referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Etnogeneza

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Iniţial, limba română a avut un aspect unitar în teritoriile unde ea s-a format, adică în Dacia şi Moesia, iar mai târziu au apărut dialectele cunoscute până astăzi: dacoromân (în nordul Dunării), aromân, meglenoromân şi istoromân (toate în sudul fluviului)...

Varianta Printabila 


1
ETNOGENEZA ROMANEASCA

n zorii evului mediu , izvoarele scrise i atestă pe teritoriul vechii Dacii pe romni. Aceasta demonstrează că poporul romn s-a format ntr-o perioadă anterioară redactării izvoarelor respective. Este firesc să se pună problema modului n care s-a format acest popor.
Etnogeneza romnească, adică formarea poporului romn, reprezintă problema fundamentală a istoriei noastrei vechi. Ea a fost un proces complex, ale cărui aspecte principale sunt prezentate de o ntreită ntrebare: cnd, unde şi n ce mprejurări istorice s-au format poporul romn şi limba romnă? La aceste probleme ştiinţa istorică romnească a dat răspunsuri limpezi şi convingătoare.
Pentru nţelegerea procesului de formare a poporului romn şi a limbii romne este esenţială continuitatea daco-romană ep teritoriul Daciei. Numeroase dovezi demonstrează, aşa cum s-au văzut, că abandonarea oficială a provinciei Dacia n-a nsemnat părăsirea totală a ei de către populaţia daco-romană şi că aceasta a continuat să trăiască pe vechile ei vetre, alături de grupurile migratoare stabilite vremelnic aici. Dealtminteri, migratorii aveau tot interesul să cruţe şi să exploateze populaţia autohtonă producătoare de bunuri. Dominaţia diferitelor triburi migratoare nici nu trebuie privită altfel dect o stăpnire ce le aducea tribut, venituri n bunuri materiale şi n oameni.
n ajutorul istoricilor vine şi ştiinţa limbii, lingvistica. Cercetările lingvistice au demonstrat de multă vreme caracterul romanic al limbii romne, cu alte cuvinte originea ei latină. Limba romnă este moştenitoare directă a limbii latine: se poate spune, ntr-u anumit sens, că limba romnă este latina vorbită n zilele noastre n ţinuturile locuite de romni, după cum franceza este latina vorbită azi n Franţa, spaniola n Spania, etc..
Limba romnă prezintă, cum e şi firesc, numeroase asemănări cu celelalte limbi romanice: franceza, italiana, spaniola, portugheza, dalmata (o limbă azi dispărută, care se vorbea pe coasta de răsărit a Mării Adriatice). Există nsă şi trăsături care deosebesc limba romnă de aceste limbi: aceste particularităţi au putut fi bine stabilite de specialişti şi studiul lor arată că limba romnă nu s-a putut forma la sud de Dunăre n Peninsula Balcanică.
Cum se explică atunci o serie de cuvinte acre există şi n limba romnă şi n limba albaneză, cuvinte ca mal, mazăre, viezure, etc.? Ele nu sunt altceva dect rămăşiţe ale limbii traco-dacice, pe care le-au moştenit att romna, ct şi albaneza, independent una de lata. De altfel, dacă romna s-ar fo format pe acelaşi teritoriu, rezultatul ar fi fost două dialecte ale aceleiaşi limbi şi nicidecum două limbi att de deosebite.
Iniţial, limba romnă a avut un aspect unitar n teritoriile unde ea s-a format, adică n Dacia şi Moesia, iar mai trziu au apărut dialectele cunoscute pnă astăzi: dacoromn (n nordul Dunării), aromn, meglenoromn şi istoromn (toate n sudul fluviului). Se constată totodată că cele mai veci cuvinte slave pătrunse n limba romnă sunt de caracter sud-slav, adică bulgar, şi că ele n-au suferit anumitre prefacei caracteristice numai cuvintelor moştenite din limba latină. Deci limba n care s-au produs aceste transformări nu mai poate fi socotită latină şi cum cele mai vechi influenţe bulgare nu sunt anterioare secolului al IX-lea, rezultă că limba latinăa evoluat pnă la stadiul de romnă comună şi că acest proces s-a ncheiat n secolul al VIII-lea. Fenomenul analog de separare a limbilor romanice apusene, se datează cam n acelaşi timp, adică pe durata secolelor VII-VIII. Influenţele slave, aşadar n-au exercitat asupra limbii latine populare, ci asupra limbii romne, şi ele nici n-au reuşit să-i modifice structura care a rămas n esenţă latină. Aceste influenţe i-au mbogăţit lexicul şi au determinat anumite modificări de ordin fonetic. Cum elemente slave s-au grefat pe o structură preexistentă, ele nu au avut un rol secundar n raport cu elemtele de bază dacic şi roman.
Se poate conchide, deci, că procesul de formare a poporului romn şi a limbii romne s-a desfăşurat de-a lungul unei considerabile perioade de timp pe teriotoriul de astăzi a Romniei n două etape principale: mai nti romanizarea dacilor şi apoi transformarea treptată a latinei vorbite ntr-o limbă romanică, romna comună, ea nsăşi n mare parte diferită de nfăţişarea limbii romne din evul mediu.

Surse: Istoria romnilor din cele mai vechi timpuri pnă la revoluţia din 1821
Manual pentru clasa a VII-a
Autori: Prof. univ. Hadrian Diacoviciu, Prof. univ. Pompiliu Teodor, Prof. Ioan Campeanu
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti-1994

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica