referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Dimitrie Cantemir - geniu european

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Nu întîmplător, cînd ne-am zmuls din mărăcinişul unei epoci de tragice împiedicări, cînd am demarcat spre a arde etapele şi a ne repune la unison cu cultura europeană, Cantemir a devenit un simbol, o stea polară, însăşi unitatea de măsură şi chezăşia a ceea ce putem fi şi da pe această lume. Astăzi, această stea ne apare mai aproape ca oricînd, amintindu-ne destinul universal al culturii romîneşti...

Varianta Printabila 


1 Dimitrie Cantemir- geniu european

         Se vor mplini, n luna octombrie, trei veacuri de la naşterea luiDimitrie Cantemir, voievodul cărturar prin care poporul romn a nscris, pentru prima oară, numele unuia din fii săi n panteonul gloriilor universale. Căci dacă şi mai nainte din mijlocul neamului nostru au răsărit cărturari ce au atras atenţia asupra lor, cucerindu-şi admiraţia şi stima contemporanilor şi a urmaşilor (să ne gndim, ntre alţii, la Nicolae Milescu, primul care şi-a văzut o scriere tipărită la Paris), Cantemir este ,,ntiul om de ştiinţă romn” a cărui operă face autoritatea n epocă şi a cărei personalitate impresionează ca un simbol reprezentativ pentru umanitatea ntreagă.
    Aşa cum ntr-un Leonardo da Vinci, Copernic, Giordao Bruno, s-au ntrupat nu numai tradiţiile unei culturi şi geniul unei naţiuni, ci şi eterna aspiraţie a fiinţei umane spre cunoaştere şi Cantemir a devenit – ncă din timpul vieţii – tipul savantului de orizont universal, neobosit explorator al unor domenii noi de cercetare şi militant pentru valori ce interesau toată limea cultă a vremii.
Gloria lui Cantemir şi are desigur explicaţia şi n destinul lui uman, care s-a mpletit cu al altor doi iluştri contemporani – Petru cel Mare şi Carol al XII-lea suedezul – intrnd ca atare ntr-o foarte cunoscută scriere ale lui Voltaire. Dar mai ales şi are sorgintea n informaţia şi ideile sale despre o lume puţin cunoscută, dar plină de interes: mpărăţia sultanilor. Nu n ultimul rnd se aşează şi curiozitatea europei ştiinţifice pentru ţara şi poporul din care provenea noul membru al Academiei din Berlin.
    Este ct se poate de semnificativ că dacă pentru ţar şi mediul rusesc, unde a fost obligat să se stabilească după nfrngerea de la Stălineşti, Cantemir a fost, n primul rnd, consilierul inegalabil n probleme de politică orientală Leninistă pe care le cunoaştea ce nimeni altul – pentru membrii Academiei din Berlin, care l cooptează n 1714 n rndul lor, Cantemir este mai ales romnul nvăţat, care le poate satisface curiozitatea pentru cele de acasă
 ntr-o magistrală ,,Descriptio Moldaviae”. ntia lui carte ştiinţifică scrisă pentru cititori de peste hotare a fost cartea despre ţara lui şi tot nlegătură cu lupta sa politică de libertate a Moldovei de sub jugul Otoman alcătuieşte şi mult tradusa şi citita istorie a ridicării şi căderii Imperiului Otoman. Cantemir a mai avut un rol de precursor al literaturii de inspiraţie orientală.   
     ,,Istoria ieroglifică” este din 1705, meditează la problemele statului, ale stărilor sociale, ale destinului, declinului mpărăţiei otomane, mpărăţie de atunci anunţată falimentară. Deci un program de preocupători tipice pentru secolul al XVIII-lea. Cantemir a dat o carte pentru toată lumea, pe care au citit-o cu pasiune.
    Marele său rol a fost nsă de a pune n mna cititorilor occidentali, ntr-o formă atractivă, analele turceşti traduse, adnotate şi comentate de dnsul ca un cunoscător profund al societăţii otomane, al instituţiilor şi oamenilor. Dacă din punct de vedere ştiinţific, fapt că ,,Istoria Imperiului Otoman” este n bună parte asemeni transpunerii de anale otomane, i reduce din valoare, făcnd preţionase numai adnotaţiile lui Cantemir tocmai acest lucru i-a asigurat gloria.
     Se poate vorbi despre Cantemir ca despre cel dinti romn care exercită asupra conştiinţei culte europene o influenţă reală.
    Pentru noi nsă, orict de mare ar fi mndria acestei prezenţe universale, cel ce se odihneşte acum n cripta de la Trei Ierarhi din Iaşi a fost, nainte de toate, cea mai extraordinară sinteză romnească a epocii, cel ce a rezumat n opera sa o istorie, o ţară, un popor, o cultură. Pentru N. Iorga, Dimitrie Cantemir nseamnă modul romnesc de a fi n civilizaţia universală, iar pentr G.Cogălniceanu –  ,,prin Cantemir noi simbolizăm nivelul vechiulului cărturar romn”. Dar, aşa cum tot N. Iorga arată ntr-o conferinţă, opera şi ideile lui Cantemir reprezintă cel mai evident document despre conştiinţa de sine a neamului romnesc de pretutindeni la sfrşitul veacului al XVII-lea şi nceputul celui de-al XVIII-lea.
    Cantemir este primul care se simte n faţa universului, a istoriei şi viitorului, purtătorul de cuvnt al tuturor romnilor. Lui i revine şi gloria de a fi făurit ntia noţiune menită să circumscrie această unitate, atunci cnd s-a apucat să scrie ,,Hronicul romno-moldo-vlahilor”. Fiind cunoscător profund al limbii romneşti, deşi a stat de mult departe de ţară, cunoştea şi culturile romneşti de dinaintea sa. Cantemir mai poseda o calitate ce-l făcea unic n vremea şi printre contemporanii săi; ,,este un izvor al destinelor viitoare ale poporului său”. Nimeni, nici cei mai luminaţi cărturari şi politicieni romni ai vremii de atunci, nu mai aveau puterea n această conjunctură grea să mai străbată cu mintea ceaţa viitorului. Cea mai mare izbndă a geniului lui Dimitrie Cantemir a fost această ntoarcere a poporului său cu faţa către viitor.



2)Dimitrie Cantemir–sinteză şi anticipaţie
                                                          ,, Prin Cantemir noi simbolizăm
                                                            chipul vechiului cărturar romn...”
G.Călinescu

         Multă vreme au existat opinii greşite cu privire la formaţia lui Cantemir. S-a considerat că şederea lui atţia ani departe de ţară, la Constantinopol, i-ar fi slăbit legăturile cu pămntul natal şi cu roadele intelectuale ale conaţionalilor săi, că limba romnă care o scria n felul lui special nu-i era att de familiară ca latina, dar se poate distinge n evoluţia sa o fază ,,mistică”, depăşită doar n ultima parte a vieţii sale, datorită contactului cu mediul de la curtea lui Petru cel Mare.
    Dar cercetările din ultimul timp, n spacial ale lui Virgil Cndea asupra ,,Divanului” au pus n lumină două licruri foarte importante: extraordinara cunoaştere a limbii romne de către Cantemir, să luăm n evidenţă faptul că el pleacă la Constantinopol n 1688, la vrsta de 15 ani, cnd procesul de formare al bagajului lingvistic şi simţul limbii romne sunt bine cristalizate; şi a doua că adnca lui iniţiere n operele predecisorilor săi ca a lui Miron Costin.
    D.Cantemir nu a fost un copac fără rădăcini mari şi n-a fost nevoie de a-şi ntinde coroana sub un soare străin ca să rodească, ci a fost sinteza totală, genială a culturii noastre vechi, el cunoştea ntregul program de preocupări al cărturarilor naintaşi. Cantemir avea n anii decisivi ai formaţiei sale mari tradiţii şi modele naţionale, pe care a anbiţionat să le egaleze şi să   le depăşească, el s-a născut, caşi Eminescu,
ntr-o epocă de avnt al culturii naţionale, a găsit n jurul său cărţi nsemnate, o limbă literară cristalizată. Doar lui i-a fost dat să sintetizeze şi să depăşească toate acestea, proiectat n ntreaga dezvoltare a culturii romneşti de pnă la dnsul, ne apare a fi ca un fluviu uriaş ce absoarbe toate rurile şi le contopeşte n cea mai vastă şi mai celebră, cea mai amplă creaţie romnească a epocilor.
    Cantemir este personalitatea de excepţională complexitate, n stare să refacă n dezvoltarea sa individuală drumul de secole şi tipologia intelectuală a unei culturi ntregi, ducndu-le pe culmi.
El este, n acelaşi timp, teoretician al monarhiei autoritare ca Neagoe Basarab, panegerist fără rezerve al unui domn – tatăl său, Constantin Cantemir, denunţător vehement al boierilor hrăpăreţi purtnd nostalgia unei Moldove de basm, erudit cu uluitoare lectură de spirit modern şi universal, aventurier, poliglot şi vestit. Dar uneori chiar şi rău de gură, neocolind vorba slobodă. Opera sa ar nsemna bilanţul a şapte secole de urcuş aneviois, dar nentrerupt, al geniului creator romnesc, de la pata albă pe harta spirituală a continentilui.meritul său nu este doar pentru al sintetiza culminnd, ci şi de a făuri un prag nou al culturii noastre ntregi, de la care ea săşi ia avnt n viitor. Simbol al vechiului cărturar romn – cum l numea G.Călinescu – Cantemir se profitează ca un precursor, un deschizător de drumuri.



3) Dimitrie Cantemir sau ,,Destinul universal   al culturii romneşti...”

         Cantemir este – cum a observat prof. Dr. Doc. I.G.Chiţimia ,,cel mai universal spirit romnesc”. Faţă de Hasdeu sau de Călinescu, cu care adesea a ncercat a fi comparat, cantemir mai este şi filozof n accepţia cea mai strictă a termenului, compozitor, şi muzicolog, om de ştiinţă. S-a demonstrat de mai multe ori că ,,Istoria ieroglifică” n care face din personajele istoriei romneşti eroii unui roman animalier, este opera unui adnc cunoscător al naturii patrie sale, a unui zoolog la curent cu tratatele de specialitate ale vremii.
    Ct priveşte locul ce-l deţine ,,Descrierea moldovei” n istoria ştiinţei romneşti este cunoscut; muzicianul şi compozitorul strneşte n ultimul timp o admiraţie tot mai vie, pe o msură ce este cercetat de specialişti. Pentru toată această multiplicare de preocupări, pe care nu a mai realizat-o nimeni pnă astăzi, voievodul romn ar putea fi numit ,,ntia universitate romnească”. Şi poate că cea mai mare universitate a ţării noastre ar trebui ca să-i poarte numele lui.
     Dar n orice caz, Cantemir nu este un epigon al Renaşteri, ci un contemporan şi spiritual al lui Giambattista Vico, filozoful istoriei. Tipologic, Cantemir este considerat ca – omul secolului XVIII-lea european, al acelui secol de o nouă renaştere; filozofic ar fi un raţionalist, ironic, om plin de ncredere n destinul profund asupra omenirii ca stăpn al naturiişi al soartei sale.
Dar n 1723, cnd moare Dimitrie Cantemir, ,,oamenoo secolului al XVIII-lea nu sunt dect la nceputul drumului.
    Nu ntmplător, cnd ne-am zmuls din mărăcinişul unei epoci de tragice mpiedicări, cnd am demarcat spre a arde etapele şi a ne repune la unison cu cultura europeană, Cantemir a devenit un simbol, o stea polară, nsăşi unitatea de măsură şi chezăşia a ceea ce putem fi şi da pe această lume. Astăzi, această stea ne apare mai aproape ca oricnd, amintindu-ne destinul universal al culturii romneşti.


4)Dimitrie Cantemir – Geniu romnesc şi universal.        
                                   Patriotismul său...

         Dimitrie Cantemir, pe care nu demult un nvăţat german, Werner Bahner, l numea ,,Leibniz al romnilor”, face parte din constelaţia spiritelor investite cu rarul privilegiu de a fi ,,actuale” n vremea lor şi de a-şi păstra această actualitate pentru generaţiile următoare, crescnd prin secole, n loc să se piardă printre depărtările timpului.
    Abia ieşit din adolescenţă, fiul de domn moldovean şi ucenicul lui Ieremia Cacavela, acel decan al şcolilor germane şi italiene, aducea din Moldova sa natală pe malul Bosforului cunoaşterea celor trei limbi universale de cultură ale evului mediu – greaca, latina şi slavona, precum şi o apreciabilă nvăţătură dobndită n cuprinsul tradiţiei culturale autohtone, veche de patru secole.    
    Contemporanii l-au privit şi numit ca un adevărat ,,fenomen extra”. Pentru cercurile intelectuale şi politice din capitala celui mai ntins imperiu al epocilor, tnărul Cantemir devine repede un familiar. Studentul strălucit al ,,Marilor şcoli”, creată şi patronată de patriarhia din Constantinopol după modelul Universităţii din Padova, este cunoscut şi stimat chiar şi de dascălii săi. n consecinţă, ceea ce se perfecţiona la Academia grecească n latină şi elină, deprinznd totodată filozofia şi ştiinţele moderne cte şi cum se predau acolo, dintre care geografia şi cartografia, i vor fi de un folos nemăsurat mai trziu, mai ncepe să frecventeze concomitent, cu aceeaşi asiduitate pe nvăţaţii otomani. De la ei dobndeşte cheile pătrunderii n feerica lume a Orientului persan, arab şi turcesc, precum şi o ştiinţă a muzicii orientale care-l va transforma pe fiul lui Constantin Vodă ntr-un clasic al muzicii turceşti.
  
1 După toate acestea, Cantemir cunoştea deja mulţime de limbi, ca greaca veche şi greaca nouă, latină, slavonă, turcă, arabă, persană, franceza, italiana, engleza,  germana şi puţin mai bine bizantina.
     Cu o pregătire att de complexă, unică n epocă şi cu un geniu de structură davinciană, capabil să se realizeze major n muzică, desen, literatură, filozofie, istoriografie, politica teoretică şi practică, geografie şi etnografie, posednd totodată aptitudini remarcabile pentru ştiinţele naturii şi cunoştinţe apreciabile n domeniul botanicii, zoologiei şi chiar medicinii, Cantemir se profilează, firesc, pe fundalul civilizaţiei ntregului Răsărit european de tradiţie bizantină, drept cea mai complexă şi mai remarcabilă personalitate culturală a epocii.    
    Nimeni n acea perioadă, dar şi pnă astăzi, nu mai poate nfăţişa pentru pantheonul gloriilor universale un exemplar similar. Un singur om n veacul său va ncerca de al ajunge, măcar, dar l va urma şi-l va repeta n unele domenii: Lomonosov, care se naşte la Arhanghelski, n anul 1711.
Iată de ce gloria lui Cantemir a fost puţin promptă. Ea se nfiripează din patrie, unde debutează la 25 de ani cu ,,Divanul” prima creaţie filozofică originală scrisă de un romn n limba romnă şi prima carte nebisericească şi nejuridică tipărită n romneşte. Versiunea grecească ce nsoţea textul romnesc, pe care o datorăm lui Ieremia Cacavela, a permis difuzarea cărţii att n aria culturală de limbă greacă, ct şi n orientul arab, unde pătrunde din anul 1705, cnd atanasie Dabbas o traduce şi o pune n circulaţie fără numele autorului. Versiunea arabă a circulat n manuscris şi s-au păstrat 11 din acestea, aflate azi prin mari biblioteci europene şi ale Orientului Apropiat.cel ce a identificat pe autorul acestora este Virgil Cndea.
    Gloria Cantemiriană se mplineşte la Constantinopol, unde prinţul moldovean devine un vestit interpret al muzicii turceşti, un compozitor clasic şi un vestit muzicolog nelipsit din dicţionarele şi tratatele de specialitate ale veacului al XVIII-lea şi mai trziu. n sfrşit această glorie culminează prin consacrarea internaţională, conferită de Academia din Berlin n 1714.
n mod semnificativ titlul de academician se conferă nu unui ilustru cărturar n exil, ci domnului Moldovei. Fruntea lui Dimitrie Cantemir primeşte cea dinti n Europa, cununa de lauri a ,,despotului luminat” la care vor rvni mai apoi şi Frederic al II-lea, Ecaterina a II-a, chiar şi Constantin Mavrocordat.
    Dar moartea lui, doar la 50 de ani, n plină putere de creaţie şi n clipa n care trebuia să-şi dea măsura cea mai supremă a geniului şi a ştiinţei sale, a mpiedicat pe Cantemir să-şi desăvrşească şi tipărească cele trei opere monumentale de ştiinţă, artă literară n acelaşi timp: ,,Descrierea Moldovei”, ,,Istoria creşterii şi scăderii curţii otomane” şi ,,Hronicon a toată Ţara Romnească”.
Aceste cărţi, traduse din engleză n franceză şi tipărită n 1743, iar apoi n germană (1745), n vreme ce alte două – n rusă şi italiană, rămneau inedite, vor da  lui Cantemir aura de istoric informat şi obiectiv faţă de o realitate totodată legate de amintiri plăcute pentru poporul său. Timp de un secol,
pnă la Mamen, savantul romn ca fi considerat autoritatea supremă m materie de istorie otomană. Rea pentru prima oară cnd unui cărturar romn i se recunoştea ntietatea absolută ntr-o disciplină ştiinţifică.
    Din raţiuni specifice, cultul lui Cantemir se aprinde nti n familia Hasdeu, acest model explicnd ntr-o anumită măsură structura şi dimensiunile personalităţii lui B.P.Hasdeu.
    El mai are nsă şi altă urmare, de importanşă capitală: Alexandru Hasdeu este cel ce pune, n anul 1869, Academia Romnă pe urmele operei manuscrise – n mare parte ncă necunoscută a lui Dimitrie Cantemir.
    Dacă existenţa omului a fost aparent un şir de eşecuri, geniul a ştiut, cu măiestria propriului său, att de ncerat, să facă din fiecare stavilă a sorţii o treaptă n urcuşul ce-l va duce pe culmile celei mai mari şi mai ndelungi glorii romneşti. Obligat să trăiască majoritatea anilor vieţi departe de patrie, Cantemir schimbă destinul desţărării n prilej de a-şi ascuţi şi adnci nemăsurat, prin dorul de pămntul natal, privirea cu care va cuprinde trecutul, prezentul şi viitorul acestei ţări, cum nici un alt romn nu o va mai face.
    Obligat să-şi părăsească  pentru totdeauna ţara, după unele probleme grave, Dimitrie Cantemir, cu 135 de ani naintea paşoptiştilor, ca un Bălcescu al nceputului de veac iluminist, schimbă sabia cu condeiul, continund lupta de eliberare a patriei şi pregătind timpurile ce vin. Personalitatea cu adevărate anticipaţii risorgimentale, Cantemir, ntr-o Europă cosmopolită, ajunge să ntrupeze, sub mistuirea dorului de ţară şi străfulgerat de viziunea viitorului ei, patriotismul naţional. Patosul patriotic al Descrierii Moldovei este unic n epocă. Şi nu este deloc o ntmplare că astăzi, acest ctitor perpetuu al conştiinţei de sine a neamului său vine să se descopere mai bogat şi mai adnc dect n orice alt moment al istoriei noastre.

*  *  *
        
          ntr-o conferinţă despre Cantemir tipărită nu de mult n volumul Isvoade, Lucian Blaga scria: ,,...O domnie a casei  Cantemir ar fi grăbit cel puţin o sută  de ani renaşterea politică şi culturală a poporului romn...”. cu intuiţia sa, Blaga a format un adevăr mai cuprinzător, pe care l descoperim abia n ultima vreme. Dacă ar fi izbutit planul său de eliminare a Moldovei cu ajutorul Rusiei, mai ales el şi urmaşii săi ar fi reuşit, după aceea, să
obţină respectarea Tratatului de la Luţk de către puternicul imperiu al ţarilor, Cantemir ar fi jucat pentru romni rolul lui Petru cel Mare: de ctitor al istoriei lor moderne. Dobort nsă de conjunctura politică, i-a rămas să-l joace doar pe al lui Leibniz şi Lomonosov. Toată opera, gndirea şi izbutirea politică legate de numele lui Dimitrie Cantemir rămn dovadă faptului că, pragulgata de a lua startul spre modernizare odată cu germanii şi ruşii.
    Dramaticul şi strălucitul destin al cărturarului şi omului politic romn Dimitrie Cantemir, cel ce se rnduieşte n perspectiva timpului printre marii europeni ca un geniu ce cu un secol mai nainte de Goethe a mbiat, n creaţia sa, feeria Orientului afro-asiaticşi raţiunea, ironia şi umanismul european, ca un patriot n cel mai modern nţeles al noţiunii, ntr-un film care ţinteşte a fi mai mult dect o creaţie artistică n marginea datelor istoriei. O monografie cinematografică despre Dimitrie Cantemir reuşeşte să o lanseze Mihnea Gheorghiu.


5) Un rezumat al vieţii lui Dimitrie Cantemir...

         Dimitrie Cantemir (1673 – 1723) a fost primul cărturar de formaţiune enciclopedică din cultura romnească, dar şi o personalitate marcantă a culturii şi ştiinţei europone.
    S-a distins ca istoric, geograf, cartograf, filozof, şi-a adus contribuţia n muzică şi s-a preocupat de fizică şi matematică, scriindu-şi lucrările n romnă, latină, greacă şi rusă.
    Primii cincisprezece ani de viaţă i-a trăit n casa părintească se la Iaşi, fiind eduat de eruditul grec Ieremia Cacavela, lund astfel cunoştinţă de curentul elen n cultura romnească. Cu ajutorul dascălului său, şi nu numai, şi-a nsuşit bine greaca şi latina, apoi şi  slavona.
    Aflndu-se, cu unele ntreruperi, n capitata otomană timp de 22 de ani (ncepnd cu 1693), el a studiat la Academia Patriarhiei, unde i-a cunoscut pe cei mai valoroşi profesori ai vremii. La Academie se studia cultura clasică greacă, latina, filozofia, medicina, geografia, matematica, fizica, logica – ştiinţele care n acea perioadă se includeau n cadru filozofiei.
    Diplomaţii statelor occidentale – trimisul franţei Chteauneul şi reprezentantul Olandei Coullier, au ncurajat şi susţinut interesul tnărului moldovean faţă de literatura şi ştiinţa occidentală.
Primele opere ale lui Cantemir purtau un caracter filosofico-teologic. n 1698, la Iaşi, este publicată prima sa carte, scrisă n romnă şi greacă ,,Divanul”, mai urmază cteva lucrări n care s-au tratat problemele filozofice, logice şi ale ştiinţelor naturii, ca ,,Metafizica”, ..Logica”, etc.
    n 1704-1705 D.Cantemir scrie, n romnă, cea mai importantă carte literară a sa – ,,Istoria ieroglifică”. Ea prezintă ntr-un limbaj esopic, alegoric luptele pentru domnie ntre partidele boiereşti din Moldova şi Ţara Romnească, prin multiplele sale contrase, această operă aparţine literaturii de inspiraţie barocă, larg răspndită n Europa din acea de apus a medievalităţii.
    Dimitrie Cantemir părăseşte pentru totdeauna capitala otomană n 1710, pentru a deveni domnitor al  Moldovei n 1710-1711, ca apoi, după lupta de la Stănileşti, să ia calea pribegiei prin Rusia. n 1714 este ales membru al Academiei din Berlin, la solicitarea căreia, n 1716, scrie ,,Descrierea Moldovei” – lucrare ce cuprinde compartimente de geografie, viaţă politică şi culturală. Lucrarea are n anexă o hartă a Moldovei, lucrată foarte meticulos.
    n Rusia D,Cantemir scrie ,,Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” n care este expusă concepţia originii latine a romnilor, unitatea lor etnică şi continuitatea lor vieţuirea pe teritoriul fostei Dacii.  O faimă europeană i aduce lui Cantemir remarcabila sa operă ,,Istoria creşterii şi descreşterii Curţii Otomane”(1716), ea prezintă evenimentele Imperiului Otomal ntre anii 1300 – 1716.  
    Astfel, Dimitrie Cantemir s-a manifestat ca unul dintre cei mai mari savanţi umanişti europeni ai epocii de trecere de la medieval la modern...    


Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica