referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Migratii

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

b) Etapa 1846-1880 se caracterizeaza prin deplasari masive care ajung la 300 000-500 000 persoane pe an. in aceasta perioada, în care predo¬mina emigranţi lipsiţi de mijloace materiale, direcţiile de deplasare ramân de regula aceleasi din perioada anterioara...

Varianta Printabila 


1 Migratii



           

TIPURI DE MIGRAŢII

Pornind de la cauzele generale si particulare care genereaza mobilitatea populaţiei n teritorii, obţinem urmatorul tablou general al migraţiilor:
a)    Migraţii individuale determinate n primul rnd de factori economici. n funcţie de raza lor de acţiune, de perioada de deplasare si de mijloacele de deplasare, acestea se subdivid n migraţii sezoniere si deplasari definitive la mare distanţa. Acestea pot adeseori deveni definitive (migraţii forţate, migraţii libere pe raza limitata, migraţii industriale sau agricole). Cea mai des ntlnita forma de migraţii de acest fel este cunoscuta sub denumirea de exod rural care vizeaza n primul rnd miscarile din interiorul ţarilor. Sunt de asemenea cunoscute deplasarile periodice fara legatura cu gradientul de munca - de tip turism si de tip pelerinaj.
b)    Migraţii pe grupe organizate, care pot fi definitive (migraţii razboinice - o parte a marilor invazii, colonizarea -, migraţiile vnatorilor, crescatorilor de animale, agricultorilor dupa epuizarea terenurilor lor). Ele pot fi de asemenea ritmice, desfasurndu-se ntr-un spaţiu definit (nomadism pastoral, nomadismul pescarului, vnatorului, culegatorului, agricultorului cu ritm sezonier) sau cu caracter de seminomadism viaţa agricola si pastorala de munte etc. Asemenea miscari snt determinate de un anumit mod de viaţa, conturat secole de-a rndul.


MARILE MIGRAŢII, ROLUL LOR N POPULAREA GLOBULUI

Migraţiile populaţiei snt foarte vechi. Marile migraţii de la sfrsitul perioadei antice si nceputul sclavagismului timpuriu au avut un rol important in apariţia multor popoare din Asia si Europa. Aceasta perioada este adeseori denumita si epoca marilor migraţii ale popoarelor.
Acestui timp i aparţine raspndirea popoarelor germanice in Europa centrala si de nord, inclusiv patrunderea lor n insulele Britanice. n aceasta perioada, popoarele slave se raspndesc ntr-o serie de ţari din Europa de rasarit si Peninsula Balcanica.
n prima jumatate a mileniului I, emigreaza din regiunile Uralului n regiunile Dunarii mijlocii, maghiarii (ungurii de astazi). n aceeasi perioada snt cunoscute cuceririle arabe (ncepnd cu secolul al VII-lea e.n.) care au fost urmate de raspndirea arabilor n ţarile Orientului Mijlociu si Apropiat, n ţarile Africii de nord si asimilarea de catre acestia a populaţiilor locale.
Printre migraţiile primei jumataţi a celui de-al doilea mileniu se remarca invaziile mongolilor in multe ţari din Asia si Europa rasariteana, cuceririle turcesti din Asia Mica, incursiunile triburilor din ţarile Africii ecuatoriale, n Africa de sud si altele.
O noua faza n miscarea migratorie a populaţiilor este deschisa de epoca marilor descoperiri geografice.
n acest timp, spre America se ndreapta fluvii de oameni. Mai nti spanioli si portughezi (n America Centrala si de Sud), apoi francezi, olandezi, englezi, scoţieni, irlandezi - ndeosebi n America de Nord.
Numai n cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, din Europa au emigrat peste ocean circa un milion de oameni; aproape 2/3 din acestia snt originari din Marea Britanie. Sunt cunoscute de asemenea transmutarile forţate ale unui imens numar de negri - sclavi adusi din Africa in America si a1te colţuri ale lumii.
Cercetarile actuale apreciaza cifra negrilor-sclavi la cteva zeci de milioane, ceea ce a determinat o depopulare a Africii n secolul al XVIII-lea si sporirea populaţiei Americii. Negrii amestecaţi cu emigranţii din Europa au pus baza formarii multor naţiuni latino-americane.
Secolele urmatoare marcheaza un proces continuu si sistematic a1 emigrarilor. Cele mai caracteristice pentru secolul XIX si nceputul secolului al XX-lea snt emigrarile de populaţie din Europa n America; proces ce se accentueaza ndeosebi prin anii 1830-1850, cnd media anuala de emigranţi din Europa n America atinge circa 3.000.000 persoane.
Emigraţia europeana a fost strns legata de dezvoltarea rapida a capitalismului, ca urmare a apariţiei unei suprapopulari agrare, destramarii mestesugurilor si apariţiei somajului. Marile de peste ocean au oferit n acelasi timp cmpuri deschise, o cerere puternica de forţa de munca.


PRINCIPALELE ETAPE ALE MIGRATIEI IN SECOLELE XIX SI XX

Migraţia din ultimul secol si jumatate poate fi grupata, dupa numarul, originea si caracterul ei specific n cinci mari etape, si anume:
a)    Etapa 1335-1846, perioada unor mari prefaceri social2 n aproape toate statele Europei occidentale, marcheaza o renviorare a migraţiei din secolul al XVIII-lea. Curenţii principali pornesc din ţarile atlantice, ndeosebi Anglia si Scoţia, din ţarile Scandinaviei si, n secundar, din Franţa. Numarul celor plecaţi se apreciaza la circa 100 000 persoane n ntreaga perioada, emigranţii fiind n principal ţarani sau, n parte, mestesugari. Direcţiile de deplasare vizau ndeosebi America de Nord si coloniile europene din Australia si Noua Zeelanda.
b)    Etapa 1846-1880 se caracterizeaza prin deplasari masive care ajung la 300 000-500 000 persoane pe an. in aceasta perioada, n care predomina emigranţi lipsiţi de mijloace materiale, direcţiile de deplasare ramn de regula aceleasi din perioada anterioara.
c)    Etapa 1880-1914, perioada premergatoare primului razboi mondial, se caracterizeaza printr-o crestere puternica a emigraţiei atingnd, n medie, circa 800.000 persoane anual (cu maximum de 2 milioane n 1910, din care 1,3 mil. proveneau din Europa). Curenţii de emigrare vizeaza de asemenea pe anglo-saxoni, la care se adauga locuitorii din Europa central-orientala si meridionala (ucraineni, polonezi, cehi, italieni). Participa activ japonezii si chinezii. Masa emigranţilor o formeaza muncitori necalificaţi, fara mijloace si resurse de trai. Zonele de imigrare se extind, America de Nord ramnnd n continuare atracţia principala.
Deplasarile masive, ntr-o perioada relativ redusa, creeaza situaţii sociale ale caror consecinţe trag primele semnale de alarma, genernd ideea unei anumite reglementari a imigraţiei n ansamblu.
d)    Etapa 1914-1940 prezinta trasaturi distincte. Ia amploare, spre deosebire de perioada de dinaintea primului razboi mondial, emigraţia forţata rezultata din poziţia unor guverne faţa de minoritaţile naţionale sau din alte atitudini politice si religioase, din condiţiile unor tratate de pace, n urma formarii noilor state independente etc.
Migraţii nsemnate au loc dupa razboiul greco-turc (1921-1922). n Grecia au venit circa 1.200.000 greci din regiunea Turciei europene si din Asia Mica, iar n Turcia au venit circa 400.000 turci din Grecia sau din alte ţari balcanice (Iugoslavia, Bulgaria).
Dupa primul razboi mondial se nvioreaza din nou emigraţia europeana peste ocean, circa 600.000 de persoane/an, pentru ca apoi sa scada, deoarece n S.U.A., Canada, Australia au aparut crizele economice care au ngradit emigraţia, dirijnd-o n special spre America de Sud.

1 Dimensiunile emigraţiei cresc n anii de dupa 1930, cnd plecarile snt determinate nu numai de cauze economice, ci si politice. In total, n perioada 1918-1939 au plecat din Europa aproximativ 9 milioane persoane, dintre care circa jumatate n S.U.A., peste 1/10 n Argentina.
n aceasta perioada, se contureaza o zona de atracţie a emigraţiei nspre Europa de vest, n special n Franţa, Marea Britanie, Belgia, Elveţia.
Prin apariţia acestor noi zone de imigrare se anunţa deja o inversiune a curenţilor tradiţionali.
e)    Etapa de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Cel de-al doilea razboi mondial a determinat schimbari importante n miscarea migratorie. Milioane de oameni au fost evacuaţi, alţii au emigrat temporar, au avut loc schimburi de populaţie ntre ţari vecine, au renviat migraţiile determinate de cauze economice. Aceste migraţii se deosebesc nsa fundamental de cele de dinainte de razboi prin proporţiile, direcţiile si formele lor. Asemenea modificari au avut loc datorita noilor situaţii care caracterizeaza lumea capitalista n aceasta perioada. Trebuie ţinut seama, n primul rnd, de faptul ca formarea si dezvoltarea sistemului mondial socialist a redus sfera exploatarii capitaliste, influenţnd direct asupra acestui fenomen.
n ultimul deceniu, n mod deosebit, s-au produs modificari importante n caracterul migraţiilor tradiţionale ntre fostele colonii si metropole. Este evidenta reducerea emigraţiei europenilor n ţarile Asiei si Africii; se constata de asemenea imigrarea masiva n Europa occidentala a funcţionarilor, militarilor si membrilor familiilor lor.


DIRECŢIILE MIGRAŢIILOR UMANE

Sintetiznd volumul si direcţiile migraţiilor, ndeosebi din ultimele trei secole, obţinem un tablou semnificativ al deplasarilor umane.
Primul loc ntre ţarile de emigraţie l deţin statele din Europa occidentala. Cea mai veche poate fi considerata emigraţia iberica, cunoscuta nca din secolul al XVI-lea si continuata ntr-un ritm susţinut pna n secolul al XVIII-lea. in aceasta perioada, spre America de Sud si Centrala s-au ndreptat circa doua milioane de spanioli si cteva sute de mii de portughezi. Dupa aceasta perioada, intensitatea emigraţiei iberice este oscilatorie, nsa continua pna n zilele noastre.
Att prin vechime, ct mai ales prin volumul ei, se remarca emigraţia britanica. Valoarea acestei emigraţii numai n perioada 1825-1940 este de circa 21 milioane persoane, ntr-o structura variata de la epoca la epoca. Aceasta emigraţie este continua pna la nceputul secolului a1 XX-lea, cnd se produce o "rentoarcere" a ei din S.U.A. si o “redistribuire" spre Canada, Australia, Africa de Sud s.a.
Emigraţia germana formeaza un contingent de circa 6,5 milioane (1820-1930), cu intensitaţi maxime, ndeosebi la sfrsitul secolului a1 XIX-lea si nceputul secolului al XX-lea. Ea cuprinde n primele faze, mai ales pe ţaranii Germaniei Orientale si Renaniei (zone cu o agricultura slaba) sau pe mestesugarii ruinaţi de concurenţa marei industrii; n perioada anilor 1930-1940 emigraţia germana este dominata de refugiaţi politici (circa 400.000 persoane).
nca din secolul al XVII-lea se afirma cu toata vigurozitatea emigraţia scandinava. Ea cuprinde ndeosebi o serie de categorii de muncitori specializaţi, marinari, taietori de lemne etc.
Emigraţia franceza se afirma mai trziu dect cele menţionate anterior si cu o intensitate mai redusa. Ea cuprinde ndeosebi forţa de munca disponibila din regiunile periferice ale Franţei, regiuni mai slab dezvoltate, n acele timpuri, din punct de vedere economic.
Din cadrul Europei meridionale si orientale se remarca ndeosebi emigraţia italiana care se manifesta catre sfrsitul secolului al XIX-lea (ncepnd cu anii 1880 pna n 1928 circa 17-18.000.000 persoane). Ea s-a orientat fie spre ţarile vecine, fie spre ţarile de peste ocean (S.U.A., Argentina, Brazilia). Curentul cel mai activ pornea din Italia de sud, din regiunile cu regim latifundiar, bazat pe o agricultura extensiva.
Deosebit de activa a fost si emigraţia austro-ungara (circa 4,3 mil. persoane n perioada 1875-1914), cuprinznd ndeosebi ţarani saraci sau prigoniţi politici.
Amintim de asemenea emigraţia poloneza cu maximum de intensitate ndeosebi n perioada 1919-1939, cnd circa un milion polonezi s-au ndreptat spre America sau alte ţari ale Europei.
Traficul de sclavi din Africa se nscrie, de asemenea, n procesul miscarilor de populaţii. Comerţul cu sclavi a nceput n secolul al XV-lea n Africa occidentala si atinge punctul sau culminant la finele secolului al XV III-lea. Se apreciaza la circa 20 milioane numarul negrilor deportaţi pe plantaţiile de tutun, zahar, cafea din Brazilia si regiunea Caraibe. Un numar mare de negri au fost transportaţi, de asemenea, n celelalte ţari din America de Sud precum si n S.U.A.
Comerţul de sclavi a fost practicat de toate puterile coloniale. “Sclavagismul, afirma Kar1 Marx, este acela care a dat valoare coloniilor, coloniile sunt acelea care au creat comerţul lumii, comerţul din lumea ntreaga este condiţia de existenţa a marii industrii. Astfel sclavajul este o categorie economica de cea mai mare importanţa”. Acest “fildes negru", provenit mai ales de pe coasta occidentala a Africii ecuatoriale, a fost debarcat in America (la Santo Domingo), la numai 10 ani de la calatoria lui Co1umb. De atunci, cu o intensitate de neimaginat, a continuat, timp de mai bine de 50 ani, raspndindu-se n ntreg continentul latino-american. n Brazilia ei au fost adusi pentru prima oara n anul 1532
n S.U.A., negrii sclavi au nceput sa fie adusi din anul 1619, fiind apreciat prin anul 1860 un numar total de aproximativ 4.000.000 persoane.
Dar emigraţia s-a orientat nu numai spre continentul Americii, ci si spre o serie de ţari din Europa sau Asia. Reţin atenţia, prin amploare si dimensiunile lor teritoriale, migraţiile din Africa spre Europa si mai ales spre Franţa, care n 1900 si deschidea frontierele. n 1954, numarul "strainilor" atinge deja circa 1.000.000, iar mna de lucru nord-africana se apropie de o jumatate de milion.
Negoţul cu sclavi negri a influenţat depopularea multor regiuni ale Africii. Numarul total a1 sclavilor negri a fost apreciat la 20.000.000; dar daca ţinem seama att de faptul ca pentru a prinde un negru erau distrusi alţi 3-4 negri, ct si de "pierderile" necalculate survenite n timpul calatoriilor, atunci desigur ca pierderea Africii poate fi apreciata la mai mult de 80.000.000 persoane.
Din cadrul continentului asiatic se remarca ndeosebi emigraţia indiana, chineza si japoneza care de pe la mijlocul secolului al XIX-lea pna n 1910 cuprindea circa 2,5 milioane emigranţi n afara continentului.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica