referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Andrei Otetea

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Primul domeniu istoriografic ilustrat de activitatea lui Andrei Oţetea a fost cel al Renaşterii.Întâlnirea dintre istoricul român şi această parte a istoriei s-a realizat prin intermediul unuia din cei mai iluştrii reprezentanţi ai vieţii politice italiene în primele decenii ale secolului al –XVI-lea , Francesco Guicciardini , în activitatea politică şi intelectuală a căruia s-a manifestat puternic unele din tendinţele dominante ale epocii ...

Varianta Printabila 


1
Referat –Istoria istoriografiei romneşti-


Andrei Oţetea s-a nascut  la 24 iulie  1894 n Mrginimea Sibiului, n satul Sibiel, judeţul Sibiu. A desfăşurat o activitate ştiinţifică şi didactică de naltă valoare , care l-au aşezat printre marile personalităţi ale istoriografie şi nvăţămntului universitar din Romnia .
    Dupa terminarea şcolii elementare din satul natal , Andrei Oţetea s-a nscris la Liceul de Stat din Sibiu , unde n curănd se va naşte n el sentimentul de combatant pentru drepturile poporului său oprimat de regimul dublei monarhii.Lovit in sentimentele sale de romn de afirmaţiile denigratoare ale profesorului său de istorie Thuryo Ferenc , el s-a asociat unui grup de 26 de elevi , care  a editat o revistă litografiată Izvorul , cu scopul cultivării limbii şi literaturii romne   , limbă socotită de profesorul său ca slavă.
Descoperirea revistei de către Thurzo a dus la exmatricularea elevului, Andrei Oţetea ,care va studia n continuare la Liceul din Braşov.
    La terminarea studiilor , Andrei Oţetea a făcut parte din primul grup de tineri transilvăneni , trimişi, imediat dupa Unirea din 1918, la studii universitare in Franţa.
Cursurile urmate la Sorbona şi Şcoala de ştiiţe politice i-au permis să cunoască o serie de personalităţi ale vieţii culturale din Paris:Andre Siegfried , Hneri Hauvette , care i-au deşteptat interesul pentru Renaşterea italiană , Charles Diehl si Henri Hauser care l vor indrepta spre cunoaşterea , concepţiei materialismului dialectic şi istoric , din care va face fundamentul teoretic al ntregii sale opere.
    ntors n ţară , după susţinerea doctoratului n litere la Paris , a ocupat succesiv posturile de conferenţiar,(1927-1932), docent(1932-1934) şi profesor la Universitatea din Iaşi , de unde a trecut apoi la cea din Bucureşti , ocupnd postul de  şef de catedrei de istorie universală (1948-1964).Director al Institutului de Istorie Nicolae Iorga (1947-1948 şi 1956-1970).Andrei Oţetea şi-a vazut recunoscută valoarea ştiintifică a operei sale prin alegerea ca membru titular activ al Academiei Romne (din 1955) şi ca vicepreşe-dinte al Academiei Lumii Latine .
    Opera istorică a lui Andrei Oţetea se distinge printr-o varietate de preocupări , care merge de la ediţia de text şi pricipiile de metodă pnă la sinteză şi cercetare monografică.n cuprinsul acestei opere se pot distinge cteva direcţii fundamentale de cercetare care au grupat contribuţiile majore ale istoricului:Renaşterea şi Reforma, Pro-blema Orientală , Revoluţia din 1821 şi trecerea de la feudalism la capitalism n ţările romne.
    Primul domeniu istoriografic ilustrat de activitatea lui Andrei Oţetea a fost cel al Renaşterii.ntlnirea dintre istoricul romn  şi această parte a istoriei s-a realizat prin intermediul unuia din cei mai iluştrii reprezentanţi ai vieţii politice italiene n primele decenii ale secolului al –XVI-lea , Francesco Guicciardini , n activitatea politică şi intelectuală a căruia s-a manifestat puternic unele din tendinţele dominante ale epocii .
Andrei Oţetea şi-a facut iniţierea n n istoria Renaşterii cu o teză de doctorat n litere asupra istoricului florentin Francesco Guicciardini , susţinută la Sorbona n 1926.Operă de erudiţie sigură ţi de larga nnoire documentară a domeniului prin cercetari n arhivele din Florenţa, monografia consacrata lui Guicciardini –Franois Guichardin .Sa vie publique et sa pense politique , Paris 1926 a fost baza din care avea să se dezvolte treptat viziunea istoricului despre Renaştere.
    Lărgirea unghiului de vedere adoptat de istoricul romăn n investigaţia sa asupra lui Guicciardini prevesteşte nţelegerea largă a fenomenului Renaşterii ăn studiile sale ulterioare;mai mult dect att , cercetarea consacrată marelui om politic şi istoric florentin revelă trasăturile fundamentale ale demersului intelectual al lui Andrei Oţetea.
    Două au fost principiile călăuzitoare ale lucrării:integrarea omului şi a gndirii sale istorico-politice n marile realităţi ale vremii , n cadrul cărora şi-a desfăşurat activitatea politică şi nţelegerea interdependenţei dintre acţiunea şi gndirea sa politică, , temă nscrisă titlul nsuşi al lucrării :Ţelul stdiului nostru e să urmărim evoluţia, dezvoltările şi transformările gndirii lui Guicciardini n cadrul mprejurărilor care au determinat-o...Deşi ne-am limitat la cadrele riguros definite ale unei monografii , am fost siliţi să facem frecvente incursiuni n domeniul istoriei generale .Acţiunea lui Guicciardini a fost strns legată de cele mai de seamă evenimente sle vremii sale.Chiar şi speculaţiile sale abstracte nu pot fi explicate dect n legatură cu răsturnările care dupa expediţia lui Carol al VIII-lea , s-au petrecut n istoria Florenţei .
         Realizată după o concepţie cuprinzătoare , lucrarea despre Guicciardini i-a deschis autorului o largă perspectivă asupra Renaşterii n cteva aspecte ale sale de seama n special asupra istoriei politice şi a gndirii politico-istorice  ale epocii. Rănd pe rand a cercetat toate componentele esenţiale ale Renaşterii.O lentă şi sistematică operă de clarficare, realizată printr-o nentreruptă confruntare a propriei sale gndiri cu datele cele mai noi ale ştiinţei europene , a precedat ntregirii viziunii de ansamblu .Rezultatele acestei apropieri succesive de ţelul final au fost ncorporate ntr-un şir de studii speciale publicate n periodicele romneşti n anii 1927-1939 (Consideraţiuni asupra genezei şi spiritului Renaşterii ,Renaştere şi reformaţiune , Războaiele religioase din Franţa şi geneza ideii de toleranţă, Cauzele economice ale Renaşterii , Formarea statelor moderne , Descoperirile geografice şi nceputul ezpansiunii europene, Lupta pentru supremaţia asupra Italiei şi formarea sistemului politic europeam , Umanismul italian , Problema Renaşterii, ).Cincisprezece ani după teza consacrată lui Guicciardini apare cartea Renaşterea şi Reforma(Bucureşti , 1941)  , rezultatul ntregului său efort, realizare de marcă a istoriografiei romne prin forţa integratoare a gndirii autorului , care a reuşit să găsească elementele de unitate ale uneia din cele mai complexe realităţi istorice , şi prin claritatea expunerii.
    n viziunea nouă a , lui Andrei Oţetea , Renaşterea e un fenomen global , o rennoire generală a societăţii europene, care, pornită din zona economiei , s-a propagat treptat n toate domeniile vieţii social-politice.Dezvoltarea comeţului şi a industriei  şi deplasarea centrului de greutate n viaţa socială de la ţară la oraş a fost, potrivit lui Oţetea, factorul primordial care a determinat toate celelalte orientări ale societăţii europene n tranziţia de la evul mediu la epoca modernă.Autorul a văzut factorul decisiv al unei evoluţii globale, al cărei rod avea să fie Renaţterea:Forţa care a transformat repausul ăn nelinişte , inerţia n activitate , apatia n geniu calculator şi ambiţia nepotolită , forţa care a nlocuit o ordine statică cu alta esenţial  dinamică şi a transferat de la ţară la oraş centrul de gravitate al vieţii, forţa care a aruncat n aer toate ăngrădirile societăţii medievale a fost capitalismul .
    Urmărind primordial mişcarea petrecută n sfera activităţii economice şi direcţiile ei, Oţetea a integrat apoi n procesul de această nnoire toate aspectele esenţiale ale lumii moderne n devenire :lărgirea orizontului geografic prin explorări şi prin acţiunea conquistadorilor , apariţia statelor moderne şi a unui sistem politic european , renaşterea intelectuală şi artistcă iar n final Reforma.
    Operă de maturitate a unui ntelect cu puternică vocaţie pentru sinteză , Renaşterea şi Reforma a deschis cercetării un drum pe care l-au urmat apoi mulţi alţi specialişti.
Unei iniţiative a lui Nicolae Iorga i se datorează a doua direcţie de istorie universală n care s-a nscris activitatea istoriografică a lui Andrei Oţetea :chestiunea orientală .Punctul de pornire al investigaţiei ntreprinse de istoricul romn asupra chestiunii orientale a fost bogatul material documentar inedit care se păstra ncă de atunci n arhivele de la Neapole , distruse aproape n totalitate cursul celui de al doilea război mondial, şi anume :rapoartele plenipotenţiarilor Regatului celor doua Sicilii la Istambul n secolul al XVIII-lea şi la nceputul secolului al XIX-lea.Dar , ca şi n cazul scrierii consacrate lui Guicciardini , autorul nu s-a mulţumit să aducă la lumină documentele inedite pe care le-a găsit şi să extragă din ele elemente noi , pentru a le adauga faptelor cunoscute , ci a regndit ntreaga problematică a temei cercetate –chestiunea orientală-realiynd una din cele mai cuprinzătoare şi pătrunzătoare sinteze n acest domeniu att de frecvent dezbătut n istoriografia europeană (Contribution la question d’Orient .Esquisse historique , suive de la correspondance indite des envoys du roi des Deux-Siciles
1 Constantinople ,1741-1821,Bucureşti ,1930).
Contribuţia pe care  socotomim că o aducem la istoria chestiunii orientale n secolul al XVIII-lea scria autorul n cuvntul său nainte-constă ntr-o serie de documente inedite şi n palnul schţei noastre istorice; prin plan, autorul desemna modest viziunea de ansamblu nouă pe care a adus-o n cunoaşterea unui aspect esenţial al relaţiilor internaţionale, n plină trasformare, n secolul luminilor , al Revoluţiei franceze şi n timpul Imperiului napoleonian..Şi n această lucrare s-a manifestat capacitatea lui Andrei Oţetea de a cuprinde ntr-un plan unitar realităţile multiple din interacţiunea cărora a rezultat problema cercetată n toată complexitatea şi n toate problemele sale.
Chestiunea orientală se nfăţişează ca o problemă de succesiune din ziua n care victoriile prinţului Eugenoi(de Savoia) au revelat Europei decăderea Imperiului otoman.Dar criza nu a luat forme acute dect din ziua din acre Rusia după ce i-a nfrnt pe suedezi şi poloni, a apăsat cu toată greutatea asupra Turciei  .Premisa ntregii probleme fiind astfel stabilită n urma unei investigaţii concepute dupaă planul celor mai larg nu-i rămnea dect autorului dect să definească factorii chestiunii orientale şi să le urmărească acţiunea.
Incapabilă să rezolve singură chestiunea orientală n folosul ei exclusiv , Rusia a ncercat să-şi asigure complicitatea rivalelor ei, iaugurnd astfel politica mpărţirilor .Cu Austria mai Inti , apoi cu Franţa ea a visat să-i iygoneacă pe turci din Europa şi să ncununeze astfel eforturile politicii ei perseverente prin dobndirea Constantinopolului  
Urmărind oscilaţiile marii politici europene ntre aceste două soluţii şi succesivele iniţiative ale evoluţiei ei pnă n vbremea Restauraţiei şi a Sfintei Alianţe.Documentaţia asupra acestei perioade s-a imbogăţit de cnd Andrei Oţetea ţi-a redactat opera , numeroase noi lucrare de interpretare au apărut ntre timp , dar viziunea istoricului romn asupra problemei orientale are ncă valoare.
    Convins că istoria naţională nu poate fi nţeleasă dect n cadrul internaţional căruia i aparţine , Andrei Oţetea a ntemeiat n demersul lucrării sale Tudor Vladimirescu şi mişcarea eteristă n Ţările Romneşti 1821-1822 ,Bucureşti ,1945, pe cuprinderea acţiunii lui Tudor Vladimirescu n mişcarea de emancipare naţională a popoarelor balcanice , care şi-a găsit expresia ăn acţiunea Eteriei.Din această perspectivă , autorul a putut oferi o explicaţie coerentă a desfăşurării evenimentelor.Acţiunea lui Tudor se integrează n efortul de nlăturare a dominaţiei otomane care a solidarizat toate forţele social-politice ale societăţii romneşti.De aici colaborarea sa cu boierii din Ţara Romnească ,toţi pattenerii acestei nţelegeri fiind convinşi că n spatele Eteriei se afla Rusia.Imprudenţa lui Alexandru Ipsilanti , care a dezvălui rolul important al Rusiei, a determinat dezavuarea de către ţar a ambelor acşiuni-ale lui Tudor Vladimiresu şi a Eteriei-şi a provocat panică n răndul boierimii.
    Intrat n conflict cu Alexandru Ipsilanti şi expus după dezavuarea ţarului , represaliilor turceşti , Tudor Vladimirescu a fost slit să dea o aparenţă de legalitate acţiunii sale , acceptnd o cărmuire formală a boierilor rămaşi la Bucureşti şi intrnd n negocieri cu turcii pentru a salva ţara de la o invazie.aceste conflicte au agravat conflictul cu eteriştii , ncheiat prin asasinarea lui Tudor.
    La data cnd Andrei Oţetea formula aceste concluzii, diferite faţă de cele ale predecesorilor săi , el nu dispunea de piese documentare justificative pentru fiecare afirmaţie a sa.Viziunea de istorie est-şi sud-est europeană asociată cu o forţă de analiză de pătrundere i permiseseră formularea unei explicaţii care se distingea prin logica sa.
    Noua interpretare a lui 1821 avea să-şi găsească confirmarea documentară n descoperiri ulterioare.Astfel, Constant Grecescu care avea copia acelui act prin care marii boieri ncredinţaau lui Tudor misiunea de a ridica poporul la arme , l-a dat publicităţii după 15 ani de ezitări , de teama reacţiei faţă derăsturnarea desăvrşită a unor opinii cu vechi drepturi de cetate n istoriografia romnească.I-a urmat Marcel Romanescu care a editat nelegerea aceloraşi mari boieri cu Pavel Macedonski , pentru ca n 1955, Andrei Oţetea să descopere n Arhivele de la Budapesta , documentul decisiv pentru demonstraţia tezei sale privind ncadrarea luptei lui Tudor n marea mişcare de eliberare naţională a popoarelor din sud-estul Europei :nţelegerea sa cu Eteria.
    Cercetările n arhivele maghiare şi sovietice au permis autorului să sporească baza documentară a lucrarii sale , care a avut o nouă ediţie ,-Tudor Vladimirescu şi revoluţia din 1821,Bucureşti,1971-substanţial revăzută şi adăugită.Sursele recent descoperite au pus n lumină planul lui Alexandru I de a rezolva problema orientală n beneficiul Rusiei prin sprijinirea pregătirilor de răscoală ale Eteriei , pentru ca odată acţiunea antiotomană declanşată pe faţă , el să poată interveni n Balcani , ca mandatar al Sfintei Alianţe , şi să-şi poarte trupele pe drumul Constantinopolului .Imprudenţa fatală a lui Ipsilanti , care a dat n vileag marea putere aflată n spatele lui , l-a obligat pe ţar să se desolidarizeze de o acţiune care l compromitea şi i-a năruit planurile.
    Studiul revoluţiei din 1821 a deschis lui Andrei Oţetea un nou teren pentu cercetare reprezentat de perioada de trecere de la feudalism la capitalism n ţările romăne.Aspectele fundamentale ale problematicii acestei epoci au fost prezentate n comunicarea sa despre Constrngerea extraeconomică a  clăcaşilor la nceputul secoluluial XIX-lea ,al cărei cuprin indica deja interesul deosebit arătat de autor relaţiilor dintre stăpnii de moşii şi ţăranii clăcaşi.Tema avea să fie reluată şi aprofundată ntr-un lung şir de studii axate pe ideea de bază a existenţei celei de a doua iobăgii n Moldova şi Ţara Romnească.Aici Andrei Oţetea a avut ca punct de plecare ncadrarea regimului agrar din Principatele romăne n marea zonă de la răsărit de Elba ,n ale cărei limite se constată agravarea considerabilă a obligaţiilor ţărănimii n beneficiul stăpnilor de domenii , ca urmare a trecerii de la economia de subzistenţă la cea de schimb.    
    Principala contribuţie a lui Andrei Oţetea n fundamentarea tezei celei de a doua iobăgii n Principatele Romne a constituit amplul său studiu Consideraţii asupra trecerii de la feudalism la capitalism n Moldova şi Ţara Romnească.Autorul relevă similitudinile constatate n evoluţia relaţiilor agrare din cele două ţări romneşti n raport cu regiunile de la est de Elba şi degajă, n acelaşi timp , aspectele specifice romneşti ale procesului de aservire a ţăranilor şerbi , emancipaţi prin reforma lui Constantin Mavrocordat.nlocuirea servituţii personale prin servitutea reală a fost urmărită de către autor n cadrul unui proces de modificare a structurilor feudale , caracterizat prin extinderea rezervei cerealiere care a dus la creşterea cuantumului clăcii necesare pentru punerea n valoare a rezervei.
    Teza lui Andrei Oţetea despre cea de a doua iobăgie n Moldova şi Ţara Romneadcă a declanşat o vie controvesă , vederile sale fiind atacate deopotrivă n esenţa lor ct şi n aspecte particulare, principalele obiecţii fiind suprafaţa redusă a rezervei cerealiere pe moşiile din Ţara Romneacă , convertirea clăcii n bani şi ponderea superioară a cantităţilor de cereale provenite din dijme , n raport cu cele rezultate pe rezerva seniorală.    
Din studiul fazei de tranziţie de la feudalism la capitalism s-au născut şi lucrarile lui Andrei Oţetea consacrate istoriei comerţului romnesc n aceată epocă.Lucrarea sa publucată postum,Pătrunderea comerţului romnesc n circuitul internaţional (Bucureşti,1977), face sinteza acestor preocupări.Mopolul otoman şi regimul capitulaţiilor au constituit n viziunea autorului , principalle obstacole n calea dezvoltării comerţului romnesc la sfrşitul secolului al XVIII-lea şi la nceputul celui următor.
Această succintă privire asupra pricipalelor direcţii de cercetare n opera istorică alui Andrei Oţetea , nu poate fi ncheiată fără amintirea altor contribuţii ale autorului la cunoaşterea unor momente sau personalităţi ale istoriei moderne.Printre acestea sunt de menţionat studiile privind activitatea şi concepţia istorică alui M. Kogălniceanu şi cercetarea a acordului de la Osborne ntre Napoleon al III-lea şi regina Victoria .Prin editarea(n colaborare ) a manuscriselor inedite ale lui K.Marx , privind istoria romnilor (K . Marx,nsemnări depre romni,Bucureşti ,1964), Andrei Oţetea a pus la dispoziţia cercetătorilor un şir de observaţii de cel mai mare interes ale ntemeietorului concepţiei materialist-dialectice şi istorice despre trecutul poporului roman.
Andrei Oţetea moare la 21 martie 1977 la Paris  , iar la 28 martie 1977 istoricul este nmormntat n cimitirul bisericii din satul natal.
Traiectoria consecventă a carierei sale intelectuale a dat istoriografiei romne  o operă care se distinge prin forţa excepţională de analiză şi ncadrare a faptelor şi  prin claritatea exemplară a expunerii.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica