referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Roma antica

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Principalul conţinut al istoriei interne a statului roman în perioada republicană timpurie îl constituie lupta plebeilor cu patricienii pentru pământ şi pentru egalitate în drepturi politice. Lupta dintre patricieni şi plebei încheiată în 287 Î.C. a dus la importante modificări în structura socială a statului roman; populaţia liberă a Romei s-a împărţit în caste (ordines), în fruntea cărora era noua aristocraţie (nobilitas), alcătuită din vârfurile patriciene şi plebeiene...

Varianta Printabila 


1
otrivit tradiţiei, Roma a fost ntemeiată n anul 735 .e.n. de Romulus şi Remus; nsă cea mai veche aşezare descoperită aici datează, potrivit materialelor arheologice, de prin secolul al X-lea .e.n. De la sfrşitul secolului al VI-lea .e.n., Roma a devenit centru politic al republicii sclavagiste romane, iar din secolul I .e.n. al Imperiului roman. n anul 64, n timpul domniei lui Nero, o mare parte a oraşului Roma a fost mistuită de incendiu. Reconstruită n timpul Flavilor, Roma a fost mărită, mai ales sub mpăraţii Traian, Adrian şi Caracalla. Mutarea capitalei imperiului la Constantinopol (330), mpărţirea imperiului (395), căderea imperiului roman de apus (476) şi migraţiunea popoarelor au dus la decăderea oraşului.
    Imperiul roman a fost unul dintre cele mai puternice şi mai mari state ale lumii antice. Cea mai veche perioadă din istoria Romei este cunoscută n istorie sub denumirea de ,,perioada regalităţii”, care ar fi durat, potrivit tradiţiei, aproximativ două secole şi jumătate (753-509 .C.). Organizarea socială a Romei n această perioadă era democraţia militară; locuitorii Romei (populus romanus) erau mpărţiţi n trei triburi a cate zece curii, fiecare curie avnd cate zece ginţi. Principalele instituţii ale statului roman incipient erau adunarea bătrnilor (senatus), adunarea poporului pe curii (comitia curiata), care alegea pe toţi magistraţii şi regele (rex), ales de adunarea poporului. n cursul evoluţiei sale din această perioadă populaţia Romei s-a mpărţit n patricieni (aristocraţia gentilică) şi plebei (reprezentanţi ai triburilor aservite), amndouă categoriile fiind formate din oameni liberi, sclavia, incipientă, avnd un caracter patriarhal. n secolul al VI-lea .C. Roma a cunoscut o perioadă de dominaţie politică etruscă, care a influenţat tradiţia, instituţiile politice şi arhitectura secolelor următoare.
 La sfrşitul secolului al VI-lea .C. (potrivit tradiţiei romane n anul 509 .C.), la Roma s-a instituit republica, autoritatea regală fiind nlocuită prin aceea a doi magistraţi, numiţi la nceput praetori, iar apoi consuli, aleşi dintre patricieni, de către adunarea poporului. Senatul, alcătuit din patricieni, a devenit organul suprem al puterii n republica romană, dnd acesteia un caracter net aristocratic. n cursul unui ndelungat proces istoric (sec VI-III .C.) s-au efectuat importante reforme sociale, care au pus bazele organizării statului roman n forma cunoscută de istorie. Principalul conţinut al istoriei interne a statului roman n perioada republicană timpurie l constituie lupta plebeilor cu patricienii pentru pămnt şi pentru egalitate n drepturi politice. Lupta dintre patricieni şi plebei ncheiată n 287 .C. a dus la importante modificări n structura socială a statului roman; populaţia liberă a Romei s-a mpărţit n caste (ordines), n fruntea cărora era noua aristocraţie (nobilitas), alcătuită din vrfurile patriciene şi plebeiene.
n a doua jumătate a secolului al V-lea .C., Roma dispunnd de o excelentă organizare militară, a iniţiat o politică expansionistă n Latium, apoi n Italia. n urma războiului cu coaliţia oraşelor latine (340-338 .C.), care i-a adus hegemonia n Latium şi a războaielor cu samniţii (343-341, 327-304 şi 298-290 .C.), Roma a cucerit ntreaga Italie centrală de pe ambii versanţi ai Apeninilor. După cucerirea Italiei centrale Roma a ajuns n conflict cu oraşele greceşti din sudul Italiei. n urma războiului cu regele Etirului, Pyrrhos (280-275 .C.), şi a asediului Tarentului (272 .C.), Roma a ocupat toată Italia de sud.
După ocuparea Italiei şi organizarea ei din punct de vedere politic, social-economic şi administrativ, interesele Romei s-au ciocnit de cele ale Cartaginei. Lupta pentru supremaţie n bazinul mediteranean a dus la cele trei războaie denumite, războaie punice. n urma primului război punic, Roma a obţinut Sicilia, dar forţa economică, politică şi militară a Cartaginei rămnea aproape intactă. n cursul celui de-al doilea război punic armata cartagineză, condusă de Hanibal, a invadat Italia, pricinuind armatei romane nfrngeri zdrobitoare la Lacul Trasimene şi mai ales la Cannae. Dar tactica temporizatoare elaborată de Fabius Cunctator, precum şi campaniile din Spania şi Africa conduse Publius Cornelius Scipio, au hotărt soarta războiului; Cartagina a suferit o grea nfrngere la Zama şi a pierdut n favoarea Romei toate posesiunile de peste mări. n urma celui de-al doilea război punic Roma a obţinut hegemonia n bazinul apusean al Mării Mediterane şi şi-a ndreptat atenţia spre răsărit (unde ocupase Iliria). n urma a trei războaie Macedonia a fost nfrntă şi supusă. După nfrngerea unei mari răscoale antiromane (148-149 .C.) Macedonia a fost transformată n provincie romană, iar n 146 .C., după nfrngerea răscoalei Ligii Aheene oraşele greceşti au fost subordonate provinciei romane Macedonia. n acest timp, Cartagina s-a refăcut din punct de vedere economic; un nou război, al treilea război punic (149-146 .C.), provocat de romani, a avut drept rezultat zdrobirea Cartaginei (care a fost dărmată şi includerea teritoriilor acesteia n provincia romană Africa.
După consolidarea stăpnirilor n provincia Balcanică şi după zdrobirea Cartaginei, romanii au nceput ofensiva pentru cucerirea teritoriilor asiatice. n 129 .C., regatul Pergamului şi posesiunile sale au fost transformate n provincie romană; aceeaşi soartă a mpărtăşit-o Bithynia n 75 .C.. n Asia Mică rămnea liber regatul Pontului, care sub conducerea lui Mitridate al VI-lea Eupator a nchegat n jurul lui o vastă uniune politică ndreptată mpotriva Romei. n urma a trei războaie Roma a nfrnt pe Mitridate, ocupnd toate teritoriile stăpnite sau controlate de acesta. Profitnd de puternica criză politică a statelor elenistice, romanii au nfrnt şi au transformat n provincii romane statul Seleucizilor (Siria) (64-63 .C.) şi statul Ptolemeilor (Egiptul) (30 .C.), Roma impunndu-şi astfel hegemonia şi n bazinul răsăritean al Mării Mediteraneene.

1 n secolele II-I .C., ca urma a transformării Romei ntr-un mare stat maritim, s-au dezvoltat comerţul, capitalul financiar şi cămătăresc şi a crescut rolul cavalerilor n viaţa politică şi socială a statului. Spre sfrşitul secolului I .C. Roma devenise unul dintre cele mai mari şi mai puternice state ale lumii antice. Creşterea imensă a numărului de sclavi n urma războaielor de cucerire şi introducerea pe scară largă a muncii acestora n producţie au marcat generalizarea modului de producţie sclavagist la Roma. Consecinţele principale ale acestui fapt, eliminarea treptată a producătorilor liberi, concentrarea pămntului şi formarea latifundiilor, precum şi ascuţirea contradicţiilor sociale au provocat o largă mişcare socială pentru nfăptuirea unei reforme agrare, condusă de fraţii Caius şi Tiberius Gracchus. n secolele II-I  .C. au avut loc puternicele răscoale ale sclavilor din Sicilia şi răscoala condusă de Spartacus. n acelaşi timp s-au răsculat şi aliaţii italici ai Romei care, deşi nfrnţi au obţinut cetăţenia romană. Mişcarea socială a gracchilor, răscoalele sclavilor, războiul aliaţilor, complotul lui Catilina au fost semne ale crizei politice şi sociale. ncercnd să rezolve criza,  conducătorii armatei, ai cavaleriei şi ai plebei, Pompei, Crassus şi Cezar s-au unit formnd primul triumvirat (59 .C.). Lupta pentru putere a luat forme ascuţite. După ce n 52 .C. Pompei a fost ales consul fără coleg, instituind n fapt dictatura, Cezar a trecut Rubiconul (49 .C.) n fruntea armatei cu care cucerise Galia, a ocupat ntreaga Italie, l-a nfrnt pe Pompei şi pe partizanii acestuia devenind conducător unic al statului roman. Senatul l-a numit pe Cezar dictator pe termen nelimitat, tribun pe viaţă şi cenzor. Reformele nfăptuite de Cezar au netezit calea instaurării imperiului. Lupta pentru putere, care a continuat şi cu mai multă violenţă după asasinarea lui Cezar (44 .C.) s-a sfrşit după un lung război civil cu instituirea principatului de către Octavian August (27 .C.).
n timpul principatului s-a ntărit proprietatea funciară mijlocie şi s-au dezvoltat viaţa orăşenească, meşteşugurile şi comerţul. n secolul I .C. şi I D.C. şi mai ales n perioada lui August (numită şi epoca de aur a artei şi literaturii romane), cultura romană a atins apogeul. Cele mai remarcabile personalităţi ale epocii au fost oratorul Cicero, poeţii Virgiliu, Horaţiu, Ovidiu, istoricii Salustiu, Cezar, Trogus, Pompeius, Titus Livius, Tacit, Suetoniu, naturalistul Pliniu cel Bătrn.
O caracteristică importantă a perioadei I-II D.C. a fost ntărirea procesului de romanizare a provinciilor unde locul vechilor rnduieli a fost luat de cultura şi civilizaţia superioară a Romei şi creşterea rolului provincialilor n viaţa imperiului. Traian (98-117), primul provincial devenit mpărat, i-a nfrnt pe daci n două campanii sngeroase (101-102 şi 105-106), transformnd cea mai mare parte a Daciei n provincie romană.
n secolul al III-lea Imperiul roman a intrat n criză; pe plan politic aceasta s-a manifestat n desele schimbări de mpăraţi, n urma războaielor civile dintre pretendenţi, n slăbirea rolului aristocraţiei senatoriale, n creşterea rolului politic al armatei, n tendinţele unor provincii de a se rupe de imperiu (Galia, Hispania, Britania şi regatul Palmyrei) şi n răscoale ale coloniilor şi populaţiilor supuse. n sec. al III-lea sunt remarcabile domniile mpăraţiilor Septimius Sever, Aurelian şi Diocleţian. n timpul lui Aurelian administraţia romană a părăsit Dacia, sub presiunea goţilor şi a dacilor liberi.
Constantin cel Mare (306-337) a continuat reformele sociale şi politice ale lui Diocleţian; el a mpărţit imperiul n patru prefecturi (Galia, Italia, Iliria şi Orientul), a mutat capitala la Constantinopol, oraş clădit de el. n anul 313 a dat edictul de toleranţă n favoarea creştinismului. Dar, sfşiat de luptele interne pentru putere, de creşterea luptei de clasă, de atacurile popoarelor din afară, Imperiul roman nu mai putea să revină la vechea lui strălucire. La sfrşitul sec. al IV-lea, Theodosius (379-395) a realizat ultima reunire a imperiului sub o singură autoritate. După moartea sa, imperiul s-a mpărţit definitiv n formaţiunile politice cunoscute  sub numele de Imperiul roman de apus şi Imperiul roman de răsărit.
n anul 410 Roma a fost ocupată şi jefuită de vizigoţi, conduşi de Alaric şi n 455 de vandal,i conduşi de Genseric. n anul 476 ultimul mpărat roma, Romulus Augustus, a fost detronat de Odoacru, comandantul mercenarilor germani şi pe teritoriul Italiei s-a constituit primul regat barbar. Imperiul roman de răsărit, adaptndu-se, datorită unor condiţii speciale, dezvoltării istorice, s-a transformat, n urma unor procese complexe, ntr-un stat feudal cunoscut sub numele de Imperiul Bizantin, care a continuat să existe pnă n secolul al XV-lea.


 

Colosseum (70-80) este cunoscut sub această denumire datorita unei statui gigantice a mpăratului Nero care se afla n apropierea sa, dar adevaratul său nume este Amfiteatrul lui Flavian. In el se desfăşurau luptele dintre lei si creştini, precum  şi alte spectacole fiind una din cele mai cunoscute piese de arhitectură din lume.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica