referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Arta baroca

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

În secolul al XVII-lea, Italia a rămas o ţară de primă importanţă ca centru al ideilor şi practicilor artistice şi Roma, în mod deosebit, a atras pictori şi sculptori din întreaga Europă. Curentele artistice care au luat naştere în Italia au continuat să aibă răsunet internaţional. După renaşterea târzie, în secolul al XVI-lea, a urmat manierismul, un curent artificial. Acest curent a ţinut relativ puţin şi barocul dinamic care i-a succedat a durat de-a lungul secolului XVII şi chiar XVIII, răspândindu-se în întreaga Europă catolică şi chiar peste ocean, în America Latină...

Varianta Printabila 


1






 


REFERAT   LA  DESEN
               
                                            ARTA BAROCĂ












                                               NUMELE TAU    
                                     CLASA



BIBLIOGRAFIE: -Arborele lumii
                                                   -Dicţionar enciclopedic
                                                   -Manual de istoria artei.Renaşterea. Barocul. -Editura  
                                                    Meridiane, Bucureşti, 1985, autor George Oprescu                              










ARTA BAROCĂ




REFORMĂ ŞI RENNOIRE.    3
O FORŢĂ MAJORĂ.    4
STILUL DIRECT, PĂMNTEAN.    4
O ILUZIE.    5
GENIILE BAROCULUI.    5
INFLUENŢA BAROCĂ.    6




























ARTA BAROCĂ

Plină de culoare şi dramatism, arta barocă a fost creată mai ales pentru a servi religiei. Ea trebuia să ncnte şi să copleşească dar mai presus de orice să implice spectatorul n miracole, extaze şi momente ale triumfului creştinătăţii.
n secolul al XVII-lea, Italia a rămas o ţară de primă importanţă ca centru al ideilor şi practicilor artistice şi Roma, n mod deosebit, a atras pictori şi sculptori din ntreaga Europă. Curentele artistice care au luat naştere n Italia au continuat să aibă răsunet internaţional. După renaşterea trzie, n secolul al XVI-lea, a urmat manierismul, un curent artificial. Acest curent a ţinut relativ puţin şi barocul dinamic care i-a succedat a durat de-a lungul secolului XVII şi chiar XVIII, răspndindu-se n ntreaga Europă catolică şi chiar peste ocean, n America Latină.
Acest stil artistic s-a dezvoltat n Europa şi n ţările catolice, ca artă a Contrareformei n secolele XVI, XVII şi XVIII.
Se manifesta n acea epocă şi reacţia bisericii catolice la atacurile care o lovesc şi n ncercarea de a-i reuni pe catolici n jurul unei noi imagini apare o artă spectaculoasă, arta barocă. Termenul „baroc” şi are originea din cuvntul „barroco” (portughez) care se referă la o perlă de formă neregulată. Arta barocă exprima un gust deosebit pentru spectacol şi pentru decor.

REFORMĂ ŞI RENNOIRE

Arta barocă, cu toate că nu a fost exclusiv religioasă, a reflectat spiritul contra-reformei, din snul bisericii catolice, care a rensufleţit propria conştiinţă, n lupta mpotriva protestantismului.
Dacă  elementul clasic n arta renascentistă tindea să fie echilibrat şi rece, menţinnd o distantă emoţională ntre artă şi spectatori, barocul era imperios şi neliniştit, avnd tendinţe spre contemplare şi implicare a privitorului. n pictura lui Annibale Carraci (1560-1609) se simte un clasicism renviat. Frescele lui, care au decorat Galeria Farnese din Roma, şi datorau sursele de inspiraţie frescelor Capelei Sixtine, realizate de Michelangelo, cu toate că sunt departe de a crea o atmosferă sobră.
Barocul a fost un curent de dramatism intens atingnd deseori efecte strălucitoare, prin combinarea picturii, sculpturii, arhitecturii şi muzicii, ntr-un singur spectacol. Acest gen de “teatru” este prezent n marea Biserică Sfntul Petru din Roma şi nu este o ntmplare faptul că epoca barocă a dat naştere unui nou tip de spectacol, opera.
n arhitectură, barocul a inclus toate elementele clasicismului, cum ar fi coloanele, frontoanele triunghiulare şi arcurile, dar s-a distins de clasicism printr-o trăsătură aparte şi anume dramatismul şi mişcarea create prin curbe dominante şi prin influenţarea reciprocă a maselor şi spaţiilor.
A apărut mai nti n Italia (L. Bernini, F. Borromini, P. da Cortona), s-a răspndit apoi n Germania (fraţii Asam, J. L. von Hildebrandt, B. Neumann, J. Fischer von Erlach); n Spania capătă aspectul unei arte naţionale (stilul churrigueresc), formă sub care a fost ulterior introdusă n America Latină.
 n arhitectura Ţărilor Romne, barocul apare n Moldova secolului XVII. Insinuat n decoraţia unor monumente de epocă brncovenească, stilul baroc nu va afecta n mod evident expresia arhitecturii din Ţara Romnească, n schimb, n varianta Constantinopolitană, va influenţa plastica monumentală din Moldova secolului XVIII. Transilvania a cunoscut n secolul XVIII o puternică afirmare a artelor plastice de stil baroc. n pictură el nu a pătruns dect n anume elemente de recuzită decorativă. Sculptura de stil baroc, ca şi pictura, are n Ţările Romne o prezenţă discontinuă. n Ţara Romnească, epoca brncovenească şi secolul XVIII manifestă o evidentă atracţie pentru repertoriul nflorit al acestui stil, dar adaptndu-l unei ordonanţe mai clare. Dintre artele decorative şi aplicate, cel mai mult a suportat influenţa stilului baroc argintăria.
n literatură, stilul baroc  se manifestă printr-o  viziune antitetică asupra lumii (viaţă şi moarte, timp şi eternitate, aparenţă şi iluzie), prin instabilitate, patetism, extravaganţă şi nelinişte; aduce o intrigă diversificată şi complicată, n stil dilatat, ornamentat excesiv, cu metafore surprinzătoare. Fixat n genere ntre sfrşitul sec. XVI şi prima jumătate a sec. XVIII, se regăseşte ntr-o serie de curente (eufuism, gongorism, conceptism, culteranism, marinism, rococo) la poeţii metafizici, n opera lui Lope de Vega, Fernando de Herrera, Garcilaso de Vega, Torquato Tasso.
n muzică, barocul este considerat ca o periodă intermediară ntre Renaştere şi Clasicism. ncepe prin afirmarea monodiei acompaniate, n special n operele lui Monteverdi, atingnd punctul culminant n creaţia instrumentală şi vocală a lui J.S. Bach.

O FORŢĂ MAJORĂ

Caravaggio (1573-1610), primul mare pictor baroc italian, a fost un personaj neobişnuit de turbulent, ntr-o dispută permanentă cu poliţia. El a lucrat la Roma pnă n anul 1606 cnd şi-a njunghiat adversarul dintr-o partidă de tenis şi a fost obligat să fugă din oraş. Ajungnd n Malta, el a fost admis n Ordinul Sfntul Ioan dar s-a dezonorat din nou, implicndu-se ntr-o altă bătaie. A fost arestat dar a reuşit să evadeze şi a fost urmărit prin Sicilia şi Italia de agenţii Ordinului. El era ncă un evadat cnd a decedat din cauza unei febre la vrsta de 37 ani. Arta lui Caravaggio reflectă personalitatea sa zbuciumată, viaţa sa, jumătate pictnd şi jumătate urmărit de bande rivale sau n nchisoare. Lucrările sale nfăţişează scene violente, n decoruri sordide, cu lumina care taie dintr-o dată obscuritatea şi scaldă formele, modalitatea de a picta fiind numită „clarobscur”










1 STILUL DIRECT, PĂMNTEAN

Este destul de surprinzător că un asemenea om a pictat lucrări de o mare intensitate dramatică, accentund momentul crucial al luării unei decizii n, de exemplu, Chemarea Sfntului Matei şi Convertirea lui Pavel. Mai neobişnuit este stilul direct, pămntean.
Caravaggio a abandonat elementele simbolice care se găsesc n mod obişnuit n pictura religioasă, alegnd, n locul acestora, decoruri obişnuite pentru episoadele extraordinare pe care le imortaliza. El a renunţat şi la pictarea unor personaje idealizate, att de caracteristice tradiţiilor Clasicismului şi Renaşterii trzii. Zvonurile, conform cărora pictorul folosea ca modele ţărani şi prostituate, au reprezentat un motiv al proastei lui reputaţii. Astfel, Matei, culegătorul de texte biblice, este portretizat n Chemarea Sfntului Matei ca un contemporan al lui Caravaggio, lund n considerare exact confuzia creată n momentul n care personajul este chemat să devină discipolul lui Iisus. n Convertirea o mrţoagă obişnuită şi un bărbat istovit aşteaptă, n timp ce o izbucnire divină de lumină coboară asupra persecutorului Saul şi-l preschimbă n Apostolul Pavel.
n căutarea originalităţii, Cavaraggio a pictat direct după model, uimindu-i pe contemporanii obişnuiţi ca pictorii să-şi facă desene preparatorii foarte elaborate. Cea mai ciudată tehnică a pictorului a fost nsă folosirea clarobscurului (chiaroscuro), a contrastului dintre lumini şi umbre. Prin alegerea personajelor plasate n conuri de lumină, n contrast cu planul ndepărtat ntunecat, Caravaggio a creat capodopere de o forţă dramatică nemaintlnită pnă la acea dată.
Chiar şi n decursul vieţii lui tumultuoase, “caravaggismul” s-a răspndit n lume. Destul de ciudat, el a reuşit să prindă rădăcini n Italia, cu toate că unul dintre succesorii italieni ai lui Caravaggio a fost Artemisia Gentileschi (1593-1652), prima femeie artist cunoscută. Printre francezii şi spaniolii caravaggişti au existat nsă cteva personalităţi remarcabile. Marele pictor Rembrandt a fost şi el, la rndul lui, influenţat de compatrioţii care adoptaseră stilul maestrului italian.
Cel mai talentat contemporan italian al lui Caravaggio a fost Guideo Reni (1575-1642) nsă cel mai mare pictor baroc a fost un flamand, pe nume Peter Paul Rubens (1577-1641) care, oricum, şi-a petrecut o mare parte a vieţii, studiind n Italia. Picturile lui Rubens degajă o senzaţie de ameţeală. Prin el arta barocă a fost potrivită şi pentru descrierea emoţiilor vieţii ţăranilor. S-a remarcat prin forma generoasă a trupurilor de femei, intrnd adesea n conflict cu biserica catolică datorită nudităţii corpurilor reprezentate n picturile sale.

O ILUZIE

n generaţia care a urmat, Guercino (1591-1666) şi Pietro da Cortona (1596-1669) au excelat ntr-o tehnică caracteristică stilului baroc: crearea de iluzii, adică pictau astfel nct spectatorul avea impresia că asistă la un eveniment real. Această tehnică nu era doar o problemă de reprezentare fotografică ci şi eliminarea cadrului, ceea ce lăsa impresia de real. Cel mai simplu mod de a crea o iluzie era ceea ce aparent părea să fie o uşă sau o fereastră, prin care se puteau observa diferite privelişti, dar care se dovedeau a fi doar picturi realizate pe un perete compact. Această metodă se numeşte „trompe l’oeil” (“păcăleşte ochiul”, n franceză). Cele mai spectaculoase exemple ale barocului sunt picturile realizate pe tavan create cu atta măiestrie nct este aproape imposibil să remarci locul n care se termină pereţii; camera pare a fi deschisă spre cer şi creaturi naripate se nalţă sau coboară, de obicei acompaniind un monarh glorificat sau vreo personalitate nobilă sau religioasă. Cerul albastru luminos şi creaturile care par să plutească generează optimism şi vitalitate, de fapt “mesajul” barocului.

GENIILE BAROCULUI

Cel mai mare geniu al baroclui a fost Gianlorenzo Bernini (1598-1680), cunoscut mai ales ca sculptor, el fiind nsă şi arhitect, pictor şi poet. Legenda spune că a compus o operă pentru care a scris textul, a compus muzica, a proiectat decorurile şi chiar a produs recuzita scenică. S-a născut la Napoli dar, ncă din vremea copilăriei sale, tatăl, de meserie sculptor, s-a mutat la Roma, unde adolescentul Bernini şi-a găsit patronul n cardinalul Scipione Borghese şi a devenit faimos. Papa Urban VIII a devenit următorul patron al artistului, pe vremea cnd acesta avea doar 26 ani, şi n 1629 a fost numit arhitectul Bisericii Sfntul Petru, cea mai mare biserică din lumea creştină care s-a nălţat ncet de-a lungul secolului. După aceasta el nu a mai privit napoi; a lucrat aproape n exclusivitate n Roma şi multe dintre marile monumente şi simboluri ale oraşului i se datorează parţial sau chiar n totalitate.
Ca sculptor, Bernini a fost un virtuoz n pur stil baroc. Textura pielii personajelor sale şi a draperiilor sunt extraordinar de vii, deseori draperiile părnd a adia n bătaia brizei. Spre deosebire de sculptorii care i-au precedat, operele maturităţii au fost create cu intenţia vădită de a fi privite dintr-un singur unghi (nu de jur-mprejur), fiind plasate, de obicei, ntr-un aranjament arhitectural din care ies la iveală către spectatori. După cum se obişnuia des n acea perioadă, artistul vroia să-şi implice privitorul n mod direct, emoţional, ceea ce era imposibil de realizat dacă l lăsa să se plimbe nestingherit n jurul operelor sale.
Dintre lucrările de mari proporţii ale lui Bernini din interiorul Bisericii Sfntul Petru cea mai impresionantă piesă este Baldachinul, un baldachin imens (29 m. nălţime) poleit cu bronz nălţat deasupra locului unde se presupune că ar fi ngropaţi Sfntul Petru şi Sfntul Pavel. Coloanele sale răsucite simbolizează continuitatea creştinismului, sugernd ntoarcerea n timp, via Constantinopole pnă la anticul Templu al lui Solomon din Ierusalim; ele sunt nsă caracteristice barocului care se juca cu conceptele clasice, severe ale coloanelor, de dragul noutăţii şi al efectelor spectaculoase. Sculpturile şi suprasculptura de deasupra baldachinului, el nsuşi baldachinul cu ciucurii din bronz sunt realizate n aşa fel nct totul să pară abundent – l definesc drept cel mai extraordinar monument al barocului.
Există puţine privelişti care se ridică la nivelul de grandoare pură al celor două colonade construite de Bernini pe laturile pieţei ovale din faţa Bisericii Sfntul Petru din Roma. nsuşi Bernini declara că cele două colonade erau ca braţele materne ale bisericii “care-i mbrăţişează pe catolici pentru a le ntări crezurile”. Printre alte lucrări celebre ale lui Bernini mai putem aminti Fntna celor patru ruri din piaţa Novena ntruchipnd patru personaje grandioase. Ele reprezentau ceea ce se credea atunci a fi cele mai mari fluvii din lume (Dunărea, Nilul, Gangele şi Rio Plata), fiecare erau aranjate n jurul unui obelisc antic, care se nălţa deasupra lor.
La nceput pietrele sculptate, palmierii şi plantele fntnii erau colorate. Pictarea sculpturilor sau utilizarea materialelor colorate a fost o altă inovaţie a lui Bernini (cu toate că ea fusese anticipată de către grecii antici)şi una care se menţinea n cadrul baroc, acea de a atinge un maxim al grandorii şi de a crea efectul iluziilor. Culori ndrăzneţe şi efecte de lumină sunt folosite şi n Capela Cornaro, care adăposteşte Extazul Sfintei Tereza realizată de Bernini, probabil ncununarea carierei sale ca sculptor.
n Fntna celor patru ruri statuia care reprezintă Nilul are faţa acoperită – se presupunea că pentru a nu privi faţada Bisericii Sf. Agnese proiectată de Francesco Borromini (1599-1667). Povestea nu este adevărată dar ne dezvăluie cte ceva despre rivalitatrea dintre aceştia. Borromini era, prin naştere, de o condiţie mult mai umilă şi lucra ca pietrar chiar şi după sosirea la Roma, la 20 ani. El a devenit asistentul şef al lui Bernini nainte de a izbndi pe cont propriu şi a deveni cel mai original sculptor al barocului italian. Borromini a fost un geniu greu de stăpnit, care şi-a şocat contemporanii cu neortodoxismul său, crend clădiri cu linii ondulate şi un simţ al spaţiului şi al mişcării, asemănnd cu nişte sculpturi uriaşe. Printre capodoperele lui sunt bisericile San Ivo şi San Carlo alle Quattro Fontane, ambele din Roma.

INFLUENŢA BAROCĂ

Barocul a reprezentat un curent catolic şi al sudului cu o influenţă pronunţată n Flandra şi un impact mai mic n restul Europei de nord. n Franţa flamboiantul barocului nu a fost utilizat n scopuri religioase, ci pentru a glorifica monarhia absolută a Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. n orice caz, tradiţiile clasicismului şi spiritul restrictiv erau ncă foarte puternice n Franţa şi nici chiar grandiosul palat al lui Ludovic de la Versailles nu a fost construit ntr-un stil pur baroc. Această trăsătură era şi mai evidentă n Anglia protestantă unde Sir Cristopher Wren şi succesorii lui au nvăţat multe de la modelele lor de pe continent dar au păstrat o cale de mijloc, o combinaţie ntre baroc şi clasic.
Stilul baroc a fost utilizat pnă n secolul al XVIII-lea n mod deosebit n Germania şi n Austria. Mănăstiri şi biserici superbe au fost construite de Jacob Prandtauer (1660-1726), J.B. Fischer von Erlach (1656-1723), Johann Balthasar Neumann (1687-1753) şi alţii. Interioarele sunt decorate cu tencuielei albe, strălucitoare, culori pastelate şi care dau imresia generală de aerat şi de delicateţe care crează o mare diferenţă faţă de barocul italian. Atmosfera acestor locuri este de fapt, mai apropiată de stilul contemporan rococo, din Franţa, care era identificat cu grandoarea şi ambiţiile unei epoci trecute.



CREAŢII MAJORE DE ARTĂ BAROCĂ

Annibale Carracci – Triumful lui Bachus şi Ariadnei, galeria palatului Farnese, Roma
Annibale Carracci – Muncile lui Hercule, Muzeul Naţional, Naples
Annibale Carracci – Pieta, Muzeul Naţional, Naples
Michelangelo Merisi da Caravaggio – Convertirea lui Pavel, muzeul Uffizi, Florenţa
Michelangelo Merisi da Caravaggio – Crucificarea Sf.  Petru, capela Santa Maria del Popolo, Roma
Michelangelo Merisi da Caravaggio – nvierea lui Lazăr, muzeul Uffici, Messina
Michelangelo Merisi da Caravaggio – Chemarea Sf. Matei, capela San Luigi del Travesi, Roma
Pietro da Cortona – galeria palatului  Pitti din Florenţa
Guercina – galeria cazinoului Ludovisi din Roma
Giovanni Lorenzo Bernini – Baldachinul din biserica Sf. Petru din Roma
Giovanni Lorenzo Bernini – galeria bisericii Santa Maria della Vittoria din Roma
Francesco Borromini – galeria bisericii San Ivo della Sapienza din Roma
Nicola Salvi – fntne Trevi din Roma
Peter Paul Rubens - Madona din grădina cu flori, Pinacoteca Alte  din Munchen
Peter Paul Rubens – Bacchus, muzeul Ermitage din St. Petersburg
Peter Paul Rubens –Daniel n cuşca leilor, Galeria naţională de Artă, Washington
Jakob Prandtauer – mnăstirea benedictină din Melk, Austria
J.B. Fisher von Erlach – biserica de pelerinaj din Birnau, Germania

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica