referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Nazismul

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Naţiunile mai slabe erau considerate rase "impure", deoarece acestea nu s-au putut păstra unite şi de aceea au o cultură mai slabă. Naziştii considerau o greşeală evidentă permiterea sau încurajarea folosirii mai multor limbi in cadrul aceleiaşi naţiuni. În continuarea acestui fir aparent logic, naziştii germani doreau foarte mult unificarea tuturor teritoriilor cu vorbitori de limba germană...

Varianta Printabila 


1                      



Nazismul sau naţional-socialismul este o ideologie totalitară care a fost aplicată n timpul dictaturii naţionaliste a lui Adolf Hitler n Germania ntre 1933 şi 1945.
  Hitler a devenit liderul Partidului Naţional Socialist German al Muncitorilor (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei (NSDAP)). Cuvntul nazism provine chiar de la prescurtarea numelui naţional-socialism (Nationalsozialismus). n momentul de faţă n Germania nazismul este interzis de lege, dar ncă mai există grupări şi chiar partide neo-naziste (care nsă sunt ilegale). Ideologia naţional-socialistă afirmă că naţiunea este cea mai importantă creaţie a unei rase; de aceea marile naţiuni sunt creaţiile unor mari rase. Teoria mai spune că marile naţiuni se formează pe baza unei puteri militare, care creşte din cultura raţională, civilizată. Iar o cultură bogată se obţine doar la rasele cu o "sănătate" bună şi care au ca trăsături curajul, agresivitatea şi inteligenţa.

Naţiunile mai slabe erau considerate rase "impure", deoarece acestea nu s-au putut păstra unite şi de aceea au o cultură mai slabă. Naziştii considerau o greşeală evidentă permiterea sau ncurajarea folosirii mai multor limbi in cadrul aceleiaşi naţiuni. n continuarea acestui fir aparent logic, naziştii germani doreau foarte mult unificarea tuturor teritoriilor cu vorbitori de limba germană.

Naţiunile care nu şi-au putut apăra graniţele de invadatori au fost considerate rase slabe sau "sclave". Acestea erau considerate că valorează mai puţin dect "rasele stăpne". De aceea "rasele stăpne" au nevoie de spaţiu vital (Lebensraum), care era considerat un drept al lor; ele ar fi avut drept să facă uz de acest spaţiu "vital", chiar omornd "rasele sclave" indigene.

n aceeaşi logică, rasele fără o patrie erau considerate "rase parazite", iar cu ct mai nstăriţi erau membrii unei rase parazite, cu att mai virulent era considerat parazitismul lor. O rasă "stăpnă" putea, conform ideologiei naziste, să şi mărească puterea prin eliminarea raselor parazite de pe teritoriul lor. Aceasta era justificarea teoretică a opresiunii şi eliminării evreilor şi a ţiganilor, sarcină pe care majoritatea naziştilor o considerau drept datorie (neplăcută).

Ei considerau că religiile care recunoşteau aceste "adevăruri" erau religii "adevărate", iar cele care predicau iubirea si toleranţa "n contradicţie cu faptele" erau religii "false".

Persoanele care recunoşteau aceste teorii erau "lideri naturali", iar cei care nu le acceptau erau "sclavi naturali". "Sclavii", n special cei inteligenţi, erau consideraţi răul societăţii, deoarece erau promotorii religiilor şi ai doctrinelor politice "false".

n cartea "Lupta mea" (Mein Kampf), Adolf Hitler afirmă că ar fi ajuns la aceste concluzii prin observaţia atentă a politicii Imperiului Austro-Ungar.

Teoria economică nazistă se baza pe interesele locale imediate dar ncerca şi să se mperecheze cu concepţii ideologice economice recunoscute pe plan internaţional.

Politica economică internă era focalizată pe trei obiective principale:
eliminarea şomajului
eliminarea inflaţiei devastatoare
extinderea producţiei de bunuri de larg consum pentru a mbunătăţi standardul (nivelul) de viaţă al claselor de mijloc şi jos.

Toate aceste obiective ţinteau spre mbunăţăţirea situaţiei Republicii de la Weimar şi ntărirea sprijinului partidului. n ceea ce priveşte evoluţia economică, partidul a avut mare succes. ntre 1933 şi 1936, PNB al Germaniei a crescut cu o rată anuală de 9,5 %, n timp ce industria luată singură a crescut n medie chiar cu 17,2 %. Expansiunea economică a scos Germania din criza economică n care se afla după primul razboi, şi a redus şomajul substantial n mai puţin de 4 ani. n acelaşi timp, consumul public a crescut anual cu 18,7 %, iar consumul privat cu 3,6 %.

Mare parte din această producţie a fost ndreptată nsă către maşinăria de război; de aceea, odată cu nceperea războiului a nceput să se simtă din nou o presiune economică, dar nu att de acută ca n timpul Republicii de la Weimar. Se pare că succesul economiei germane a fost unul dintre motivele pentru care societatea a fost de acord cu războiul.

Din punct de vedere internaţional, partidul nazist credea că o conspiraţie internaţională a marilor bancheri a creat criza economică din anii 1930. Capul acestei conspiraţii era considerat ca fiind un grup de evrei, ceea ce motiva ncă o dată distrugerea acestei etnii n timpul Holocaustului. Aceste organizaţii ale bancherilor erau binecunoscute n acea vreme şi se ştia că puteau influenţa statele naţionale prin extinderea sau retragerea creditelor. Această influenţă nu se limita la statele mici, precum stătuleţele germane care au precedat crearea naţiunii germane din anii 1870, ci putea privi chiar şi marile puteri europene ncepnd cu secolul XVI. De altfel multe corporaţii transnaţionale din perioada secolelor XVI-XIX (Dutch East India Company, de exemplu) au fost create special pentru a se angaja n războaie n locul guvernelor, şi nu invers.

Se poate deci spune că partidul nazist era mpotriva puterii corporaţiilor multinaţionale faţă de statul-naţiune. Această opinie anti-corporatistă era comună cu cea a partidelor politice de centru-stnga şi chiar cu grupurile politice anarhiste din partea opusă n spectrul politic.

Este interesant de observat că partidul nazist avea o concepţie foarte limitată despre economia internaţională. După cum spune şi numele naţional-socialist, partidul dorea să ncorporeze resursele companiilor internaţionale n Reich cu forţa, şi nu prin comerţ.


1 Din punct de vedere economic, nazismul şi fascismul au multe legături. Nazismul poate fi considerat ca fiind o subdiviziune a fascismului (toţi naziştii sunt fascişti, dar nu toţi fasciştii sunt nazişti). Printre aceste idei economice se afla controlul complet al guvernului asupra finanţelor, investiţiilor (alocarea de credite), industriei şi agriculturii. Totuşi ambele sisteme continuau să existe, att puterea corporaţiilor ct şi sistemul de economie de piaţă n ceeace priveste preţurile.

n loc ca statul să ceară companiilor bunuri din producţia industrială şi să aloce materiile prime necesare la producţia lor (ca n sistemul comunist/socialist), statul plătea pentru aceste bunuri. Aceasta permitea preţului să joace un rol esenţial n ceea ce priveşte informaţia n legătură cu lipsa de bunuri sau necesarul de capital n tehnologie sau munca pentru a produce bunuri.

De asemenea o structură sindicalistă superficială era prezentă n corporaţii - att partidul fascist german ct şi cel italian au nceput lupta politică fiind mişcări sindicale ale muncitorilor, dar devenind dictaturi (n cazul german, regim totalitar). Ideea s-a păstrat n timp, anume un control al statului pentru eliminarea conflictelor potenţiale din relaţiile dintre patronat şi muncitori.

Toate aceste teorii au fost folosite pentru a justifica rezultatele totalitare, de ură rasială şi opresiunea folosind toate mijloacele statului. Acestea sunt pe scurt:
Naţionalism etnic, inclusiv definiţia germanilor drept "rasă stăpnă" (Herrenvolk)
Rasismul şi antisemitismul
Anticomunismul
Anticlericismul
Eugena (omorrea raselor "sclave" şi a celor "parazite" pentru a purifica rasa "stăpnă")

"Principiul conducătorului" (Fhrerprinzip) era un element cheie n ideologia fascistă, n care conducătorul simbolizează ntruparea mişcării politice şi a naţiunii.

Cel mai proeminent nazist a fost Hitler, care a condus Germania drept Cancelar (= prim-ministru) ntre 30 ianuarie 1933 şi pnă ce s-a sinucis la 30 aprilie 1945. El a mpins Germania n Al Doilea Război Mondial şi a fost responsabil pentru moartea a peste 20 de milioane de oameni precum şi pentru Holocaust. n timpul lui Hitler, naţionalismul şi rasismul au fost combinate ntr-o ideologie şi politică militaristă de stat care servea propriilor sale ţeluri.

După război, mulţi nazişti importanţi au fost judecaţi, condamnaţi, şi unii chiar executaţi pentru crime de război şi crime mpotriva umanităţii n urma Procesului de la Nrnberg.

Simbolul nazist era svastica n sensul acelor de ceasornic. Aceasta era considerată de mii de ani ca fiind un simbol al norocului şi al prosperităţii. Multe popoare din lume au (sau au avut) svastica drept simbol, inclusiv indienii, grecii, romanii, celţii, evreii şi dacii. Hitler se pare că l-a preluat prin filiera hindusă.

Relaţia dintre nazism şi creştinătate poate fi descrisă ca fiind complexă şi controversată. Hitler folosea simbolistica creştină pentru propriile sale scopuri, dar rămne sub semnul ntrebării măsura n care Hitler se considera creştin. Unii scriitori creştini l considerau ateu, ocultist sau chiar satanist, iar familia lui Hitler se pare că avea şi precursori evrei.

Mulţi preoţi catolici s-au opus nazismului din cauza incompatibilităţii lui cu morala creştină. La fel ca şi oponenţii politici, mulţi din aceşti preoţi au fost trimişi n lagăre de concentrare. Dar ierarhia superioară a bisericii inclusiv papa Pius al XII-lea a acceptat n relativă linişte această doctrină, şi ncă şi n ziua de astăzi mai există interpretări n sensul complicităţii papei.

Nazismul este de multe ori confundat cu fascismul. Nazismul chiar preia unele elemente din fascism: dictatura, iredentismul teritorial şi bazele teoriei economice. De exemplu, Benito Mussolini, fondatorul fascismului, nu era antisemit pnă să intre in alianţă cu Hitler, de la care provine rasismul prezent n nazism. Dictatorul spaniol Francisco Franco folosea des cuvntul "fascist" pentru a desemna pe cei care se opuneau comunismului.

Către sfrşitul secolului XX, mişcări neo-naziste au apărut n mai multe ţări din lume, ca de exemplu n Statele Unite, Germania şi alte ţări europene. Aceste tendinţe sunt deseori asociate cu tinerii "skinhead". De asemenea, n multe ţări din Europa vestică s-a observat n ultimul timp o creştere a importanţei partidelor naţionaliste (Austria, Franţa; n Germania unele partide cu tendinţe neo-naziste chiar au cştigat prin alegeri cteva locuri n parlamentele unor Land-uri; partidele clar neo-naziste sunt nsă interzise prin lege). (by Jingsasw)
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica