referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Organizarea interna a tarilor romane

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

În secolul al XIV-lea şi al XV-lea, deşi dăinuiau vechile obiceiuri judiciare, dreptul românesc etc., locul lor tinde să fie luat de legiuirile elaborate de stat. Instanţele medievale au fost, în Transilvania, cea seniorală, exercitată de nobili asupra ţăranilor, apoi a comitatului, cea voievodală şi cea regală...

Varianta Printabila 


1 Planul
1. Introducere
2.Organizarea internă a Ţărilor Romne
   2.1. Organizarea politico-instituţională
   2.2. Organizarea administrativ-teritorială
   2.3. Organizarea judiciară
   2.4. Organizarea militară
3. ncheiere
4.Bibliografie




    1.Introducere
    ncă de cnd romnii erau organizaţi n obşti, datează o serie de termeni latini care oglindesc civilizaţia autohtonă: ţară, domn etc. Principatele romne erau organizate după modelul statelor răsăritene din Europa. Istoricii recunosc că instituţiile romneşti au fost influenţate de către Imperiul Bizantin, ct şi dinspre apusul Europei. Dezvoltarea instituţiilor din Ţările Romne prezintă un profund caracter unitar. Ea este practic aceeaşi n toate ţările locuite de romni. Spre deosebire de apus, unde era sistemul feudal, n statele din răsărit puterea suveranului era absolută. Aşa erau şi ţările romne.


    2.Organizarea internă a Ţărilor Romne
    2.1. Organizarea politico-instituţionale    
    Termenii de „voievod” şi „voievodat” se constată n toate Ţările Romne ca formă de organizare politică romnească. n Transilvania, voievodul şi-a exercitat, la nceput, o autoritate teritorială. Un rol important l-a avut vicevoievodul, care, adeseori, n lipsa voievodului, conducea triburile publice.
    n Ţara Romnească şi Moldova instituţia centrală, Domnia, se exercita de către un mare voievod şi domn. Domnul era şeful oştirii, judecătorul suprem, numea şi destituia pe dregători, strngea birurile de pe tot ntinsul ţării sale prin funcţionarii săi. Dar puterea lui era mărginită de sfatul domnesc şi de legea nescrisă (obiceiurile). nsă orice compărare sau stăpnire de pămnt trebuia ntărită prin privilegiul domnesc, căci domnul era considerat n teorie ca stăpnul ntregii ţări.
    Domnul era ajutat la crmuirea ţării de sfatul boierilor. Nobilii, care aveau funcţii nalte n stat,. se numeau boieri.
    Marii dregători alcătuiau sfatul tainic al domnului, care mai trziu se va numi „divan”. Sfatul lua toate hotărrile privitoare la politica ţării şi avea drept de judecată. La el lua parte şi mitropolitul. n cazuri grave se ntemeia sfatul cel mare n care intrau şi boierii mai mici.
         n fruntea marilor dregători din Ţara Romnească era marele ban, funcţie ce a fost mprumutată de la unguri odată cu alipirea banatului de Severin. La sfrşitul secolului al XV-lea, scaunul banului se mută la Craiova, de unde erau guvernate cu ajutorul bănişorilor de judeţe cele 5 judeţe de peste Olt.
    Al doilea mare dregător, care n Moldova era cel dinti, era marele logofăt, şeful cancelariei domneşti, avnd la el şi pecetea domnească. El mai avea grijă de toate procesele şi delimitările moşiilor boiereşti.
   
1 Marele vornic era conducătorul  şi judecătorul curţii, precum şi al ntregii ţari. n Moldova erau 2 mari vornici, unul pentru Ţara de Sus, cu reşedinţa la Dorohoi, iar celălalt conducea Ţara de Jos, cu reşedinţa la Brlad. Ei aveau şi atribuţii militare pnă la nfiinţarea dregătoriei hatmanului.
    Marele postelnic, numit şi statornic, avea grijă de administraţia curţii domneşti, de aceea se numea şi mareşal al curţii. Cu voia lui solii străini puteau intra la domn.
    Marele vistiernic era n fruntea finanţelor, ţinea registrele dărilor, ale veniturilor şi cheltuielilor la vistierie.
    Marele spătar ţinea la ceremonii n mnă spada domnului. n Ţara Romnească el era conducătorul oştirilor.
    Portarul de Suceava era comandantul militar al cetăţii Suceava. n secolul al XVI-lea el a fost nlocuit cu hatmanul, căruia i s-a dat crmuirea ntregii oştiri. Aceasta s-a ntmplat doar n Moldova.
    Paharnicul, numit n Moldova şi ceaşnic, avea grija vinurilor de la masa domnească şi trebuia să guste primul din paharul domnului, să se asigure că băutura nu este otrăvită.
    Comisul era cel care ngrijea de grajdurile domneşti. Stolnicul avea grija meselor domneşti. Clucerul avea cheile cămărilor cu provizii.
    Alături de aceşti boieri mai erau şi funcionarii subalterni: al II-lea şi al III-lea logofăt. Foştii mari dregători luau şi ei parte la judecăţi şi purtau titlul funcţiei ce o aveau cu particula biv.
    O instituţie importantă n evul mediu era Marea adunare a ţării, compusă din reprezentanţii ţărilor privilegiate. Ea avea atribuţii politice, alegerea domnilor, aprobarea măsurilor sociale şi fiscale, ratificarea tratatelor de pace şi de vasalitate. Adunările se convocau cu participarea ntregii boierimi, a clerului, a oştenilor din sate privilegiate şi uneori, a orăşenilor.
    Se poate observa că n Ţara Romnească şi n Moldova sunt, n linii mari, aceleaşi instituţii din socetatea medievală apuseană. Ele sunt similare şi n Transilvania, exprimnd o evoluţie unitară a neamului romnesc.


    2.2.Organizarea administrativ-teritorială
    Teritoriul ţării noastre a cunoscut n epoca medievală o diversitate de organisme  administrative. Astfel, n Tansilvania, unităţile administrativ-teritoriale la romni se numeau districte. Cele mai multe districte romneşti se aflau n Ţara Haţegului, n Banat, unde s-a păstrat străvechea organizare socială şi instituţională romnească.  Districtele dispuneau de o largă autonomie judiciară.
    Alături de districte se constată existenţa organizării scăunale la secui şi saşi.
    Vechile organizaţii ale cetăţilor şi domeniilor regale erau comitatele care s-au transformat n organisme nobiliare. n fruntea lor se afla comitele sau locţiitorul lui, vicecomitele.
     Organizarea administrativă a Ţării Romneşti şi a Moldovei se ntemeiază pe curteni, adică slujitorii Curţii domneşti, care aduceau la ndeplinire poruncile domneşti. Teritoriul Moldovei era mpărţit n ţinuturi, iar al Ţării Romneşti n judeţe, care şi aveau originea n organizarea obştilor. Judeţele şi ţinuturile aveau n fruntea lor un reprezentant al domniei, cu atribuţii adminstrativem, judiciare şi financiare.
    Un loc aparte l-a avut organizarea oraşelor. n Transilvania, acestea se bucurau de drept de autocrmuire, putnd să-şi aleagă organele de conducere: Sfatul orăşănesc, compus din 12 juraţi, de obicei oameni cu avere, avnd n frunte un jude, reprezentant al regelui. Oraşul era condus de un magister civium.
    n Moldova şi n Ţara Romnească, conducerea orăşănească era ezercitată de un şoltuz, şi respectiv, un judeţ, ajutaţi de 12 prgari, sub controlul reprezentantului domniei.
    Se observă că oraşrele aveau o mare importanţă n dezvoltarea societăţii. De aceea, conducerea orăşănească avea şi ea atribuţii largi.
    


    2.3. Organizarea judiciară
    n secolul al XIV-lea şi al XV-lea, deşi dăinuiau vechile obiceiuri judiciare, dreptul romnesc etc., locul lor tinde să fie luat de legiuirile elaborate de stat. Instanţele medievale au fost, n Transilvania, cea seniorală, exercitată de nobili asupra ţăranilor, apoi a comitatului, cea voievodală şi cea regală.
    n Ţara Romnească şi Moldova constatăm acelaşi vechi drept romnesc, „obiceiul ţării noastre”, „legea romnească”, peste care se suprapune jurisdicţia exercitată de boier, adeseori dregător domnesc. Judecătorul suprem era domnul, care pronunţa pedepse capitale. Ţăranii liberi erau supuşi judecăţii dregătoriilor domneşti şi a obştii. Şi n Ţara Romnească şi n Moldova, din secolul al XV-lea, ncepe să se apeleze la legiuirile scrise, cu prevederi penale şi civile de origine bizantină.
    Constatăm că organizarea judiciară a romnilor seamănă cu  organizarea celor din Bizanţ, dovadă a faptului că Imperiul Bizantin ne-a oferit un model demn de urmat.


    2.4.Organizarea militară
    n Transilvania, ca şi n n Ţara Romnească şi n Moldova, voievodul avea printre atribuţiile sale şi pe cea de comandant militar. Oastea chemată la luptă era alcătuită din trupe strnse de comitate, din steagurile marilor nobili şi ale episcopului Transilvania, din cetele boiereşti n Ţara Romnească şi Moldova.
    Unele sate erau scutite de biruri cu obligaţia de a participa la războaie şi de a fi gata la orice chemare.
    Alături de această oaste de ţară erau şi mercenarii sau legefii, aduşi mai ales dintre srbişi bulgari. Oştile romne luptau pe jos, chiar cnd aveau cai. Aceştia slujeau mai mult pentru transportarea bagajului. n caz de primejdie mai mare se putea ridica toată ţara n arme, formnd oastea cea mare, de care nu putea fi scutit nici un bărbat n stare de a lupta.
    Consider că această organizare a ajutat foarte mult la dezvoltarea neamului nostru. Fără organizarea militară,  poporul romnesc nu ar mai fi existat.


    3.ncheiere
    Organizarea romnilor a ajutat la consolidarea statului romnesc de astăzi.  Datorită acestor organizări, neamul nostru romnesc şi-a păstrat unitatea şi nu a fost destrămat. Poporul romnesc s-a dezvoltat şi a putut fi astăzi un stat mai dezvoltat. Fără aceste organizări ţările romne de astăzi nu ar mai fi existat.



    Bibliografie


    1.Istoria romnilor din cele mai vechi timpuri pnă la revoluţia din 1821 (manual de clasa a VII-a) - Hadrian Daicoviciu
    2.Istoria romnilor – Petre P. Panaitescu
    3.Istorie (manual de clasa a VIII-a) – Sorin Oane
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica