referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Cucerirea daciei

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

Adoptiunea si apoi moartea lui Nerva l-au surprins pe Traian în provinciile germanice, ramânând la frontierele de pe Rin, din Pannonia si de pe Dunare pâna spre sfârsitul anului 99. Aceasta lunga stationare la frontiere a pregatit expeditiile sale de mare anvergura...

Varianta Printabila 


1  

CUCERIREA DACIEI

Adopţiunea si apoi moartea lui Nerva l-au surprins pe Traian în provinciile germanice, rămânând la frontierele de pe Rin, din Pannonia si de pe Dunăre până spre sfârşitul anului 99. Aceasta lunga staţionare la frontiere a pregătit expediţiile sale de mare anvergura.
Înainte de a se întoarce la Roma, în iarna 98-99 e.n., Traian începe un turneu de inspecţie, pe frontiera danubiana. În "Panegiricul" sau, publicat în timpul si după primul război dacic, Pliniu subliniază ca astfel Traian intimida pe Decebal si îi zadarnicea orice plan de noua acţiune ofensiva. În realitate, Traian urmarea, mai ales, sa verifice si sa consolideze capacitatea de lupta a legiunilor staţionate în zona danubiana. Patru dintre acestea se aflau în Pannonia (I Adiutrix, XII Gemina, XIV Gemina, XV Apollinaris), trei în Moesia Superioara (IV Flavia, II Adiutrix, VII Claudia) si încă doua în Moesia Inferioara (I Italica si V Macedonica). Traian inspectează taberele acestor legiuni, forţele auxiliare si fortificaţiile de la frontiera. Totodată, el întreprinde lucrări importante, cum ar fi: construirea sau numai terminarea construirii şoselei de pe malul sudic al Dunării, la Cazane, care prelungea de fapt unele amenajări rutiere mai vechi. Cum atesta vestita inscripţie "Tabula Traiana", aceasta sosea s-a realizat prin tăierea unor bucati de stânca iar podeaua sa a fost susţinuta de console de lemn fixate în malul pietros. Noi fortificaţii au fost ridicate în mai multe locuri. Toate aceste acţiuni făceau parte dintr-un plan de pregătire a vastei campanii întreprinse împotriva dacilor. Nici chiar declaraţiile de pace, menţionate de Pliniu nu puteau înşela pe nimeni.
PRIMUL RAZBOI DACIC
Cauze:
- intenţia lui Traian de a spăla presupusa ruşine rezultata din tratatul încheiat între Domitian si daci.
- Pliniu se refera la dispreţul dacilor fata de Imperiul Roman, prilejuit de stipulaţiile tratatului, lucru dovedit de incursiunile în teritoriile romane.
- de asemenea, Criton semnalează ca Decebal umilise pe romani prin încheierea pacii din 89 e.n., considerând acest lucru ca pricina fundamentala a războiului lui Traian si a cuceririi regatului dac. Decebal a folosit clauzele tratatului pentru a-si spori capacitatea de lupta. Astfel el a atras în rândurile armatei dace un număr mare de transfugi recrutaţi dintre militarii romani cei mai destoinici.
Dacii si-au fortificat puternic cetatile si au fabricat maşini de lupta eficace. Armata daca, pregătita de militari romani, deprindea tactica de lupta romana.
Cauzele imediate ale cuceririi Daciei sunt: a) de ordin politico-militar; b) de natura economica.
a) Cauze de ordin politico-militar.
- statul dac devenise prea puternic pentru ca romanii sa mai poată asigura securitatea deplina a frontierei danubiene.
- Traian avea intenţia de a fauri în Europa estica o latinitate puternica, replica a celei create în Occident de Caesar si de August, Dacia urmând sa devină un bastion avansat al acestei latinitati, în mijlocul vecinilor aprigi ai romanilor.
- apărarea provinciilor balcanice de triburile migratoare. Totodată, el nu voia sa lase întreg estul Imperiului în sfera lingvistica-culturala elenica si spera sa creeze un răsărit latin, alături de cel grecesc.
- romanii doreau sa cucerească toate statele civilizate de la frontierele lor, numite "lumea locuita", din care făceau parte si dacii. Prin acest lucru se urmarea de fapt cucerirea regatului part, principalul stat civilizat.
- Traian nu considera posibila o acţiune de anvergura împotriva partilor, înainte de a-si fi asigurat spatele, adică înainte de a fi lichidat primejdia constituita de statul dac al lui Decebal.
b) Cauze de ordin economic
- aurul dacilor, bogatiile subsolului si solului dacic, al minelor si ogoarelor sale, au determinat în mare măsura cucerirea Daciei, care astfel putea susţine material celelalte campanii.
- posibilitatea colonizării unor noi teritorii promitea soluţionarea parţiala a unor deparitati sociale si devierea unor nemulţumiri.
- linia Dunării era mai uşor de aparat decât o frontiera în interiorul Daciei. Experienţele Imperiilor Bizantin si Otoman, dar si cele ale Imperiului Roman, o dovedesc.
Campaniile:
Decebal si-a creat un abil sistem de alianţe, care a dus la formarea unei ample coaliţii antiromane, din care făceau parte numeroase triburi dacice, germanice si sarmatice: îndeosebi burii germanici si roxolanii. Se apreciază ca el a concentrat împotriva lui Traian o armata formata din 160.000 de luptători (ceea ce la acea vreme însemna foarte mult), dintre care 140.000 erau daci si 20.000 proveneau din rândurile aliaţilor săi. Decebal a încercat de asemenea sa stabilească o alianţa cu partii, chiar daca nu cunoşteau intenţia lui Traian de a-i ataca, după cucerirea Daciei.
Pe lângă construirea marelui drum militar si întărirea garnizoanelor si a fortificaţiilor, Traian a săpat un canal lung de peste 3 Km pe malul drept al Dunării, în zona dificil navigabila de la Portile de Fier, care urmarea sa asigure trecerea flotelor romane de pe Dunăre (lucru atestat de descoperirea unei a doua "Tabula Traiana"). El si-a întărit armata si prin aducerea unor legiuni din alte teritorii care nu puneau probleme militare. Forţele auxiliare au fost întărite cu unitati neregulate, "etnice", recrutate din populaţiile neromanizate, cum erau: maurii, asturii, sirienii, palmirienii, marcomanii, germanicii. Forţele romane utilizate în primul război dacic însumau 120.000 de militari.
Prima campanie începe în 25 martie 101. Ajuns la Dunăre, Traian trece fluviul pe un pod de vase pe la Lederata (în prezent Rama). Totodată, o a doua coloana romana a trecut Dunărea pe la Dierna (azi Orşova) cu scopul de a se uni ulterior cu principalele forte expediţionare.
În timp ce dacii se retrag adânc în interior, romanii înaintează sistematic în Banat. Traian renunţa la ideea unei înaintări rapide spre Sarmizegetusa deoarece o solie îl informează ca burii si alţi aliaţi ai dacilor (dacii din nord, care nu făceau parte din statul lui Decebal) cer încheierea pacii cu Decebal. Trupele romane croiesc drumuri, ridica poduri si înalta castre, care le asigura ocuparea ferma a tarii si legătura cu provinciile de la sudul Dunării. Forţele conduse de Traian înaintează spre nord, pe la Arcidava (Varadia actuala), Centum Putea, după care se întorc spre est, de la Berzovia (Bârzava) spre Ai(zi)zis (Pogonis), având ca obiectiv principal Tibiscum. Aici se realizează joncţiunea cu forţele pornite de la Dierna. De aici pătrund pe valea Bistritei, într-un defileu îngust si păduros, numit Poarta de Fier a Transilvaniei. În acest lung culoar, la Tapae, are loc prima confruntare importanta între cele doua trupe, învingători ieşind romanii.
Dacii se retrag, fiind defavorizaţi de vreme, ca si romanii, si trimit solii de pace dar care sunt respinse.
Romanii pătrund în depresiunea Haţegului si încep cucerirea cetatilor dacice din munţi, unde se aflau puternicele citadele de la Gradistea, Costeşti, Blidaru si Piatra Rosie. Forţele lui Traian ajung în fata unei cetati, pe zidurile căreia se aflau, înfipte în pari, craniile prizonierilor romani, luaţi în timpul campaniilor lui Domitian.

1 Datorita iernii Traian este obligat sa încetinească si mai mult înaintarea, importante efective romane rămânând sa ierneze în Tara Haţegului.
Decebal profita de răgazul acordat de venirea iernii, încercând o diversiune menita sa îi oblige pe romani sa se retragă complet din Dacia. În acest scop, el a obţinut si sprijinul substanţial al aliaţilor săi. Aceasta diversiune s-a produs în iarna 101-102, în Moesia Inferioara. Zona de acţiune a fost destul de larga, întrucât îngloba Dobrogea si nordul Bulgăriei actuale. Forţele trimise de Decebal s-au unit cu burii coborâţi de-a lungul Carpatilor răsăriteni si cu roxolanii lui Susagus, foarte bine înarmati. Atacatorii trec cu dificultate Dunărea, căci gheata se rupe sub greutatea lor si le pricinuieşte pierderi serioase. Ataca zonele fortificate ale inamicilor slab aparate de auxiliari romani, pe care le prada si jefuiesc, repurtând unele succese. Acest lucru determina îmbarcarea lui Traian, împreuna cu o mare parte din unitatile din Dacia, care imediat ce debarca se angajează în lupta cu "barbarii". Au loc 3 mari ciocniri, soldate cu mari pierderi de ambele tabere. Cea mai importanta este cea de la Adamclisi, unde Traian a participat personal la batalie, rupându-si propriile vesminte pentru a confecţiona bandaje pentru raniti, si din care romanii au ieşit învingători. Astfel diversiunea moesiana este lichidata.
Pentru consolidarea liniei Dunării, împăratul lăsa în Moesia Inferioara pe Laberius Maximus în fruntea unei legiuni.
Între timp, Decebal ataca trupele din Tara Haţegului, slăbind astfel si mai mult trupele romane.
A treia campanie are loc în primăvara anului 102, când romanii ataca din 4 direcţii. O coloana, condusa de împărat, ataca prin Transilvania, din valea Muresului, cetatile dacice din M-ţii Orastiei. Înaintează de-a lungul Apei Oraşului (Gradistii) si cucereşte una după alta cetatile dacice din munţi. Este luata cu asalt fosta capitala a dacilor, cetatea de la Costeşti.
O alta coloana romana pătrunsese prin pasul Vâlcan, de-a lungul Jiului, si înfrânsese pe daci în zona oraşului Petroşani.
O a treia coloana pătrunsese prin pasul Turnu Roşu, impunând dacilor pierderi grele si luând mulţi prizonieri. Aceasta coloana se uneşte cu forţele lui Traian, continuând cucerirea cetatilor din munţi.
Pentru a înfrânge moralul dacilor si a le tăia resursele, romanii pârjolesc satele autohtone. A patra coloana atacase dinspre est sau nord-est, ocupând o cetate dacica în care se afla chiar sora lui Decebal. Si aceasta coloana face joncţiunea cu grosul forţelor romane conduse de Traian.
Aceasta forţa s-a confruntat cu armata dacica în apropiere de Sarmizegetusa. Iniţial romanii au fost puşi în deruta, dobândind foarte greu victoria cu ajutorul unor aristocraţi daci tradatori.
Aceasta batalie, care epuizase ambele tabere, si venirea iernii, determina pe Traian sa-i acorde lui Decebal pacea solicitata, dar cu condiţii foarte aspre pentru daci.
 Al doilea război a lui Traian împotriva lui Decebal, începe in vara anului 105, când Traian soseşte la Drobeta -Turnu Severin. Deschidem o mica paranteza, reamintind ca intre timp a avut loc o tentativa de asasinat împotriva lui Traian care insa a eşuat. Ar fi schimbat oare reuşita atentatului, soarta noastră de azi ?... Am fi arătat diferit?... Am fi vorbit o alta limba?... Iată întrebări ce raman fara răspuns. Sa revenim deci la armatele romane, care doritoare nu de faima ci de aurul si averile dacilor, înaintează in trei coloane:
- prima coloana înaintează pe Valea Cernei (prin locurile unde legendele tracice povesteau ca venea tocmai din Nordul Egiptului, sa moara pasarea PHOENIX; ea ţinea in cioc cel mai vechi indemn pelasgic, iar in gheare "oul", din cenuşa căruia, undeva in munţii Cernei, pasarea PHOENIX renastea). Aşadar prima coloana romana înaintează prin Valea Cernei, Tara Haţegului, ajunge la cetatile Costeşti, Blidaru si Piatra Rosie, pe care le distruge.  
- a doua coloana, urca pe Valea Jiului, Castrul de la Bumbesti, pătrunzând in Masivul Sureanul pe la Baniţa.  
- a treia coloana, condusa de Traian, se deplasează de la Drobeta la Sucidava si Romula, străbate Valea Oltului pana la Castra Traiana (Simbotin - Vâlcea) ajunge la
Tilişca, apoi la Capâlna.
 Restul coloanelor romane pornite din Moesia inferioara, trec pe la Bran, Bratocea, Oituz. Bătălia pentru Sarmisegetuza Regia se da la începutul verii anului 106 A.D., cu participarea legiunilor a II a ADRIUTIX, a IV a FLAVIA FELIX si a unui detaşament (vexillatio) din Legiunea a VI-a FERRATA. Dacii resping primul atac, dar sunt distruse conductele de apa care aprovizionau capitala Daciei. Cetatea este incendiata, sunt retezaţi toţi stâlpii sanctuarelor in incinta sacra, se distruge întreaga fortificaţie. Războiul, insa, continua. Prin trădarea lui Bacilis (confident al regelui dac), romanii găsesc in albia râului SARGESIA, tezaurul lui Decebal (evaluat de JEROME CARCOPINO la 165500 kg. de aur si 331000 kg. de argint). Ultima lupta cu oastea regelui dac are loc la POROLISSUM (MOIGRAD).

     Era adânc inradacinat in firea tracilor obiceiul de a nu se teme de moarte. De aceea se spunea despre ei ca plecau la lupta mai veseli decât in oricare alta calatorie. In retragerea spre munţi, Decebal este urmărit de cavaleria romana condusa de decurionul Tiberius Claudius Maximus. Religia dacica a lui Zalmoxes admitea sinuciderea ca o ultima uşurare pentru cei prea greu loviţi de nenorocire, ba chiar o înalta si prea mareste cu fagaduinte supra naturale. Dacii care au ascultat ultima cuvântare a lui Decebal, se imprastie si se sinucid. Numai nesupusul rege, mai mare decât zeul sau, nu-si căuta uitarea in moarte, ci încearcă sa se sustragă dinaintea romanilor, in speranţa mareata ca va mai putea găsi inca, in străfundurile munţilor sau in codrii neumblaţi, mijlocul de a pregăti reînceperea luptei si răzbunarea. Dar cavaleria romana îl urmareste fara răgaz, este gata sa pună mana pe el si atunci marele Decebal isi implineste destinul punându-si capăt zilelor. Scena mareata a morţii sale poate fi regăsita pe Columna lui Traian.
 Am fost zdrobiţi, invinsi dar... nu NIMICITI !
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica