referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Teoria imigrationista

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

După realizare dualismului austro-ungar(1867), Robert Roesler publică, în 1871 la Viena, lucrarea„Romanische Studien”(„Studii româneşti. Cercetări asupra istoriei vechi a românilor”). El preia argumentele precursorilor săi şi dezvoltă teoria imigraţionistă, denumită treptat teoria roesleriană...

Varianta Printabila 


1 Etnogeneza  romnilor ntre ştiinţă şi politică



Etnogeneza romnilor a devenit obiect al disputei fiind contestată de anumiţi autori. Astfel autohtonia romnilor şi latinitatea limbii romne sunt puse sub semnul ntrebării.
Există nsă reprezentanţi ai populaţiilor care s-au stabilit n spaţiul carpato-danubiano-pontic care consideră că romnii sunt cei mai vechi locuitori din aceste zone. Spre exemplu Anonymus relatează faptul că maghiarii găsesc n Pannonia o populaţie numeroasă alcătuită din mai multe neamuri: „sclauii” –sclavii, „bulgarii” şi „vlahii” adică păstorii romanilor. Acelaşi autor prezintă primele incursiuni ale maghiarilor mpotriva liderilor locali, una dintre căpeteniile maghiare, Tuhutum, nvingndu-l pe Gelu, „un oarecare blac”, al cărui ducat avea capitala la Dăbca(Podişul Transilvaniei). Simon de Keza precizează n lucrarea sa , „Gesta Hunnorum et Hungarorum”, faptul că romnii sunt păstori şi coloni ai romanilor şi supravieţuiesc n Pannonia n vremea hunilor. Secuii, potrivit aceluiaşi cronicar, locuiesc „n munţii de margine”.
Lucrarea „Viaţa Sfntului Gerard” ne oferă informaţii despre
formaţiunile politice romneşti din secolul XI ce intră n conflict cu suzeranitatea maghiară (n Banat-voievodatul lui Ahtum cu capitala la Morisena, n Transilvania-voievodatul lui Geula cel Tnăr cu capitala la Bălgrad).
 n anul 1791, la Viena, istoricul ungur Hustzei Andras, autorul cărţii „Vechea şi Noua Dacie” scrie că „romnii sunt urmaşii geţilor” şi ai „vechilor colonii romane”, limba lor este att de apropiată de acea veche romană(latina), nct romnii (valahii) sunt n Transilvania descendenţii celor două popoare antice amintite.      
Pnă la sfrşitul secolului al XVIII-lea , cnd romnii din Transilvania au cerut drepturi politice egale cu celelalte popoare ale Imperiului Habsburgic , istoricii străini au recunoscut originea latină a limbii şi poporului romn , fără să nege continuitatea lui in spaţiul carpato-danubiano-pontic . Pentru a le contesta cererile lor ndreptăţite,  n secolul al XVIII-lea, Eder, Sulzer,  Engel, şi după aceea o pleiadă ntreagă de istorici sau oameni politici , au contestat formarea romnilor pe teritoriul vechii Dacii.


1. Precursorii lui Robert Roesler şi contestarii lor

n contextul n care romnii din Transilvania desfăşoară acţiuni n vederea emancipării naţionale apar unele teorii menite să servească intereselor politice stăpnilor alogeni.
Astfel, Szamoskozy Istvan susţine ntr-o lucrare din anul 1593 că romnii sunt urmaşii coloniştilor romani. După domnia lui Mihai Viteazul afirmă nsăcă romnii nu sunt urmaşii  coloniştilor aduşi de Traian n Dacia, ntrucat romanii sunt mutaţi la  sud de Dunăre. Acest istoric este primul care contestă n scris autohtonia şi continuitatea romnilor n Dacia. Este combătut de cărturarii saşi L. Toppeltinus şi J. Troster.
n anii 1781-1782 apare la Viena o lucrare n trei volume scrisă de Franz Joseph Sulzer care suţine că Dacia a fost părăsită iar romnii nu se trag din coloniştii romani ci s-au format ca popor n Peninsula Balcanică, unde primesc influenţa slavă şi mbrăţişează credinţa ortodoxă;trec fluviul n două etape-la sfrşitul secolului al XIII-lea, cnd sunt atacaţi de mpăratul Isaac Angelos, precum şi după marea invazie a trătarilor(1241), cnd „Cumania era golită de toţi locuitorii” iar n Transilvania romnii se aşează după venirea ungurilor şi de aceea nu au drepturi politice. nsă Sulzer nu-şi convinge contemporanii. Chiar n timpul răscoalei condusă de Horea, un nvăţat sas, Michael Lebrecht, scrie că romnii, ca urmaşi ai romanilor, sunt „cei mai vechi locuitori ai acestor regiuni”. Trei ani mai trziu, un renumit cărturar englez, Gibbon, specializat n istoria Imperiului Roman, arată că n Dacia, după retragerea aureliană, rămne „o parte nsemnată din locuitorii ei, care mai mare groază aveau de emigrare dect de stăpnitorul got”. De la aceşti locuitori, migratorii nvaţă agricultura si obiceiurile lumii civilizate.
Mişcarea naţională romnească din 1791 este comentată defavorabil de I. C. Eder şi de Bolla Marton . Primul găseşte astfel prilejul de a relua ideile lui Sulzer: romnii nu au origine romana; ei emigrează de la nord de Dunăre, n secolul al XIII-lea şi nu au nici un drept n Transilvania. Bolla ncearcă chiar să demonstreze că romnii sunt de origine bulgară, de aceea li se spune „volohi”.

1 Engel susţine că locuitorii de origine romană revin n nordul Dunării prin anii 811-813, cnd ţarul bulgar Krum i nimiceşte pe avari. Potrivit acestuia, romnii vin n Transilvania n secolul al IX-lea. Tot el vorbeşte despre o posibilă colonizare a Maramureşului cu vlahi din jurul Constantinopolului, trimişi de mpăratul Andronic al II-lea Paleologul n ajutorul regelui ungar Ladislau Cumanul, cu prilejul unei campanii contra tătarilor.

2. Teoria imigraţionistă

După realizare dualismului austro-ungar(1867), Robert Roesler publică, n 1871 la Viena, lucrarea„Romanische Studien”(„Studii romneşti. Cercetări asupra istoriei vechi a romnilor”). El preia argumentele precursorilor săi şi dezvoltă teoria imigraţionistă, denumită treptat teoria roesleriană.
Principalele idei alei lui Roesler sunt următoarel: 1)dacii ar fi fost distruşi ca popor n urma războaielor cu romanii; 2)vechea toponimie dacică ar fi dispărut  datorită acestei exterminări;3)Dacia nu a putut fi romanizată n 165 de ani;4)toţi locuitorii au părăsit Dacia n timpul lui Aurelianus; 5)poporul romn şi limba romnă s-ar fi format la sud de Dunăre, n acest caz argumentele fiind: a)lipsa elementelor germanice din limba romnă; b)existenţa unor elemente lexicale comune n limbile albaneză şi romnă; c)asemănare dialectelor dacoromn şi macedoromn; d)influenţa slavă, primită numai la miazăzi de fluviu, unde romnii devin ortodocşi şi preiau limba slavonă, folosită lung timp n biserica lor; 6)romnii ar fi un popor de păstori  nomazi; 7)n-ar exista izvoare istorice care să ateste existenţa romnilor la nord de Dunăre anterior de secolul al XIII-lea, deci ei ar fi venit după maghiari n Transilvania.
Exterminarea dacilor prin două războaie ar fi un caz unic n istoria universală antică. Faptul că nu s-a ntmplat aşa este demonstrat de multiplele dovezi ale continuităţii dacice sub stăpnire romană(miile de inscripţii din Dacia Traiană, Moesia Inferior şi Moesia Superior) care atestă convieţuirea activă dintre autohtonii geto-daci şi coloniştii Romei. Ct priveşte toponimia, noile aşezări  cu nume ca Apulum, Buteridava, Capidava, Drobeta demonstreazăcă argumentele lui Robert Roesler sunt eronate.
Izvoarele literar-istorice, dovezile lingvistice dar şi cele arheologice, cartografice, epigrafice, numismatice, atestă realitatea etno-demografică din secolele al II-lea şi al III-lea: dacii nu sunt distruşi ca popor,ei sunt nvinşi,supuşi, trăiesc n aşezări rurale şi urbane, sunt romanizaţi iar cei 165 de ani au fost suficienţi pentru ca romanizarea să aibă loc.
Izvoarele lingvistice -dar şi cele de altă natură- confirmă continuitatea daco-romană la nord şi la sud de Dunăre, din 275 pnă n anul 602. Convieţuirea cu populaţiile  germanice la miazăzi de fluviu este uşor de dedus din opera lui Auxentius, episcop de Durostorum. Mult invocata chestiune a fondului lexical comun din limbile  romnă şi albaneză este deplin lămurită prin cercetările efectuate n ultimul timp, att pe plan naţional, ct şi internaţional. Asemănările cu limbile vorbite n spaţiul baltic, n Caucaz, chiar mai departe, nu fac altceva dect să reliefeze autohtonia romnilor, formarea lor ca popor n spaţiul carpato-danubiano-pontic, la nord şi la sud de Dunăre.
Nici un izvor nu atestă o „migraţie romnească” de la sud la nord n secolele IX-XII. Emigrările romneşti vor acea loc n secolele XIII-XX, dar toate dinspre Transilvani către celelalte sectoare ale spaţiului carpato-danubiano-pontic.


3. Combaterea teoriilor neştiinţifice privind etnogeneza romnilor
Teoria imigraţionistă este promp combătută de teoria autohtoniei (sau continuităţii) susţinută de A. D. Xenopol şi Bogdan Petriceicu Hajdeu, Al. Philippide(care consideră „nule” rezultatele investigaţiei lui Roesler) şi N. Iorga (arată netemeinicia argumentelor apărătorului dualismului).
Pe lngă teoria imigraţionistă s-au mai dezvoltat şi alte falsuri ştiinţifice. Spre exemplu teoria slavistă afirmă că poporul romn s-a format numai la nord de Dunăre avnd ntre secolele VIII-IX o cultură materială slavă. Academicianul sovietic Lazarev contestă unitatea  etno-lingvistică din spaţiul carpato-danubiano-pontic afirmnd că aici există două popoare, fiecare vorbind o limbă proprie: poporul romn si poporul moldovean. nsă romanizarea dacilor liberi, evoluţia daco-romanilor şi romnilor n secolele al III-lea – al XIII-lea infirmă aceste teorii şi confirmă unitatea ancestrală a poporului romn, peste denumirile regionale-moldoveni, dobrogeni, ardeleni, bănăţeni- date ulterior.
n final, putem afirma faptul că teoria imigraţionistă are caracter neştiinţific deoarece ignoră dovezi şi interpretează eronat izvoarele istorice precum şi un caracter politic deoarece ncearcă să justifice stăpnirea austro-ungară asupra Transilvaniei.  
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica