referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Nicolae Ceausescu

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Ceauşescu s-a născut în satul Scorniceşti, judeţul Olt, la 26 ianuarie 1918, într-o familie de ţărani. La vârsta de 11 ani, după absolvirea şcolii primare, Ceauşescu pleacă la Bucureşti, unde se angajează ca ucenic cizmar...

Varianta Printabila 


1
Referat
Nicolae Ceauşescu

 


Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918, Scorniceşti - d. 25 decembrie 1989, Trgovişte) a fost conducătorul Republicii Socialiste Romnia din 1965 şi pnă la căderea regimului comunist n această ţară, survenită ntre 17 - 22 decembrie 1989, cu puţin timp naintea execuţiei sale.
Ceauşescu s-a născut n satul Scorniceşti, judeţul Olt, la 26 ianuarie 1918, ntr-o familie de ţărani. La vrsta de 11 ani, după absolvirea şcolii primare, Ceauşescu pleacă la Bucureşti, unde se angajează ca ucenic cizmar.
n 1932 devine membru al Partidului Comunist Romn, formaţiune politică aflată n ilegalitate la acea vreme. n 1933 este arestat pentru prima oară, pentru agitaţie comunistă n timpul unei greve. n 1934 urmează ncă trei arestări – pentru colectare de semnături n sprijinul eliberării unor muncitori feroviari acuzaţi de activitate comunistă şi pentru alte acţiuni similare. n urma acestor arestări, este etichetat de autorităţile vremii drept „agitator comunist periculos”, precum şi „distribuitor activ de material de propagandă comunistă şi antifascistă”. După eliberarea din detenţie, Ceauşescu dispare pentru o vreme n „subteran”, dar n 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de nchisoare şi ncarcerat la nchisoarea Doftana.
n 1939 o ntlneşte pe Elena Petrescu, cu care se căsătoreşte n 1945 – aceasta va avea o influenţă crescndă asupra carierei sale politice pe parcursul următoarelor cteva decenii şi va fi executată alături de el n 1989. Ceauşescu e arestat şi condamnat din nou n 1940, iar n 1943 este transferat la nchisoarea de la Trgu Jiu, unde mparte celula de detenţie cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, n scurt timp devenind protejatul acestuia. După cel de-al doilea război mondial, n timp ce controlul sovietic asupra Romniei devenea tot mai pronunţat, Ceauşescu este numit ca secretar al Uniunii Tineretului Comunist – U.T.C. - (1944-1945).
După acapararea puterii de către comunişti n 1947, Ceauşescu devine ministru al agriculturii, iar mai apoi ministru-adjunct al forţelor armate n regimul lui Gheorghiu-Dej. n 1952, devine membru al Comitetului Central (CC) al Partidul Muncitoresc Romn(PMR), la doar cteva luni după eliminarea "fracţiunii moscovite" (condusă de Ana Pauker) din conducerea partidului. n 1954, Ceauşescu devine membru plin al Biroului Politic al PMR, iar ulterior ajunge să ocupe poziţia numărul doi n ierarhia PMR.
La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, n martie 1965, Ceauşescu preia funcţia de secretar general al Partidului Muncitoresc Romn (acesta era numele Partidului Comunist Romn la acea vreme, după asimilarea forţată, n 1948, a unei aripi a Partidului Social-Democrat). Una dintre primele acţiuni ale lui Ceauşescu, odată ajuns la putere, a fost redenumirea Partidului Muncitoresc Romn n Partidul Comunist Romn. n acelaşi timp, el afirmă că Romnia a devenit o ţară socialistă şi decide schimbarea numelui oficial al ţării din Republica Populară n Republica Socialistă Romnia.

                                              
                                               Ceauşescu ales preşedinte n 1974

n 1967, Ceauşescu devine preşedintele Consiliului de Stat, consolidndu-şi astfel poziţia. La nceputul carierei sale ca şef al statului, Ceauşescu s-a bucurat de o oarecare popularitate, adoptnd un curs politic (aparent) independent faţă de Uniunea Sovietică. n anii ’60, Ceauşescu pune capăt participării active a Romniei n Pactul de la Varşovia, deşi formal ţara va continua să facă parte din această organizaţie pnă la dizolvarea acesteia. Prin refuzul său de a permite armatei romne să ia parte la invazia Cehoslovaciei alături de trupe ale ţărilor membre ale Tratatului de la Varşovia şi o atitudine de condamnare publică activă a acestui act, Ceauşescu reuşeşte pentru o vreme să atragă att simpatia compatrioţilor săi, ct şi pe cea a lumii occidentale.
n 1974, Ceauşescu şi asumă titlul de Preşedinte al Republicii Socialiste Romnia. Pe plan extern, Ceauşescu urmează un curs aparent independent faţă de cel al Moscovei şi al majorităţii ţărilor blocului comunist. n CAER, la indicatia lui, delegaţiile romne se opun la toate propunerile venite din partea URSS. De exemplu, Romnia este una dintre cele doar două ţări comuniste care a participat la Jocurile Olimpice organizate la Los Angeles, n Statele Unite ale Americii n 1984. De asemenea, Romnia este singura ţară din blocul răsăritean, cu exceptia URSS, care la acea vreme, ntreţinea relaţii diplomatice cu Comunitatea Europeană, cu Israelul si cu R.F.Germania. Un tratat incluznd Romnia pe lista ţărilor favorizate de Comunitatea Europeană este semnat n 1974, iar n 1980 este semnat un acord viznd schimburile de produse industriale ntre Romnia şi Comunitatea Europeană. Acest fapt a determinat vizitarea oficială a Romniei de către doi preşedinţi ai Statelor Unite ale Americii (Nixon si Ford). n ciuda cursului independent n relaţiile politice internaţionale, introdus incă de Gheorghiu Dej, Ceauşescu se opune cu ncăpăţnare introducerii oricăror reforme liberale pe plan intern. n anii ’80, după venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea Uniunii Sovietice, opoziţia lui Ceauşescu faţă de linia sovietică este dictată n principal de rezistenţa lui faţă de destalinizare. Securitatea continuă să şi menţină controlul draconic asupra mediilor de informare şi nnăbuşă n faşă orice tentativă de liberă exprimare şi opoziţie internă.

                                   
            Casa Poporului, acum Palatul Parlamentului, construită n timpul lui Ceauşescu

Cu prilejul vizitelor efectuate n 1971 n China şi Coreea de Nord, Ceauşescu e fascinat de ideea transformării naţionale totale, aşa cum era ea prefigurată n programul Partidului Muncitoresc Corean şi deja pusă n aplicare sub egida Revoluţiei Culturale din China. La scurtă vreme după ntoarcerea sa n ţară, Ceauşescu ncepe transformarea sistemului autohton după modelul nord-corean, influenţat fiind de filozofia preşedintelui Kim Il Sung (Juche). Cărţi nord-coreene pe această temă sunt traduse n Romnă şi distribuite pe scară largă n ţară.
ncepnd cu 1972, Ceauşescu trece la punerea n aplicare a unui proiect de "sistematizare" a localităţilor urbane şi rurale. Prezentat de către maşina de propagandă ca fiind un pas major pe calea "construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate", programul debutează la sate prin demolări n masă ale gospodăriilor ţărăneşti şi strămutarea familiilor afectate n apartamente de bloc. Apogeul acestui program a fost nsă reprezentat de demolarea a numeroase monumente istorice, inclusiv biserici şi remodelarea Bucureştiului n stil ceauşist (peste o cincime din centrul capitalei a fost afectată). Casa Poporului (actualmente sediul Parlamentului) se numără printre cele mai mari construcţii din lume, ocupnd in aceasta privinta locul doi, după Pentagon. Proteste venite din partea unor organizaţii neguvernamentale internaţionale au jucat un rol important n stăvilirea acestor planuri megalomane şi probabil n salvarea a ceea ce a mai rămas din monumentele istorice aflate pe lista neagră a dictatorului.
Politica socială a regimului Ceauşescu a avut şi ea o contribuţie majoră la agravarea situaţiei interne. ntreţinerea forţată a sporului "natural" al populaţiei a reprezentat timp de decenii una din priorităţile regimului. Un element important al acestei politici este reprezentat de introducerea, n 1966, a unui decret care interzicea avorturile. Acest decret cu putere de lege permitea avorturile doar n cazul femeilor care au depăşit vrsta de 42 de ani sau care au dat deja naştere la cel puţin cinci copii. n teorie, mamele a 5 sau mai mulţi copii ar fi avut dreptul la privilegii substanţiale. Mamele "eroine" a 10 sau mai mulţi copii aveau dreptul la o maşină ARO gratuită, transport gratuit cu trenul, precum şi o vacanţă gratuită pe an ntr-o staţiune balneară. n timp ce sporul populaţiei este ntreţinut artificial, sărăcia şi slaba (mai precis inexistenta) educaţie sexuală duce la abandonarea a mii de copii nedoriţi n orfelinatele de stat, care se aflau ntr-o stare jalnică la acea vreme (şi probabil multă vreme după aceea), avnd drept consecinţă o rată naltă a mortalităţii infantile. Un alt element dezastruos este reprezentat de refuzul lui Ceauşescu de a lua la cunoştinţă faptul că epidemia de HIV/SIDA  lua proporţii n Romnia. n Romnia anilor '80 nu se practica testarea HIV a donatorilor de snge. Acest fapt, la care se adaugă folosirea de ace de transfuzie "resterilizate" n orfelinate şi nu numai, propulsează Romnia pe locul doi n topul infecţiilor pediatrice cu HIV n Europa sfrşitului de secol XX.

1 n 1987, o grevă a muncitorilor din Braşov este năbuşită violent de către regimul Ceauşescu. De-a lungul anului 1989, Ceauşescu devine tot mai izolat n lagărul comunist. n august 1989, el propune o ntlnire la vrf pentru a discuta problemele comunismului est-european şi a "apărării socialismului" n aceste ţări. Această propunere este nsă respinsă att de către statele Pactului de la Varşovia, ct şi de către China.
n 1989, Ceauşescu pare a ignora total situaţia dezastruoasă n care se afla ţara. n timp ce populaţia trece prin momente extrem de dificile, petrecnd nenumărate ore pe zi stnd la cozi interminabile n faţa magazinelor alimentare care nu aveau mai nimic de oferit, televiziunea naţională arată adesea imagini ale dictatorului vizitnd magazine special "preparate" pentru camera de luat vederi, cu rafturile pline de bunuri alimentare. Nu de puţine ori, Ceauşescu face referinţă n interminabilele sale cuvntări la "naltul nivel de trai" atins sub conducerea sa, fără precedent n istoria Romnei. Din păcate, aceste afirmaţii fără acoperire erau n crasă contradicţie cu experienţa cotidiană a romnului de rnd.
Evenimentele sngeroase de la Timişoara şi Bucureşti din decembrie 1989 au culminat cu căderea lui Ceauşescu şi a regimului comunist.

 

Spre exasperarea majorităţii covrşitoare a romnilor, Ceauşescu este confirmat n fruntea PCR pentru un nou termen de cinci ani, la Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie 1989.
O tentativă a regimului de a-l evacua pe pastorul reformat maghiar Lszl Tőks din locuinţa parohială pe care o ocupa de drept la Timişoara, pe motiv că acesta ar ndemna la ură etnică, ntmpină rezistenţă din partea enoriaşilor, care nconjoară casa parohială ntr-o demonstraţie de sprijin. Acestora li se alătură şi romni, iar demonstraţia capătă n scurtă vreme un caracter mai larg, de protest mpotriva regimului comunist. Trupe ale armatei, miliţiei şi Securităţii apar la faţa locului la 17 decembrie 1989 şi deschid focul asupra manifestanţilor.
La 18 decembrie 1989, Ceauşescu pleacă ntr-o vizită oficială n Iran, lăsndu-i soţiei sale, Elena, şi altor colaboratori apropiaţi, misiunea de a nnăbuşi revolta de la Timişoara. Revolta continuă să ia amploare. După revenirea sa n ţară, la 20 decembrie 1989, Ceauşescu ţine o cuvntare televizată dintr-un studio de televiziune amenajat n incinta clădirii CC al PCR, n care califică evenimentele de la Timişoara drept o ncercare din afară de imixtiune n afacerile interne şi de subminare a suveranităţii Romniei. Pna la cuvntarea lui Ceauşescu, mediile oficiale de informare evită cu stricteţe orice referinţă la evenimentele care se derulau n Timişoara, singurele surse de informare fiind posturile de radio din afara graniţelor ţării, precum Radio Europa Liberă şi Vocea Americii. O "adunare populară" n sprijinul regimului este organizată pentru ziua următoare, 21 decembrie, n faţa sediului CC al PCR, ntr-un loc care, n urma evenimentelor acelei zile, poartă azi numele de Piaţa Revoluţiei. Demonstraţia degenerează n miscare de răsturnare a regimului. Soţii Ceauşescu, surprinşi de această turnură a lucrurilor, se dovedesc incapabili de a păstra controlul asupra maselor. Populaţia capitalei se adună n Piaţa Revoluţiei, unde se confruntă cu unităţi ale miliţiei şi armatei. Din păcate, raportul de forţe nclină n favoarea forţelor de represiune, bine reprezentate numeric şi bine narmate, care pnă la miezul nopţii reuşesc să degajeze piaţa şi să aresteze sute de protestatari.
Cu toată ntreruperea transmisiunii televizate a demonstraţiei din 21 decembrie, reacţia ineptă şi neajutorată a lui Ceauşescu nu scapă neobservată de telespectatorii din ntreaga ţară. Pnă n dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, protestele se răspndiseră deja n toate marile oraşe ale Romniei. Moartea n condiţii suspecte a ministrului apărării, generalul Vasile Milea, este anunţată n 22 decembrie de către posturile naţionale de radio şi televiziune. Imediat după acest anunţ, o şedinţă extraordinară a comitetului politic executiv al PCR are loc, sub conducerea lui Ceauşescu, care cu acest prilej anunţă că preia comanda armatei. Ceauşescu mai face o ncercare disperată de a se adresa mulţimii adunate n faţa sediului CC, dar fără succes. Protestatarii forţează uşile şi pătrund n sediul CC, iar cuplului Ceauşescu nu i rămne dect opţiunea de a fugi cu un elicopter care i aştepta pe acoperişul clădirii CC.
La 22 decembrie 1989, soţii Ceauşescu părăsesc capitala la bordul unui elicopter, mpreună cu Emil Bobu şi Manea Mănescu. Fac o scurtă escală la Snagov, după care şi continuă drumul spre Trgovişte, unde abandonează elicopterul.
                                  

Cei doi fac autostopul şi sunt luaţi in maşină. n final, fiind aflaţi n custodia miliţiei, cei doi sunt predaţi autorităţilor militare. La 25 decembrie 1989, soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt judecati, după un proces sumar de un tribunal militar ad-hoc, condamnaţi la moarte şi executaţi, la cteva minute după pronunţarea sentinţei. Tribunalul respectiv şi-a asigurat un loc special n istorie prin faptul că avocatul nsărcinat cu apărarea lui Ceauşescu a facut front comun cu procurorul, n loc să şi apere "clientul".




Bibliografie





1.    Edward Behr, Kiss the Hand you Cannot Bite ("Sărută mna pe care nu o poţi muşca")
2.    Dumitru Burlan, Dupa 14 ani - Sosia lui Ceauşescu se destăinuie, Editura Ergorom, 2003
3.    Marian Oprea, "Au trecut 15 ani - Conspiraţia Securităţii" n Lumea Magazin nr.10, 2004
4.    Viorel Patrichi, Eu am fost sosia lui Nicolae Ceauşescu, Lumea Magazin nr.12, 2001
5.    Stevens W. Sowards, Twenty-Five Lectures on Modern Balkan History (The Balkans in the Age of Nationalism) ("Douăzeci şi cinci de conferinţe despre istoria modernă a Balcanilor)
6.    John Sweeney, The Life and Evil Times of Nicolae Ceauşescu ("Viaţa şi timpurile răului ale lui Nicolae Ceauşescu")
7.    Filip Teodorescu, et al., Stenograma şedinţei de audiere din 14 decembrie 1994
8.    Dennis Deletant, Ceauşescu şi Securitatea: Constrngere şi disidenţă in Romnia anilor 1965-1989, Editura Humanitas 1998
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica