referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Geopolitica si Rudolf Kjellen

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Autor prolific, Kjellen nu îşi limitează demersul la analize strict teoretice. El scrie, de pildă, un volum monografic, intitulat “Introducere la geografia Suediei”, urmăreşte atent desfăşurarea primului război mondial şi elaborează lucrări, cum ar fi “Die Politischen Probleme des Weltkrieges” (Marile puteri şi criza mondială), 1920...

Varianta Printabila 


1
                     Geopolitica si Rudolf Kjellen

Geopolitica este o teorie, o orientare de cercetare care relevă legătura de substanţă ntre poziţia geografică a unui stat şi politica sa. nsăşi etimologia termenului spune explicit acest lucru, geo nsemnnd pămnt, teritoriu. Geopolitica priveşte şi analizează politica din perspectiva cadrului natural n care are loc, ea propunndu-şi să explice măsurile şi orientările politice pe baza datelor naturale ale unui stat: poziţia geografică, ntindere, bogăţii naturale, populaţie etc.
Fireşte că  relaţia mediu geografic - politică s-a impus unor strategi sau oameni de cultură nainte de apariţia teoriei propriu-zise. Herder spunea că “istoria este geografie n mişcare”. Napoleon remarca, la rndul său, că “politica unui stat stă n geografia sa”. De asemenea doctrina Monroe - America americanilor - ori cea a “misiunii civilizatoare” a Franţei n Africa sunt abordări care implică viziuni geografice şi abordări de factură geopolitică. Putem noi considera asemenea poziţii ca exprimnd aprecieri de natură geopolitică? Nendoielnic, nu! Ele sunt constatări sugestive care surprind o relaţie: n cazul nostru cea dintre geografie, pe de o parte, şi politică, pe de alta. Geopolitica ia naştere n momentul n care apare intenţia de a explica această relaţie, de a o ntemeia din perspectivă teoretică. Caracterul doctrinar apare n momentul n care noua teorie, surprinznd rolul real al mediului natural n configurarea politicii, transformă acest element n factor explicativ principal, dacă nu exclusiv, neglijnd alte determinaţii, uneori cel puţin la fel de importante.  


ntemeietorul de drept al geopoliticii este suedezul Rudolf Kjellen, profesor de ştiinţa statului la Universitatea suedeză Upsala. El foloseşte termenul propriu-zis de geopolitică n 1899 ntr-o prelegere publică. Cuvntul apare, după aceea, ntr-un studiu scris, “Introducere la geografia Suediei”, publicat la 1900. Consacrarea termenului are loc de abia n 1916, cnd Kjellen publică lucrarea “Problemele ştiinţifice ale războiului mondial”, n care primul capitol se intitula “Probleme geopolitice”. “De atunci”, mărturiseşte Kjellen,”denumirea se ntlneşte peste tot, cel puţin n literatura (ştiinţifică) de limbă germană şi scandinavă” (n I. Conea,“Geopolitica. O ştiinţă nouă”, vol. Geopolitica, pag.67).
Rudolf Kjellen a ajuns la geopolitică venind dinspre ştiinţele statului. Aflat sub puternica influenţă a culturii germane, Kjellen concepea statul ca o formă de viaţă – o lucrare a sa publicată n 1917, la Leipzig, se numea chiar astfel “Der Staat als Lebensform”, -  iar ştiinţa  politică drept o ştiinţă a statului. Statul este studiat din mai multe perspective:

1.    Ţara (geopolitică)
Aşezarea ţării
nfăţişarea ţării
Teritoriul ţării

2.    Gospodăria ţării (ecopolitică)
Relaţiile comerciale externe
Satisfacerea nevoilor economice proprii
Viaţa economică

3.    Neamul (demopolitică)
Constituţia neamului
Poporul
Firea neamului

4.    Societatea (sociopolitică)
Structura socială
Viaţa socială

5.    Guvernămntul (cratopolitică)
Forma de stat
Administraţia
Autoritatea statului

(Acestea reprezintă titlurile capitolelor şi subcapitolelor din partea a doua a cărţii “Grundriss zu einem System den Politik”, Elementele unui sistem de politică- Leipzig, 1920, n I. Conea,  “Geopolitica. O ştiinţă nouă”, pag. 6.).  

După cum se observă, Kjellen propune o abordare din multiple perspective ale statului, care să ne ofere o explicaţie a funcţionării sale. n acest cadru, geopolitica urma să examineze suportul geografic, natural al statului. “Statul, spune mai trziu autorul suedez, nu poate pluti n văzduh, el e legat ntocmai ca pădurea de un anume sol din care-şi suge hrana şi sub a cărui faţă copacii lui deosebiţi şi mpletesc ntre ei rădăcinile” (“Der Staat als Lebensform”, n I. Conea, “Geopolitica. O ştiinţă nouă”, pag. 5).
Este cu totul remarcabilă această viziune sistemică asupra studiului statului, menită să ofere o nţelegere ct mai completă a funcţionării sale. Aşa cum este demnă de semnalat legătura, comunicarea am spune astăzi, ntre aceste perspective de abordare, pentru că domeniile de care se ocupă alcătuiesc un  ntreg. “Fiecare putere (e vorba de statele mari, de marile puteri), a fost concepută ca unitate politică a cinci componente, putnd fi privită: din punct de vedere geografic, etnic, economic, social şi juridic, numim aceste cinci feţe ale fiinţei ei: ţară, neam, gospodăria ţării, structura socială şi guvernămnt (Idem,  pag. 30).
Statul este văzut ca o formă de viaţă (“marile puteri sunt, nainte de toate, ntruchipări ale vieţii şi chiar cele mai măreţe dintre toate ntruchipările de pe pămnt ale vieţii”), iar politica drept ştiinţa statului. Geopolitica reprezintă, deci, analiza statului din punct de vedere geografic, n acest sens ea nefiind altceva dect geografie politică. O spune, de altfel, explicit Kjellen: “Cuvntul a fost formulat pentru ntia oară ntr-o lecţie publică  n aprilie 1899… avnd acelaşi nţeles cu “geografia politică“ a lui Ratzel şi, ntructva, chiar cu antropogeografia lui” (“Grundriss…”, n  I. Conea, “Geopolitica. O ştiinţă nouă”, vol. “Geopolitica”, pag. 6).
Este limpede că Kjellen descoperă geopolitica n efortul de sistematizare a unghiurilor de analiză şi studiu ale statelor. Să ascultăm o mărturisire semnificativă a sa: “Mai e de dezlegat o problemă pur terminologică. Rnduiala dinăuntrul sistemului ncă nu e complet aşezată, pnă ce disciplinele deosebite nu vor fi desemnate ca atari prin termeni anume. A le mai numi pe toate politică este un simplu corolar al celor de mai sus; ele sunt toate teorii despre Stat; nsuşirilor speciale trebuie să li se facă dreptate printr-o specificare a acestui termen general” (“Grundriss…, n I. Conea, “Geopolitica. O ştiinţă nouă”, vol. “Geopolitica”, pag. 6”, pag. 39).
Era vremea desprinderilor, al autonomizării diverselor ramuri dintr-un trunchi comun. n viziunea autorului suedez, geopolitica este un capitol al politicii, considerată ea nsăşi ştiinţă. n acest demers, Kjellen fixează pentru geopolitică un anume obiect, un anume unghi de analiză a statului, cel care pornea de la condiţiile sale naturale de existenţă. Dar ncă o dată, trebuie repetat că geopolitica era parte componentă a unui demers mai amplu. Dacă vom desprinde acest capitol din formula n care a fost conceput şi integrat, cum se procedeză nu de puţine ori, mai mult, dacă vom ncerca să-l aplicăm unei realităţi radical schimbate, fireşte că nepotrivirea apare mai mult dect evidentă. Astfel geopolitica poate apărea ca un demers depăşit, al cărui domeniu de valabilitate ţine de un anumit stadiu n evoluţia studiului politicii.

Autor prolific, Kjellen nu şi limitează demersul la analize strict teoretice. El scrie, de pildă, un volum monografic, intitulat “Introducere la geografia Suediei”, urmăreşte atent desfăşurarea primului război mondial şi elaborează lucrări, cum ar fi  “Die Politischen Probleme des Weltkrieges” (Marile puteri şi criza mondială), 1920. n acest proces de analiză concretă a statelor şi diverselor situaţii apar consideraţii extrem de instructive pentru tema noastră.
Gnditorul suedez mparte geopolitica n:

a)    Topopolitica -  subdisciplina care va studia aşezarea statului;

b)    Morfopolitica - subdisciplina care va examina forma, graniţele, reţelele de circulaţie;

c)    Fizipolitica – cea care va analiza fizionomia teritoriului, bogăţile solului şi
subsolului, aşezarea matematică, n latitudine şi longitudine.  

 Topopolitica, de pildă, are n vedere aşezarea ţării, dar, n acest subcapitol nu e vorba de aşezarea matematică, geofizică, aşezarea lngă mare sau n interiorul continentului (aceasta e studiată n capitolul de fizipolitică), ci de plasarea politică a ţării respective. Autorul simte, astfel, nevoia de a trece dincolo de cartografierea geografică, de corelarea unor date fizice: “n practică este vorba mai ales de un studiu al vecinilor. Se oferă aici observaţiei şi reflecţiei toate problemele fundamentale pentru situaţia n lume a unei ţări care decurg: dintr-o vecinătate simplă sau complicată, din vecinătatea cu state mari sau mici, din distanţele mai mari sau mai mici ce le desparte de centrele de forţă şi de cultură ale timpului, din situaţia faţă cu punctele de fricţiune sensibile ale marii politici, din aşezarea la centru, intermediară sau la margine şi multele altele de felul acesta (“Grundriss…”, n I. Conea, “O poziţie geopolitică”, n “Geopolitica şi Geoistoria”, Martie/Aprilie 1944).
Identificăm aici un alt sens al geopoliticii care vine tot de la ntemeietorul de drept al disciplinei, anume acela de informaţie politică externă, de studiu al cadrului larg al politicii, de cercetare a ceea ce Kjellen numea mediul politic. Or toate acestea presupun nu numai măsurări propriu-zise, ci şi evaluări, judecăţi,  tipuri de raportare. De fapt, aici este vorba de frontierele politice ale statului. Iar examinarea lor implică trecerea dincolo de domeniul precis al cartografierii.
n acelaşi sens, Kjellen face deosebirea dintre poziţie geografică şi poziţie geopolitică. Prima este fixă, cea de-a doua mereu schimbătoare. Poziţia geografică poate fi determinată cu exactitate prin măsurători fizice, cea geopolitică nseamnă “poziţia lui n raport cu statele nconjurătoare”, deci implică raportarea  la un mediu politic care nu ţine neaparat de statul respectiv, dar de care acesta trebuie să ţină seama.

Geografie. Geografie politică. Geopolitică. Geostrategie

Este foarte important pentru nţelegerea a ceea ce urmează să precizăm conţinutul  unor noţiuni importante, cum ar fi geografie, geografie politică, geopolitică, geostrategie.
Geografia este, după caracterizarea lui Ferdinand Braudel, “studiul societăţii cu ajutorul spaţiului”. Numai că geografia a fost scrisă după opinia specialiştilor la un nivel modest, ntr-o manieră statică şi descriptivistă, favoriznd acumularea de date imense, fără o sistematizare interioară. Spre deosebire de istorie şi istorici,  geografii s-au ţinut, mai ales n secolul al XIX-lea, departe de politică. Remarca se referă, cum releva şi Yves Lacoste, n Dicţionarul de geopolitică, apărut, sub coordonarea sa, la Paris, la  nvăţămntul geografic academic, pentru că, la nivelul nvăţămntului primar şi secundar, ambele discipline aveau un rol bine definit n promovarea identităţii naţionale. Preocupaţi să nu aibă atingere cu politica, geografii din mediul academic au recurs cu deosebire la culegerea de date despre climă, sol, subsol, relief, vecinătăţi etc.


1 Geografia politică, ntemeiată de Friedrich Ratzel la sfrşitul secolului trecut (autorul german publică lucrarea sa fundamentală, “Politische Geographie”, n 1897), studiază “relaţia dintre procesele politice şi mediul geografic” (V. Bodocan, “Geografie politică”, pag. 9), “condiţiile geografice ale constituirii, dezvoltării şi activităţii statelor”, potrivit Dicţionarului de sociologie (coordonatori Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu). Concentrndu-şi demersul de cercetare pe relaţia dintre formele de organizare socială şi politică, pe de o parte, şi mediul geografic, pe de alta, geografia politică ncearcă să răspundă la ntrebarea: există o legătură ntre formele politice şi mediul natural şi dacă da, care ar fi aceasta? La prima parte a ntrebării răspunsul este, fără ezitare, afirmativ. n viziunea lui Friedrich Ratzel, statul e tratat ca un organism ale cărui particularităţi depind n parte de nsuşirile poporului, n parte de cele ale pămntului, rolul determinant revenind acestora din urmă. ntre aceste particularităţi, cele mai importante sunt ntinderea, aşezarea, felul şi relieful pămntului, vegetaţia şi apele etc. Deducem de aici deosebirea cardinală dintre geografia politică şi geografie. Prima urmăreşte să surprindă mişcarea, o anume evoluţie, dinamica propriu zisă a corelaţiei menţionate, n timp ce geografia descrie mai mult condiţiile naturale ale mediului fizic.
 Mai puţin clară apare deosebirea dintre geografie politică şi geopolitică. De ce este mai anevoioasă trasarea acestei demarcaţii? Pentru că, aşa cum am arătat, un prim sens, de nceput, al geopoliticii coincide cu cel de geografie politică. n acest context, nu putem să nu menţionăm că ntemeietorul geografiei politice, Friedrich Ratzel, este ndeobşte considerat şi ntemeietorul de fapt al geopoliticii, n sensul că el a formulat unele noţiuni care l-au influenţat pe Kjellen şi care au fost preluate de către geopolitica germană n perioada interbelică.
Anton Golopenţia remarca şi un viciu metodologic n demersurile privitoare la stabilirea obiectului specific al geopoliticii, n sensul că ncercările de definire “n-au pornit de la faptul preocupării zise geopolitice. Ci, dimpotrivă, de la definiţii şi ştiinţe existente cu care credeau că trebuie să le pună de acord” (“nsemnare cu privire la definirea preocupării geopolitice”, vol. “Geopolitica”, pag. 113). De aceea, centrul de greutate a căzut pe “construirea definiţiilor” şi nu pe delimitarea obiectului de studiu specific al acestei discipline.
 Geograful romn cu cele mai sistematice preocupări de geopolitică, Ion Conea, citează poziţia autorilor germani Hennig-Korholtz n această privinţă: “Să fie bine stabilit că geopolitica şi geografia politică nu e unul şi acelaşi lucru, deşi aceste discipline au o sumedenie de puncte de contact. Geografia politică se ocupă cu aspectul şi mpărţirea politică a statelor ntr-un moment dat – aşadar cu o permanenţă – pe ctă vreme geopolitica se ocupă cu mişcările din procesul de devenire a statelor, mişcări care duc la transformarea, nlocuirea sau deplasarea stărilor celor n fiinţă la un moment dat – cu acestea şi cu rezultatele lor. Geografia politică dă instantanee, imagini ale unei stări de moment, la fel cu clişeele fotografice; geopolitica, dimpotrivă, ne prezintă ca şi un film, forţe şi puteri n desfăşurare” (“Einfurhung in die Geopolitik”, n I. Conea, “Geopolitica. O ştiinţă nouă”, vol. “Geopolitica”, pag.72).  
Am reprodus pe larg această apreciere, ntruct ea este ilustrativă pentru discuţia de faţă. Atunci cnd obiectul unei discipline nu apare clar conturat, se stabilesc tot felul de distincţii, de-a dreptul bizare. Cum este şi aceasta, pe care Ion Conea o contestă pe bună dreptate, deoarece se proiectează, arbitrar, asupra geografiei politice un statism pe care aceasta nu-l are. Explicaţia pe care o găseşte geograful romn este că aceşti autori - şi noi putem spune, prin extrapolare, că mai toate poziţiile de acest gen - au nevoie de un obiect de cercetare pentru geopolitică şi, ntruct nu-l găsesc, apelează la “un furt de bunuri” şi răpesc geografiei politice elementul ei dinamic.
n plus, au existat reţineri privitoare la folosirea termenului de geopolitică dată fiind asocierea disciplinei cu practicile expansioniste ale nazismului german. Uniunea Internaţională de Geografie a interzis chiar dezbaterea sub egida sa a problemelor de geopolitică pnă n 1964. Firesc, n toată această perioadă s-a folosit termenul de geografie politică.
 Interesant este că, şi după ncheierea războiului rece, reticenţa faţă de folosirea termenului de geopolitică persistă, mulţi autori prefernd să opereze cu noţiunea de geografie politică. De pildă, n “Dicţionarul de Sociologie”, citat anterior, există termenul de geografie politică şi numai n explicaţiile date n interiorul său se vorbeşte de geopolitică. Este cu att mai semnificativă această reţinere, cu ct ea se manifestă ntr-un context de reviriment al geopoliticii, reviriment generat de prăbuşirea fostului sistem socialist, de dezagregarea Uniunii Sovietice, de redefinirea sferelor de influenţă care urmează unor prefaceri de o asemenea anvergură.
Geostrategia are un sens mai restrns şi desemnează valoarea deosebită a unui loc, a unei ntinderi cu deosebire n plan militar. De fapt geostrategia nseamnă gndirea n termeni spaţiali a faptului militar, a preocupării de a identifica poziţii avantajoase din punct de vedere strategic. Astăzi termenul a căpătat şi un nţeles mai larg, el fiind folosit n legătură cu puncte, zone, ntinderi care nu au neapărat o semnificaţie pentru domeniul militar, ci şi pentru cel comercial, al potenţialului de control al diferitelor regiuni.




Geopolitică, geoistorie

Un alt termen important pe care trebuie să-l discutăm n cadrul acestui curs introductiv este cel de geoistorie. Sunt mai multe motive care ne ndeamnă să facem acest lucru. n primul rnd că este un termen frecvent folosit. n al doilea rnd, el prezintă importante conexiuni cu termenul de geopolitică şi prilejuieşte o mai bună nţelegere a acestuia din urmă. Acest termen figurează şi n titlul primei reviste de profil din Romnia, intitulată “Geopolitica şi Geoistoria”, editată la Bucureşti, ncepnd cu 1941. Alăturarea celor doi termeni chiar n titlu nu este ntmplătoare şi se cuvine să ncercăm o explicaţie.
Cum se spune şi n “Cuvntul nainte” al primului număr, “Geopolitica nu este altceva dect, n mare măsură, geoistoria prezentului (prin geoistorie trebuind să  nţelegem atta istorie, romnească sau oricare alta, ctă se poate prin geografie explica)”.
Deci geoistoria este şi ea, ca şi istoria propriu-zisă, un sumumum de nvăţăminte; de nvăţăminte, de această dată, privind lecţiile pe care geografia le-a oferit de-a lungul istoriei. Am putea noi studiind geopolitica să ne lipsim de mina de constatări şi concluzii pe care o reprezintă geoistoria?
După cum se poate observa, geopolitica prezintă o nrudire de substanţă cu geoistoria. Nu am putea să facem analize geopolitice realiste şi adnci fără a lua n calcul cee ce ne transmite trecutul sub formă de semnal, de avertisment, de povaţă. Aşa cum se sublinia şi n prefaţa la care am făcut referire, de fapt “geopolitica purcede, n parte, din geoistorie şi numai la lumina acesteia poate, geopolitica, lămuri ndeajuns prezentul”.
Pentru toate statele nvăţămintele privind relaţia dintre geografie şi viaţa oamenilor de-a lungul timpului sunt importante. Ele sunt cu deosebire relevante pentru acele state de dimensiuni mai mici, aflate la ceea ce autorii revistei “Geopolitica şi Geoistoria” numesc “vaduri geopolitice ale vremii şi planetei” sau “răspntii geopolitice”. De ce? Pentru că la asemenea vaduri se adună şi avantajele şi primejdiile, atuurile dar şi poftele de a deţine asemenea atuuri. n cazul acestor ţări (printre care autorii revistei numesc şi Romnia) care deţin un gen de “cumul geopolitic”  nvăţămintele istoriei sunt mai condensate, mai pline de substanţă, au un statut nu de ndemn facultativ, ci de constantă ce condiţionează chiar supravieţuirea statelor. Avem de-a face cu ceea ce Adam Michnik numea referindu-se la relaţiile Poloniei cu Rusia, la nvăţămintele pe care istoria le degajă privitor la aceste nvăţăminte,  cu “legile dure ale geopoliticii” de care nu se poate face abstracţie dect cu un preţ foarte mare: “o regulă a politicii poloneze trebuie să fie un dialog permanent cu Rusia. Chiar cu Rusia, care recurge la o retorică imperială. Acestea sunt legile dure ale geopoliticii” (A. Michnik, „Polonia n jocul cu Rusia”). Pentru Romnia, geoistoria este cu deosebire instructivă. Iar situarea chiar n titlu a termenului este menită să sublinieze acest lucru.
Istoria ne propune şi o anumită percepţie asupra unui eveniment sau a unei relaţii. Cnd vorbim de geoistorie nu putem să avem n vedere doar analiza rece şi obiectivă a unei situaţii, ci şi percepţia acelei situaţii care ne vine din trecut. Percepţie fixată n manualele şcolare şi n mentalul colectiv al unei comunităţi. O asemenea realitate psihologică ne influenţează atitudinea, judecata, comportamentul, are o existenţă de sine stătătoare n conştiinţa publică, opunndu-se parcă altor interpretări, altor abordări ale aceloraşi evenimente sau situaţii.
Istoria modernă a relaţiilor germano-franceze a fost influenţată de percepţia existentă n legătură cu aceste raporturi, percepţie care nu facilita o abordare firească, netensionată a acestei probleme. Am recurs la acest exemplu şi pentru a arăta că depăşirea unor asemenea percepţii presupune existenţa unor oameni vizionari, regndirea fundamentală a unui raport, dar implică şi apariţia unui moment prielnic, a unei evoluţii care pune n termeni noi problema respectivă. De multe ori se face trimitere la acest exemplu ntr-adevăr pilduitor, fără a avea n vedere toate dimensiunile semnalate.
Atunci cnd n dispută se află un teritoriu, n conflict intră idei, percepţii despre problema aflată n discuţie şi nu adevărul. Iar decizia luată de un lider ia n calcul şi propria evaluare, dar ncorporează şi ideile, percepţiile care există la nivelul social mai larg despre acea problemă. n preambulul “Dicţionarului de geopolitică”, apărut sub direcţiunea lui Yves Lacoste, se remarcă, pe bună dreptate, că: “Rolul ideilor - chiar şi false - este capital n geopolitică, ntruct ele sunt cele care explică proiectele şi care, asemenea cauzelor materiale, determină alegerea strategiilor” (“Preambul”).


Bibliografie

1.    Bodocan, V., “Geografie politică”, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1997.

2.    Conea, I., “Geopolitica. O ştiinţă nouă”, extras din Numărul 9-10, anul III, Sept/Oct 1937, Institutul Social Romn, Bucureşti, 1938.     

3.    Conea, I., A. Golopenţia şi M. Popa-Vereş, “Geopolitica”, Editura Ramuri, Craiova, 1940.

4.    Lacoste, Y., “Dictionnaire de geopolitique”, (Sous la direction de), Flammarion, Paris, 1993.

5.    Michnik, A., “Polonia n jocul cu Rusia”, Gazeta Wyborcza, nr. 95/1995.

6.    ***, “Dicţionar de sociologie” (coord. L. Vlăsceanu şi C. Zamfir), Editura Babel, Bucureşti, 1993.

7.    ***, “Geopolitica şi Geoistoria. Revistă romnă pentru sudestul european”, Societatea Romnă de Statistică, Bucureşti, 1941-1944.       
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica