referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Eschil - "Rugatoarele"

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Regele Pelasgos şovăie între posibilitatea pornirii unui război cu egiptenii şi răzbunarea zeilor. El cunoaşte însă preabine rânduiala, deopotrivă divină şi umană a dreptului de azil şi o împlineşte, chiar şi cu preţul izbucnirii războiului. Nu l-ar putea împiedica decât o singură putere, împotrivirea propriului popor. Dar basileul este însăşi întruchiparea bunului conducător, obişnuit să asculte părerile altora în adunarea oamenilor cetăţii şi să ia hotărâri numai în consens cu aceştia...

Varianta Printabila 


1  


ESCHIL – „Rugătoarele”




ESCHIL (AISCHYLOS) –   525-456 . Hr, născut la Eleusis
    
    Poet tragic grec. A luptat la Maraton şi Salamina. Supranumit „părintele tragediei greceşti” pentru că i-a adus modificări profunde, introducnd cel de-al doilea personaj şi folosirea decorului. Tragediile sale n număr de 90, dintre care numai şapte s-au păstrat integral („Şapte contra Thebei”, „Prometeu nlănţuit”, „Perşii”, trilogia „Orestia”: („Agamemnon”, „Hoeforele”, „ Eumenidele”) impresionează prin violenţa conflictelor, măreţia eroică a personajelor, stilul viguros şi intensitatea lirică. Geniu auster, patriot pasionat, Eschil a nfăţişat omul n luptă cu destinul implacabil.
    

    Cu drama „Rugătoarele” se deschidea o impunătoare construcţie eschiliană nchinată destinului de revoltă, crimă şi patimă a fiicelor lui Danaos, celebre mai trziu pentru absurda pedeapsă la care au fost supuse n Infern. Eschil, inspirndu-se ndeosebi din „Danaida”, epopee pierdută, a scris o trilogie legată („Rugătoarele”, „Egiptenii”, „Danaidele”), urmată de drama satirică „Amymone”. Din totul nu a supravieţuit dect tragedia nti.
    Această dramă a fost socotită pnă de curnd cea mai veche din cronologia eschiliană, datnd cu puţin dinainte de anul biruinţei de la Marathon (490). Datarea se sprijinea pe mai multe temeiuri: protagonist era nsuşi Corul, acţiunea era deosebit de simplă şi de puţină, se foloseau numai doi actori. Această convingere a fost nsă zguduită de descoperirea unui papyrus pe care se afla inscripţionat faptul că Eschil a obţinut cu tetralogia cuprinznd „Rugătoarele” premiul nti şi, la aceeaşi dată, Sofocle a obţinut premiul al doilea; ori, acesta din urmă nu ar fi putut să fie ncununat nainte de 460.
    Personajele piesei sunt, potrivit obiceiului vremii, puţin numeroase şi anume: CORUL Danaidelor, DANAOS, PELASGOS, regele din Argos şi CRAINICUL fiilor lui Aigyptos.
    Acţiunea este simplă. Cele cincizeci de Danaide care alcătuiesc corul, refuznd căsătoria silită cu verii lor, pe care i detestă, părăsesc mpreună cu tatăl lor, Danaos, Egiptul natal, traversează apele Mării Mediterane şi şi caută protecţie n Argos, cerşind-o vehement de la zeii cetăţii şi de la regele ţinutului, Pelasgos. Venit să afle ce doresc străinii care poposiseră pe meleagurile Argosului, basileul descoperă că Danaidele i sunt de fapt rude ndepărtate şi originare din Argos.    
    Figura argienei Io, după unii ntruchiparea lunii, identificată cu Isis – soţia lui Osiris – din mitologia egipteană, preoteasa Herei şi şi iubita lui Zeus, străbate nevăzută ntreaga piesă. Io, fiica fluviului zeu Inahos ce uda ţara Argolida este transformată de Zeus n junincă, pentru a o scăpa de furia geloasei Hera. Aceasta l nsărcinează pe Argos cu supravegherea junincii, iar după ce monstrul este ucis de Hermes, porunceşte unei furii să se transforme n streche şi să o nţepe pe fiica lui Inahos. Aceasta fuge pnă n Egipt , unde Zeus i redă nfăţişarea omenescă. Fiul lui Io şi al lui Zeus  se naşte prin atingerea şi răsuflarea zeului şi primeşte numele de Epaphos. Acesta are doi fii: Aigyptos şi Danaos, care la rndul lor au cincizeci de fii şi respectiv cincizeci de fiice, acestea din urmă fiind chiar Danaidele.
    Regele Pelasgos şovăie ntre posibilitatea pornirii unui război cu egiptenii şi răzbunarea zeilor. El cunoaşte nsă preabine rnduiala, deopotrivă divină şi umană a dreptului de azil şi o mplineşte, chiar şi cu preţul izbucnirii războiului. Nu l-ar putea mpiedica dect o singură putere, mpotrivirea propriului popor. Dar basileul este nsăşi ntruchiparea bunului conducător, obişnuit să asculte părerile altora n adunarea oamenilor cetăţii şi să ia hotărri numai n consens cu aceştia.
    Pe  urmele logodnicelor nesupuse zoreşte flota pretendenţilor, gata să le cştige, la nevoie, cu armele n mini. Crainicul fiilor lui Aigyptos coboară pe uscat, formulndu-şi pretenţia de a le lua pe cele cincizeci de fecioare cu el, dar este oprit de Pelasgos şi de poporul care a luat hotărrea de a le oferi protecţie Danaidelor.
    ncă din primul vers al dramei Zeus este invocat ca „Aphikor”, iar mai apoi ca „Hikesios”, ambele epitete avnd nţelesul de „ocrotitor al suplicanţilor”.
    Odinioară străinii erau socotiţi malefici sau duşmani şi ca atare trebuiau suprimaţi sau alungaţi. Din aceleşi motive petrecerea printre străini era considerată contaminantă şi călătorul, la ntoarcerea acsă, trebuia să se supună unui ritual de purificare; de aceea exilul era pentru cei vechi o pedeapsă egală cu moartea.
    Mai apoi, n comunitatea umană s-a făcut un mare pas nainte n privinţa raporturilor cu străinii, trecndu-se de la suspiciune la generozitate, de la respingere şi urmărire la nfiriparea dreptului de azil.    
   
1 E sigur că n zorii istoriei existau asemenea locuri sacre, altare, temple, statui divine, cetăţi de scăpare şi că, binenţeles, anumiţi zei au devenit ocrotitori ai suplicanţilor.
    n viziunea lui Eschil, Zeus este o divinitate universală, nsuşi principiul divin. El este deci, protectorul tuturor oamenilor, indiferent de obrşie, limbă, trecut, mai ales al celor care l imploră prin rugile, gesturile şi nsemnele suplicanţilor.
    O altă idee cuprinsă n dramă este aceea a dreptului femeii de a-şi accepta sau nu pretendentul. Autorul pare să ia poziţie mpotriva şantajului n dragoste. Respinge oare tragediograful arhaicele şi ritualele răpiri de neveste?
    Corul danaidelor reprezintă personajul colectiv şi  principal al operei. Adepte ale celibatului, fetele lui Danaos se mpotrivesc căsătoriei cu o tărie ce le-a lipsit femeilor sabine. Excesul emancipării şi negarea rosturilor naturale vor duce nsă la degradare şi suferinţă. Prea multul non-conformism şi prea multa rebeliune deschid, n anumite mprejurări, calea defeminizării.
    Danaos, tatăl fetelor, le susţine pe acestea n acţiunile lor, chiar ndemnndu-le să se opună nsoţirii cu fiii lui Aigyptos. El le mbărbătează şi le ncurajează pe fecioare, sfătuindu-le să se roage zeilor cetăţii şi să se adăpostească lngă statuile sacre, pentru a nu fi prinse de verii lor.
    Regele Argosului, Pelasgos, reprezintă tipul bunului conducător, el refuznd să ia hotărri majore fără consimţămntul oamenilor pe care i conduce, consultarea poporului dovedind respect şi reciprocă preţuire.
    Crainicul este reprezentantul fiilor lui Aigyptos; el le tratează cu asprime pe logodnicele fugare, fiind convins că a venit n Argos pentru a recupera ceea ce pierduse, considerndu-le pe fete proprietatea de drept a egiptenilor.
    n conţinutul piesei, conform mitului lui Io, Eschil vorbeşte despre originea comună a grecilor şi a egiptenilor, dar  foloseşte simboluri contrarii: piele albă – piele tuciurie, gru – papyrus, vin – bere, etc. Influenţele reciproce, dar mai ales cele dinspre sud spre nord, au nceput ncă din perioada egeo-cretană şi miceniană, fiind oglindite n poemele homerice, apoi au sporit graţie comerţului dar şi a războaielor. Cu mai mult de un secol nainte de reprezentarea
„Rugătoarelor”, regele Amasis a ngăduit zidirea n delta Nilului a oraşului grecesc Naucratis.
    

    Este riscant a judeca partea n lipsa ntregului. Cum se va fi nfăţişat tetralogia care povestea şi cnta despre Danaide? Ce spunea şi ce ascundea atenienilor?
    n piesa a doua, „Egiptenii”, avea loc probabil o bătălie cu invadatorii, n care cădea Pelasgos, iar Danaos era silit să-şi cedeze fetele biruitorilor, punnd totodată la cale suprimarea acestora.
    n ultima tragedie, numită „Danaidele”, se petrecea sngeroasa căsătorie cu fiii lui Aigyptos, cnd, nenduplecatele mirese, cu excepţia uneia singure, Hypermestra, şi njunghiau n noaptea nunţii mirii; aici apare Afrodita decriindu-şi nrurirea universală: „Dorinţa-l mpinge pe sfntul Uranos să rănească ţărna, dorinţa face ca Gaia să aibă parte de  nuntă, ploaia cade din pătimaşul Uranos şi-o fecundează pe Gaia, apoi aceasta naşte pentru oameni turmele de oi şi grul dătător de viaţă al Demetrei, roadele pomilor se nmulţesc n urma unei nunţi uscate; eu nsămi iau parte la toate acestea.”
    


    Dragostea este o forţă cosmică, de la poruncile căreia nimeni nu se poate sustrage nepedepsit. Tot aici trebuie să fi fost mpărţite pedepsele fecioarelor ucigaşe.
    n drama satirică „Amymone”, care urma trilogiei, erau depănate ntmplările hazlii ale unei singure Danaide, care la sosirea n Argolida, plecnd n căutare de apă, avea de luptat cu insistenţele unei cete de satiri; strignd după ajutor se salvează n braţele lui Poseidon, care face să ţşnească din pămntul sterp numeroase izvoare, ca un simbol al mpăcării.
    Pretutindeni n vasta operă a lui Eschil puterile supranaturale sunt arătate a fi active n determinismul cosmic şi uman. Totul este rostuit de divinitate, pe cărările fatalităţii. Dar iată că, pndit fără ncetare de nenoroc, de suferinţă şi de moarte, omul şi făureşte o altfel de măreţie, n stare să-l structureze lăuntric şi să-l mntuiască: morala.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica