referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Atena - perioada antica

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

În 480 î.Hr. noul rege al Imperiului Persan Xerxes organizează o nouă expediţie împotriva Ateni trimiţând circa 180.000 de oameni şi 800 de trireme(Horodot exagerează acest număr la 5 mil. De soldaţi şi peste 1200 de nave, o cifră exagerată dacă ne gândim la posibilităţile tehnice şi materiale, teorie confirmată de majoritatea istoricilor) ...

Varianta Printabila 


1

COLEGIUL MILITAR LICEAL BREAZA








REFERAT LA DISCIPLINA ISTORIE
,, ATENA – PERIOADA ANTICĂ ,,









1.    INTRODUCERE
Lucrearea de față și propune o incursiune n timp n această lume nouă și straveche a orașului și poporului atenian, cu realizările sale grandioase.
Lumea Atenei m-a fascinat ncă din copilărie cnd bunica cu farmecul ei m-a adormea cu povești și legende din Olimp.
Dorința de a cunoaște acestă capitală europeană s-a mplinit n vacanța trecută cnd tatăl meu mi-a oferit cadou o escursie la Atena. Aici am descoperit construcții cu arhitectură modernă, parcuri fără seamăn ca frumusețe, monumete de artă ncărcate de istorie n care trecutul și prezentul se ntrepătrund crend o lume mirifică la care mulți visează. Am făcut parte din cei peste 30 de milioane de oameni care au plăcerea și norocul să viziteze aceste meleguri care le lasă o impresie și frumusețe fără margini.
Atena , capitala Greciei, este unul dintre cele mai vechi și interesante orașe ale Europei, cu o strălucită istorie, care șe-a păstrat peste milenii calitatea de capitală economică, politică și spirituală a lumi grecești, menținndu-se pnă astăzi un adevărat oraș-muzeu cu prețioase vestigii care sunt vii și astăzi datorită mulțimei de vizitatori. Atena rămne o capitală eternă, care simbolozează drumul luminos al civilizației umane de la nceputuri și pnă n prezent.

2.    ISTORIA NCEPUTURILOR SALE

Istoria Atenei este și istoria Aticii, a regiuni istorice unde se găsește acest oraș, iar locuitorii Aticii sunt atenienii.
 
Atena , oraș din centrul Cmpiei Cephisiene a apărut n antichitate, la 8 km de mare. Această cmpie deschisă n partea sudică spre golful Saronic este nconjurată de dealuri printre care Aigaleos spre est și Pranes spre nord-est, Hymettos la est, iar golul dintre nord-est dintre Pranes și Hymettos este completat de structura de clădire cu frotoane a muntelui Pentelic. Rul Cephisos cuge spre vest, nu departe de oraș și este alimentat de două ruri mai mici, Eridandos și Iissos, la nod și la sud de Acropolă, ce avea să fie Acropola unui mare oraș, era inițial orașul nsuși . Atena părea să aibe avantaje puternice, acropola se ridica deasupra cmpiei și stncile abrupte nu erau prea confortabile atacatori. Urme ale unui palat micenian au fost descoperita aproape de centrul părți nordice și ziduri puternice cu multe fațade fuseseră construite n jurul acestei zone n secolul al XIII .Hr. . Aceste zidur par să fi fost puternic influiențate de zidurile Argolidei cu care se aseamănă mult .
Din punct de vedere al origini, ateneieni se lăudau că sunt o populaţie autohtonă, de rasă pură, nefiind niciodată cuceriţi de alţii, dar Tucidide comentează acid afirmaţia arătnd ,, că acest lucru se ntmplase, totuşi, deoarece Atica avea un sol sărac, chiar dacă forţa Acropolei nu era deloc irelevantă”  . n regiunea Aticii, au păstrat dialectul ionic, confirmnd tradiţia ateniană că teritoriul lor, deşi atacat, nu a fost ocupat, şi a devenit refugiu pentru popoare dispersarsate şi un punct de plecare pentru imigraţia viitoare . Dar există şi alte dovezi care infirmă această tradiţie lucru sugerat de vestita ntrecere dintre Poseidon şi Atena pentru dominaţia Acropolei, cnd Atena a oferit un măslin sacru ca simbol şi Poseidon un izvor mineral. Atena a nvins dar Poseidon, sub forma unui şarpe, a primit şi el dreptul de a trăi n continuare pe acest deal al Atenei .
Totuşi, atunci cnd ncepe istoria scrisă, cele cteva comunităţi independente din Atica renunţaseră la independenţa lor faţă de Atena şi formaseră mpreună cu ea un singur stat. Acest transfer de putere a fost comemorat la Atena de festivalul anual Synoikia iar Tucidide referindu-se la semnificaţia lui, afirmă că : ,, Sub  Cecropos şi primi regi, pnă n vremea lui Tezeu, Atica a fost o regiune de comunităţi independente, fiecare cu propriile  ei organe administrative şi cu propri ei magistraţi, aceştia venind la regele Atenei doar pentru a se consulta cu el cnd se simţeau nesiguri. n toate celelalte perioade ei şi rezolvau singuri problemele şi unii chiar purtau războaie cu Atena... cnd Tezeu  a devenit rege, fiind att puternic ct şi nţelept, aceste organe administrative ct şi consilii ale megistraţilor independente au dispărut, Tezeu concentrndu-le   ntr-un singur organ administrativ şi un singur consiliu... Tezeu a lăsat urmaşilor săi un oraş măreţ” .
Istoria veche a formelor de guvernare ateniene se aseamănă cu aceea a multor state greceşti prin faptul general că monarhia, supusă mai multor restricţii lasă locul aristocraţiei. Prima limitare a puteri regale realizată n aristrocraţie a fost instituirea unui polemarchos sau comandant militar. Comanda supremă a armatei, care aparţinuseră regelui, i-a fost transferată lui, care era ales dintre aristocraţi şi de către ei. Următorul pas pare a fi fost răsturnarea casei regale de către puternica familie a Medonitizilor. Medontizii nu au preluat ei nşişi titlul regal dar nici nu l-au abolit, crend funcţia de archonte sau regent, care a uzurpat cele mai importante funcţii ale regelui. Acastos Medontidul a fost primul archonte, acest lucru confirmat de faptul că deoarece arhonţii din epocile următoare promiteau ntodeauna că-şi vor respecta jurămntul la fel ca Acastos. Ei se apropiau nsă de monarhie şi ntr-un alt mod: fiecare regent era ales de comunitate, numai că acestă comunitate era obligată să aleagă pe cineva din familia Medontizilor. Următorul pas n slăbirea puteri acestui magistrat aproape regal a fost schimbarea regenţei care a devenit dintr-o funcţie pe viaţă una pe 10 ani. Aceasta reform apare să fi fost efectuata pe la mijlocul sec. al VII-lea. Nu este sigur n acest moment Mendotizii au lipsiţi de prerogativele  lor regenţa devenind accesibila tuturor nobililor. Urmatorul pas ne poarta pe un teren si mai solid regenţa devenind o funcţie anuala .
La mijlocul sec.al VII-lea . Hr puterea executiva din Atena se afla in mainile a trei functionari aleşi anual: arhontele, regele şi polemarhul. Arhontele era judecătorul suprem n toate procesele legale. Cnd şi prelua funcţia, el publica o declaraţie intacta in timpul arhontatului său propietatea fiecarui cetaţean. Ulterior această sferă a puterii judiciare a fost limitata si el judeca mai ales cazuri n care părinţi  afectati n vreun fel, orfani sau moştenitori  erau implicaţi. El deţinea locul cel mai important printre magistraţi,avndu-şi reşedinţa oficiala n Prytaneion , unde se afla vatra comunitaţii şi numele său apărea n capul listelor oficiale, de unde purta şi numele de epnymos. Polemarhul avea ndatoriri judiciare pe lngă faptul că era comandantul armatei. El şi avea curtea n Epilykeion pe malurile rului Ilisos şi acolo judeca toate cazurile n care erau implicaţi indivizi ce nu erau cetăţeni ai Atenei. Astfel ceea ce arhontele reprezenta pentru cetăţenii polemarhul reprezenta pentru clasa de colonişti străini numiţi ,, meteci”. Regele şi avea reşedinţa n Stoua regală n Agora şi ndeplinea funcţii administrative religioase de stat şi la conducerea anumitor cazuri judiciare legate de religie .

3.    MARII REFORMATORII

Principala problemă de atunci era că oamenii erau nemilţumişi de administrarea arbitrară a dreptăţii şi insistau ca delictele şi pedepsele să fie consfinţite n scris.
Primul reformator care a reuşit să transcrie n scris legislaţia ateniană a fost Dracon, care era renumit pentru calităţile sale de excelent legislator. Ulterior, s-a considerat că Dracon le-a arătat atenienilor ct erau de aspre legile lor şi numele său a devenit proverbial ca legislator sever. Un orator atenian a devenit celebru la Atena pentru o epigramă ce spunea că legile lui Dracon nu erau scrise cu cerneală, ci cu snge. Această idee a pornit de la faptul că anumite delicte minore, cum ar fi furtul unei verze, de pildă, erau pedepsite cu moartea .
Un alt mare reformator a fost Solon, care a fost artonte şi arbitru n problemele staului,  adresndu-se concetăţenilor la adunări n versuri. Solon a primit nsărcinarea specială n 593 .Hr. şi n loc să facă o declaraţie obişnuită, că va păstra proprietatea tuturor nediminuată, el a proclamat anularea tuturor datoriilor şi eliberarea tuturor celor care fusese ntemniţaţi pentru datoriile lor(pnă atunci datoria era garantată de propria persoană)a bătut o nouă monedă mai valorasă ş.a.. n domeniul administrativ el a mpărţit cetăţenii n patru clase n funcţie de averea lor (medimni, pentacosiomedimni, hippeis, zeugitai). Principalele funcţii n stat erau acela de arhonte, poleomarh, care acum erau rezervate primei clase (medimni), apoi mai exista un consiliu, precum şi Adunarea Poporului. Legile lui Solon erau nscrise pe tăbliţe de lemn numite axones, care erau numerotate, iar fiecărui cetăţean i se cerea să depună un jurămnt că va respecta legile. Cnd şe-a părăsit funcţia, a fost asaltat de nemulţumiţi şi susţinea că a ntreprins totul fără a face favoruri şi fără a se teme ,, Mi-am aruncat scutul puternic – spunea el – asupra ambelor părţi” .
Realizarea memorabilă a lui Clistene a fost invenatrea unei organizări cu totul noi, care a nlocuit triburile ioniene bazate pe legături de snge, cu triburi definite teritorial ca bază a organizări politice(10). A nfiinţat consiliul celor cinci sute bazat pe cele 10 triburi care dădeau cte 50 de membri, care erau aleşi anual prin tragere la sorţi, iar la investirea depuneau un jurămnt că ,, vor alege tot ce e mai bine pentru oraş”. Acest consiliu avea autoritate deplină n toate problemele statului ct şi asupra celorlalţi magistraţi. Din punct de vedere militar fiecare trib trebuia să dea un regiment de hopoliţi şi un escadron de cavaleri iar n fruntea armatei erau aleşi 10 generali din rndul celor 10 triburi .

4.    RĂZBOAIELE DE APĂRARE

n secolul al V – lea .Hr. apar noi amaeninţări mai ales din partea celei mai mari puteri din acele vremuri, Imperiul Persan.
Oraşele greceşti din Asia Mică care făceau parte din Imperiul Persan n frunte cu Miletul s-au răsculat contra stăpniri persane fiind instigaţi de Atena. Răsculaţii sunt nfrnţi lngă Efes de o armată persană. Perşii organizează atunci o expediţie pentru a ccerii Atena, dar flota este scufundată de o furtună n dreptul Muntelui Athos şi armata este obligată să se retragă. Darius conducătorul Imperiului Persan ,, regele regilor” era hotărt nsă să zdrobească Atena, de aceea organizează o nouă expediţie de data aceasta trimiţnd circa 600 de corăbii – ne spune Herodot – lupta avn loc pe Cmpia de la Mrathon (490 .Hr.), unde persi şi greci aveau forţe aproximativ egale cifrate la circa 10.000 de soldaţi, atenieni fiind conduşi de Miltiade. Aceasta era nsă prima nfrngere serioasă suferită de perşi ntr-o mare bătălie (ne spune Herodot) .
n 480 .Hr. noul rege al Imperiului Persan Xerxes organizează o nouă expediţie mpotriva Ateni trimiţnd circa 180.000 de oameni şi 800 de trireme(Horodot exagerează acest număr la 5 mil. De soldaţi şi peste 1200 de nave, o cifră exagerată dacă ne gndim la posibilităţile tehnice şi materiale, teorie confirmată de majoritatea istoricilor) .
ntreaga eladă se ridică şi crează o confederaţie crend o armată de uscat şi o flotă. Regele Spartei Leonidas conducea armata de uscat iar confruntarea a vut loc la Termopile, cu toate că a rezistat eroic n faţa uriaşei armate acesta moare iar armata este distrusă. Atena este evacuată de frica unei invazii, iar ultimile speranţe se ndreptau spre flotă. nfrunatrea finală are loc la Salamina ntre flota grecească şi cea persană, sorţii favorizndu-i pe greci. Dar lupat continuă n anul următor n 479 .Hr. la Palateea cnd nvinge din nou greci, astfel aceştia timp de un secol şi jumătate nu vor mai ndrăzni să ntreprindă o altă expediţie iar Alexandru Macedon va obţine mpotriva monarhiei asiatice ceea ce Xerxes nu a reuşi să obţină mpotriva statelor libere ale Eladei.
Satele eladei pentru a preveni o nouă invazie a Imperiului Persan constituie ,, Liga de la Delos”, n Insula Delos, unde fiecare polis contribuie cu bani sau flota pentru a preveni o nouă invazie, fiecare oraş avnd cte un vot n total 150 care erau controlate de Atena iar arhitectul acestei alianţe a fost Temistocle.
Tot n acea perioadă Atena fortifică att oraşul căt şi drumul şi portul care făceu legătura cu marea, pentru că n acea vreme Atena era cea mai mare putere maritimă a eladei, astfel asigurnduşi o preponderenţă att militară căt şi politică, faţă de celelalte state.
n timpul lui Pericle 443 – 429 .Hr. Atena cunoaşte maxima nflorire a democraţiei, iar principala caracteristică era plata funcţiilor astfel orce cetăţean putea accede la o funcţie naltă n stat. Motoarele acestei noi democraţii erau tragerea la sorţi şi funcţiile plătite,  iar greul problemelor publice era dus de către cetăţenii bogaţi, nu de către cei săraci .
Atena a dus la ndeplinirea un aplu program de restaurarea a templelor din oraş şi din teritoriile dependente făcndu-le mai măreţe, dar construind şi altele:








1 -    Statuia gigantică a Atenei Promachos – lucrată n bronz de Fideas.



 








-    Templul Parthenon – Fideas a realizat decoraţiunile exterioare

 




-    Templul Atenei Nike



 


-    Templul lui Hefaistos


 






-    Acroplole plan

 
1.    Partheneon
2.    Vechiul Templu al Atenei
3.    Erechtheum
4.    Statuaia Atenei Promachos
5.    Propylaea
6.    Templul Atenei  Naike
7.    Eleusinion
8.    Sanctuarul zeiţei Artemis
9.    Chalkothorion
10.     Pandroseion
11.     Arrephorion
12.     Alatrul Atenei
13.     Sanctuarul lui Zeus Polieus
14.     Sactuarul lui Pandion
15.     Odeon de Herodes Atticus
16.     Piatra de Eumenes
17.     Sanctuarul lui Asclepius sau Asclepieion
18.     Teatrul lui Dionysus Eleuthereus
19.     Odeonul lui Pericle
20.    Temenos lui Dionysus Eleuthereus
21.     Aglaureion


-    Macheta aşa cum arăta Acropope n antichitate




 

5.    SFRŞITUL DEMOCRAŢIEI ATENIENE

Momentul care marchează declinul şi sfrşitul democraţiei Ateniene este marcată de Războiul Peleoponesiac (431 – 404 .Hr.), care a avut ca preludiu două colonii corintice Corcyra şi Potideea. Războiul a avut ca protagonişti cele două mari puteri ale eladei şi anume Atena şi Sparta care a antrenat ntreaga eladă, conflicatele sau sucedat dar n cele din urmă vctoria a fost de parea Spartei. Pe parcursul războiului Atena şe-a secătuit puterea miliatră der şi economică care va duce n cele din urmă le instaurarea tiraniei şi sfrşitul democraţiei Ateniene.
6.    PERIOADA ELENISTICĂ

După nfrngerea flotei spartane la Naxos (376 .Hr.) oraşul stat renaşte şi redobndeşte supremaţia maritimă. n anii 325 – 322 .Hr. Atena face o tentativă de a se scutura de jugul macedonean. O perioada tulbure au fost luptele dintre genrali macedoneni (diodohi), Atena şi celelalte oraşe greceşti devin libere n 196 .Hr. , dar libertatea lor va fi mai mult formală, pentru că statul roman care le-o dăruise , va pune stăpnire asupra lor. n acest timp Atena nu mai este dect un imporatnt centru de cultură. Şcoala de filozofie de aici, era un fel de Universitatea lumi antice, fregventată de numeroşi tineri veniţi din diferite părţi ale statului roman.

7.    CONCLUZII

-    Zilelel de aur ale cetăţi au luat sfrşi odată cu intrarea sub stăpnire a eladei n Imperiul Roman. Gerecii au insuflat romanităţii acea cultură şi civilizaţie care au adus măreţia acestui popor.
-    Greci nu au nţeles dect foarte trziu că civilizaţia lor a apus, pentru că o mare civilizaţie se cramponează ntodeauna de trecut, nevrnd sau nedorind să renunţe la măreţia de altădată.
-    Poporul grec de azi, priveşte cu mndrie la trecutul lui, dar doreşte să-şi redobndească măreţia din trecut, devenind astăzi unul din stlpi care susţin fundaţia Europei de mine.


BIBLIOGRAFIE

•     ,, CAPITALELE LUMII” – Vasile Cucu, Gabriel Florin Matei, Nicolae Vesenciuc, coord. Dr Docent Victor Tufescu, Ed. Enciclopedică, Bucureşti 1971
•    „ISTORIA GRECIEI” – J.B. Bury, Russell Meiggs, ED. ALL, 2006
•    ,, LUMEA COMPLETĂ A MITOLOGIEI GRECEŞTI” – Richart Buxton, Ed. Aquila, 2006
•    ,, CHEIA CUNOAŞTERII” – Reader's Digest, Bucureşti, 2007

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica