrarea n mna autorităţilor de la Bucureşti a puterii de decizie n majoritatea problemelor de politică internă şi externă.
          Pe 14 octombrie 1964, are loc Plenara C.C. al P.C.U.S., n care Hruşciov este nlocuit din funcţia de prim secretar al C.C. al P.C.U.S. şi membru al Prezidiului, precum şi din cea de preşedinte al Consiliului de Miniştri al U.R.S.S.  Noua conducere de la Kremlin va fi asigurată de troika Brejnev,  Kosghin şi Podgorni. Acest lucru i va fi adus la cunoştinţă lui Gheorghiu-Dej de către ambasadorul U.R.S.S. la Bucureşti, I.K. Jegalin, n cadrul ntrevederii avute n ziua de 16 octombrie 1964.  Reacţia conducerii de la Bucureşti şi n special a lui Gheorghiu-Dej faţă de schimbările de la Moscova, a fost prudentă, ntre acceptarea schimbării lui Hruşciov şi rezerve n ceea ce priveşte noua conducere sovietică: „Vă rog să transmiteţi tovarăşului Brejnev, şi tovarăşului Kosghin din partea noastră toată nţelegerea pentru necesitatea măsurilor luate şi sperăm ca lucrurile să se ndrepte spre bine.”
          Imediat, după instalarea noii conduceri sovietice, Gheorghiu-Dej va cere pe 21 octombrie 1964, prin intermediul ambasadorului sovietic, retragerea totală a tuturor consilierilor sovietici din Romnia, lucru care se va ntmpla n decembrie acelaşi an.
          Relaţiile romno-sovietice vor rămne n continuare staţionare, lucru subliniat de Gheorghiu-Dej cu ocazia vizitei delegaţiei militare sovietice condusă de mareşalul A.A. Greciko, la sfrşitul lunii octombrie – nceputul lunii noiembrie 1964: „Să ştiţi un lucru, că noi suntem statornici, nu ne dăm după vnt. Deşi au fost unele insinuări. Relaţiile noastre sunt bune.”
          Prin acţiunile sale, promovarea unei politici externe proprii, n paralel cu consolidarea poziţiei interne, axată n special pe dezvoltarea economică, conducerea de la Bucureşti a urmărit distanţarea ci nu ruptura de Moscova. Astfel, eforturile diplomatice ale Bucureştiului au avut ca rezultat scoaterea din anonimat a Romniei şi crearea interesului occidental pentru acţiunile sale.




Bibliografie:

Nicolae Ecobescu (coordonator), Relaţii internaţionale postbelice. O cronologie diplomatică 1945-1964, Editura Politică, Bucureşti, 1983.
Mihai Retegan, Război politic n blocul comunist. Relaţiile romno-sovietice n anii '60. Documente., Editura Rao,  Bucureşti, 2002.
Brnduşa Costache, Romnia şi C.A.E.R. 1949-1960, „Arhivele Totalitarismului”, Nr.3-4, 2000.
Lavinia Betea, Alexandru Brlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu.Convorbiri, Editura Evenimentul Romnesc, Bucureşti, 1997.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica