referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Mitropolitii Dosoftei si Varlaam

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Daca citim in cartile de Istorie Bisericeasca vom vedea ca Mitropolitul Varlaam s-a nascut la sfarsitul secolului al XVI-lea, pe la anul 1850. Locul nasterii nu se stie cu exactitate. Intre afirmatiile istoricilor sunt diferente: unii spun ca s-a nascut in Balotestii Putnei,...

Varianta Printabila 


1 Sfântul Ierarh DOSOFTEI, Mitropolitul Moldovei
 

Viaţa slăvitului şi întru tot lăudatului ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei
     Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în familia Barilă. Părinţii săi Leontie şi Misira, binecredincioşi creştini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania şi în ţinutul Liovului. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, pentru că se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica sărbătoreşte pe  sfântul martir din cetatea Tesalonicului de la începutul veacului al IV-lea.
Tânărul Dimitrie Barilă a învăţat carte de la cei mai renumiţi dascăli din Moldova şi la şcoala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Liov. Dăruit de Dumnezeu cu o inteligenţă deosebită şi-a agonisit încă din anii copilăriei şi ai tinereţii multă ştiinţă de carte. A studiat cu multă râvnă Sfintele Scripturi şi învăţăturile dumnezeieştilor Părinţi ai Bisericii şi a deprins cu mult drag meşteşugul tâlcuirii textelor sfinte în limba română, pentru că învăţase a vorbi şi a scrie în alte limbi ca să transmită tezaurul sfintei Ortodoxii: greacă, latină, slavonă bisericească, polonă şi ucraineană.
Pe lângă învăţătura adunată cu migală de la mulţi dascăli, la şcoala mănăstirii Probota a deprins şi învăţătura cea duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, smerenia şi nevoinţele ascetice. A primit îngerescul chip în această sfîntă mănăstire la anul 1649, cu numele de monah Dosoftei. Iubitor de înţelepciune şi vrednic împlinitor al nevoinţelor călugăreşti, Cuviosul Dosoftei a sporit în dragoste şi rugăciune, devenind părinte duhovnicesc şi începător al obştii de la Probota. Într-o însemnare în limba română el scrie la 14 septembrie 1649: "Ieromonah Dosoftei de la Pobrata, feciorul lui Leontar Barilovici", iar alături, în limba greacă: "Dositheos, ieromonah, fiul lui Leontar Barila şi al Misirei".
Timp de mai mulţi ani învăţatul egumen a călăuzit pe monahi la Hristos, întărindu-i în buna nevoinţă şi în cunoaşterea Sfintei Scripturi. A dezvoltat mult şcoala mănăstirii Probota şi a crescut mulţi ucenici luminaţi, aducând în obştea sa o adevărată înnoire duhovnicească.
Datorită prestigiului său de cărturar şi virtuţilor care-i luminau chipul şi faptele, ieromonahul Dosoftei este chemat de Dumnezeu la slujirea arhierească. În anul 1658 este episcop de Huşi, după un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al Moldovei. Blând şi smerit, înaltul ierarh uimea pe toţi prin înţelepciune şi bunătate: Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de felul lui. Şi era neam de mazâl. Prea învăţat, multe limbi ştia: elineşte, sloveneşte, şi altă adâncă carte şi-nvăţătură. Deplin călugăr şi cucernic, şi blând ca un miel. În ţara noastră, pe ceasta vreme nu este om ca acela”.
Iubitor şi trăitor al dreptei credinţe, purtător de grijă faţă de păstoriţii săi în vremuri „nepaşnice pentru ţară”, cu dese schimbări de domnii, sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei şi-a împlinit misiunea pastorală prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a dat Dumnezeu din belşug: traducerea şi tipărirea de carte sfântă în limba română. În liniştea chiliei sale din patria natală sau aflat în pribegie, sfântul a dăruit Bisericii şi neamului românesc lucrări de mare valoare. Primele cărţi tipărite a u fost Psaltirea în versuri şi Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). Înţelegând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri româneşti, ca să apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumină şi de har a cuvântului dumnezeiesc. Recunoscut ca autoritate teologică, a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi  inclus în Biblia de la Bucureşti, din 1688.
            În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din cauza schimbărilor de domn în ţară şi a convingerilor sale antiotomane. În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iaşi cu Teodosie, episcopul de Roman. În anul următor, Mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar Teodosie se retrage la mănăstirea Bogdana şi peste puţină vreme va cunoaşte moarte martirică.
După refacerea tipografiei de la Iaşi, Mitropolitul Dosoftei a tipărit noi cărţi de slujbă şi de învăţătură în limba română: Dumnezăiasca Liturghie (1679 şi 1683), Psaltirea de-nţăles (1680), cu text paralel în română şi slavonă, Molitvănic de-nţăles (1681). Între anii 1682-1686 a tradus după izvoare greceşti şi slavone şi a tipărit în limba română Viaţa şi petrecerea sfinţilor, în patru volume. Lucrarea a rămas neterminată datorită plecării forţate în Polonia. Această carte deosebit de necesară pentru misiunea Bisericii arată darul de mare cărturar al mitropolitului Dosoftei dar şi dragostea sa pentru sfinţi şi pentru sfinţenie. De aceea, el scrie despre sfinţi cuvioşi români pe care i-a cunoscut personal şi despre alţii pe care poporul îi venera cu multă evlavie: „Dară tocma şi din rumâni mulţi sfinţi sânt, carii am şi vădzut viaţa şi traiul lor, dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de Voroneţ, şi Rafil de Agapia, i-am sărutat şi svintele moştii. Apucat-am în dzâlele noastre părinţ nalţ la bunătăţ şi-n podvig, şi plecaţ la smerenie adâncă. Părintele Chiriac de Beserecani, gol şi ticăloşit în munte 60 de ani. Şi Chiriac de Tazlău, Epifanie de Voroneţ, Partenie de Agapia. Dară Ioan de Râşca, arhiepiscopul acel svânt şi minunat, Inochentie de Pobrata şi Istatie!”.
În 1686 regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir. Fiind nevoiţi să se retragă, polonii au luat cu ei mulţime de pietre scumpe, odoare din aur şi argint. Luat ostatec împreună cu tezaurul Mitropoliei şi cu moaştele Sf. Ioan cel Nou, Mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai vieţii sale pământeşti departe de ţară. Aici a continuat lucrarea sa cărturărească şi a păstrat mereu legătura cu ierarhii ortodocşi de la Moscova şi de la Kiev. Pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza euharistică mitropolitul moldovean a tradus din elineşte în slavo-rusă scrieri ale Sfinţilor Părinţi Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman, patriarhul Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, argumentând astfel dreapta învăţătură a Bisericii. Păstor dreptcredincios şi jertfelnic, sfântul ierarh a îndurat cu demnitate asprimile şi lipsurile, purtând de grijă comunităţii sale ortodoxe care se afla în Polonia. Sfinţenia vieţii lui strălucea nu numai asupra fiilor duhovniceşti, chiar regele Jan Sobieski venea adesea la castelul de la Stryi, unde locuia sfântul mitropolit al Moldovei, ca să participe la slujbe cu familia şi să-i dea cinstire cuvenită. În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, sfântul ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniaţie şi a rămas ortodox până la trecerea sa la veşnicie, la 13 decembrie 1693. Din mărturiile călugărilor care l-au însoţit în exil aflăm că sfântul şi-a cunoscut vremea chemării sale la veşnicie de către Domnul. Blândul ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica „Naşterea Domnului” din Jolkiew, astăzi în Ucraina.

1 Pătimind încercări şi multe necazuri în această viaţă trecătoare, sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei rămâne peste veacuri un teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viaţă sfântă şi neîntrecut învăţător al dreptei credinţe în limba poporului său. Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit cu dragoste Biserica Mântuitorului Hristos, cu smerenie şi fapte minunate, iar acum se roagă în ceruri pentru mântuirea sufletelor noastre.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!


    Despre viata Mitropolitului Varlaam.

Daca citim in cartile de Istorie Bisericeasca vom vedea ca Mitropolitul Varlaam s-a nascut la sfarsitul secolului al XVI-lea, pe la anul 1850. Locul nasterii nu se stie cu exactitate. Intre afirmatiile istoricilor sunt diferente: unii spun ca s-a nascut in Balotestii Putnei, unii in tinutul Vrancei, iar altii spun ca s-a nascut intr-un sat de langa Targu Neamt. Ideea ca Varlaam s-a nascut in Targul Neamt, afirmata de Arhim. Dionisie Udisteanu, este impartasita astazi si de marele istoric al Biserii Ortodoxe,Pr. Mircea Pacurariu. Se ştie că Varlaam şi-a început viaţa călugărească la Mănăstirea Secu. Aici era o şcoală mănăstirească, unde Vasile, aşa cum se numea înainte de călugărie a învăţat în special slavona şi greaca. În anul 1610 ajunge egumen al mănăstirii Secu. Pe când Anastasie Crimca era mitropolit, l-a pus pe Varlaam egumen la ctitoria sa, mănăstirea Dragomirna, însă Varlaam nu a stat mult ca egumen aici. În 1622 Varlaam este trimis de mitropolitul Anastasie la Kiev, la arhimandritul Pecerscăi, căruia i-a povestit o faptă minunată de la mănăstirea Dragomirna. Când s-a întors în ţară, Varlaam s-a dus la mănăstirea Secu. Aici a rămas până în 1626, când domnul Moldovei Miron Barnovschi- Movilă l-a luat la Suceava ca preot la catedrala vechei mitropolii moldovene. El a ajuns să fie şi duhovnicul domnului şi sfătuitorul de bază. La sfârşitul anului 1628, 13 decembrie, Miron Barnovschi trimite pe Varlaam împreună cu o delegaţie până în Rusia să-i ducă ţarului Mihail Feodorovici moaştele Sfântului Mucenic Iacob din Persia şi să-i procure icoane pentru ctitoriile sale. Chiar dacă le-a plătit, Varlaam nu a putut să ia icoanele, fie din cauza unor neînţelegeri dintre el şi pictor, fie din cauza unor neînţelegeri dintre patriarh şi pictor, astfel pe 29 decembrie 1629 Varlaam pleacă spre casă. Ajuns acasă, Varlaam găseşte totul schimbat: Miron Barnovschi, silit a plecat în Polonia, iar Anastasie Crimca era retras la Dragomirna. Mitropolit era Atanasie, fost episcop la Roman. Atunci Varlaam s-a retras şi el la Mănăstirea Secu, unde şi-a continuat viaţa cărturărească. Aici la Secu, Varlaam a tradus din slavoneşte în română Acatistul Maicii Domnului, Psaltirea lui David, Căutările lui Moise şi Paraclisul Maicii Domnului. La 13 iulie 1632 mitropolitul Moldovei Atanasie moare. Astfel a fost nevoie de alegerea unui nou mitropolit al Moldovei. Nu se mai ţine cont de aşa zisa tradiţie ca să se aleagă mitropolit din cele trei scaune episcopale: de la Roman, de la Huşi sau de la Rădăuţi şi se hotărăşte ca să fie ales Arhimandritul Varlaam de la Secu ca Mitropolit al Moldovei, fiind hirotonit pe 23 septembrie 1632. În anul 1633, la 28 aprilie Mitropolitul Varlaam a participat la hirotonia întru arhiereu a lui Petru Movilă în Biserica din Lwow. În anul 1639 Mitropolitul Varlaam al Moldovei a fost propus pentru scaunul patriarchal de la Constantinopol. La îndemnul mitropolitului, Vasile Lupu în 1640 întemeiază un colegiu la Iaşi. Tot la îndemnul lui Varlaam, domnitorul înfiinţează tot la Trei Ierarhi o tipografie. Vasile Lupu pentru înfiinţarea tipografiei a cerut ajutorul lui Petru Movilă. Acesta a trimis totul necesar unei tipografii prin Sofronie Pociaţchi, căruia i-a încredinţat şi conducerea colegiului. În anul 1641 Varlaam alături de Vasile Lupu şi ceilalţi episcopi din eparhia sa primesc moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, primite în dar de la Patriarhia Ecumenică. În anul 1642 Varlaam al Moldovei participă la lucrările sinodului de la Iaşi din 15 septembrie- 27 octombrie, unde s-a discutat problema mărturisirii de credinţă pusă pe seama lui Kiril Lucaris şi mărturisirea de credinţă a lui Petru Movilă. În februarie 1645, Mitropolitul participă la căsătoria dintre domniţa Maria, fiica lui Vasile Lupu şi prinţul lituan Ianusz Radziwill. Tot în acelaşi an, la 23 martie Mitropolitul Moldovei alături de Grigorie al Larissei, delegatul patriarhiei ecumenice, Lavrentie al Casandrei şi Atanasie al Romanului hirotonesc în treapta de arhiereu pe egumenul mănăstirii Galata, Paisie, ales patriarh al Ierusalimului. La 7 aprilie 1653, Varlaam se retrage la Mănăstirea Secu din cauza bolii. Data exactă a decesului mitropolitului nu se stie exact. El a murit între 18 august, când a rânduit averea sa, care a lăsat-o mănăstirii sale şi 19 decembrie 1957, când Gheorghe Ştefan a întărit pe călugării de la Secu ca să stăpânească şi să oprească cele două mori din Gârla Putnei, rămase de la Varlaam.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica