referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Legionarii nu erau multumiti cu guvernul, în care ei nu aveau decât o parte: voiau totul si cât mai repede. Astfel ca au provocat rebeliunea din 21-23 ianuarie 1941 : au atacat Presedintia Consiliului de Ministrii si facând tot soiul de jafuri si crime. "Conducatorul" a reusit sa înabuse rebeliunea, unii dintre lgionari fiind arestati si chiar condamnati...

Varianta Printabila 


1 ROMĀNIA ĪN TIMPUL CELUI
                       DE-AL DOILEA
                    RĂZBOI MONDIAL

CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL a izbucnit la 1 septembrie 1939 īn cadrul contradicţiilor dintre puterile imperialiste, din cauza dorinţei de necontenită expansiune teritorială şi de dominaţie a Germaniei hitleriste. Problema Gdanskului (Danzig ) şi a “coridorului” polonez au fost, ca şi uciderea arhiducelui Franz Ferdinand īnaintea primului război mondial, doar pretextul īnceperii ostilităţilor. Chiar dacă polonezii cedau, Hitler, care afirmase succesiv, după fiecare cāştig nou teritorial - īncorporarea Austriei, anexarea părţii sudete din Cehoslovacia - că nu mai are nici o pretenţie – a şi dovedit-o īn martie 1939 cānd a īnghiţit toată Cehoslovacia! – ar fi găsit cu siguranţă altceva, alt pretext ca să dezlănţuie maşina sa de război. Primul act al marii conflataţii a fost foarte scurt: īn mai puţin de trei săptămāni, Polonia era complet ocupată. Īnainte de 20 septembrie 1939 au apărut la Bucureşti primele automobile cu refugiaţi polonezi; o parte a acestor refugiaţi a fost găzduită īn capitală; pentru ceilalţi, ca şi pentru ostaşii care scăpaseră de īncercuire  şi se retrăseseră pe teritoriul nostru, s-a amenajat  un aşa-zis lagăr īn dobrogea, care s-a dovedit a fi īnsă numai cu numele, deoarece au putut mai toţi să plece mai departe, īn Orientul apropiat sau īn Apus. Īndată după cotropirea Poloniei are loc o altă lovitură germană, de data aceasta la noi, dar nu direct, ci prin interpuşi: asasinarea primului ministru Armand Călinescu de către legionari. Faptul că s-a produs la 21 septembrie, īn plină zi, pe cānd victima se ducea cu automobill de la minister spre casă. Pe porţiunea, puţin frecventată, dintre Dāmboviţa şi Bulevardul Ardealului, a străzii nou deschise care lega prelungirea Ştirbei Vodă pe palatul Şcolii de Război, un car cu boi a obligat pe şoferul primului ministru să īncetineze şi chiar să oprească.Īn acel moment s-a apropiat automobilul atentatorilor – aceştia veneau din Germania unde fuseseră instruiţi şi echipaţi – şi, din imediată apropiere, au fost trase numeroase gloanţe de revolver, omorāndu-l pe loc pe Armand Călinescu şi pe agentul său de siguranţă. Cu acelaşi automobil al lor, asasinii se īndreptară spre sediul Societăţii de Radiodifuziune din strada General Berthelot (azi Nuferilor)şi acolo, forţānd intrarea şi imobilizānd personalul tehnic, izbutiră să anunţe la microfon sāngeroasa ispravă. Stupoarea ce a cuprins pe toată lumea nu a durat īnsă decāt o clipă. Asasinii au fost imobilizaţi şi arestaţi chiar īn cuprinsulş localului Radiodifuziunii, complicii au fost găsiţi şi ei şi, spre seară, pe acelaşi loc unde īl īmpuşcaseră pe primul ministru, au primit pedeapsa: trupurile au rămas o zi neridicate, spre a fi văzute de toată lumea. După un minister de cāteva zile, al generalului Argeşanu, a urmat guvernul C. Argetoianu, cu o durată de vreo două luni şi după aceea, guvernul Gh. Tătărăscu, acesta ţinānd cu unele remanieri, pānă la 4 iulie 1940 şi continuānd politica de alianţă cu Franţa şi Anglia. Īn primăvară īncepe marea ofensivă germană īn Apus, care duce, pe de o parte, la ocuparea Danemarcei şi a Norvegiei, pe de alta la desfiinţarea puterii militare franceze. Īn momentul īn care mareşalul Petain, care, dat fiind trecutul său, n-ar fi trebuit niciodată s-o facă, a cerut armistiţiu (17 iunie 1940), s-a văzut limpede că se prăbuşise nu numai Franţa, dar īntregul sistem politic european din care făcea parte şi Romānia, că Germania devenea, pentru moment cel puţin, stăpāna Europei. La 26 iunie, īn urma ultimatului prezentat guvernului romān de către guvernul sovietic, teritoriul dintre Prut şi Nistru, şi partea de nord a Bucovinei au intrat īn componenţa Uniunii Sovietice. Noul guvern Gigurtu (4 iulie 1940), cu toată legiuirea rasistă nedreaptă pe care a introdus-o, n-a izbutit să cāştige bunăvoinţa guvernului hitlerist. Romānia făcuse parte dintre beneficiarii tratatelorde pace ale primului război mondial; Germania susţinea pe foştii īnvinşi; aceştia, īncurajaţi de marile ei succese militare, cereau acum īn mod deschis revizuirea graniţelor. Convorbirile directe cu guvernul ungar, la Turnu Severin, neducānd la nici un rezultat, Romānia a fost nevoită să accepte aşa-zisul “arbitraj”, de fapt Dictatul de la Viena (30 august), hotărāt dinainte de cei doi miniştri de externe, ai Germaniei şi Italiei fasciste – perfidul von Ribbentrop şi cinicul Ciano – şi să cedeze o suprafaţă de 42243 kilometri pătraţi din Transilvania, cuprinzānd Maramureşul, Crişana şi nordul Transilvaniei, inclusiv Clujul. Cānd s-a auzit de noul hotar impus de Dictatul de la Viena, a fost īn īntreaga ţară o izbucnire de indignare. Partidul Comunist, numeroase cercuri politice, organizaţii democratice şi patriotice, inclusiv grupuri ale armatei s-au ridicat īmpotriva acestui “arbitraj”. S-au făcut īntruniri de protest, dar nu s-a trecut la o rezistenţă cu armele īmpotriva executării Dictatului, deoarece īmprejurării erau cu totul potrivnice. “Īn acest moment, greu pentru destinele ţării sale, poporul romān s-a găsit singur, fără nici un sprijin dinafară, părăsit de toate puterile Europei”.

1 Īntrucāt īnsă Hitler urmărea să pună stăpānire deplină pe Romānia, el se folosi de starea de tensiune, de gravă nemulţumire provocată de Dictatul de la Viena, şi determină, prin legionari şi prin omul său de īncredere, generalul Ion Antonescu, o lovitură care duse la abdicarea  regelui Carol al II-lea şi trecerea īntregii puteri īn māinile “conducătorului” Antonescu (5-6 septembrie 1940), īntronarea dictaturii militaro-fasciste. Formal, continua să fie un rege, Mihai I, fiul lui Carol, dar rolul lui era pur decorativ. Două zile mai tārziu prin tratatul de la Craiova (7 septembrie 1940) graniţa dintre Bulgaria şi Romānia revenea la traseul fixat prin Congresul de la Berlin (1878). Īndată după aceea, īn octombrie, īşi făcură apariţia īn capitală ofţerii germani, cu automobilele şi autocamioanele respective; veneau, aparent, īn calitate de consilieri tehnici; īn realitate, puneau, īmpreună cu personalul economic civil, stăpānire pe ţară, aservindu-o “ maşinii de război” hitleriste.
“Conducătorul” formase un guvern alcătuit din cātiva cunoscuţi personali, militari şi civili, precum şi legionari. Īn primele trei luni, capitala ţării văzu scenele de răzbunare ale acestora din urmă: asasinarea, īn noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, după miezul nopţii, īn cazematele fostului fort de la Jilava, a şaizeci şi şapte de persoane, īnchişi īn primele zile ale noului regim. Īn aceeaşi zi īn care avea loc măcelul de la Jilava, fostul ministru Virgil Madgearul era luat de la domiciliul său din Bucureşti, şi dus īn pădurea Snagovului unde a fost īmpuşcat. La aceste acte sāngeroase care au mai avut loc, dar care nu au fost pedepsite se adaugă şi o catastofă naturală: cutremurul care a avut loc īn noaptea de 9-10 noiembrie, cel mai puternic din cāte fuseseră pe atunci īn ţară.
Legionarii nu erau mulţumiţi cu guvernul, īn care ei nu aveau decāt o parte: voiau totul şi cāt mai repede. Astfel că au provocat rebeliunea din 21-23 ianuarie 1941 : au atacat Preşedinţia Consiliului de Miniştrii şi făcānd tot soiul de jafuri şi crime. “Conducătorul” a reuşit să īnăbuşe rebeliunea, unii dintre lgionari fiind arestaţi şi chiar condamnaţi.
Declaraţia de război a Germaniei hitleriste  īmpotriva Uniunii Sovietice a avut loc īn ziua de 22 iunie 1941, dată la care īncepe o nouă fază īn istoria celui de al II-lea război mondial. Generalul Antonescu se hotărāse să participe la operaţiunile militare īn calitate de aliat al lui Hitler.
Participarea armatei romāne la operaţiunile militare pe teritoriul U.R.S.S.  a adus ţării mari suferinţe. Atmosfera era din ce īn ce mai grea pentru Romānia, starea de spirit antihitleristă s-a manifestat cu tot mai multă hotărāre, inclusiv īn rāndul armatei. Īntre timp se produce cotitura hotărātoare īn desfăşurarea războiului. Īn urma marii victorii īn bătălia de pe Volga, de la Stalingrad (azi Volvograd), īncepe īnaintarea progresivă şi succesivă spre vest a īntregului front sovietic, astfel īncāt, la 2 aprilie 1944, comunicatul oficial anunţă că Prutul a fost atins şi chiar depăşit.
Īn războiul antihitlerist, Romānia a participat cu un efectiv de 538586 de ostaşi, situāndu-se pe locul al patrulea după:U.R.S.S., S.U.A.şi Anglia; īn timpul luptelor, armata romānă a făcut 117798 de prizonieri.
Bombardamentele aeriene au fost reluate īn august 1943, cānd au fost lovite de către aviaţia  americană Cāmpina şi  Ploieştii, făcāndu-se pagube serioase. Primul bombardament masiv aerian asupra Bucureştilor a avut loc la 4 aprilie 1944. El a īnceput aproape de ora 14 şi a fost efectuat īn valuri succesive de bombardiere ale Statelor Unite. Lumea nu se aştepta la bombardament; credea că e un simplu exerciţiu de apărare pasivă, aşa cum se mai făcuseră īnainte. Au fost lovite īn special cartierele de vest şi nord-vest ale oraşului – cotrocenii, Griviţa, Steaua – şi īn primul rīnd regiunea Gării de Nord, unde s-a īntrebuinţat sistemul “covorului” de bombe. Au căzut bombe şi īn alte cartiere ca, de pildă, īn Calea Victoriei asupra Hotelului “Splendid” şi a “Parc-Hotelului” de alături, unde īşi avea sediul misiunea militară germană, ambele hoteluri fiind complet distruse şi o mare parte a locatarilor lor ucişi. Niciodată, īn istoria Bucureştilor, n-au pierit, īn mai puţin de două ore, atāţia oameni. Nu există o cifră oficială a victimelor, īnsă numărul lor este de ordinul miilor.
Al doilea bombardament (care a fost şi cu bombe incendiare) a avut loc  la 15 august 1944 fiind lovită grav Universitatea, atunci a fost distrusă şi clădirea de alături a “Cărţii Romāneşti”. Bombardierele engleze vopsite īn negru şi purtănd numele de “văduvele negre”  care acţionau după  ce lansaseră “strugurii luminoşi”, adică ciorchini de rachete purtate de paraşute, care luminau aşa de puternic īncāt se vedea ca ziua, īngăduind lansarea bombelor pe ţintele alese. Spectacolul era īnspăimāntător, avea ceva apocaliptic.
La 12 aprilie 1944, la opt zile după primul bombardament masiv masiv al Bucureştilor, se produce propunerea Uniunii Sovietice de a acorda Romāniei un armistiţiu, cu condiţia de a rupe legăturile cu Germania şi a continua lupta alături de de armata sovietică.
Īn momentul cānd ofensiva  sovietică, īncepută pe frontul moldovenesc, se dezvoltă ţi īncepe īnaintarea  spre miazăzi, cānd armata hitleristă, lovită puternic, e īn continuă retragere, īn acest moment se produce insurecţia armată antifascistă, iniţiată, organizată şi condusă de Partidul Comunist Romān.
Insurecţia armată de la 23 august 1944, act epocal īn istoria Romāniei, a răspuns aspiraţiilor uriaşei majorităţi a naţiunii, acelor mai largi forţe sociale, precum şi a armatei; aceste forţe, sub conducerea Partidului Comunist Romān, au răsturnat dictatura militaro-fascistă şi s-au angajat cu toată hotărārea īn coaliţia antihitleristă.
“Insurecţia armată din august 1944 a constituit o strălucită īncununare a eroicei lupte revoluţionare purtate de oamenii muncii, de forţele progresiste ale societăţii, īn frunte cu partidul comunist, īmpotriva fascismului şi războiului, a dominaşiei imperialismului străin, pentru eliberare socială şi naţională”(Nicolae Ceauşescu – 22 august 1969)
Actul de la 23 august 1944 a marcat īnceputul unei etape fundamentale īn istoria poporului romān, etapa construcţiei societăţii socialiste.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica