referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Ce este Partidul Comunist?

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

De peste 5.000 de ani poporul chinez a creat o civilizaţie splendidă pe pământul udat de fluviile Galben şi Yangze. În acestă perioadă de timp s-au perindat diverse dinastii, iar cultura chineză a cunoscut perioade de prosperitate şi declin. Pe scena istorică a Chinei au avut loc grandioase mişcări...

Varianta Printabila 


1 Ce este Partidul Comunist?


Cuvnt nainte

De peste 5.000 de ani poporul chinez a creat o civilizaţie splendidă pe pămntul udat de fluviile Galben şi Yangze. n acestă perioadă de timp s-au perindat diverse dinastii, iar cultura chineză a cunoscut perioade de prosperitate şi declin. Pe scena istorică a Chinei au avut loc grandioase mişcări.

Anul 1840, considerat uzual de istorici ca fiind nceputul erei contemporane a Chinei, a marcat nceputul călătoriei Chinei de la tradiţie spre modernizare. Civilizaţia chineză a trecut prin 4 episoade de presiune. Primele 3 episoade sunt: invazia Beijing-ului de către forţa aliată anglo-franceză, la nceputul anilor 1860, războiul sino-japonez n 1894 (numit şi războiul „Jiawu”), şi războiul ruso-japonez din nord-estul Chinei, n 1906.

Acestor 3 episoade de presiune, China le-a răspuns printr-un curent de occidentalizare, marcat de importul de bunuri şi arme moderne, reformele instituţionale din timpul „Reformei de 100 zile”  şi ncercarea, de la sfrşitul ultimei dinastii Qing, de a crea o conducere constituţională, şi mai trziu, Revoluţia Xinhai .

La sfrşitul primului război mondial, China, deşi nvingătoare, n-a fost inclusă pe lista celor mai mari puteri ale timpului. Mulţi chinezi au crezut că primele 3 răspunsuri la episoadele de presiune au fost greşite. Mişcarea „4 mai ” a condus la cea de-a patra ncercare de răspuns la presiunile anterioare şi a culminat cu occidentalizarea completă a culturii chineze prin apariţia mişcării comuniste şi a revoluţiei sale extreme.

Acest articol tratează impactul mişcării comuniste şi al Partidului Comunist asupra civilizaţiei. Haideţi să aruncăm o privire mai atentă la rezultatul alegerii făcute de China, sau mai bine spus, la ceea ce a fost impus Chinei, după 160 ani, aproape 100 milioane de morţi nenaturale şi distrugerea aproape completă a culturii şi civilizaţiei tradiţionale chineze.


I. Fundamentul de violenţă şi teroare pentru obţinerea şi păstrarea puterii

„Comuniştii se feresc să-şi ascundă viziunile şi ţelurile. Ei declară deschis că ţelurile lor pot fi obţinute numai prin răsturnarea violentă a tuturor condiţiilor sociale existente” . Acest citat este luat din paragraful de ncheiere al Manifestului Comunist, documentul principal al partidelor comuniste. Violenţa este unicul mijloc prin care partidele comuniste au cştigat vreodată putere. Această trăsătură de caracter a fost transmisă tuturor formelor ulterioare ale Partidului, apărute după naşterea sa.

De fapt primul Partid Comunist a fost stabilit la mai mulţi ani după moartea lui Karl Marx. După Revoluţia din Octombrie (1917) s-a născut „Partidul Comunist al ntregii Rusii”, mai trziu fiind cunoscut ca „Partidul Comunist al Uniunii Sovietice”. Acest Partid a crescut prin folosirea violenţei mpotriva „claselor inamice” şi s-a menţinut prin violenţă mpotriva membrilor Partidului şi a cetăţenilor de rnd care au fost consideraţi trădători. n timpul „curăţeniei” declanşate de Stalin n 1930, Partidul Comunist sovietic a masacrat peste 20 milioane de aşa-zişi spioni şi trădători, şi persoane suspectate ca avnd opinii diferite.

Partidul Comunist Chinez (PCC) a nceput ca ramură a Partidului Comunist Sovietic n cea de-a treia Internaţională Comunistă. A moştenit n mod natural nclinarea către crimă. Un exemplu care ilustrează acest fapt este că n timpul primului război civil dintre Kuomingtang (KMT) şi comunişti (1927-1936), populaţia din provincia Jiangxi a scăzut de la 20 milioane la aproximativ 10 milioane. Pagubele produse de PCC prin utilizarea violenţei pot fi deduse prin simpla examinare a acestor cifre.

Uzul violenţei poate fi inevitabil cnd se ncearcă obţinerea puterii politice, dar n-au existat niciodată n istorie regimuri att de dornice de omor ca cele conduse de partide comuniste – omoruri săvrşite n special n timpul perioadelor de pace. Din 1949 numărul deceselor cauzate de violenţa PCC a depăşit numărul total de decese din timpul războaielor purtate ntre 1927-1949.

Un exemplu excelent al utilizării violenţei de către PCC este sprijinul acordat Khmerilor Roşii din Cambogia. Sub conducerea Kmerilor Roşii au fost ucişi 25% din populaţia Cambogiei, multe victime fiind de origine chineză. China blochează şi acum aducerea, de către comunitatea internaţională, a Khmerilor Roşii n faţa justiţiei, pentru că acoperă rolul PCC n acest genocid.

PCC are legături strnse cu unele din cele mai brutale mişcări politice şi regimuri ale lumii. Pe lngă legăturile cu Khmerii Roşii, există relaţii cu partidele comuniste din Indonesia, Filipine, Malaezia, Vietnam, Burma, Laos, şi Nepal - toate fiind susţinute de PCC. Mulţi conducători ai acestor partide comuniste sunt chinezi; unii dintre ei ncă se ascund n China n prezent.

Alte partide comuniste cu ideologie maoistă includ „Cărarea Luminoasă” din America de Sud şi „Armata Roşie Japoneză”, ale căror atrocităţi au fost condamnate de către comunitatea internaţională.

Una dintre teoriile pe care le folosesc comuniştii este darwinismul social. Partidul Comunist aplică teoria competiţiei darwiniste dintre specii n sfera relaţiilor şi istoriei umane, susţinnd că lupta de clasă este singura forţă care determină dezvoltarea societăţii. Lupta devine astfel „credinţa” principală a Partidului Comunist, o unealtă n obţinerea şi păstrarea controlului politic. Cuvintele faimoase ale lui Mao Zedong trădează această logică a supravieţuirii celui mai puternic: „Cu 800 milioane de oameni, cum poate să funcţioneze fără luptă?”

O altă afirmaţie la fel de faimoasă a lui Mao Zedong este aceea ca Revoluţia Culturală „ar trebui desfăşurată la fiecare şapte sau opt ani” . Folosirea repetată a forţei de către PCC este un mijloc important pentru menţinerea conducerii. Scopul utilizării forţei este crearea terorii. Fiecare luptă şi mişcare au fost exerciţii ale terorii, inimile chinezilor tremurnd de fiecare dată. Supuşi terorii, ei au devenit treptat nrobiţi sub controlul PCC.

Astăzi terorismul a devenit principalul duşman al lumii civilizate şi libere. Exerciţiul terorii violente al PCC s-a desfăşurat pe o scară şi mai largă, a durat mult mai mult, şi rezultatele sale au fost chiar mai devastatoare, datorită aparatelor de stat. Astăzi, n secolul 21, n-ar trebui să uităm acest caracter moştenit al Partidului Comunist, pentru că el va juca un rol crucial n destinul PCC.


II. Folosirea de minciuni pentru a justifica violenţa

Nivelul unei civilizaţii poate fi măsurat prin gradul n care este folosită violenţa de către regimuri. Recurgnd la violenţă, regimurile comuniste reprezintă clar un pas uriaş napoi pentru civilizaţia umană. Din nefericire Partidul Comunist a fost văzut ca o forţă progresivă de către cei care cred că violenţa este un mijloc esenţial şi inevitabil n dezvoltarea societăţii.

Această acceptare a violenţei trebuie privită ca o urmare a folosirii neegalate şi abile a nşelăciunii şi minciunilor de către Partidul Comunist - aceasta fiind o altă trăsătură moştenită a PCC.

“De timpuriu ne-am gndit la Statele Unite ca la o ţară dragă nouă. Credem că aceasta se datorează parţial faptului că Statele Unite n-au ocupat niciodată China şi nici n-au lansat vreun atac asupra Chinei. Mai fundamental - poporul Chinez are impresii bune despre Statele Unite, datorate caracterului democratic şi deschis al poporului său.”

Acest citat provine dintr-un articol publicat la 4 iulie 1947 n ziarul oficial al PCC – China Nouă. La numai numai 3 ani mai trziu PCC a trimis soldaţi să lupte cu trupe americane n Corea de Nord, nfăţişndu-i pe americani drept cei mai malefici imperialişti din lume. Lectura acestui articol scris acum 50 ani ar uimi orice persoană din China continentală. PCC a interzis publicarea ziarelor cu pasaje similare şi a publicat versiuni rescrise.

De cnd a ajuns la putere, PCC a folosit tactici similare n fiecare campanie politică, incluznd campaniile de eliminare a contra-revoluţionarilor (1950-1953), „parteneriatul” ntreprinderilor publice şi private (1954-1957), campania „mpotriva Dreptei” (1957), Revoluţia Culturală (1966-1976), masacrul din Piaţa Tiananmen (1989), şi cel mai recent, persecuţia mpotriva Falun Gong ncepută n 1999.

Cel mai infam exemplu este persecuţia intelectualilor din 1957. PCC a făcut apel la intelectuali, cerndu-le părerea sinceră, pentru ca mai apoi să-i eticheteze drept „politicieni de dreapta,” şi să-i persecute, folosindu-le discursurile drept dovadă a „crimelor”. Cnd s-au ridicat voci care au criticat această persecuţie drept o conspiraţie, sau „un complot din umbră”, Mao Zedong a susţinut public: „Nu este un complot din umbră, ci strategie deschisă”.

nşelăciunea şi minciunile au jucat un rol foarte important n obţinerea şi menţinerea controlului de către PCC. China are una dintre cele mai lungi istorii, iar intelectualii chinezi au acordat din antichitate o mare importanţă istoriei. Chinezii au folosit istoria pentru a evalua realitatea şi pentru a-şi adnci nţelegerea. Pentru ca istoria să servească regimului, PCC a creat o politică de alterare şi ascundere a adevărului istoric. PCC, prin propaganda şi publicaţiile sale, a rescris istoria, de la perioade ndepărtate de genul „Perioadei de Primavară şi Toamnă” (770-476 .C), şi a „Perioadei Statelor Războinice” (475-221 .C.), pnă la cele recente - Revoluţia Culturală. Astfel de alterări ale istoriei au nceput n 1949; PCC a blocat cu duritate şi a eliminat eforturile de restaurare a adevărului istoric.

Cnd violenţa devine insuficientă pentru susţinerea controlului, PCC recurge la nşelătorii şi minciuni care servesc la justificarea conducerii prin violenţă, sau la mascarea adevărului.

Trebuie să admitem că nşelăciunea şi minciunile n-au fost inventate de Partidul Comunist, dar sunt acte josnice pe care Partidul Comunist le-a utilizat fără scrupule. PCC a promis pămnt ţăranilor, fabrici muncitorilor, libertate şi democratie intelectualilor şi pace tuturor. Nici una din aceste promisiuni n-a fost realizată. O generaţie de chinezi a murit păcălită şi altă generaţie continuă să fie nşelată. Aceasta este cea mai mare tristeţe a poporului chinez, cel mai nefericit aspect al naţiunii chineze.


III. Principii care se schimbă mereu   

n campania prezidenţială a SUA din 2004, un candidat la preşedenţie a afirmat la TV că tacticile se pot schimba la nevoie, dar niciodată „credinţele” sau „valorile inimii,” altfel respectivul „pur şi simplu nu este credibil” . Această declaraţie clarifică cu adevărat un principiu.

Partidul Comunist este un caz tipic. De la nfiinţarea sa acum 80 ani, PCC a ţinut 16 congrese naţionale reprezentative şi a modificat Constituţia Partidului de 16 ori. De-a lungul celor cinci decade de control al puterii, PCC a modificat major Constituţia Chinei de 5 ori.

Idealul Partidului Comunist este egalitatea socială, care ar duce către o societate comunistă. Astăzi nsă, China controlată de comunişti a devenit naţiunea cu cele mai mari inegalităţi economice din lume. Mulţi membri PCC au devenit putred de bogaţi, n timp ce 800 milioane de oameni trăiesc n sărăcie.

Teoriile călăuzitoare ale PCC au nceput cu marxism-leninism-ul, la care a fost adăugat maoismul, apoi ideile lui Deng Xiao Ping şi, recent, teoria celor „Trei Reprezentări” a lui Jiang Zemin. Marxism-leninism-ul şi maoismul nu sunt deloc compatibile cu teoriile lui Deng Xiao Ping şi ideologia lui Jiang – ele sunt de fapt opuse. Această amestecătură de teorii comuniste folosită de PCC este ntr-adevăr o raritate n istoria umană.

Principiile schimbătoare ale Partidului Comunist s-au contrazis n mare măsură unul cu altul. De la ideea unei integrări globale care să depăşească statul-naţiune, pnă la naţionalismul extremist de astăzi, de la eliminarea proprietăţii private şi a „claselor exploatatoare” pnă la promovarea aderării capitaliştilor la Partid, principiile de ieri s-au inversat n politica de astăzi, cu schimbări şi mai importante preconizate n viitor. Indiferent ct de des şi schimbă PCC principiile, ţelul rămne acelaşi: obţinerea şi păstrarea puterii, susţinerea unui control absolut al societăţii.

n istoria PCC au existat mai mult de 12 campanii caracterizate drept lupte „pe viaţă şi moarte”. n realitate, toate aceste lupte au coincis cu un transfer de putere, rezultat al schimbării principiilor de bază ale Partidului.

Fiecare schimbare de principii a fost cauzată de o criză inevitabilă pe care PCC a avut-o de nfruntat şi care i ameninţa legalitatea şi existenţa. Fie că este vorba de colaborarea cu KMT, de politica externă pro-SUA, de reforma economică şi promovarea economiei de piaţă, sau de promovarea naţionalismului - aceste decizii au apărut mereu ntr-un moment de criză; toate au avut drept scop cştigarea sau consolidarea puterii. Fiecare ciclu n care un grup a fost persecutat, pentru ca mai apoi să fie reabilitat, a fost conectat cu schimbări n principiile de bază ale PCC. Un proverb vestic spune că adevărurile pot rezista, dar minciunile sunt schimbătoare. Există  nţelepciune n această zicală.


IV. Modul n care natura Partidului nlocuieşte şi elimină natura umană

PCC este un regim dictatorial leninist. De la crearea Partidului au fost stabilite trei aşa-zise linii de bază: linia intelectuală, linia politică, şi linia organizatorică. Linia intelectuală se referă la fundaţia filozofică a Partidului Comunist. Linia politică se referă la stabilirea ţelurilor sale. Linia organizatorică se referă la modul n care sunt atinse ţelurile, n cadrul formei sale de organizare.

n China cei mai mulţi oameni ştiu că membrii PCC au o personalitate dublă. n viaţa particulară membrii PCC sunt fiinţe umane obişnuite, cu sentimente de fericire, supărare, regret şi bucurie. Ei au meritele şi defectele fiinţelor umane. Ei pot fi părinţi, soţi, soţii, sau prieteni. Dar situată deasupra naturii şi sentimentelor umane este „natura Partidului”, care, conform cerinţelor Partidului Comunist, trebuie pusă mai presus de umanitate. Astfel, umanitatea devine relativă şi schimbătoare, n timp ce „natura Partidului” devine absolută, mai presus de orice ndoială sau provocare.

n timpul Revoluţiei Culturale era ceva obişnuit ca taţii şi fiii să se tortureze unii pe alţii, soţii şi soţiile să se lupte unii cu altii, mame şi fiice să se denunţe reciproc, şi studenţi şi profesori să se trateze unii pe alţii drept inamici. n aceste cazuri conflictele şi ura au fost motivate de „natura Partidului”. La nceputul dictaturii PCC, mulţi oficiali nalţi ai PCC n-au putut face nimic atunci cnd membrii familiilor lor au fost etichetaţi drept inamici de clasă. Acest lucru a fost determinat şi el de „natura Partidului”.

Puterea „naturii Partidului” asupra indivizilor apare ca urmare a ndoctrinării prelungite organizate de PCC. Această ndoctrinare ncepe n grădiniţă, unde răspunsurile abrobate de Partid la aumite ntrebări sunt răsplatite. Aceste răspunsuri nu corespund bunului simţ, sau naturii umane a copiilor. Studenţii primesc educaţie politică atunci cnd urmează şcoala primară, liceul, etc., pnă la universitate. Ei nvaţă să urmeze linia standard aprobată de Partid, n caz contrar nefiindu-le permis să treacă examenul de absolvire.

Un membru de Partid trebuie să urmeze linia Partidului cnd vorbeşte n public, indiferent ce gndeşte n particular. Structura organizatorică a PCC este o piramidă gigantică, cu puterea centrală din vrf controlnd ntreaga ierarhie. Această structură specială este una dintre cele mai importante trăsături ale regimului comunist, ajutnd la producerea unei obedienţe absolute.


1 Astăzi, PCC a degenerat ntr-o entitate politică ce luptă pentru propriile interese. Nu mai urmăreşte nici măcar vreunul din ţelurile comunismului. Dar structura organizatorică a comunismului a rămas; cerinţa de obedienţă necondiţionată nu s-a schimbat nici ea. Acest Partid se consideră deasupra umanităţii şi naturii umane, nlătură orice organizaţii sau persoane considerate dăunătoare sau poţential dăunătoare pentru puterea sa, indiferent dacă sunt cetăţeni obişnuiţi sau oficiali nalţi ai PCC.


V. Un spectru malefic se opune naturii şi naturii umane

Tot ce se află sub Cer trece printr-un ciclu al vieţii de naştere, maturitate, decădere, şi moarte.

Spre deosebire de regimul comunist, societăţile non-comuniste, chiar şi cele totalitare şi dictatoriale, permit deseori un anumit grad de auto-organizare şi auto-determinare. Societatea chineză antică a fost de fapt condusă cu ajutorul unei structuri binare. n zonele rurale, baza organizării sociale independente era clanul, n timp ce zonele urbane era breasla. Guvernarea centralizată nu se extindea mai jos de judeţ. Regimul nazist, probabil cel mai crud regim dictatorial, exceptndu-le pe cele conduse de partide comuniste, respecta totuşi proprietatea privată. Regimurile comuniste au eradicat orice formă de organizare socială independentă de Partid, nlocuindu-le cu structuri ale puterii nalt centralizate, de sus pnă jos.

Dacă structurile sociale de la nivelul de bază n sus pe scara ierarhică, ce permit auto-determinarea indivizilor sau grupurilor, apar n mod natural, atunci regimul comunist este esenţial contra naturii.

Partidul Comunist nu are principii generale cu care să trateze oamenii. Conceptele de bine şi rău, precum şi toate legile şi regulile sunt manipulate arbitrar. Comuniştii nu permit crima, exceptnd cazurile celor categorisiţi drept duşmani ai Partidului Comunist. Pietatea filială este binevenită, exceptndu-i pe părinţii consideraţi inamici de clasă. Bunăvoinţa, corectitudinea, dreptatea, nţelepciunea, şi credinţa sunt toate bune, dar nu sunt aplicabile dacă Partidul nu vrea să considere aceste virtuţi tradiţionale. Partidul Comunist distruge complet standardele universale pentru natura umană, şi este construit pe principii ce se opun naturii umane.

n general societăţile non-comuniste iau n considerare natura duală a umanităţii, cea a binelui şi răului; ele se bazează pe contracte sociale fixe pentru a menţine un echilibru n societate. n societăţile comuniste, nsă, chiar conceptul de natură umană este respins, binele şi răul nefiind nici ele recunoscute. Eliminarea conceptelor de bine şi rău, conform lui Marx, serveşte la răsturnarea completă a suprastructurii vechii societăţi.

Partidul Comunist nu crede n bine, şi nu respectă nici măcar natura fizică.

„Luptă-te cu Cerul,
Luptă-te cu Pămntul,
Luptă-te cu oamenii
n aceasta se află o bucurie nemărginită.”

Acesta a fost motto-ul PCC n timpul Revoluţiei Culturale. Realitatea este că asupra poporului chinez şi asupra Pămntului a fost adusă multă suferinţă.

Chinezii cred n mod tradiţional n unitatea dintre Cer şi oameni. Lao Tze spunea n Dao de Jing (Tao-Te Ching): “Omul urmează Pămntul, Pămntul urmează Cerul, Cerul urmează Calea, şi Calea urmează ce este natural” . Fiinţele umane şi natura coexistă n cadrul unei relaţii armonioase n cosmosul continuu.

Partidul Comunist este un soi de fiinţă. Totuşi se opune naturii Cerului, Pămntului şi omenirii. Este un spectru malefic opus universului.


VI. Cteva trăsături ale posesiunii malefice

Organele Partidului Comunist n-au participat niciodată direct n activităţi productive sau creative. Imediat cum apucă puterea, se ataşează de oameni, i controlează şi manipulează. şi extind puterea pnă la cea mai fundamentală unitate a societăţii, din cauza fricii de a pierde controlul. Monopolizează resursele de producţie şi extrag bogăţie de la societate.

n China PCC se extinde peste tot şi controlează totul, dar nimeni n-a văzut vreodată registrele contabile ale PCC, ci doar registrele contabile ale statului, ale guvernelor locale şi ale ntreprinderilor. De la guvernul central pnă la comitetele rurale, oficialii din administraţie sunt ntotdeauna consideraţi inferiori cadrelor comuniste, astfel că organele administrative trebuie să urmeze instrucţiunile comitetelelor de Partid ale nivelului repectiv. Cheltuielile Partidului sunt plătite de către administrativ şi trecute n contul sistemului administrativ.

Organizarea PCC, asemenea celei a unui gigantic spirit malefic posedant, se lipeşte de fiecare unitate şi celulă a societăţii chineze la fel de strns ca umbra care urmăreşte obiectul ce a generat-o. Penetrează adnc n fiecare vas capilar şi celulă a societăţii, vasele sale cele mai fine extrăgnd sngele, controlnd şi manipulnd societatea n acest fel.

Această structură ciudată de posedare malefică a existat n istoria umană n trecut, fie parţial, fie pentru perioade limitate de timp. Dar n-a funcţionat niciodată att de ndelungat şi n-a controlat niciodată societatea att complet ca Partidul Comunist.

Acesta este motivul pentru care fermierii chinezi trăiesc ntr-o asemenea sărăcie şi sclavie. Ei nu trebuie să-i susţină doar pe oficialii administraţiei (ca n mod tradiţional), ci şi pe cadrele comuniste, care sunt ntr-un număr asemănător sau chiar mai mare.

Acesta este motivul pentru care muncitorii chinezi şi-au pierdut slujbele n număr mare. Vasele de extragere a sngelui pe care le deţine posesivul PCC sug fonduri de la fabrici de mulţi ani.

Acesta este motivul pentru care intelectualii chinezi cred că dreptul la libertate spirituală este att de dificil de obţinut. n afara administratorilor, peste tot se aşterne umbra PCC, care nu face altceva dect să spioneze oameni.

Un spirit care posedă trebuie să controleze n mod absolut mintea posedatului pentru a stoarce energia necesară supravieţuirii sale.

Conform ştiinţei politicii moderne, puterea vine n principal din 3 surse: forţă, bogăţie şi cunoştinţe. Partidul Comunist n-a ezitat niciodată să folosească controlul monopolist şi forţa pentru a jefui proprietatea oamenilor. Mai important, a privat oamenii de dreptul lor de exprimare liberă. A ncălcat spiritul şi voinţa oamenilor pentru a menţine controlul absolut al puterii. Din acest aspect, posedarea malefică a PCC controlează societatea att de strns nct cu greu poate fi comparat cu oricare alt
regim n lume.


VII. Să ne auto-examinăm pentru a scăpa de posesiunea PCC

n Manifestul Comunist, primul document programatic al Partidului Comunist, Marx a afirmat că “n 1848, un spectru bntuie Europa – spectrul Comunismului” . Un secol mai trziu, comunismul este mai mult dect un spectru care bntuie. A capturat un corp concret, material. S-a răspndit n jurul lumii ca o epidemie, a ucis zeci de milioane şi a furat proprietatea, mintea şi spiritul liber a sute de milioane.

Intenţia de bază a Partidului Comunist este eliminarea ntregii proprietăţi private pentru a elimina „clasa exploatatoare”. Proprietatea privată este baza tuturor drepturilor sociale, şi deseori nglobează cultura naţională. Cei jefuiţi de proprietatea privată pierd de asemenea libertatea minţii şi spiritului. Ei pot mai apoi pierde libertatea de a obţine drepturi sociale şi politice.

Lovindu-se de o criză de supravieţuire, PCC a fost forţat să reformeze economia Chinei n anii 80. Dreptul la proprietate privată a fost parţial napoiat oamenilor. Acest lucru a creat o breşă n maşinăria imensă şi precisă de control a PCC. Această breşă a devenit tot mai largă ca urmare a luptei membrilor PCC pentru acumularea de averi (private).

PCC, un spectru malefic posedant susţinut prin forţă, nşelăciune şi schimbare frecventă a aparenţei şi imaginii sale, arată acum semne de decădere şi manifestă nervozitate la cea mai mică tulburare. ncearcă să supravieţuiască acumulnd mai multă bogăţie şi ntărind controlul, dar aceste acţiuni nu fac altceva dect să intensifice criza.

China de astăzi pare prosperă, dar conflictele sociale s-au acumulat la un nivel nemaivăzut. Folosind manevrele politice din trecut, PCC poate ncerca o anume formă de retragere, schimbnd macazul faţă de masacrul din Piata Tiananmen sau Falun Gong, sau alegndu-şi drept inamic un alt grup, dar continund să exercite puterea terorii.

nfruntnd ncercări de-a lungul ultimilor 500 ani, naţiunea chineză a răspuns prin import de arme, reforma sistemului şi declanşarea unei revoluţii extreme şi violente. Nenumărate vieţi au fost pierdute şi cea mai mare parte din cultura tradiţională chineză a fost abandonată. Se pare că răspunsurile Chinei n-au rezolvat nimic. Cnd agitaţia şi neliniştea au pus stăpnire pe mintea chineză, PCC a folosit ocazia pentru a apare pe scenă, şi n cele din urmă a reuşit să controleze această ultimă civilizaţie antică supravieţuitoare din lume.

n viitor poporul chinez va trebui inevitabil să aleagă din nou. Indiferent ce alegere va fi făcută, fiecare cetăţean chinez trebuie să nţeleagă că cea mai mică speranţă n PCC va accentua stricăciunile aduse naţiunii chineze şi va injecta energie nouă n acest PCC posedat de malefic.

Trebuie să abandonăm toate iluziile, să ne examinăm deplin, fără să fim influenţaţi de ură, lăcomie sau dorinţe. Numai aşa putem scăpa de spiritul posedant al PCC, care ne controlează de peste 50 ani. n numele unei naţiuni libere, putem restabili civilizaţia chineză bazată pe respect pentru natura umană şi compasiune pentru toţi.


Note:

[1] Reforma de 100 de zile a fost o reformă de 103 zile din 11 iunie pnă n 21 septembrie 1898. Guangxu, mpăratul dinastiei Qing (1875-1908), a ordonat o serie de reforme ce vizau efectuarea de schimbări sociale şi instituţionale. Opoziţia elitei conservatoare de la conducere faţă de această reformă a fost intensă. Sprijinită de ultraconservatori şi cu suportul tacit al politicianului oportunist Yuan Shikai, mpărăteasa Dowager Cixi a plănuit o lovitură de stat la 21 septembrie 1898, forţndu-l pe tnărul gnditor reformator Guangxu la izolare. Cixi a preluat guvernarea ca regent. Reforma de 100 de zile s-a sfrşit cu anularea noilor edicte şi executarea a şase dintre susţinătorii reformei.

[2] Revoluţia Xinhai (sau Revoluţia Hsinhai), numită după anul Chinezesc al Xinhai
(1911), a constat n răsturnarea, ntre 10 octombrie 1911 şi 12 februarie 1912, a dinastiei Qing care conducea China, şi fondarea Republicii Chineze.

[3] Mişcarea din „4 mai” a fost prima mişcare de masă din istoria modernă chineză, şi a nceput la 4 mai 1919.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica