referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Albert Einstein

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Einstein a devenit un simbol al ştiinţei moderne, o figură care a răsturnat toate tiparele definiţiei americane a eroului. Einstein a fost primul superstar intelectual şi şi-a câştigat popularitatea în singurul fel pe care îl puteau accepta americanii – printr-o inteligenţă intuitivă, neacademică, aplicând descoperirile minţii sale geniale la lucruri pragmatice, precum rachetele şi bomba atomică...

Varianta Printabila 


1

Albert Einstein
(1879 – 1955)

Einstein a devenit un simbol al ştiinţei moderne, o figură care a răsturnat toate tiparele definiţiei americane a eroului. Einstein a fost primul superstar intelectual şi şi-a cştigat popularitatea n singurul fel pe care l puteau accepta americanii – printr-o inteligenţă intuitivă, neacademică, aplicnd descoperirile minţii sale geniale la lucruri pragmatice, precum rachetele şi bomba atomică.
Pe Einstein l-a ajutat enorm faptul că nu era asociat cu nici o instituţie de nvăţămnt universitar cu renume şi că statutul său nu depindea de o creditare oficială – lucruri faţă de care americanii au o atitudine duală: insistă asupra lor şi, pe de altă parte, nu au ncredere n ele. Dimpotrivă, Einstein a fost savantul care a cştigat simpatia mulţimilor, a oamenilor obişnuiţi cu toate că vorbea limba obscură, oraculară a matematicilor. Părea venit de pe altă planetă, plutind desupra aspectelor vieţii obişnuite, n modul care li se pare att de fascinant oamenilor obişnuiţi: un visător, un savant cu capul n nori.
Albert Einstein s-a născut pe 14 martie 1869 la Ulm, un oraş modest din Germania, ntr-o familie de everi. Tatăl său, Hermann Einstein, era electrician şi avea veleităţi de inventator. Mama sa, Pauline Koch, avea o fire serioasă şi nclinaţii muzicale, interpretnd foarte bine la pian sonatele lui Beethoven – de la ea va moşteni Albert Einstein pasiunea pentru muzica clasică. Fratele mamei sale, Caesar Koch, inginer de profesie, care locuia mpreună cu familia, a avut o influenţă foarte mare asupra copilului, mai ales n ceea ce priveşte ştiinţele exacte. Unchiul săi I-a revelat lui Einstein latura pasionantă a matematicii: ,,Este o ştiinţă amuzantă. Cnd alergăm după un animal şi nu putem să-l prindem, l denumim pentru moment cu x şi continuăm să-l urmărim pnă cnd l vrm n sac.”
Cnd micul Albert avea 5 ani, tatăl său I-a arătat o busolă de buzunar – un obiect care l-a fascinat realmente. Proprietatea misterioasă a acului busolei de a reveni la aceeaşi poziţie, indiferent de orientarea cadrului, l-a impresionat pe copil. Un an mai trziu, părinţii I-au luat un profesor de vioară, dar muzica l-a lăsat aproape indiferent pe copil pnă n ziua cnd a descoperit sonatele lui Mozart. Din acest moment, cntatul la vioară a devenit una dintre pasiunile viitorului savant. Copilul Albert Einstein era timid şi singuratic şi i plăcea să se joace singur n parc şi n pădure.
Elev la şcoala primară a parohiei din care făcea parte familia lui, Einstein şi ntrecea cu mult colegii de clasă la matematici, dar avea rezultate proaste la celelalte materii.
Einstein ncepuse să vorbească trziu, spre exasperarea familiei sale, şi pnă la 9 ani a avut dificultăţi de exprimare. Acest lucru, precum şi faptul că era un şcolar meditativ şi retras, l făcea să pară n ochii profesorilor săi un elev mediocru, un copil nu prea nzestrat intelectual.
La 10 ani, Einstein a intrat la gimnaziul Luitpold din Munchen. La sfrşitul secolului al XIX-lea, sistemul de nvăţămnt din gimnazii era foarte rigid, elevii primind o educaţie care aducea cu disciplina militară. Mai trziu, Einstein avea să mărturisească faptul că, n şcoala generală, profesorii săi I păreau a fi nişte şerpi, iar mai trziu cei din gimnaziu se purtau precum nişte locotenenţi.
Colegiul a fost o experienţă dureroasă pentru Einstein. Era dezgustat de felul cum se predau n şcoală strategiile militare. Profesorii lui Einstein erau nemulţumiţi de el şi i spuneau că nu o să se aleagă nimic de el niciodată-
La 12 ani, tnărul Einstein a primit o cărticică despre geometria euclidiană. Mai trziu, mărturiseşte: ,,O asemenea claritate şi siguranţă au exercitat o atracţie indescriptibilă asupra mea”.
La colegiul Luitpold, care mai trziu va purta numele lui, Einstein l-a ntlnit pe Max Talmud, student la medicină care l va ndemna să citească lucrările de vulgarizare ştiinţifică ale lui Bernstein, cartea ,,Forţă şi materie” a lui Buchner şi ,,Critica raţiunii pure” a lui Kant. ntre Talmud şi adolescentul Einstein se leagă o prietenie strnsă bazată pe interesul lor comun pentru ştiinţă şi filosofie. n anul 1890, Einstein a cunoscut o fază religioasă foarte intensă, care a durat aproape un an. n următorii cinci ani, Einstein a aprofundat studiul matematicilor superioare, n special calculul diferenţial şi integral.
Dar această perioadă a luat sfrşit, pentru că mica ntreprindere de dezvoltare a invenţiilor electrice pe care o deschisese tatăl său cunoştea eşec după eşec. Părinţii l-au sfătuit să lase deoparte ,,prostiile filosofice” şi să se ntoarcă la ,,viaţa reală” pentru a-şi cştiga existenţa. Dar tnărul nu se vedea practicnd meseria tatălui său şi nici acceptnd o carieră de funcţionar ntr-un birou. Singura sa dorinţă era de a descoperi cteva dintre misterioasele legi ele lumii fizice.
Einstein a ncercat să intre la ETH, Institutul Federal de Tehnologie Elveţiană, dar a picat examenul de admitere; pe tot parcursul studiilor sale fusese un elev supradotat la matematici, dar lipsit de orice nclinaţie spre disciplinele biologiei şi ale ştiinţelor umane. Totuşi directorul Politehnicii, frapat de cunoştinţele de fizică şi matematică ale lui Eistein, l-a ndemnat să obţină diploma de absolvire a studiilor dintr-o şcoală elveţiană: şcoala cantonală din orăşelul Aarau.
n 1896, Einstein obţine un certificat care atesta faptul că nu este cetăţean german. Va rămne apatrid n următorii cinci ani. După ce a obţinut diploma la şcoala din Aarau, Einstein a reuşit să intre, fără examen, la ETH. Pe 29 septembrie s-a mutat la Zurich. Printre colegii săi de studenţie se aflau marcel Grossmann, cu care Einstein va lega o prietenie durabilă, şi Mileva Maric, o studentă de origine srbă care va deveni prima soţie a lui Einstein.
n 1899, Eisntein cere n mod oficial cetăţenia eleveţiană. Un an mai trziu, obţine diploma ETH şi ncearcă să obţină un post de asistent acolo, dar fără nici un rezultat. Este anul n care trimite primul său articol la presigioasa revistă ştiinţifică Annalen der Phyisk.
ncercnd n zadar să obţină un post conform specialităţii sale, Eintein trebuia să se mulţumească cu un post obscur de agent ntr-un birou de brevetare a invenţiilor din Berna, sarcina sa fiind să facă o primă examinare a invenţiilor care se prezentau biroului.
Stabilit la Berna, Einstein se căsătoreşte cu Mileva Maric, prietena sa din studenţie, n ciuda mpotrivirii familiei sale. Cu cţiva ani mai mare dect Einstein, Mileva era o femeie cu ideii foarte progresiste, precum majoritatea studenţilor srbi. Mileva şi Albert au avut doi fii, dintre celui mare I s-a dar numele tatălui său.
n 1905 Einstein acea 26 de ani. La această vrstă şi-a publicat prima dată rezultatul cercetărilor sale de pnă atunci. A fost un eveniment care li s-a părut fizicienilor universitari de nenţeles: un obscur funcţionar la un birou de brevete, la numai 26 de ani, făcea dovada unei minţi geniale. I s-a propus să predea la Universitatea din Zurich n 1909 ca profesor ,,extraordinare”.
La nceputul secolului XX, ştiinţa fizicii traversa o criză profundă. Cele două teorii care premiteau explicarea fenomenelor fizice păreau incompatibile. Mecanica, ştiinţa mişcării, are drept fundament principiul relativităţii, enunţat de Galileo Galilei: nimic nu este absolut imobil, totul depinde de punctul de referinţă. Dar teoria electromagnetismului elaborată de Maxwell n anii 1850, confirmată de rezultatele experimentale, descrie lumina ca pe o undă propagndu-se n eter. Dar eterun nu şi-a putut afla nici o descriere fizică, singura ceritudine fiind aceeea că este de o imobilitate absolută, ceea ce vine n contradicţie cu pricipiul relativităţii. O altă contradicţie devenise un adevărat coşmar pentru fizicieni: materia este alcătuită din atomi, deci este discontinuă. Dar un filament ncălzit emite lumină, care, după Maxwell, era un fenomen continuu. Cum ar putea ceva discontinuu să producă un fenomen continuu ? Nici unul dintre fizicienii acelei vremi nu putuse afla răspunsul acestei dileme, iar ştiinţa fizicii, la data la care Einstein şi-a publicat descoperirile, era ntr-un impas ce părea fără ieşire. Einstein a publicat n Annalen der Physik două articole care s-au dovedit a fi revoluţionare. Primul apărut n 1905, descria transformarea energiei unui corp ncălzit n energie luminoasă. Acestă trasformare nu era posibilă dect considernd lumina ca fiind formată din particule, pe care Einstein le-a numit cuante de lumină (fotoni). Lumina, afirmă Einstein, nu este nici continuă, nici discontinuă, ci amndouă n acelaşi timp. Fără să ştie ncă exact cum este posibil ca lumina să aibă n acelaşi timp două proprietăţi opuse, Einstein intuise un adevăr fundamental al fizicii, pe care cercetările ulterioare l vor confirma. Al doilea articol şi propune să rezolve problema eterului. Teoria lui Einstein nu presupunea existenţa eterului.

1 Singura dată care permite descrierea vitezei luminii este viteza sa c, constantă oricare ar fi viteza observatorului. n acest articol, Einstein a enunţat teoria relativităţii care unifică teoriile materiei şi ale luminii. Materia, ca şi lumina, se supun principiului relativităţii, iar simultaneitatea a două evenimente devine dependentă de observator. Timpul nu mai este un concept invariant, ci este relativ.
    Teoria sa se baza pe următoarele postulate:
1.    Viteza absolută a unui obiect nu poate fi măsurată; putem măsura doar viteza sa relativă faţă de un alt obiect.
2.    Valoarea vitezei luminii n vid este ntotdeauna aceeaşi, indiferent de viteza cu care se deplasează observatorul şi indiferent de sursa de lumină;
3.    Viteza maximă care poate fi atinsă n Univers este viteza luminii;
n septembrie 1905, Einstein adaugă un post-scriptum la acest articol şi demonstrază celebra formulă  , inducnd echivalenţa ntre materie şi energie.
Formula aceasta va sta la baza dezvoltării utilizării energiei nucleare n scopuri civile sau militare. Einstein ncepe să se gndească la teoria relativităţii generale pentru a explica fenomenul căderii corpurilor. Dar savantul a realizat că pentru a ajunge la un rezultat ştiinţific n această privinţă avea nevoie de cunoştinţe mai aprofundate n matematicile moderne. Einstein solicită un post de profesor universitar mai nti la Berna, apoi la Praga. n 1912, a devenit profesor la Şcoala Politehnică din Zurich, unde regăseşte un vechi camarad din studenţie, Marcel Grossmann. Cu ajutorul acestuia, care avea cunoştinţele necesare n matematici, ncepe să lucreze la elaborarea teoriei sale. O eroare l duce ntr-un impas şi pierde trei ani din această cauză. La sfrşitul anului 1915, teoria relativităţii este definită, şi odată cu ea o nouă interpretare a căderii corpurilor.
Forţa de atracţie a lui Newton este nlocuită n teoria relativităţii cu o deformare a spaţiului n jurul corpurilor. Aşa cum mingea deformează o pnză ntinsă formnd o adncitură, un corp modifică spaţiul din jurul lui. Această proprietate explică de corpurile, oricare ar fi masa lor, cad toate cu aceeaşi acceleraţie. Mai mult, Einstein enunţă faptul că timpul şi spaţiul nu pot exista n absenţa materiei. Verificarea simplă a acestei teorii: dacă un corp deformează spaţiul din jur, atunci razele unei stele situate n spatele soarelui vor fi deviate, iar imaginea nu va mai apărea acolo unde trebuie să apară.
Observaţiile efectuate de un astronom britanic, sir Arthur Eddington, n timpul unei eclipse, vor confirma matematic rezultatele teoriei lui Einstein. Foarte mediatizată la acea dată, teoria lui Einstein a devenit un simbol al păcii şi al  reconcilierii: un englez a confirmat teoria unui german ! Dar cursul pe care l-au luat evenimentele mai apoi a dezminţit această iluzie. Popularitatea pe care a cştigat-o Einstein I-a permis să-şi reia activitatea politică şi să-şi promoveze idealurile pacifiste. Einstein apăra cauza poporului evreu şi militează n favoarea contruirii unei Universităţi n Palestina. Un turneu n Statele Unite ale Americii, n 1921, i oferă fondurile necesare. Ascensiunea rapidă a lui Hitler la putere face din Germania o ţară potrivnică marelui savant. Evreu, pacifist şi deschis contactelor internaţionale, Einstein nu mai putea rămne n ţara sa natală fără a să-şi puă familia şi pe sine n pericol. Einstein devenise deja celebru şi această perioadă a fost nceputul gloriei sale şi nceputul unei cariere strălucite de om de ştiinţă. Viaţa personală, nsă, şi relaţia cu Mileva Maric deveniseră din ce n ce mai dificile.
Mileva a fost prima iubire a lui Einstein. n ianuarie 1902 s-a născut Ungaria Lieserl, fiica lui Einstein şi a Milevei. S-a aflat că Einstein a avut o fiică nelegitimă doar n urmă cu cţiva ani, cnd au fost publicate nişte scrisori private n care se amintea despre aceasta. Nu se ştie nimic despre acest copil al lui Einstein, probabil a murit la o vrstă foarte fragedă sau a fost dat spre adopţie. Mai trziu legătura dintre Milena şi Einstein a nceput să se deterioreze. Einstein s-a plns o dată că gelozia patologică a Milevei era tipică pentru o femeie de o urţenie “att de ieşită din comun”. Chinuită de remuşcări după primul său copil pe care l pierduse, Mileva s-a ndepărtat de Einstein, absorbit cu totul de munca sa şi a cărei faimă creştea tot mai mult.
Cnd Einstein a acceptat, n 1914, oferta de a conduce Institutul de Fizică Kaiser Wihelm, Mileva a acceptat să-şi urmeze soţul la Berlin, dar mpotriva voinţei sale. Atmosfera din Berlin I s-a părut insuportabilă şi n acelaşi an s-a ntors la Zurich mpreună cu cei doi fii ai săi. Cum nici Einstein nu mai ţinea la această căsnicie, cei doi au divorţat n 1919 ! Din 1917 savantul de mbolnăveşte şi această stare a durat 3 ani, timp n care a fost ngrijit cu devotament de verişoara sa Elsa Lowenthal. Elsa şi Einstein s-au ndrăgostit unul de altul şi 1919 s-au căsătorit. Au avut două fiice, Elsa şi Margot.
    Einstein a primit premiul Nobel pe 1921 pentru studiul său din 1905 asupra efectului fotoelectric. De fapt, Einstein nu a fost prezent la decernarea premiilor n decembrie 1922, fiind plecat ntr-o călătorie n Japonia. După ce realizase n 1924 ultima sa descoperire ştiinţifică importantă, a vizitat n mai multe rnduri America de Sud. Einstein dusese pnă atunci o viaţă foarte agitată şi a plătit un preţ mare n 1928, făcnd o depresie nervoasă pricinuită de surmenarea intelectuală.
Einstein, nsă, nu s-a ndepărtat total de prima sa soţie şi a avut grijă de ea. I-a dat o sumă mare din banii cştigaţi din Premiul Nobel şi a continuat să-şi viziteze fii. Cel mai mare, Hans Albert, va deveni distins profesor de hidraulică la Univesitatea din California, Berkeley. Mezinul Eduard, nzestrat pentru literatură şi muzică, va muri ntr-un spital psihiatric din Elveţia. Milva şi-a cştigat existenţa dnd lecţii particulare de fizică şi matematică.
Cea de-a doua soţie a lui Einstein, spre deosebire de Mileva, i acorda savantului mai mult spaţiu personal şi mai multă libertate de mişcare , şi nu numai n ceea ce priveşte viaţa profesională. Pe măsură ce faima lui Einstein creştea, femeile au nceput să fie atrase de el şi să roiască n jurul lui. Flirturile acestea iritau ntr-o oarecare măsură pe Elsa, dar ea nu I le reproşa soţului ei, convinsă că un asemenea geniu merită să I se tolereze micile infidelităţi. Cu toate acestea, Einstein avea un simţ moral profund. A riscat să-şi atragă furia lui Hitler cnd a semnat, mpreună cu alţi 3 savanţi germani, o petiţie prin care cerea ncetarea războiului. Şi totuşi n mod paradoxal, a contribuit la contruirea girocompasului pentru submarinele germane. n afară de nazişti, Einstein şi-a atras şi ostilitatea staliniştilor, pentru care teoria relativităţii simboliza individualismul capitalist agresiv.
Cnd Hitler a venit la conducerea Germaniei, n 1933, Einstein nu s-a mai ntors la Berlin, ci s-a alăturat oamenilor de ştiinţă de la Institute for Advanced Study of Princeton. ntrebat ct dorea să I se plătească pe an la Institute for Advanced Study Einstein, inocent din punct de vedere financiar, a sugerat un salariu de 3000$/an. Soţia sa Else, mult mai pragamatică, l-a determinat să-şi ridice pretenţiile la 16000$/an.
Einstein, nsă, ştia să obţină bani atunci cnd dorea. n 1944 a transcris de mnă articolul care l-a făcut celebru n 1905 şi a scos manuscrisul la licitaţie. După o competiţie destul de strnsă, o universitate americană a reuţit să cştige manuscrisul, pe care l-a plătit cu 6000000$ !
Va dobndi cetăţenia americană n 1940. şi continuă acolo activitatea politică şi l convinge pe preşedintele american Theodore Roosvelt să dezvolte programul bombei nucleare nainte ca Germania să reuşească să facă acest lucru. Mai trziu, Einstein va regreta foarte tare acest pas, şi din 1945 pnă la moartea sa va susţine acţiunile Comitetului de Urgenţă al Savanţilor Atomişti, al cărui scop este acela de a limita amestecul statului n cercetarea ştiinţifică.
Einstein a fost foarte respectat, dar la sfrşitul vieţii a intrat n conflict cu tnăra generaţie de fizicieni: Heisenberg, Pauli şi mai ales Bohr. De fapt Einstein a creat bazele unei teorii, teoria cuantică, pe care el nu a acceptat-o. Teoria cuantică interzice orice reprezentare reală a obiectelor fizice elementare precum electronii, protonii, etc. care nu pot fi descrişi dect n termeni de probabilitate – probabilitatea să aibă o anumită viteză, să aibă o anumită poziţie sau să urmeze o anumită traiectorie. Dar Einstein nu aderă la această ipoteză probabilistă a realităţii: “Dumnezeu nu joacă zaruri”, a spus Einstein, refuznd să creadă că rezultatul unui experiment nu este unic. Credea că mecanica cuantică este, dacă nu inexactă, cel puţin incompletă. Acest lucru face din Einstein unul dintre ultimii clasici ai ştiinţei fizicii.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica