referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Romania in timpul celui de -al doilea razboi mondial

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

După un minister de câteva zile, al generalului Argeşanu, a urmat guvernul C. Argetoianu, cu o durată de vreo două luni şi după aceea, guvernul Gh. Tătărăscu, acesta ţinând cu unele remanieri, până la 4 iulie 1940 şi continuând politica de alianţă...

Varianta Printabila 


1


ROMNIA N TIMPUL CELUI
DE-AL DOILEA
RĂZBOI MONDIAL

CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL a izbucnit la 1 septembrie 1939 n cadrul contradicţiilor dintre puterile imperialiste, din cauza dorinţei de necontenită expansiune teritorială şi de dominaţie a Germaniei hitleriste. Problema Gdanskului (Danzig ) şi a “coridorului” polonez au fost, ca şi uciderea arhiducelui Franz Ferdinand naintea primului război mondial, doar pretextul nceperii ostilităţilor. Chiar dacă polonezii cedau, Hitler, care afirmase succesiv, după fiecare cştig nou teritorial - ncorporarea Austriei, anexarea părţii sudete din Cehoslovacia - că nu mai are nici o pretenţie – a şi dovedit-o n martie 1939 cnd a nghiţit toată Cehoslovacia! – ar fi găsit cu siguranţă altceva, alt pretext ca să dezlănţuie maşina sa de război. Primul act al marii conflataţii a fost foarte scurt: n mai puţin de trei săptămni, Polonia era complet ocupată. nainte de 20 septembrie 1939 au apărut la Bucureşti primele automobile cu refugiaţi polonezi; o parte a acestor refugiaţi a fost găzduită n capitală; pentru ceilalţi, ca şi pentru ostaşii care scăpaseră de ncercuire  şi se retrăseseră pe teritoriul nostru, s-a amenajat  un aşa-zis lagăr n dobrogea, care s-a dovedit a fi nsă numai cu numele, deoarece au putut mai toţi să plece mai departe, n Orientul apropiat sau n Apus. ndată după cotropirea Poloniei are loc o altă lovitură germană, de data aceasta la noi, dar nu direct, ci prin interpuşi: asasinarea primului ministru Armand Călinescu de către legionari. Faptul că s-a produs la 21 septembrie, n plină zi, pe cnd victima se ducea cu automobill de la minister spre casă. Pe porţiunea, puţin frecventată, dintre Dmboviţa şi Bulevardul Ardealului, a străzii nou deschise care lega prelungirea Ştirbei Vodă pe palatul Şcolii de Război, un car cu boi a obligat pe şoferul primului ministru să ncetineze şi chiar să oprească.n acel moment s-a apropiat automobilul atentatorilor – aceştia veneau din Germania unde fuseseră instruiţi şi echipaţi – şi, din imediată apropiere, au fost trase numeroase gloanţe de revolver, omorndu-l pe loc pe Armand Călinescu şi pe agentul său de siguranţă. Cu acelaşi automobil al lor, asasinii se ndreptară spre sediul Societăţii de Radiodifuziune din strada General Berthelot (azi Nuferilor)şi acolo, forţnd intrarea şi imobiliznd personalul tehnic, izbutiră să anunţe la microfon sngeroasa ispravă. Stupoarea ce a cuprins pe toată lumea nu a durat nsă dect o clipă. Asasinii au fost imobilizaţi şi arestaţi chiar n cuprinsulş localului Radiodifuziunii, complicii au fost găsiţi şi ei şi, spre seară, pe acelaşi loc unde l mpuşcaseră pe primul ministru, au primit pedeapsa: trupurile au rămas o zi neridicate, spre a fi văzute de toată lumea. După un minister de cteva zile, al generalului Argeşanu, a urmat guvernul C. Argetoianu, cu o durată de vreo două luni şi după aceea, guvernul Gh. Tătărăscu, acesta ţinnd cu unele remanieri, pnă la 4 iulie 1940 şi continund politica de alianţă cu Franţa şi Anglia. n primăvară ncepe marea ofensivă germană n Apus, care duce, pe de o parte, la ocuparea Danemarcei şi a Norvegiei, pe de alta la desfiinţarea puterii militare franceze. n momentul n care mareşalul Petain, care, dat fiind trecutul său, n-ar fi trebuit niciodată s-o facă, a cerut armistiţiu (17 iunie 1940), s-a văzut limpede că se prăbuşise nu numai Franţa, dar ntregul sistem politic european din care făcea parte şi Romnia, că Germania devenea, pentru moment cel puţin, stăpna Europei. La 26 iunie, n urma ultimatului prezentat guvernului romn de către guvernul sovietic, teritoriul dintre Prut şi Nistru, şi partea de nord a Bucovinei au intrat n componenţa Uniunii Sovietice. Noul guvern Gigurtu (4 iulie 1940), cu toată legiuirea rasistă nedreaptă pe care a introdus-o, n-a izbutit să cştige bunăvoinţa guvernului hitlerist. Romnia făcuse parte dintre beneficiarii tratatelorde pace ale primului război mondial; Germania susţinea pe foştii nvinşi; aceştia, ncurajaţi de marile ei succese militare, cereau acum n mod deschis revizuirea graniţelor. Convorbirile directe cu guvernul ungar, la Turnu Severin, neducnd la nici un rezultat, Romnia a fost nevoită să accepte aşa-zisul “arbitraj”, de fapt Dictatul de la Viena (30 august), hotărt dinainte de cei doi miniştri de externe, ai Germaniei şi Italiei fasciste – perfidul von Ribbentrop şi cinicul Ciano – şi să cedeze o suprafaţă de 42243 kilometri pătraţi din Transilvania, cuprinznd Maramureşul, Crişana şi nordul Transilvaniei, inclusiv Clujul. Cnd s-a auzit de noul hotar impus de Dictatul de la Viena, a fost n ntreaga ţară o izbucnire de indignare. Partidul Comunist, numeroase cercuri politice, organizaţii democratice şi patriotice, inclusiv grupuri ale armatei s-au ridicat mpotriva acestui “arbitraj”. S-au făcut ntruniri de protest, dar nu s-a trecut la o rezistenţă cu armele mpotriva executării Dictatului, deoarece mprejurării erau cu totul potrivnice. “n acest moment, greu pentru destinele ţării sale, poporul romn s-a găsit singur, fără nici un sprijin dinafară, părăsit de toate puterile Europei”. ntruct nsă Hitler urmărea să pună stăpnire deplină pe Romnia, el se folosi de starea de tensiune, de gravă nemulţumire provocată de Dictatul de la Viena, şi determină, prin legionari şi prin omul său de ncredere, generalul Ion Antonescu, o lovitură care duse la abdicarea  regelui Carol al II-lea şi trecerea ntregii puteri n minile “conducătorului” Antonescu (5-6 septembrie 1940), ntronarea dictaturii militaro-fasciste. Formal, continua să fie un rege, Mihai I, fiul lui Carol, dar rolul lui era pur decorativ. Două zile mai trziu prin tratatul de la Craiova (7 septembrie 1940) graniţa dintre Bulgaria şi Romnia revenea la traseul fixat prin Congresul de la Berlin (1878). ndată după aceea, n octombrie, şi făcură apariţia n capitală ofţerii germani, cu automobilele şi autocamioanele respective; veneau, aparent, n calitate de consilieri tehnici; n realitate, puneau, mpreună cu personalul economic civil, stăpnire pe ţară, aservindu-o “ maşinii de război” hitleriste.


1 “Conducătorul” formase un guvern alcătuit din ctiva cunoscuţi personali, militari şi civili, precum şi legionari. n primele trei luni, capitala ţării văzu scenele de răzbunare ale acestora din urmă: asasinarea, n noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, după miezul nopţii, n cazematele fostului fort de la Jilava, a şaizeci şi şapte de persoane, nchişi n primele zile ale noului regim. n aceeaşi zi n care avea loc măcelul de la Jilava, fostul ministru Virgil Madgearul era luat de la domiciliul său din Bucureşti, şi dus n pădurea Snagovului unde a fost mpuşcat. La aceste acte sngeroase care au mai avut loc, dar care nu au fost pedepsite se adaugă şi o catastofă naturală: cutremurul care a avut loc n noaptea de 9-10 noiembrie, cel mai puternic din cte fuseseră pe atunci n ţară.
Legionarii nu erau mulţumiţi cu guvernul, n care ei nu aveau dect o parte: voiau totul şi ct mai repede. Astfel că au provocat rebeliunea din 21-23 ianuarie 1941 : au atacat Preşedinţia Consiliului de Miniştrii şi făcnd tot soiul de jafuri şi crime. “Conducătorul” a reuşit să năbuşe rebeliunea, unii dintre lgionari fiind arestaţi şi chiar condamnaţi.
Declaraţia de război a Germaniei hitleriste  mpotriva Uniunii Sovietice a avut loc n ziua de 22 iunie 1941, dată la care ncepe o nouă fază n istoria celui de al II-lea război mondial. Generalul Antonescu se hotărse să participe la operaţiunile militare n calitate de aliat al lui Hitler.
Participarea armatei romne la operaţiunile militare pe teritoriul U.R.S.S.  a adus ţării mari suferinţe. Atmosfera era din ce n ce mai grea pentru Romnia, starea de spirit antihitleristă s-a manifestat cu tot mai multă hotărre, inclusiv n rndul armatei. ntre timp se produce cotitura hotărtoare n desfăşurarea războiului. n urma marii victorii n bătălia de pe Volga, de la Stalingrad (azi Volvograd), ncepe naintarea progresivă şi succesivă spre vest a ntregului front sovietic, astfel nct, la 2 aprilie 1944, comunicatul oficial anunţă că Prutul a fost atins şi chiar depăşit.
n războiul antihitlerist, Romnia a participat cu un efectiv de 538586 de ostaşi, situndu-se pe locul al patrulea după:U.R.S.S., S.U.A.şi Anglia; n timpul luptelor, armata romnă a făcut 117798 de prizonieri.
Bombardamentele aeriene au fost reluate n august 1943, cnd au fost lovite de către aviaţia  americană Cmpina şi  Ploieştii, făcndu-se pagube serioase. Primul bombardament masiv aerian asupra Bucureştilor a avut loc la 4 aprilie 1944. El a nceput aproape de ora 14 şi a fost efectuat n valuri succesive de bombardiere ale Statelor Unite. Lumea nu se aştepta la bombardament; credea că e un simplu exerciţiu de apărare pasivă, aşa cum se mai făcuseră nainte. Au fost lovite n special cartierele de vest şi nord-vest ale oraşului – cotrocenii, Griviţa, Steaua – şi n primul rnd regiunea Gării de Nord, unde s-a ntrebuinţat sistemul “covorului” de bombe. Au căzut bombe şi n alte cartiere ca, de pildă, n Calea Victoriei asupra Hotelului “Splendid” şi a “Parc-Hotelului” de alături, unde şi avea sediul misiunea militară germană, ambele hoteluri fiind complet distruse şi o mare parte a locatarilor lor ucişi. Niciodată, n istoria Bucureştilor, n-au pierit, n mai puţin de două ore, atţia oameni. Nu există o cifră oficială a victimelor, nsă numărul lor este de ordinul miilor.
Al doilea bombardament (care a fost şi cu bombe incendiare) a avut loc  la 15 august 1944 fiind lovită grav Universitatea, atunci a fost distrusă şi clădirea de alături a “Cărţii Romneşti”. Bombardierele engleze vopsite n negru şi purtănd numele de “văduvele negre”  care acţionau după  ce lansaseră “strugurii luminoşi”, adică ciorchini de rachete purtate de paraşute, care luminau aşa de puternic nct se vedea ca ziua, ngăduind lansarea bombelor pe ţintele alese. Spectacolul era nspăimntător, avea ceva apocaliptic.
La 12 aprilie 1944, la opt zile după primul bombardament masiv masiv al Bucureştilor, se produce propunerea Uniunii Sovietice de a acorda Romniei un armistiţiu, cu condiţia de a rupe legăturile cu Germania şi a continua lupta alături de de armata sovietică.
n momentul cnd ofensiva  sovietică, ncepută pe frontul moldovenesc, se dezvoltă ţi ncepe naintarea  spre miazăzi, cnd armata hitleristă, lovită puternic, e n continuă retragere, n acest moment se produce insurecţia armată antifascistă, iniţiată, organizată şi condusă de Partidul Comunist Romn.
Insurecţia armată de la 23 august 1944, act epocal n istoria Romniei, a răspuns aspiraţiilor uriaşei majorităţi a naţiunii, acelor mai largi forţe sociale, precum şi a armatei; aceste forţe, sub conducerea Partidului Comunist Romn, au răsturnat dictatura militaro-fascistă şi s-au angajat cu toată hotărrea n coaliţia antihitleristă.
“Insurecţia armată din august 1944 a constituit o strălucită ncununare a eroicei lupte revoluţionare purtate de oamenii muncii, de forţele progresiste ale societăţii, n frunte cu partidul comunist, mpotriva fascismului şi războiului, a dominaşiei imperialismului străin, pentru eliberare socială şi naţională”(Nicolae Ceauşescu – 22 august 1969)
Actul de la 23 august 1944 a marcat nceputul unei etape fundamentale n istoria poporului romn, etapa construcţiei societăţii socialiste.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica