referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Politica de colonizare a Basarabiei

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

*Termenul de Basarabia , desemna Bugeacul, zona restrînsă de la nordul gurilor Dunării, care se afla sub dominaţia otomană. Ulterior a fost extins la întreg teritoriul cuprins între Nistru şi Prut...

Varianta Printabila 


1
                              
                                                                                                     
                                      Titlu:

,,Politica de colonizare a ţarismului n Basarabia şi consecinţele ei .’’          


                                    Planul :

1.Anexarea Basarabiei la Rusia………………….......2

2.Organizarea politico-administrativă.........................2

3.Politica de colonizare...............................................5

4.Evoluţia social economică........................................7

5.Viaţa religioasă.......................................................13

6.Viaţa culturală.........................................................14

7.Politica rusificatoare a ţarismului...........................16

8.Bibliografie.............................................................18









                                 
                          Anexarea Basarabiei la Rusia
        
      n urma semnării tratatului de pace de la Bucureşti (16/28 mai 1812), Imperiul rus anexează pămnturile de la est de Prut ale Moldovei, numite ulterior (1813) Basarabia.
       *Termenul de Basarabia , desemna Bugeacul, zona restrnsă de la nordul gurilor Dunării, care se afla sub dominaţia otomană. Ulterior a fost extins la ntreg teritoriul cuprins ntre Nistru şi Prut.
      Din momentul anexării şi pe parcursul deceniilor secolului al XIX-lea ţarismul a urmărit două scopuri principale n politica sa n Basarabia.Un scop presupunea integrarea ct mai rapidă a provinciei n structurile social-politice ale imperiului , lichidarea specificului naţional local şi rusificarea populaţiei autohtone.Cel de-al doilea scop ţinea de interesele geopolitice şi strategice ale Ţarismului n Sud-Estul Europei.El presupunea cultivarea unei imagini atractive a modelului rusesc de bună guvernare n ochii poparelor balcanice. Aceste două scopuri se aflau n permanentă contradicţie. n primele două decenii după anexare s-a acordat preferinţă celui de-al doilea scop, nefiind neglijat nici primul, care va deveni dominant ncepnd cu sfrşitul anilor 20 ai secolului al XIX-lea.
      Politica ţarismului s-a manifestat n organizarea  politică-administrativă, n relaţiile social-economică şi viaţa naţional-culturală.

                                Organizarea teritorial-administrativă a Basarabiei
       
        La momentul anexării , teritoriul Basarabiei era alcătuit , sub aspect administrativ, din două părţi: teritoriul , care se aflase n componenţa Principatului Moldovei şi teritoriul aflat sub dominaţia otomană şi a tătarilor nogai din Bugeac. Cetăţile Hotin, Bender(Tighina), Akkerman(Cetatea Albă), Chilia şi Ismail cu mprejurimile şi aşezările din jur alcătuiseră raiale turceşti. La est de Prut se aflau următoarele ţinuturi ale Moldovei:Lăpuşna-Orhei, Soroca, partea de răsărit a ţinutului Iaşi (viitorul ţinut Bălţi), Codru, Gireceni, Hotărniceni. n 1812 , n spaţiul dintre Prut şi Nistru au fost create 12 ţinuturi, iar n 1818 numărul ţinuturilor a fost redus la 6:Hotin, Iaşi, Orhei, Bender, Akkerman şi Ismail.n 1830 a fost creată circumscripţia oraşului Ismail, care includea oraşele Ismail, Reni şi Chilia cu satele din mprejurimi. Această unitate administrativă a fost constituită n scopuri strategice , pentru a controla mai eficient zona Dunării. Partea care a rămas din fostul ţinut Ismail a fost inclusă n ţinutul nou format –Leova.n 1835 iarăşi au apărut schimbări:a fost restabilit ţinutul Soroca, iar din componenţa unei părţi a ţinutului Orhei a fost constituit ţinutul Chişinău. Centrul administrativ al ţinutului Leova a fost transferat n localitatea Frumoasa, care a fost numită Cahul, n memoria luptei da la Cahul din 1770. Acest nume i-a fost dat şi judeţului.
        După anexare la Rusia , a suportat anumite schimbări teritoriul din stnga Nistrului Suprafaţa era de 45.630 km cu o populaţie de 482.630 locuitori.. Ţinutul Oceacov, a fost inclus n componenţa guberniei Herson.Partea stngă a Nistrului, situată la nord de rul Iagorlc, a fost inclusă n componenţa guberniei Podolia.n aceste gubernii politica nu se deosebia cu nimic de cea a Rusiei.
        n viaţa politică n scopul  excluderii unor eventuale tensionări a situaţiei n provincia anexată, la 23 iulie 1812 a fost semnată de către amiralul P.Ciceagov , comandantul armatei Dunărene din Principatele Romne, o lege specială , numită ,,Regulamentul administrării provizorii a Basarabiei” prin care a fost introdusă o nouă autonomie administrativă. Locuitorilor le se permitea să se folosească de legislaţia locală, adică de cea a statului Ţara Moldovei.Guvernatorul civil al Basarabiei, era declarat şeful administrării locale.
       *Guvernul provizoriu al provinciei era alcătuit, conform Regulamentului , din 2 departamente. n componenţa primului departament intrau problemele de ordin legislativ, judecătoresc, poliţenesc şi cele ale nvăţamntului. n atribuţiile celui de-al doilea urmau să intre:statistica regiunii, veniturile, vămile, comerţtul, industria.
      Guvernul era subordonat direct comandantului suprem al Armatei Dunărene (Amiralul P.Ciceagov). Limba romnă şi păstra dreptul de a fi utlizată n organele administrative , juridice, n oficierea serviciului divin şi n şcoală. Aceleaşi drepturi au fost acordate şi limbii ruse. Aceasta va permite n perspectivă autorităţilor ţariste să limiteze n mod fraudulos arealul de acţiune a limbii romne n viaţa Basarabiei.
   Instrucţiunile date de Pavel Ciceagov lui Scarlat  
                              Sturdza, 1812  
,,Este necesar de a da posibilitate locuitorilor din Basarabia să resimtă avantajele unei administraţii părinteşti şi generoase şi să se atragă, n chip ingenios, atenţia popoarelor vecine asupra acestei provincii. Ultimul război a antrenat minţile şi speranţele moldovenilor, srbilor şi ale altor popoare ataşate de Rusia[…] este necesar să menţinem ataşamentul acestor popoare şi să-l  ocrotim de influenţa duşmanilor noştri. Această constatare vă va servi drept bază pentru toate acţiunile Dumneavoastră n funcţia respectivă.           
        Pentru a da senzaţia unei perpetuări a vechilor stări de lucru şi pentru a asigura o tranzaţie lentă de la un regim la altul, amiralul P. Ciceagov a numit la 23 iulie 1812, ca noul guvernator civil al Basarabiei pe un boier romn Scaralat Sturdza, refugiat de multă vreme n Rusia. (doc 1).    Documente şi materiale
       n decursul primului an de ocupaţie ţinutul a fost administrat conform vechilor obiceiuri şi legi ale Modovei. Abia la 2 februarie 1813 este instituit guvernul provizoriu al Basarabiei, alcătuit din două departamente. Boierii moldoveni deţineau majoritatea funcţiilor n guvern (n proprţie de 7:12). Celelalte fuctii le deţineau foştii funcţionari ruşi care au activat n Principatele Romne n perioada 1807-1812. La 7 iunie 1813 Scarlat Sturdza este eliberat pe motiv de boală din funcţie de guvernator al Basarabiei şi nlocuit de generalul I.Hartingh. Acesta , ignornd stipulaţiile Regulamentului  referitoare la conservarea legislaţiei şi obiceiurilor locale, accelerează procesul de transformare a Basarabiei ntr-o obişnuită gubernie rusească. Are loc substituirea funcţionarilor moldoveni cu funcţonari ruşi, legislaţia locală tot mai fregvent este ignorată.
      Boierii moldoveni alarmaţi de aceste abuzuri, prin intermediul mitropolitului G.Bănulescu-Bodoni, expediază mpăratului Alexandru I, Consiliului de miniştri şi Consiliului de stat o suită de plngeri, chiar şi numirea unui guvernator din rndul boierilor autohtoni.
      Dezacordul şi totodată protestul faţă de răsluirea Moldovei de răsărit şi faţă de politica rusificatoare şi-a gasit expresie şi strămutările masive ale populaţiei din Basarabia n dreapta Prutului.
        *Fenomenul migraţiei masive a populaţiei romneşti din Basarabia avea la bază mai multe motive. Unul dintre ele a fost teama ţăranului modovean de eventuala introducere a şerbiei n provincia ocupată. Din această cauză au fost cazuri n care sate ntregi , n frute cu preoţii lor,  ,,au fugit piste Prut”.Abandonarea Basarabiei de către miile de romni era dictată şi de maltratările şi umilirea la care erau supuşi romnii basarabeni din partea autorităţilor ţariste. Vexaţiunile cazacilor şi soldaţilor ruşi, ncartiruiţi  pe la casele băştinaşilor, comportamentul discrimatoriu al poliţiei ruseşti faţă de populaţia romnească din trgurile şi satele basarabene, a constituit o altă cauză a acestui exod.
        Amplificarea migraţiei alarma autorităţile ruseşti. Acest fenomen dăuna imaginea ţarismului n faţa popoarelor balcanice. Pentru a opri procesul a fost fortificat hotarul pe Prut . Cu toate acestea , exodul n-a fost curmat.
        Datorită izbucnirii acestor conflicte , Petersburgul a nsărcinat n 1815 pe un funcţionar al ministerului de externe cu studierea obiceiurilor şi legilor moldoveneşti. La nceputul anului 1816, pentru a calma populaţia , s-a luat măsura nlocuirii generalului Harting din funcţia de guvernator. Prin ukazul de la 1 aprilie, Alexandru I promitea aşezarea crmuirii noii provincii pe temeiul vechilor ,,ei obiceiuri şi drepturi”. Locuitorii au fost scutiţi de orice obligaţii financiare faţă de stat, pe termen de 3 ani.        
      Prin rescriptul de la 1 aprilie 1816, adresat mitropolitului Gavriil, Alexandru I intenţiona să spulbere irascibilitatea boierilor basarabeni şi să contribuie la stoparea migraţiei. Ţarul se obliga să ofere acestei regiuni o crmuire politică ,,potrivită cu nărăvurile, obiceiurile şi legiuirile ei”.    La 29 aprilie 1818 , cu ocazia vizitei lui Alexanru I la Chişinău, este promulgată legea numită  ,,Aşezămntul pentru nfiinţarea regiunii Basarabia” .Conform lui , n fruntea provinciei funcţiona un guvernator civil mpreună cu un Consiliu Suprem (naltul Sfat) care era organul administrativ , legislativ suprem şi judiciar compus din 11 membri , dintre care 5 erau numiţi, 6-aleşi pe un termen de 3 ani din rndul boierilor băştinaşi. n timpul votării aceştia aveau preponderenţă numerică.Limba romnă alături de cea rusă este recunoscută oficială n instituţiile publice din Basarabia. Acest act legislativ a avut o anumită importanţă pentru ţinutul dintre Prut şi Nistru, deoarece i conserva , pentru o anumită peroadă, o relativă autonomie.
     n scurt timp ţarismul procedează la suprimarea elementelor de autonomie locală, care contraveneau sistemului centralizat al guvernării absolutiste şi politicii de integrare a provinciei n imperiu. Tot mai fregvent sunt demişi din posturile de ispravnici boierii autohtoni, iar n locul acestora sunt numiţi ofiţeri ruşi.
       *n componenţa Consiliului Suprem au fost incluşi doi membri permanenţi din partea coroanei. n consecinţă, boierii moldoveni pierd votul preponderant n luarea deciziilor. n 1820 guvernatorul general , care exercită funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem, obţine dreptul de vot asupra deciziilor n toate problemele, cu excepţia celor judiciare. n vara anului 1825 , naltului Sfat i-au fost suprimate atribuţiile judecătoreşti , pentru ca, după ncă aproape trei ani,el să fie desfiinţat.
      La 28 februarie 1828 , prin ucazul lui Nicolaie I, este anulat Aşezămntul de la 1818 şi promulgat unul nou, care a fost elaborat fără concursul boierilor locali. Prin el autonomia Basarabiei era suprimată. n locul Consiliului Suprem a fost instituit un Consiliu provincial, membrii săi fiind numiţi de guvernator. Atribuţiile acestui organism se rezumau la elaborarea unor rapoarte informative numai referitoare la chestiunile de ordin economic. Din cei 7 membri ai consiliului provincial, doar mareşalul nobilimii era ales, ceilalţi fiind numiţi de mpărat.
      Noul Aşezămnt extindea acţiunea directă a legislaţiei ruseşti asupra Basarabiei şi limita, n mod evident, sfera de acţiune a legislaţiei locale. Tribunalele snt reorganizate după calapodul rusesc. n fucţiile de judecători tot mai fregvenţi snt numiţi ruşi.Limba oficială devine rusa, iar romna urmnd a fi utilizată doar n caz de necesitate.n conformitate cu noua lege, căpitanii, ispravnicii n judeţe sunt nlocuiţi cu funcţionari ruşi.
      Dar ultimele rămăşiţe ale prticularităţilor naţionale n viaţa social-politică a Basarabiei au fost anulate la 1874 odată cu transformarea regiunii ntr-o simplă gubernie a Imperiului ţarist.
                                         
                                                  Politica de colonizare
       O parte componentă a politicii sociale, promovată de ţarism, a constituit-o politica de colonizare a Basarabiei cu populaţie nou-venită. Prin această politică se urmăreau 2 scopuri:crearea unui suport social al ţarismului n ţinut, n persoana coloniştilor, şi diminuarea elementului autohton. După anexarea Basarabiei populaţia romnească a provinciei alcătuia o majoritate covrşitoare (86%), dar n rezultatul unei masive colonizări a ţinutului, ponderea acesteia va nregistra o continuă scădere.        
        nţelegnd că Basarabia are o poziţie favorabilă din punct de vedere strategic, guvernul ţarist a căutat să ia măsuri suplimentare pentru a crea n această regiune o situaţie mai stabilă. Cu scopul de a-şi constitui o bază socială trainică , el a iniţiat o amplă acţiune de colonizare. n primul rnd, era colonizată zona de sud a Basarabiei (Bugeacul),de unde n timpul războiului ruso-turc din 1806-1812 cteva mii de nohai au părăsit Bugeacul, retregndu-se la sud de Dunăre, n Dobrogea. n anii 1808-1809 autorităţile ţariste transferă restul populaţiei nohaice din Basarabia  n regiunea Taurida. Teritoriul rămas pustiu este trecut n posesia statului rus. n loc să mpartă acest pămnt stăpnilor reali a ţinutului-moldovenilor, deoarece ei aveau puţin pămnt, autorităţile ţariste operează transferări masive de populaţie alogenă n acest teritoriu:bulgari, găgăuzi, germani, avrei, greci, polonezi, ruşi etc.
        *Pentru a stimula afluxul de noi colonişti, administraţia rusă le garantează celor sosiţi numeroase privilegii:scutirea de impozite şi alte prestaţii pentru o perioadă de 10 ani, acordarea unor imense loturi de pămnt (ntre10 şi 60 desetine), a unor credite avantajoase pe un termen lung, scutirea de ncartiruire şi de serviciul militar pentru o perioadă de 50 ani (pentru etnicii germani pentru totdeauna), autonomie religioasă şi culturală  etc.    (doc 2).   Documente şi materiale
              Din decretul Senatului despre privilegiile                                                
            coloniştilor veniţi n Basarabia de peste Dunăre  
                                          Anul 1819
,,1.Coloniştilor de peste Dunăre sub al căror nume se subnţeleg bulgarii şi alţi de aceeaşi credinţă cu noi, veniţi de peste Dunăre, care sunt de acum aşezaţi sau urmează să fie aşezaţi n basarabia, să le se dăruiască drepturile şi avantajele conferite străinilor n guberniile Novorosia şi Basarabia sub denumirea de colonişti.
2. Pentru ca aceşti colonişti să ştie n ce constau anume drepturile şi privilegiile ce li se acordă, să le se elibereze din parte Ministerului Afacerilor Interne un act n scris.
3.Coloniştii veniţi de peste Dunăre n timpul stăpnirii turceşti şi trăitori n diferite locuri ale Basarabiei, iar acum trecuţi pe domeniul statului, să fie scutiţi pe timp de trei ani de dările şi prestaţiile de stat.
4.Coloniştii veniţi de peste Dunăre n timpul ultimului război şi după el să fie scutiţi de aceleaşi dări şi prestaţii pe un termen de 7 ani.’’
                        
                                 
         Primele colonizări a sudului Basarabiei cu populaţie bulgară şi găgăuză s-au produs n timpul războiului din 1806-1812.Ei veneau n Basarabia din cauza asupririlor ce le sufereau din partea turcilor.Veniţi n ţară , guvernul ţarist ,n 1819, le-a acordat condiţii similare cu cele a germanilor, li s-a pus la dispoziţie n Basarabia o suprafaţă de 557.608 desetine de pămnt.Cele mai multe colonii au fost nfiinţate n anii 1820-1822.Pnă n 1826-1827 găgăuzii şi bulgarii au ntemeiat n Basarabia de sud 42 de colonii, care numărau 24.404 de locuitori.Primele localităţi fondate de colonişti au fost Beschioz (1811), Cazaclia(1812), Baurci (1812), etc. Colonizarea Basarabiei cu populaţie bulgară şi găgăuză s-a amplificat n perioada războiului ruso-turc din 1828-1829 şi după terminarea acestuia.
        Colonizarea Basarabiei cu etnici germani s-a derulat n anii 1814-1815. Aceşia au venit aici din Ducatul Warszawa şi din statele germane Bazern şi Wutemberg. Către mijlocul secolului al XIX-lea numărul etnicilor germani atinsese cifra de 40.000de persoane.Coloniştii germani erau cei mai priveligiaţi.Guvernul ţarist le-a acordat suplimentar un credit n bani de la 270 pnă la 700 de ruble pe cap de familie, punndu-le la dispoziţie cte 60 de desetine de pămnt (65 ha) şi scutire de toate impozitele pe un termen de 10 ani, precum şi de serviciul militar pe acei care se stabileau n Basarabia şi pe urmaşii lor direcţi. ntre ani 1814-1842 n Basarabia de Sud au fost nfiinţate 24 de colonii nemţeşti. Cele 1846 de familii de nemţi (8860de oameni) către anii 1826-1827 posedau deja 131.480 de desetine (143.313 ha de pămnt).Coloniştii nemţi au adus cu ei multe metode şi tehnici agricole moderne, rase superioare de animale, o seriozitate şi o ordine exemplare. Aşezaţi la nceput n partea de sud a Basarabiei, cu timpul germanii se vor răspndi şi n regiunile centrale a provinciei.
        Din ducatul Warszawa şi din alte gubernii ruseşti a fost transferată n Basarabia şi populaţie evreiască care căuta să se salveze de persecuţiile din partea administraţiei ruseşti. Ţarul Nicolae I a emis un ukaz prin care se permitea evreilor stabilirea n Basarabia, asigurndu-le o scutire de orice impozite pe termen de doi ani. Coloniştii evrei se stabileau mai mult n oraşe, ncercările administraţiei ţariste de a ntemeia colonii eşund. Cu timpul , cea mai mare parte a comerţului, industriei, a capitalurilor bancare a ncăput n mna evreilor. Influenţa lor economică era puternică, mai ales n regiunile din nordul şi centrul Basarabiei, unde de altfel numărul evreilor era mai mare, n 1858 erau 20.000 evrei. Către mijlocul secolului trecut comunităţile evreieşti au construit marea sinagogă din Chişinău, precum şi o şcoală confesională şi un spital.
        După lichidarea Secei Zaporojene de pe Nipru, unii cazaci şi găsiseră refugiul n Dobrogea. După 1812 ţarismul contribue la stabilirea acestora n sudul Basarabiei, dndu-le pămnturi.
        Din Podolia , Pocuţia n Basarabia veneau, n mod spontan, rutenii (ucrainenii).Aceştia se stabileau cu traiul, mai cu seamă n judeţul Hotin. Primele colonizări cu populaţie ruteană a judeţului Hotin s-au produs după transformarea acestuia n raia turcească (1713). Cu toate acestea, recesămntul rusesc de la 1817 atestă populaţia romnească din judeţ ca fiind n majoritate absolută.        
        Cel mai mare aflux de colonişti străini veneau, nsă, din guberniile ruseşti, pe două căi:n mod organizat şi spontan. La propunerea guvernatorului Voronţov, n 1823, n Basarabia au fost strămutaţi 20.000 de tărani.Fiecărei familii le se dădea cite 30 desetine de pămnt, fiind scutiţi de impozite timp de trei ani.Ţăranii ruşi au format circa 100 de localităţi, majoritatea n ţinuturile Akkerman, Bender şi Hotin. Strămutnd ţăranii din guberniile Rusiei centrale, ţarismul nu urmărea numai scopul deznaţionalizării locuitorilor băştinaşi din Basarabia, dar şi cel al slăbirii mişcărilor  ţărăneşti n guberniile centrale ruseşti.
        *Coloniştii ruşi, sosiţi n Basarabia n mod organizat, erau aşezaţi , de regulă, pe imensele domenii obţinute de nalţi demnitari ruşi, n special, n sudul provinciei, care duceau o lipsă acută de braţe de muncă. Contele Benkendorf, spre exemplu, obţinuse 28.000 desetine de pămnt, contele Kankrin-28.000, generalul Sabaneev-10.000de desetine etc.
 O parte a ţăranilor iobagi ruşi, aduşi n Basarabia n mod organizat erau mproprietăriţi din contul domeniilor statului.Aceştia obţineau cte un lot de 30 desetine de pămnt şi o scutire de impozite pentru o perioadă de 3 ani, ct şi de serviciul militar şi ncartiruire.
        A existat , nsă, şi o imigrare stihiinică n Basarabia a ţăranilor şerbi din guberniile ruseşti.
        *Aceştia fugeau de pe domeniile boiereşti, salvndu-se de discriminările inumane la care erau supuşi, sau de serviciul militar ce dura 25 de ani. Printre transfugi existau şi dezertori din armata ţaristă. ntre anii 1834-1854 au fost prinşi şi trimişi ndărăt n guberniile ruseşti vreo 48.000 de persoane. Cu toate acestea, afluxul imigrărilor spontane n-a putut fi stopat. Autorităţile ţariste au fost nevoite, n cele din urmă, să se resemneze.
        Cu scopul deznaţionalizării ţăranilor băştinaşi din Basarabia, ţarismul rus dădea doar cte 10 desetine de pămnt pentru fiecare familie care dorea să se strămute pe alte pămnturi  din Basarabia. n total n Basarabia , n conformitate cu recesămntul din 1816, trăiau 368.320 de oameni dintre care 49.045 n-aveau pămnt.Colonizarea Basarabiei de către străini se făcea intens, n mod bine dirijat de guvernul ţarist, nct aici procentul de colonizare era mai mare dect n guberniile Taurida, Herson, Ecaterinodar.                                                                            
      Romni    Ruşi    Ucraineni    bulgari    evrei    germani
1817    86    3          3       3     3    0,0
Anii 50 ai sec.XIX    51,4    4,28    21,32    10,00    7,25    2,86
1867    51,5    6,8    21,5    5,6    9,5    3,0
1897    48,66    8,05    19,62    8,22    8,00    3,11
        Populaţia Basarabiei a crescut ntr-un ritm mult mai ridicat , n comparaţie cu celelalte teritorii ale Imperiului ţarist, ajungnd să numere n 1856 peste 990.000 locuitori.Primele locuri  n privinţa densităţii populaţiei sunt ocupate de ţinuturile Hotin şi Chişinău, urmate de Orhei şi Soroca. Această creştere s-a datorat nu att sporului natural, ct mai ales masivelor colonizări efectuate de administraţia rusească. Pentru intervalul 1837-1857, statisticile oficiale demonstrează că n medie au fost  aduşi anual n teritoriul dintre Nistru şi Prut peste 21.000 de colonişti străini. Coloniştii aşezaţi n Basarabia au adus contribuţia lor la valorificarea teritoriului, dezvoltarea economiei şi culturii regiunii, au stabilit relaţii de colaborare cu populaţia băştinaşă. Adesea n aceleaşi sate se aşezau att moldovenii , ct şi reprezentanţii altor etnii nou-venite pe aceste meleaguri. n ciuda acestui fapt nu se poate contesta preponderenţa elementului romnesc ce reprezintă majoritatea incontestabilă a populaţiei.
    
                                      Evoluţia social-economică
       
         Instalarea hotarului pe Prut la 1812 şi izolarea Basarabiei de pieţele externe au avut urmări negative pentru economia ţinutului, deoarece au fost ntrerupte relaţiile tradiţionale n interiorul Principatului şi cele cu alte teritorii romneşti, cu Austria şi Imperiul Otoman. Astfel pentru o anumită perioadă, comerţul Basarabiei a fost paralizat, aceasta răsfrngndu-se negativ asupra ntregii economii a ţinutului. Pnă la 1830, guvernul ţarist a păstrat linia vamală pe Nistru. Abia peste o anumită perioadă, la insistenţa negustorilor basarabeni, au fost restabilite relaţiile comerciale cu Principatul Moldovei şi Austria.
        Toată bogăţia Basarabiei era pusă n serviciul acoperirii nevoilor şi intereselor Imperiului Rus.   Din Basarabia , ruşii proiectau să ia herghelii de cai pentru cavaleria ruseacă, vite cornute, turme de oi, multă producţie agricolă, materiale de construcţie etc. Dacă pnă la contropire ţăranii moldoveni livrau n mod obligatoriu produse agricole, la preţuri reduse, tătarilor şi turcilor, apoi după 1792 şi 1812 acelaşi lucru l făceau pentru Rusia, care parţial la alegerea sa, le exporta unde dorea, trăgnd foloase mari.               
        După 1812 , n decurs de cteva decenii, n ţinut continua să predomine sistemul agrar , care mbina creşterea vitelor cu cultivarea plantelor. Spre mijlocul
 secolului al XIX-lea acest  raport se schimbă treptat n favoarea creşterii plantelor.                          
Se dezvoltau agricutura, pomicultura, grădinăritul.Treptat creşteau suprafeţele de pămnt arabil pentru cultivarea cerealelor, viţei-de-vie, legumelor. Recolta globală de cereale s-a majorat de la 700.000 de centnere n 1814 pnă la 4.5mln. de centnere n 1850-1853. Suprafaţa de pămnt cultivată cu viţă-de-vie a crescut la mai bine de 2,5 ori, iar fabricarea vinului de 3 ori. Pe latifundiile moşiereşti predominau suprafeţele nsămnţate cu gru, destinat pieţei, iar n gospodăriile ţărăneşti-cele cu porumb.Basarabia devenise zonă economică importantă pentru producerea grnelor, porumbului, cnepei, inului, pentru sericicultură, legumicultură, cai, oi, etc.Era răspndit pe larg pescuitul. Ocnele de sare din zona maritimă , datorată importanţei lor , au fost declarate proprietate a statului şi se dădeau n arendă persoanelor particulare.
        Izolarea Basarabiei de principatul Moldova , reducerea capacitătăţii ei de a face de sine stătător comerţ cu statele europene,  au impus populaţia băştinaşă şi coloniştii să se ocupe mai intens de meşteşugărit, manufacturi şi să procedeze la dezvoltarea industriei. Oraşele Chişinău, Bălţi, Soroca, Orhei, Bender, Dubăsari şi altele jucau un rol important nu numai n cadrul repartizării prin comerţ a mărfurilor industriale, ci şi deveniseră centre de fabricare a mărfurilor, ale manufacturii industriale.
        La nceput o dezvoltare rapidă a căpătat-o meşteşugăritul casnic. Peste 4.000 de meşteşugari fabricau mbrăcăminte, unelte de muncă. Numărul meşteşugarilor n oraşe a crescut de la 2,6 mii n 1835 pnă la 7 mii n 1858. Au fost construite nterprinderi pentru producerea manufacturii. n Basarabia se prelucra producţia primă agricolă.Au fost construite şi funcţionau fabrici de săpun, fabrici de textile, fabrici pentru confecţionarea lumnărilor, topitorii de grăsimi, abatoare, fabrici de prelucrare a poamei, fructelor, uscătorii de prune. Funcţionau cam 25 mori de aburi, multe mori de cai, de apă. Erau vestite n aceste părţi fabricile de dărăcit şi filat lna, de ţesut covoare, producerea mărfurilor textile. Foarte productive lucrau fabricile de cărămidă, ţiglă, alte materiale de construcţii. Numărul interprinderilor şi manufacturilor industriale a crescut de la 150 n 1830 pnă la 450 n 1858.
        Maşinile agricole, tehnica necesară agriculturii şi interprinderilor industriale se importa din Anglia, Franţa, Austria, Germania, Polonia şi din altele.Dar şi n acest domeniu s-a promovat o politică colonială. Ţarismul realiza o politică de protecţie a industriaşilor ruşi. Pe de o parte Rusia nu dispunea de posibilităţi pentru a furniza tehnică agricolă n Basarabia, iar pe de altă parte, a impus taxe vamale foarte nalte pentru tehnica şi mărfurile industriale care se importau n alte ţări. n asemenea condiţii , Basarabia nu dispunea de condiţii favorabile pentru importarea tehnicii pentru dezvoltarea agricuturii, fabricau mărfuri şi le comercializau la preţuri de nimic, iar tarifele vamale pentru import erau, de fapt, tot n folosul Imperiului Rus.
        Relaţiile comerciale a Basarabiei cu străinătatea se ntreţineau prin porturile  Ismail,  Reni, Sculeni, Leova, Lipcani. n temei din Basarabia se exportau produse agricole.
        Mărfurile principale pentru export din Basarabia erau :grul, orzul, secara, porumbul. Dacă n 1812 s-au exportat 81.000puduri, apoi n 1831-857.142 puduri de cereale. Prin creşterea exportului s-a intensificat şi procesul de exploatare a ţăranilor moldoveni. Tot comerţul cu pine era controlat de băncile , structurile financiare ale Rusiei ţariste, venitul care răminea n centrul Rusiei.
        ntr-o stare grea se afla şi comerţul intern. Circulaţia mărfurilor n centrul Basarabiei a avut un aflux mai puternic n 1812-1828 -- 3 639 329 ruble, apoi n 1885 a ajuns pnă la 1 136 407 ruble. La iarmaroacele din Basarabia volumul circulaţiei banilor s-a redus de la 2 648 000 ruble pnă la 254097 ruble n 1850. Regimul colonial a distrus relaţiile sociale foarte grav n Basarabia. După construirea căilor ferate , unele oraşe din aceste ţinuturi ,,cu totul au sărăcit”.
        Colonizarea Basarabiei s-a accentuat şi n relaţiile  şi structurile sociale .      Deosebit de dificilă era situaţia ţăranilor băştinaşi din Basarabia.  La 19 februarie , 3 martie 1861 a fost promulgat ukazul mpăratului Alexandru al II-lea prin care ţăranii erau eliberaţi de dependenţa personală a moşierului. n Basarabia nu existau ţărani aserviţi, şerbia fiind lichidată ncă n 1749 de către domnul Constantin Mavrocordat. Această lege viza doar o mică categorie a populaţiei Basarabiei (1,17%) care era formată din ţăranii iobagi aduşi n ţinut de către moşierii ruşi şi ţiganii angajaţi n calitate de slugi ale boierilor- toti aceştia fiind condideraţi n continuare iobagi. n conformitate cu această lege , categorie socială dată a fost egalată n drepturi cu ţăranii dependenţi de moşieri şi de mănăstiri, obţinnd astfel libertatea personală.
        Distribuirea de către autorităţile ţariste a imenselor loturi de pămnt elitei militare ruse, funcţionarilor de diferite ranguri şi coloniştilor străini, au generat spre mijlocul sec. a, XIX-lea o criză acută de pămnt.
        Dubla exploatare socială şi naţională a stimulat intensificarea mişcării ţărăneşti. n perioada anilor 1861-1868 n Basarabia s-au produs 46 tulburări ţărăneşti, 16 dintre ele au fost nevoite să aplice reforma agrară şi n Basarabia.
   
1     La 14 iulie a fost emis Regulamentul care promulga legea privind reforma agrară  n Basarabia . Spre deosebire de Regulamentul de la 19 februarie 1861, prin această lege loturile de pămnt erau oferite nu obştii săteşti, ci n folosinţa fiecărei familii cu drept de proprietate şi moştenire după răscumpărare. Tuturor famiilor de ţărani li se dădea loturi egale , indiferent de numărul membrilor lor, ceea ce contribuia la diferenţierea socială a ţărănimii. mproprietărirea  s-a realizat n dependenţă de zonă, de fertilitatea solului şi de densitatea populaţiei. Lotul de pămnt varia ntre 8 desetine n nordul guberniei şi 13,5 n sudul ei. Deseori boierii recurgeau la subterfugii, propunnd ţăranilor săraci, care nu aveau bani pentru răscumpărare, să le ofere fără plată, ca dar, doar 1\4 din lotul de pămnt ce li se cuvenea.
        *Ţăranul romn era obligat să achite moşierului 20% din preţul lotului. Statul achita cele 80% care mai rămneau, iar ţăranul urma să restituie statului această sumă cu dobndă, n decurs de 49 de ani. n consecinţă, suma achitată de ţărani pentru pămnt s-a dublat. Ei au plătit 29 mln. ruble statului n timp ce pămntul valora 13 mln. ruble. Pnă la achitarea preţului pentru tot, ţăranul era nevoit să ndeplinească vechile prestaţii (dijma, boierescul).
                    Reformele administrativă, judiciară şi militară.Concomitent cu reforma agrară ţarismul a fost nevoit să modernizeze administraţie locală şi justiţia.
        n 1864 n Imperiul rus este introdus institutul de zemstvă. n 1870 el va fi extins n Basarabia. Se instituiau consilii eligibile de zemstvă la nivel comunal, judeţean, provincial. Membrii acestor consilii erau aleşi n baza unui cens discriminatoriu, astfel reprezentarea fiind neproporţională. Nobilimea dispunea de 77% din mandate, orăşenii-15,5%, ţăranii-5,5%, clerul-2%.
        n competenţa acestor organe intrau probleme ce ţineau de gospodăria locală, căile de comunicaţii, poştă, serviciul sanitar şi medical, alimentaţie, instrucţiunea publică. n domeniul educaţiei şi instruirii ele au servit n calitate de instrument suplimentar al politicii rusificatoare.
        Schimbările din viaţa economică a Rusiei au impus reformarea justiţiei. n Basarabia sunt introduse instanţe judecătoreştiunice pentru toate categoriile sociale. Se aplică principiul separării puterilor n stat. Tribunalele sunt separate de organele administrative. Este introdus institutul de avocaţi şi curtea de juraţi. Procedura juridică devine publică şi orală. Este garantată inamovibilitatea judecătorilor. Legea proclamă egalitate tuturor cetăţenilor n faţa legii. Este nfiinţată judecătoria de gradul doi-instanţă judiciară superioară, care este subordonată Palatei de la Odesa.
        n acelaşi timp, este restrns şi mai mult arealul de activitate a legislaţiei moldoveneşti. Procesele judiciare urmau să se efectueze doar n limba rusă.
        Reforma instituţiilor locale judeţene a fost urmată de o reformă a administraţiei municipale. n 1871 n Basarabia este aplicată reforma orăşenească. n 7 oraşe ale provinciei (Chişinău, Cetatea Albă, Tighina,Hotin, Soroca, Bălţi şi Orhei) sunt instituite dume municipale, care erau organe eligibile. Nobilimea şi funcţionarii deţin majoritatea mandatelor n aceste organe de autoadministrare, elementele burgheze fiind n minoritate. Sub aspect naţional reprezentanţii etniei ruse aveau o majoritate covrşitoare n aceste dume.
        n anul 1874 a fost extinsă şi o reformă militară care prevedea serviciu obligatoriu. Prin reformă a fost impus Basarabenilor serviciul militar, care devine un instrument de rusificare a populaţiei băştinaşe.
        n relaţiile sociale după nfăptirea reformei cei mai mproprietăriţi cu pămnt n satul basarabean erau foştii colonişti care dispuneau n mediu de 16.3 desetine de pămnt. Ţăranii mproprietăriţi de pe moşiile statului aveau n proprietatea lor cte 9,6 desetine , răzeşii dispuneau de 5,3 desetine, iar ţăranii mpropietăriţi de pe moşiile boiereşti- cte 4 desetine. Cel mai puţin pămnt l aveau  ţăranii romni, care erau cei mai nedreptăţiţi din acest punct de vedere.Aceştia erau concentraţi, n temei, n centrul şi nordul Basarabiei. Foştii colonişti şi ţărani ai statului, care au obţinut suprafeţe mai mari erau situaţi n sudul Basarabiei.
        Odată cu transformarea pămntului n marfă se accelerează procesul de diferenţiere socială. Acest fenomen era mai mult specific Basarabiei, unde, către nceputul sec. XX, 75% din ţărani aveau pămntul n proprietate privată şi numai 25% - n proprietate colectivă - n obştea ţărănească. n judeţul Tiraspol unde ţăranii de stat alcătuiau majoritatea, situaţia era inversă-la sf. sec. XIX-86% de ţărani utilizau pămntul n cadrul obştii ţărăneşti.
        Procesul de pauperizare a ţăranului basarabean capătă proporţii enorme. Basarabia , către sf. sec. al XIX-lea ocupa primul loc după numărul de ţărani fără pămnt (23% din gospodăriile ţărăneşti). Deosebit de nalt era acest procent n rndul romnilor basarabeni:doar 10%. Insuficienţa de pămnt l făcea pe ţăranul romn să ia n arendă pămnt boieresc. Plata pentru arendă era n bani şi boieresc.
        Aceeaşi cauză a provocat şi alt fenomen negativ - migraţiunea forţată a populaţiei romneşti n Siberia, regiunea Amur unde aveau loc colonizările pămnturilor libere. Reforma agrară afectează şi moşiile nobilimii basarabene. Suprafeţele acestora s-a diminuat.  Guvernul rus le acordă credite avantajoase şi alte nlesniri.
        Reforma agrară afectează domeniul boieresc. Mulţi moşieri se ruinează, n special din cei romni, care pleacă peste Prut. Domeniile lor sunt cumpărate de noua nobilime străină. Guvernul rus le acordă acestora credite avantajoase.
        Prin consecinţele sale, reforma agrară a dus la o dezvoltare mai amplă a agricuturii. La sf.sec. al XIX-lea peste 85% din populaţia Basarabiei era concentrată n agricultură. Relaţiile capitaliste n această ramură a economiei se dezvoltă ntr-un ritm mai rapid dect n celelalte gubernii ruseşti. Lipsa şerbiei pnă la 1861, condiţiile avantajoase climaterice şi geografice ale Basarabiei, vecinătatea apropiată a pieţelor de desfacere europene, exploatarea noilor căi de comunicaţie- n special a căilor ferate-toţi aceşti factori au favorizat dezvoltarea acestei ramuri a economiei ţinutului.
        Cu toate acestea , n satele ţinutului persistă unele reminiscenţe feudale. Ţăranii mai continuă să fie dependenţi sub aspect economic de marii proprietari.Această situaţie era dictată de răscumpărarea obligatorie a pămntului obţinut de către ei la 1868 şi de menţinerea unor elemente  de boieresc.
        n ultimii 30 de ani ai sec. al XIX-lea suprafaţa pămntului arabil s-a dublat. Cantitatea grnelor colectate a crescut de 2,5 ori. Cantităţi mari de grne snt exportate n guberniile ruseşti şi n ţările europene.
        Principalele culturi agricole continuau să rămnă păpuşoiul, grul de primăvară, grul de toamnă şi orzul. Marii latifundari şi coloniţti străini, n special cei germani, erau principalii producători de grne pentru piaţă. Ei exportau gru, orz, ovăz. n minele lor fuseseră concentrate cele mai fertile suprafeţe arabile. Ei erau nzestraţi cu cele mai noi maşini agricole şi cele mai multe vite de tracţiune. Autorităţile ţariste le acordau cel mai efectiv ajutor material şi financiar.
        Ţăranii semănau n temei culturi agricole pentru consum intern- porumb, secară, orz, mai puţin gru. n judeţele din nordul Basarabiei suprafeţele nsămnţate cu porumb alcătuiau peste 60% din terenurile arabile.
        Creşterea suprafeţelor arabile a avut drept consecinţă reducerea păşunilor. n rezultat creşterea vitelor- ocupaţie altădată principală a romnilor de la est de Prut- cedează după importanţă agriculturii. Are loc reducerea de două ori a numărului ovinelor, cabalinelor, de 1,5 ori a bovinelor. Datorită creşterii suprafeşelor arabile, principalul animal de tracţiune n agricultură devine calul. Către sf. sec. al XIX-lea cresc suprafeţele nsămnţate cu culturi tehnice, excepţie constituind doar tutunul a cărui suprafaţă se reduce considerabil. n schimb, floarea-soarelui şi sfecla de zahăr capătă o răspndire deosebită n judeţele Hotin, Soroca, Bălţi.
        Zarzavaturile şi legumicultura sunt răspndite n temei n Valea Nistrului.
        Viticultura era practicată n special n judeţele Tighina, Cetatea Albă şi n raioanele de Codru. La sf. sec. al XIX-lea suprafaţa viilor era de 100.000 desetine. Principalii consumatori ai vinurilor moldoveneşti erau guberniile ruseşti.
        Către sf. sec. al XIX-lea o relativă dezvoltare capătă pomicultura. Livezile se ntindeau n preajma Codrilor şi n Valea Nistrului pe o suprafaţă de 40.000 desetine.Exportul fructelor stimulează cultivarea unor soiuri de pomi fructiferi. Fructe proaspete şi uscate sunt exportate ntr-un şir de gubernii ruseşti şi ţări europene.          
        Dezvoltarea industriei, căilor de comunicaţie şi a comerţului.
        n urma reformelor interprinse  n a doua jumătate a sec. XIX-lea  continua să se afle intr-o stare rudimentară industria Basarabiei. Cu toate că se observă o creştere a numărului nterprinderilor industriale, acest proces avea loc doar pe contul celor mici, care prelucrau material primă agricolă locală. Cea mai importantă ramură a industriei Basarabiei era cea alimentară.n 1897 n această sferă erau concentraţi peste 70% din toţi muncitorii angajaţi. n această sferă era produsă producţia  ce alcătuia 87% din valoarea ntregii producţii industriale.Cele mai mari nterprinderi  de acest tip erau fabricile de zahăr din Chişinău , Rbniţa, Zarojeni, Stăuceni (de la 300 pnă la 500 muncitori ). Morăritul era principală ramură a industriei locale şi alcătuiau 60% din valoarea producţiei industriale. n această perioadă scade numărul morilor de apă şi a celor cu cai şi creşte numărul celor cu aburi. La nceputul sec. XX n Basarabia erau peste 400 mori cu aburi cu nu efectiv de 4000 muncitori.
        Producţia de vinuri, spirt şi bere ocupa locul doi n industria de prelucrare a materiei prime agricole n care lucrau peste 800 muncitori.
        Cu toate că crescuse numărul interprinderilor industriale, industria Basarabiei era totuşi scăzută, Basarabia ocupnd locul doi din Imperiul Rus după volumul producţiei.n gubernia Podolia la 1892 erau aproape de 2 ori interprinderi industriale mai multe dect n Basarabia.
        Căile de comunicaţii jucau  un rol important n viaţa economică a ţinutului. n 1871 a nceput exploatarea liniei de cale ferată Chişinău-Odesa, n 1872- Chişinău-Orhei, n 1875- Corneşti-Ungheni. n ajunul războiului ruso-romno-turc de la 1877-78 a fost construită linia de cale ferată n Basarabia era dictată, n primul rnd de interesele strategice ale ţarismului. Către nceputul sec. XX lungimea căilor ferate din Basarabia alcătuiau aproape 1000 km.La sf. Sec. XIX creşte volumul navigaţiei pe rurile Nistru, Dunăre, Prut.
        Dezvoltarea căilor de comunicaţii  facilitata şi dezvoltarea comerţului basarabean. n 1990 au fost importate mărfuri n valoare de 1,8 mln. ruble şi exportate - n sumă de 75 mln. ruble. ntre anii 1879-1903 importul a crescut de 8 ori, iar exportul de 6,5 ori. Comerţul Basarabiei cu guberniile ruseşti era concentrate la blciurile şi iarmaroacele anuale din Chişinău, Bălţi, Akkerman ş.a. Din Basarabia n oraşele ruseşti se exportă cai, bovine, pielărie crudă, tutun, peşte sărat, vin, prune uscate etc.
        Locul nti n importul de mărfuri n Basarabia l deţinea Austria.Din această ţară era adus lemnul de construcţie, coase, stofă de mătase, obiecte de fier etc. n Austria din Basarabia se exportau grne, grăsimi, peşte, cai etc. Aceleaşi produse  se exportau şi n Principatele Unite, iar mai apoi şi n Romnia.
                                       
                          
                            Viaţa religioasă sub dominaţia ţarismului rus

        Fiind smulsă cu forţă din trupul Principatului Moldova, Basarabia a devenit, după 1812, o colonie şi sub aspect spiritual.
        Una dintre cele 2 figuri de prelaţi romni din ntregul veac trecut o reprezintă Gavriil Bănulescu-Bodoni. Transilvănean de origine,a fost readus n principate din Kiev, unde ntre anii 1809 şi 1812 a ndeplinit funcţia de axarh a Moldovei şi ţării Romneşti. După ncheierea păcii de la Bucureşti, Gavriil s-a retras n stnga Prutului la Chişinău, de unde n noiembrie 1812, a naintat Sinodului rus cererea de nfiinţare a unei noi eparhii pentru Basarabia iar la 21 august 1813 Alexandru I a aprobat această hotărre.Autorităţile ruse la data anexării au inventariat 40 de biserici din piatră, una de cărămidă şi 734 de lăcaşe de cult din lemn. Cea mai importantă realizare a fost nfiinţarea la Chişinău a Seminarului teologic n care la cererea lui Gavriil Bănulescu-Bodoni , se preda n limba moldovenească, latină şi binenţeles rusă şi greacă.Acest seminar a fost deschis n 1813. O altă realizare a acestui preot a fost nfiinţarea tipografiei bisericeşti la fel din Chişinău, n 1814. Un an mai trziu ,,Liturgierul” a naugurat seria cărţilor romneşti tipărite la Chişinău. (doc.3)                                             doc.3    Documente şi materiale    
                  G. Bănulescu – Bodoni
Pe boieri i-am povăţuit personal, iar ţăranilor le-am trimis, prin protopopii ţinutali, cărţi-circulare semnate de mine, n care i ncredinţam că groaza, răspndită de răuvoitori, e nentemeiată, că mpăratul e milostiv şi drept, că ei vor fi fericiţi şi ndestulaţi sub stăpnirea Rusiei şi că le vor fi lăsate drepturile şi obiceiurile. Aceste cărţi s-au bucurat  de succes , ba chiar protopopii, opreau locuitorii pe loc după ce le citeau şi le lămureau cele scrise.
        Prin acivitatea desfăşurată, Gavriil Bănulescu-Bodoni a pus bazele culturii romneşti din Basarabia. Şi mai mult dect att, mitropolitul Gavriil, n clipele grele s-a aşezat n fruntea boierilor care luptau pentru respectarea autonomiei Basarabiei n cadrul imperiului, făcnd apel la ntreaga autoritate pe care o avea. După mai multe decenii de activitate neobosită pe tărm bisericesc , Gavriil Bănulescu Bodoni se stinge din viaţă n primăvara anului 1821, la Chişinău.
        Sfntul Sinod a folosit pretextul morţii mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni pentru a modifica rangul bisericii din Basarabia. Referatul redactat de Sinod şi naintat ţarului Alexandru Ι precizează că s-a acceptat titlul de mitropolie lundu-se ,,n consideraţie la aceasta ntre altele mprejurări şi demnităţile personale ale mitropolitului`` (Gavriil-n.n.)Odată cu decesul acestuia, Sfntul Sinod cere ca ,, acea eparhie să intre n rangul al doilea``, cu gradul de arhiepiscospie.
        n fruntea bisericii din Basarabia a fost numit arhiepiscopul Dimitrie Sulima. Deşi ucrainean de origine, a continuat tradiţia de păstorie a mitropolitului Gavriil, care i-a fost profesor de seminar n Rusia şi care l-a chemat n principate.Sulima a condus eparhia timp de 23 de ani (1821-1844). El a sprijinit nvăţămntul, tipărirea de cărţi n romneşte, a alcătuit un dicţionar rus-romn şi a tradus numeroase cărţi bisericeşti din slavonă n romnă.
        n toamna anului 1823 Seminarul teologic din Chişinău a fost reorganizat.Prin această reformă, instituţia de nvăţămnt bisericesc din Chişinău a fost subordonată Direcţiei Academiei teologice din Kiev.n urma acestei reorganizări, Seminarului  i-a rămas numai clasele superioare mpărţite n trei secţiuni. Limba romnă a continuat să fie obiect de studiu pentru elevi şi după 1823. n acelaşi an s-au nfiinţat şi şcolile duhovnice parohiale de la Akkerman şi Tiraspol. O nouă reformă a nvăţămntului teologic a avut n 1841. n programa şcolară s-au introdus obiecte de studiu cu caracter practic.A fost nlesnit accesul tinerilor absolvenţi ai Seminarului din Chişinău n unele instituţii de nvăţămnt superior. De-a lungul primei jumătăţi a veacului trecut se poate constata o creştere a numărului elevilor. Dacă n 1825 cursurile seminarului erau fregventate de 40 de tineri, numărul acestora a crescut, n 1835, la 101, n 1845, la 182 de elevi. Din tipografia eparhială din Chişinău au fost scoase n continuare şi alte cărţi bisericeşti n limba romnă. Numărul acestora a fost sporit n 1829 de către mitropolitul Ţării Romneşti exilat de autorităţile de ocupaţie ruseşti n Basarabia, prin introducerea ctorva sute de cărţi bisericeşti n provincia dintre Prut şi Nistru.      

                                         Cultura Basarabiei

        nvăţămntul. Cea de-a doua jumătate  a secolului al XVIII-lea,  a constituit o etapă importantă n dezvoltarea nvăţămntului din Principate. Sistemul de mvăţămnt romnesc a fost treptat marginalizat şi substituit cu cel rusesc.Administraţia rusească avea nevoie de funcţionari clerici cunoscători de limba rusă, devotaţi puterii ţariste.        
         Au fost reorganizate Academiile domneşti din Bucureşti şi Iaşi (prima nfiinţată n 1695, iar a doua n 1714). n corespundere cu noile cerinţe ale timpului , n programele lor o atenţie primordială era acordată ştiinţelor exacte:matematica, fizica, geografia, etc.Principalele obiecte de studiu erau predate n limba greacă. Contribuind la creşterea nivelului cultural n principate, aceste academii au servit drept bază pentru crearea la nceputul sec. al XIX-lea a nvăţămntului de tip superior. n 1813 Gheorghe Asachi crează pe lngă Academia din Iaşi o şcoală de ingineri, iar n 1818 Gheorghe Lazăr fondează la Bucureşti, pe lngă Şcoala de la mănăstirea Sf. Sava, o Academie de ştiinţe filosoficeşti şi matematiceşti.
         La sf. sec. al XVIII-lea –nceputul sec. al XIX-lea apar şi şcoli bisericeşti episcopale, la care, paralel cu nvăţămntul religios, se predau şi discipline ştiinţifice. n 1830 la Socola de lngă Iaşi a fost nfiinţat de către Veniamin Costache un seminar teologic.
        Odată cu nvăţămntul mediu a marcat anumite succese şi nvăţămntul primar. Au fost deschise un şir de şcoli orăşeneşti inclusiv şi cea nfiinţată n 1822 la Chişinău iar cu doi ani mai trziu s-a nfiinţat una lancasteriană, considerate cele mai bune din Rusia.Primul liceu a fost cel de băieţi din Chişinău (1833), n a cărui programă şcolară se prevedea şi studiul limbii romne. Curnd acest obiect a fost declarat facultativ, iar peste cteva decenii a dispărut cu totul.Desigur la aceste şcoli aveau acces la nvăţătură numai copiii de preoţi şi boieri.Dar mai mulţi dintre ei, nvăţau la şcoli particulare, erau instruiţi pe lngă mănăstiri, biserici sau de nvăţători ai familiei.Cei care doreau să capete studii superioare şi continuau nvăţătura la centrele universitare europene-la Cracovia, Praga, Viena.
        Ceva mai trziu se va nfiinţa o şcoală eparhală, cu program special, pentru fetele de preoţi. Şi n alte oraşe s-au deschis şcoli, astfel nct , n 1850, n Basarabia funcţionau aproximativ 300 de şcoli de diferite grade, n care nvăţau aproape 10.000 tineri.
        n sec XIX. -lea apar mai multe manuale şcolare n limba romnă. Cea mai remarcabilă personalitate n traducerea manualelor a fost episcopul Amfilohie Hotineanul, care a tipărit n 1795, la Iaşi, manuale de geografie, aritmetică, o ,,gramatică teologică ”, lăsnd un manuscris şi un manual de fizică. Pentru nvăţămntul primar au fost tipărite ,,bucoavne”.
       n trăsătură caracteristică a nvăţămntului din Basarabia era orientarea lui spre dezvoltarea ramurilor economiei locale. n 1842 la Chişinău a fost deschisă o şcoală de pomicultură, care pregătea specialişti pentru moşiile boierimii ruse şi locale.Această şcoală a jucat un anumit rol pozitiv n dezvoltarea culturii basarabene.
        Prin conţinutul nvăţămntului şcoala romnească a făcut un pas important pentru modernizarea culturii n Principate.
        Presa. n Basarabia presa de limbă romnă a avut o soartă vitregă. n primul rnd n 1830 a fost nchisă complet frontiera de pe rul Prut. Din acest an Ţarismul a interzis răspndirea presei, literaturii romneşti editate n Moldova de peste Prut. Editarea ziarelor şi cărţilor n limba romnă era categoric interzisă. Biblioteca publică din Chişinău nu putea procura cărţi n limba romnă. Din cele 20 de mii cărţi aflate n fondurile ei la sf. sec. al XIX-lea nu era nici o carte romnească. La intervenţia guvernului ţarist a fost nchis ziarul ,,Basarabia” editat la Iaşi de către un grup de intelectuali n frunte cu Zamfir Arbore, n care se reflecta situaţia romnilor aflaţi sub ruşi.
        Arta teatrală n Basarabia era foarte slab dezvoltată.Autorităţile din Basarabia nu numai că impiedicau formarea unor teatre  dar şi nterziceau  venirea lor şi a trupelor artistice din Iaşi şi Bucureşti.Spre exemplu, turneul unei trupe din Iaşi a fost autorizat doar cu condiţia că spectacolele şi concertele să fie prezentate numai la Chişinău n prezenţa unui cinovnic care ar cunoaşte limba romnă, ca nu cumva artiştii să emită idei ce ar atinge sentimentele naţionale ale basarabenilor. n afară de acestea se luau măsuri pentru a limita accesul publicului larg la aceste concerte. Aşa, n 1885, general-gubernatorul Odesei a respins cererea trupei Bucureştene de operă romnă de a prezenta spectacole n Basarabia.
        Arta muzicală . n Basarabia se dezvolta n continuare folclorul muzical.Aici existau mulţi muzicanţi populari.n cele 1750 de sate, orăşele activau lăutari, cntăreţi bisericeşti, muzicanţi pe la curţile boiereşti.Erau cunoscute colectivele muzicale, tarafurile boierilor Varfolomei, Ţmbal, Cruşevanu şi ale altora.Vestiţi lăutari  au fost Barbu Lăutaru, Lemeş de la Bălţi şi alţii.
        Literatura. Procesul literar din Basarabia a evoluat , n prima jumătate a sec. al XIX-lea, n condiţiile economice, politice, culturale create de Rusia ţaristă. n pofida efoturilor administraţiei ruseşti, n această perioadă s-au menţinut anumite trăsături comune ale literaturii din Basarabia. Această unitate era păstrată şi promovată de necesităţile luptei de eliberare naţională comună, ale dezvoltării culturii naţionale pe ntreg areal etnic romnesc. Astfel n Basarabia au activat A.Donici, A.Russo originari din Basarabia, iar la Chişinău şi n alte judeţe s-au aflat scriitori de peste Prut ca Matei Millo, Ioan Cantacuzino, C. Conachi. n ianuarie 1830 Curierul Romnesc scria că n Basarabia snt buni romni care fac cinste neamului romnesc. Printre aceştia se numără C. Stamati, A.Leonard, T. Tufescu şi alţii.
        C.Stamati a fost unul dintre promotorii activi ai romantismului şi iluminismului n literatura romnească din Basarabia şi valorificatorii tradiţiilor, folclorului , istoriei poporului, a  analizat mai multe probleme sociale ale sec. al XIX-lea n operele ,,Eroul Ciubăr-Vodă”, ,, Romn din Vrancea”, ,,Fiica lui Decebal” etc.
        Scriitorul basarabean Alexandru Hjdău este autorul de peste 80 de poezii patriotice, a nuvelei ,,Domnia Arnăutului” şi a altor lucrări literare de valoare.El a cntat şi a elogiat patriotismul, prietenia dintre popoare, dreptatea , adevărul.
        Un alt scriitor a fost Leon Donici (1887-1926) care a scris următoarele ,, n căutarea veşnicului adevăr”, ,,Monplaisir” ,  ,,Noul seminar” etc.    
        n ansamblu , literatura basarabeană păşeşte de la anonim spre apariţia unor personalităţi literare considerabile.Desfăşurarea procesului literar aici a fost determinată de condiţiile grele economice şi politice, care au nfluenţat conştiinţa literară.     
        ncepnd cu 1812 regimul ţarist urmărea scopul distrugerii culturii naţionale romneşti.Viaţa culturală se desfăşura n acea perioadă n jurul bisericilor. La zidirea cetăţilor, bisericilor, mănăstirilor se folosea munca şi harul celor mai buni meşteri populari, pictori, arhitecţi.Adevărate monumente ale culturii noastre sunt biserica sf. Dumitru din Orhei zidită de Vasile Lupu, bisericile din Chilia ş.a.
        Toate aceste progrese pe tărmul culturii vizau, nsă, doar centrele urbane.Satele moldoveneşti rămneau ca mai naintate, izolate, sărace, ţăranii aveau aceleaşi ocupaţii, respectau aceleaşi obiceiuri. Erau mbrăcaţi n aceleaşi haine confecţionate din pnză de casă, purtau căciuli de crlan, brie roşii, cojoace, opinci şi rareori ciubote.n satele basarabene se ţeseau covoare, alte articole casnice.

                         Politica rusificatoare a ţarismului n Basarabia

      Tendinţele unioniste ale romnilor basarabeni, care se manifestă după Unirea Principatelor Romne, suscită măsuri de vigilenţă din partea autorităţilor ţariste. Se năspreşte şi politica de rusificare n ţinut.
      Pentru a curma contactele romnilor de pe ambele maluri ale Prutului sunt adoptate măsuri severe la frontieră şi n interiorul provinciei. Romnii sosiţi din Regat, Bucovina n Basarabia sunt supuşi unei supravegheri vigilente.Sunt suspectaţi şi boierii basarabeni care nu inspirau ncredera autorităţilor ţariste.
      n 1866 este suprimată predarea limbii romne n liceul regional din Chişinău, n 1867-seminarul teologic şi ulterior n şcolile judeţene.
        Reanexarea celor trei judeţe sudbasarabene (1878) la Imperiul rus a condus la nrăutăţirea relaţiilor ruso-romne. n consecinţă slăbesc contactele economice şi culturale dintre romnii de pe ambele maluri ale Prutului.
      n această perioadă politica rusificatoare creşte n intensitate.ncepnd cu anul 1867 limba romnă fusese scoasă din şcolile basarabene şi nlocuită cu cea rusă. Batiuşkov scria , intr-o scrisoare oficială, guvernatorilor Rusiei:,,Dacă voiam ca Basarabia să se contopească cu Rusia , atunci trebuie, prin intermediul şcolilor, să ne grăbim a face măcar jumătate din ţăranii moldoveni să devină ruşi.”Anume acest scop  era urmărit de ntregul sistem al nvăţămntului public, stabilit de administraţia locală.
        Politica rusificării a avut consecinţe dezastruoase.Copiii băştinaşilor au ncetat să fregventeze şcolile.Din cele 1007 şcoli, cte erau n anul 1912, 70% funcţionau n localităşile cu populaţie romnească şi erau ntreţinute prin donaşiile băştinaşilor, dar deveniseră şcoli cu predare n limba rusă.Tipografia eparhală din chişinău a fost nchisă, deoarece n biserică nu se vorbea n limba rusă.
        Proporţii ameninţătoare capătă politica de rusificare a bisericii ortodoxe romneşti din ţinut. Preoţii care se echivau să oficieze serviciul divin n limba rusă erau concediaţi sau exilaţi n alte gubernii ruseşti.Cărţile de cult tipărite n limba romnă sunt distruse.   Politica culminează n timpul lui Pavel Lebedev (1871-1882).Pentru a se debarasa de preoţii romni acesta a recurs la modificarea parohiilor ce  i-a permis să concedieze mai mulţi preoţi romni.Diaconii şi cntăreţii au fost supuşi examenului de limbă rusă. Cei ce nu reuşeau, erau concediaţi. Zelosul arhipăstor a dispus ca toate registrele de la biserici să se scrie numai ruseşte, inclusiv actele stării civile.
        Clerul din cele 3 judeţe sudbasarabene reanexate era obligat n decurs de 2 ani să nsuşească limba rusă, n caz contrar-erau concediaţi.
         n decurs de 12 ani P.Lebedev a nchis 340 de biserici. n decursul acestei perioade tipografia eparhală romnească practic nu mai funcţiona, iar n 1882 este nchisă definitiv.  Procesul de rusificare a condus la apariţia diferitelor secte religioase.                  
        Politica rusificării a avut consecinţe dezastruoase.Copiii băştinaşilor au ncetat să fregventeze şcolile.Din cele 1007 şcoli, cte erau n anul 1912, 70% funcţionau n localităşile cu populaţie romnească şi erau ntreţinute prin donaţiile băştinaşilor, dar deveniseră şcoli cu predare n limba rusă.Tipografia eparhală din Chişinău a fost nchisă, deoarece n biserică nu se vorbea n limba rusă.
        Procesul de rusificare a condus la apariţia diferitelor secte religioase.
       n ciuda acestei politici feroce de rusificare şi de deznaţionalizare n prima jumătate a sec. al XIX-lea , Basarabia şi păstrează caracterul romnesc, romnii continund să construiască populaţia majoritară a provinciei.

        Analiznd n linii mari, problemele principale ale istoriei basarabiei se poate conchide că acest ţinut a avut o soartă foarte dificilă şi tragică. Prin anexarea şi colonizarea  Basarabiei, promovarea aici a politicii şovine, militarizarea acestor provincii, stoarcerea de puteri şi bunuri a populaţiei ţariste, dar şi promovarea diferitelor nlesniri pentru coloniştii străini, ţarismul şi-a ntărit dominaţia n această parte geopolitică a Balcanilor.Dar populaţia băştinaşă, inclusiv intelectualitate, o parte din nobilimea moldovenească, preoţi, toate forţele progresiste nu numai că nu au acceptat jugul apăsător al ţarismului, samovolnicia şi violenţa administraţiei coloniale ruse, dar şi au luptat pentru eliberare basarabiei. Mişcarea unionistăa luat naştere imediat după 1812.Ea s-a manifestat n toate domeniile vieţii economice, politice, şi culturale timp de peste 100 de ani. Multe generaţii de basarabeni şi-au consacrat viaţa luptei pentru rentregirea neamului. Dar această luptă eroică s-a ncununat cu laurii succesului abia n anul 1918.

                                                      Bibliografie :   

Gh. Postică şi I.Varta   ,,Istoria Romnilor”  
        Chişinău, 2001

 Geogescu V.    ,,Istoria romnilor”  
        Bucureşti , 1992

Ioan Scurtu, Dumitru Almaş ş.a.  ,,Istoria Basarabiei de la nceputuri pnă n 1998’’                   Bucureşti, 1998

Anton Moraru   ,,Istoria Romnilor”
       Chişinău, 1995

A.Moraru   ,,Istoria romnilor. Basarabia şi Transnistria 1812-1993’’        Chişinău, 1995

Ion Nistor   ,,Istoria Basarabiei”  
       Chişinău,  1991

Ion Varta , Nicolae Enciu   ,,Istoria Romnilor’’
       Chişinău, 2004


Aurel V. Sava    ,,Viaţa Basarabiei’’
         Chişinău 1993
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica