referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Seniori si vasali in Evul Mediu

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Aceste schimbări si dezvoltări importante au dus la înflorirea oraşelor in Europa. Originea lor era diferita: vechi cetati romane, au rezistat invaziilor ; cum ar fi Bizanţul, Roma, Paris ,Lyon, Milano, Florenţa, Londra, acestea aveau rolul unor centre administrativ religioase. Unele oraşe au apărut la intersecţia marilor drumuri comerciale, lângă porturi. Altele oraşe s-au dezvoltat in jurul unor castele fortificate. Au apărut asezari urbane care din motive religioase s-au aşezat in jurul mănăstirilor...

Varianta Printabila 


1                         SENIORII SI VASALII


Din punct de vedere etimologic, termenii de “vasal” şi “vasalitate” au intrat n limbajul istoric derivnd din rădăcina celtică “gwas” sau “gwasaul”, cu nţelesul de slujitor, de unde prin latinizare s-a ajuns la “vassus” sau “vassalus”, prin care se desemnează un om liber intrat n serviciul unui “dominus” sau “senior”, n schimbul unui beneficiu. Acest beneficiu este numit şi “feud”, termen ce provine din germana veche, “feh” nsemnnd animal iar „feh-od“ răsplată n animale, amintind de perioada migraţiei, n care răsplata unor fapte de arme se făcea cel mai adesea n vite.
Obligaţia majoră a vasalilor era serviciul militar. Datoria feudalilor de rang nalt era ca ntr-un număr prestabilit de zile din an să fie la dispoziţia regelui cu o forţă armată negociată. Din punctul de vedere al regelui aceasta rezolva problema apărării ţării. De altfel, din cauza resurselor insuficienta regele nu era capabil să menţină o armată proprie permanentă.
Datorită moşiilor imense, aristocraţii erau capabili să-şi respecte angajamentul şi să recruteze soldaţi suficienţi, deoarece şi aceştia puteau să dea pămnt vasalilor lor care, la rndul lor puteau face acelaşi lucru, şi aşa mai departe.
La baza piramidei feudale au stat: luptătorul – acel cavaler a cărui moşie era suficientă doar pentru satisfacerea propriilor nevoi şi ntreţinerea unui cal mare, care l putea duce mpreună cu armura sa. n perioada de serviciu anuală , el trebuia să-şi nsoţească superiorul n regimentul regelui sau n război, trebuia să lupte de partea feudalului n conflictele locale sau să ndeplinească misiuni paşnice n cetate, devenită simbolul cel mai reprezentativ al puterii feudale.
Evul mediu este un termen general folosit pentru a se referi la istoria Europei ntre anii 1000 şi 1500 e.n. Această perioadă este o epocă determinantă n dezvoltarea culturii şi societăţii europene
Comerţul ncepe sa se dezvolte. Pe uscat comerţul era mai greoi deoarece nu erau drumuri , poduri si erau numeroase vămi. Cel mai avantajos era comerţul pe fluvii si mari. In special in Marea Nordului si Marea Mediterană, se dezvolta cele mai puternice centre economice si comerciale: oraşele olandeze si italiene. Aceste schimbări si dezvoltări importante au dus la nflorirea oraşelor in Europa. Originea lor era diferita: vechi cetati romane, au rezistat invaziilor ; cum ar fi Bizanţul,  Roma, Paris ,Lyon, Milano, Florenţa, Londra, acestea aveau rolul unor centre administrativ religioase. Unele oraşe au apărut la intersecţia marilor drumuri comerciale, lngă porturi. Altele oraşe s-au dezvoltat in jurul unor castele fortificate. Au apărut asezari urbane care din motive religioase s-au aşezat in jurul mănăstirilor.
Toate oraşele si asezarile rurale se aflau sub dominaţia feudalilor care le percepeau taxe: in natura, munca si bani. Libertatea lor era ngrădita de aceea ei se unesc sub jurămnt intr-o asociaţie numita „comuna” prin care isi acordau ajutorul reciproc. Comunele aveau rolul de a obţine de la seniori o ,,carta” prin care sa fie fixate obligaţiile oraşelor si eliminate abuzurilor nobililor. Ele au fost obişnuite fie pe cale paşnica fie prin lupte.
Relaţia feudală n Evul Mediu nsemna o interdependenţă personală. Feudalul se angaja să-şi apere vasalul, n schimb vasalul jura fidelitate feudalului. Acesta din urmă şi cştiga astfel adepţi, dar spre aşi asigura propri-ai securitate, el devenea vasalul unui feudal şi mai mare. In vrful ierarhiei de putere formate din feudali şi vasali, se situa regele ca feudalul suprem, pentru care cei mai nsemnaţi feudali depuneau jurămnt de loialitate (fidelitate). O caracteristică a ornduirii feudale era această relaţie de supra- şi subordonare. Se corela cu două concepte de importanţă majoră din acea vreme: proprietatea asupra pămntului şi serviciul militar. Pentru suveranitate şi alte angajamente luate, feudalul primea o danie de pămnt. Aceasta era numită feudum, de unde provine şi termenul de feudalism.     
Toţi aceşti  factori au hotărt n mare parte structura societăţii europene naintea erei feudale clasice. Epocile următoare au numit rezultatul acestui proces feudalism, dar nu a fost nimic sistematic n formarea lui. Individul n căutarea securităţii a cerut protecţie de la un lider local, acceptnd rolul de supus al acestuia.
   


1 Inca din secolul al X-lea se constata o importanta crestere a numarului feudalilor mici,datorita nu numai sorului natural al populatiei,foarte evident in aceasta perioada,ci si faptului ca feudalii mici,cavalerii,nu constituiau o categorie sociala complet inchisa. Reforma militara initiata de regele german Henric I Pasararul (919-936) ilustreaza tocmai aceasta stare de lucruri; ea a constat in acordarea titlului de cavaler oricarui om liber,nenobil,care venea sa lupte calare.In felul acesta, inmultirea miciilor feudali a dus la acel ,, surplus” de cavaleri,caracteristic societatii feudale apusene.Cavalerii formau asadar categoria sociala a razboinicilor profesionisti,luptand prin excelenta calare.Fiecare cavaler sau miles se putea inarma potrivit averii sale,de unde rezulta ca razboinicii profesionisti constituiau in primul rand o categorie sociala economica. In preajma anului 1000, pentru a face parte din aceasta categorie sociala trebuia sa dispui in primul rand de un cal cu harnasament complet, precum si de toata panoplia de arme ofensive si defensive necesare luptatorului calare.In acele timpuri,cand economia era predominata agrara,veniturile cavalerilor proveneau de pe posesiunile lor funciare puse in valoare cu mana de lucru furnizata de taranimea aservita.Pe treapta superioara era o patura restransa formata din cei care posedau un castel,de unde isi exercitau dreptul de a comanda si de a administra multimile de oameni simplii  locuind tinutul pendinte de castel.
Asa cum aratam mai sus, numarul acestor mici cavaleri era in crestere.Lor li se adauga cadetii famililor prea numeroase; acestia aveau o situatie materiala precara din cauza legilor timpului,care prevedeau ca pe feudalul sa lase mostenitor principal pe fiul cel mare; ceilalti nu mosteneau nimic sau foarte putin.Pentru a nu ajunge in randurile taranilor ei erau siliti sa caute pamanturi noi in tinuturile slab populate sau participarea pe scara larga la expeditiile militare cum au fost cruciadele.
Am aratat mai sus ca esenta puterii feudalilor era dreptul lor de a comanda, de a administra tinutul depinzand de cutare castel care se numea dreptul de ban (ban, termen de origine germana; in latina medievala bannus semnifica totalitatea puterilor de care dispunea seniorul asupra oamenilor asezati pe domeniul sau).
    Conform dreptului e ban, seniorul ordona, constrange si pedepseste pe taranii care locuiesc pe domeniul sau.intervine in viata lor personala la casatorii si succesiuni; cand un serb se casatoreste cu o fata dinafara domeniului, fapt care poate implica parasirea satului de origina,el trebuia sa plateasca seniorului sau o taxa; de asemenea,in lipsa mostenitorilor,lotul sau tenura,pe care serbul o are pentru intretinerea sa si a familiei,revine seniorului.Taranul este apoi obligat sa acorde gazduire seniorului si suitei sale,adica adapost si hrana in timpul deplasarilor pe domeniu; spre mijlocul secolului al XI-lea, aceasta obligatie se va transforma intr-o taxa anuala regulata.Tot in secolul al XI-lea, in ultimul sfert seniorul incarca tarani cu noi obligatii: carausii pentru intarirea si aprovizionarea castelului; munci pe partea de pamant exploatata direct de senior;taxe pe marfurile taranesti vandute pe domeniu; predarea anumitor cantitati de produse la curte.
La acestea se adauga o serie de monopoluri feudale, asa numitele banalitati: taranul  nu poate folosi decat moara,teascul si cuptorul seniorului,platindu-i pentru acestea o taxa.
Desigur existau şi excepţii, Carol cel Mare stabilind printr-un capitulariu databil ntre anii 801 şi 813 condiţiile n care un vasal şi putea părăsi seniorul, respectiv: dacă seniorul ncearcă să-l aservească, deci să atenteze la libertatea sa, dacă seniorul atentează la viaţa vasalului sau la onoarea soţiei acestuia sau dacă avnd posibilitatea să-l ajute nu l-a ajutat. Dacă pnă n secolul al VIII-lea mulţi vasali numiţi şi "vasii pauperiores" erau adăpostiţi şi hrăniţi de senior aidoma cetei militare din perioada migraţiei şi confundndu-se adesea cu servitorii de curte, ncepnd cu secolul al VIII-lea se produce o radicală schimbare n statutul vasalului.


Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica