referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Romania in secolul XX

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

În anul 1958, URSS şi-a retras trupele ca şi un gest de bunăvoinţă pentru că România a acordat sprijin militar în înfrângerea Revoluţiei de la Budapesta. Aceste lucru a permis lui Nicolae Ceauşescu, următorul lider comunist al României, să poate opera cu o mai mare independenţă faţă de URSS în comparaţie cu ale state din Europa de Est...

Varianta Printabila 


1 Romnia n secolul XX
    
    ncepnd cu secolul al XV-lea Romnia (mpărţită n mai multe voievodate şi principate: Moldova, Ţara Romnească (Valahia) şi Transilvania, au fost sub suzeranitatea Imperiului Otoman (n secolul XVI Transilvania trece n componenţa Imperiului Habsburgic, pnă n anul 1918), pnă n anul 1878, cnd la Congresul de la Berlin a fost recunoscută independenţa Moldovei şi a Ţării Romneşti, sub denumirea generică de Romnia. Noul stat a fost destul de slab, administraţia sa coruptă şi ineficientă, iar puterea moşierilor a rămas intactă. Acest lucru a condus la o serie de răscoale ţărăneşti n anul 1888 şi n anul 1907, care au fost reprimate cu brutalitate. n pofida fragilităţii interne, a reuşit să şi mobilizeze forţele neceseare pentru a obţine controlul asupre Dobrogei de Sud, n defavoarea Bulgariei n anul 1913. Aliat al Germaniei şi al Austro-Ungariei ncă din anul 1883 (deoarece regale Romniei Carol I făcea parte din Fam. Hohenzzolern), a rămas neutră n primii doi ani ai Primului Război Mondial. Primul ministru Brătianu, preşedintele al PNL, a recunoscut nsă că implicndu-se n război mpotriva Ungariei şi nu de partea ei ar fi putut recupera Transilvania. De aceea la 27 august 1916 Brătianu a declarat război Ungariei. Trupele romneşti nsă au fost copleşite de armata germană şi bulgară, iar la 7 mai 1918 Brătianu a fost silit să cere pacea n numele Romniei şi a regelui Ferdinand I.
    Romnia a reintrat n război la 9 noiembrie 1918, astfel că a beneficiat de statutul de stat victorios. La Conferinţa de Pace de la Paris a beneficiat de un tratament neobişnuit de generos, n efortul de consolidare a statutului mpotriva Rusiei bolşevice, şi mai ale n defavoare Ungariei nvinse. A obţinut controlul asupre Transilvaniei, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei, adică mai mult de jumătate din teritoriul de atunci.
    n pofida intenţiilor sale iniţiale, unificarea tuturor zonelor n care se afla populrul romn a dus mai mult la slăbirea dect la consolidarea statului. Noile minorităţi care reveneau Romniei includeau comunităţi numeroase de ruşi, unguri, tătari, truci, germani şi evrei. Integrarea permanentă şi paşnică a acesotr grupuri a depăşit mijloacele de care dispunea un stat fragil precum Romnia, chiar dacă aceasta a fost intenţia elitelor conducătoare. n ciuda intenţiilor aceste elite nu au acordat atenţia necesară minorităţilor, pentru că majoritatea sunt foştii inamici din Primul Război Mondial. Romnii din noile teritorii şi-au păstrat caracterul distinct simţindu-se nstrăinaţi ntr-un stat cu obiceiuri politice şi administrative diferite. Aceste tensiuni s-au generalizat n momentul adoptării Constrituţiei din anul 1923, care a creat un stat centralizat deşi descentralizat ar fi fost unul mult mai potrivit. Credibilitate statului a scăzut şi mai mult ca urmare a slabei gestiunări economice. Datorită unei serii de politici contradictorii, investiţiile străine s-au redus drastic, dar industrializarea a fost totuşi ncurajată. A fost promovată agricultura dar totuşi s-au impus anumite taxe vamle pentru exporturile de produse alimentare. n anul 1928 liberalii care se aflau la conducerea Romniei de 8 ani, au fost nlanturaţi de la putere de un guvern naţionalist condus de Iuliu Maniu. Iuliu Maniu nsă a nşelat aşteptările electoratului şi a ratat ocazia de a opera rerforme, datorită propriilor ezitări, precum şi nenţelegerilor dintre partide. Incapacitatea partidelor politice de a găsi o soluţie coerentă pentru declinul datorat de Marii Crize a nlesnit dezvoltarea extremei dreapta. n cele din urmă ascensiunea “Gărzii de Fier” (Legiunea Arhanghelului Mihail) a fost ţinută n fru, nsă numai prin aplicarea unor metode dictatoriale, iniţial de regale Carol al II-lea, iar mai apoi de Gen.Ion Antonescu.
    Adevărata fragilitate a ţării s-a dovedit nsă n anul 1940, cnd pe parcursul a doar cteva săptămni a pierdut Basarabia n favoarea URSS, o parte din Transilvania n favoarea Ungariei şi Cadrilaterul n favaoarea Bulgariei. Toate aceste pierderi au fost datorate ca urmare a Pactului Hitler-Stalin, pact de neagresiune ntre Germania Nazistă şi URSS. n Al Doilea Război Mondial, Romnia a fost aliat al Germaniei Naziste, fiind cel mai important furnizor de petrol prin intermediul rafinăriilor de la Poloieşti şi de pe Valea Prahovei şi prin , şi de asemenea acordnd ajutot militar acestui stat. Romnia a intrat n război după data de 22 iunie 1941 cnd Hitler a nceput punerea n aplicare a Planului “Barbarossa”, invazia URSS. Romnia a pierdut efective importante n Bătălia de la Stalingrad şi mai apoi n contraatacul sovieticilor (lupte desfăşurate mai ales n nordul Mării Negre şi n Pen.Crimeea). n perspective unei nfrngeri iminente la 23 august 1944, maresalul Ion Antonescu este arestat (executat după două zile) iar Romnia ntoarce armele mpotriva Germaniei devenind aliata URSS şi a SUA.
1 Astfel Adolf Hitler a fost privat de principala sursă de petrol pentru maşinăria de război, iar Germania s-a ntreptat spre un sfrşit de război rapid. Sovieticii care au ocupat Bucureştiul au impus un regim communist, primul conducător communist fiind Ghorghe Ghorghiu Dej, care a distrus opoziţia, l-a obligat pe regale Mihai I să abdice la 30 decembrie 1947 şi a proclamat Republica Populară Romnia. Proprietatea privată a fost desfinţată, astfel nct pnă n anul 1960, 98%din firme şi 80% din ferme au fost naţionalizate. Gheorghe Gheroghiu Dej a instaurat un regim nemilos cu ajutorul serviciilor secrete ale URSS (NKDV si KGB) şi cu ajutorul forţelor proprii de ascnesiune. Liderii opoziţiei au fost nchişi, hăituiţi sau ucişi, fiind introdusă totodată cenzura presei. Pentru că Romnia avea o graniţă extinsă cu URSS, Gheorghe Ghorghi Dej s-a asigurat că regimul său este pe placul lui Iosif Stalin, mai ales pentru că Romnia era ocupată ncă de trupele Armatei Roşii.
    n anul 1958, URSS şi-a retras trupele ca şi un gest de bunăvoinţă pentru că Romnia a acordat sprijin militar n nfrngerea Revoluţiei de la Budapesta. Aceste lucru a permis lui Nicolae Ceauşescu, următorul lider comunist al Romniei, să poate opera cu o mai mare independenţă faţă de URSS n comparaţie cu ale state din Europa de Est. Romnia era astfel prima ţară din Europa, n afară de URSS care a iniţiat relaţii diplomatice cu Germania de Vest (RFG) şi singura ţară ce a aderat la Pactul de la Varşovia (o replică pentru NATO) şi nu a rupt relaţiile diplomatice cu Israelul după Războiul de 6 zile din 1967. Popularitatea de care se bucura Romnia n Occident creştea n continuu, lucru care s-a materializat prin finanţarea a tot mai multe investiţii spre industria grea cu ajutorul unor ţări din Occident şi astfel Romnia devine prima ţară est – europeană care este membră FMI. Situaţia dezastruasă a economiei sale a fost de multă vreme mascată de bogăţia resurselor de petrol. Pnă n anii ’80 nsă aceste resurese au fost n mare parte epuziate, ceea ce a făcut exterm de dificilă restituirea mprumuturilor. Romnia a fost totodată a fost atinsă şi de şocul preţului petrolului din anul 1979, care a afectat pe rnd toate ţările participante la Pactul de la Varşovia şi a provocat o stare vecină cu falimentul n industrie, iar n anul 1982 a fost introdusă raţia alimentelor. Pentru a face faţă nemulţumirii tot mai accentuate a populaţiei, inevitabilă n această stare de fapt, forţele de securitate au luat măsuri extreme de dure, care au fost năsprite pe măsura accentării megalomaniei lui Nicolae Ceauşescu. n anul 1981, de pildă, s-a dat ordin ca toate maşinile de scris particulare să fie nregistrate la miliţie pentru a eviuta transmiterea unor scrisori de nemulţumire ambasadelor străine din ţară. Nici măcar aceste măsuri nsă nu  au putut evita nlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu n decembrie 1989, după căderea comunismului n RDG, Ungaria şi Polonia. Ceauşescu a fost arestat şi n urma unui process sumar este executat prin mpuşcare la data de 25 decembrie 1989. Segmentele importante ale vechilor structuri politice s-au menţinut nsă la putere, astfel nct revoluţia anticomunsită din Romnia a fost practic ineficientă n comparaţie cu cele din Cehoslovacia (Revoluţia de catifea), RDG sau Polonia.
    Ion Iliescu a stabilit “noul” regim, confirmat n urma alegerilor din mai 1990 cu o majoritate zdrobitoare de voturi, ceea ce a minimilizat desprinderea de regimul Ceauşescu. Aparatul birocratic şi administraţia au rămas n mare masură neschimbate şi a continuat discriminarea mpotriva minorităţilor naţionale. Fosta poliţie secretă a continuat să funcţioneze n calitate de securitate a statului. n anul 1990 preşedintele Ion Iliescu a chemat de trei ori minerii din Valea Jiului pentru a pune capăt cu brutalitate demonstraţiilor studenţeşi şi ale opoziţiei (aceste fenomene au fost cunoscute sub numele de “mineriade”). După anul 1992 unii indicatori ai economiei s-au mbunătăţit, ca de pildă rata inflaţiei care a scăzut de la 2600% la mai puţin de 50% n 2001. n anul 1996 partidul condus de Ion Iliescu a pierdut putere n favoarea partidelor de centru-dreapta, care l-au desemnat la preşedinţie pe Emil Constantinescu. Convenţia Democratică din Romnia (CDR) a obţinut cel mai mare număr de mandate n Parlament, ceea ce reprezenta nsă numai o treime din fotolii. Situaţia politică a fost marcată de o profundă instabilitate, mai ales că CDR, ea nsăşi o mişcare alcătuită din 17 grupări politice, a fost silită să se angajeze ntr-o serie de coaliţii ntr-un sistem politic extrem de fragmentat. Obiectivul lui Constantinescu ce viza acceptarea Romniei la U.E. ca membru cu drepturi depline s-a dovedit mult prea ambiţios n condiţiile n care economia Romniei s-a aflat ntr-un decline continuu n epoca post-comunistă. n anul 2000, Ion Iliescu şi PSD au revenit la putere iar la sumitul de la Praga din anul 2002, Romnia, datorită importanţei sale geo-politice, a trecut pen liste viitoarelor candidate la NATO. La 29 martie 2004 la Washington DC a avut loc ceremonia depunerii instrumentelor de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO de către 7 state prinntre care şi Romnia. n urma alegerilor din noiembrie 2004, fosta opoziţie din Romnia, revine la putere, Alianţa D.A. (alianţă ntre PNL şi PD) obţinnd şi funcţia de preşedinte prin intermediul  Traian Băsescu. n decembrie 2004 s-au ncheiat negocirile pentru aderarea Romniei la UE, iar n  final de la 1 ianuarie 2007 Romnia a devenit membru cu drepturi depline a Uniunii Europene. 
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica