referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Leptospiroza

Categoria: Referat Informatica

Descriere:

Antropozoonoză acută, caracterizată prin febră, frison, mialgii, afectare meningiană, hepatică şi renală. Această boală poate fi produsă prin infecţie cu leptospire benigne sau cu leptospira ictero-hemoragiae care determină forme grave, ameninţătoare pentru viaţă...

Varianta Printabila 


1 LEPTOSPIROZA
1. DEFINIŢIE
    Antropozoonoză acută, caracterizată prin febră, frison, mialgii, afectare meningiană, hepatică şi renală. Această boală poate fi produsă prin infecţie cu leptospire benigne sau cu leptospira ictero-hemoragiae care determină forme grave, ameninţătoare pentru viaţă.
2. ETIOLOGIE
- genul Leptospira, familia Spirochetaceae, avnd 2 specii: Leptospira interrogans şi Leptospira biflexa, cu mai multe serogrupuri şi serotipuri fiecare;
- sunt rezistente n pămntul umed şi apa călduţă şi stagnantă, ani la - 700C;
- sunt distruse n cteva secunde la 600C, n mediul acid, n apa clorinată şi de UV; nu rezistă la uscăciune.
3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
Boala are răspndire universală, cu evoluţie endemică - sporadică, pe care se grefează epidemii de amploare redusă, mai ales n sezonul de vară- toamnă şi n mediul rural. Boala are şi un caracter profesional, apărnd mai ales la cei care lucrează cu animalele, sau n mediu mlăştinos. Sexul masculin este mai afectat.
Incidenţa la100.000 locuitori, n anul 1998, a fost de 2,48 şi de 1,24 n vestul ţării, fiind n creştere faţă de anii anteriori.
4. DIAGNOSTIC POZITIV
4.1 DIAGNOSTIC CLINIC
     Incubaţie: 2-20 zile (dependentă de serotip, virulenţă, doza infectantă).
     Debutul este brusc, cu frison, febră, cefalee, mialgii.
    Evoluţia clinică este bifazică, cuprinznd o fază septicemică şi o fază organică, separate printr-o perioadă de 1-3 zile de ameliorare.
Faza septicemică se caracterizează prin febră, cefalee, mialgii, congestie conjunctivală, fotofobie, facies congestionat, erupţii cutanate de tip rujeoliform, manifestări pulmonare şi bradicardie. n această etapă se poate confunda leptospiroza cu o viroză. Tot n faza septicemică pot apare tulburări digestive care trebuie diferenţiate de debutul unei hepatite acute: anorexie, greaţă, vărsături, hepato-splenomegalie, nsoţite sau nu de icter. Se poate asocia sindromul de iritaţie meningeană şi afectarea renală cu oligurie, albuminurie, cilindrurie.
Faza organică se anunţă prin reapariţia febrei şi a simptomatologiei de organ: atingere meningeană, hepatică, renală. Leptospirozele benigne pot evolua monosindromic sau cu prinderea ficatului şi rinichiului n grade variabile, la care se poate adăuga sau nu meningita. Leptospiroza ictero-hemoragică, nsă, mbracă forme severe, plurisindromice, care evoluează frecvent spre insuficienţă hepato-renală şi sindrom hemoragipar.  
4.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR este bacteriologic, serologic, boală experimentală şi se face n funcţie de stadiul n care se află boala:
n prima săptămnă de boală se cercetează leptospirele n snge şi n lichidul cefalorahidian.
 n a doua săptămnă de boală se cercetează leptospirele n urină şi se pun n evidenţă anticorpii specifici.
A. Teste de laborator nespecifice
     VSH mult crescut, sediment urinar patologic, azotemie, modificări ale lichidului cefalorahidian (’’disociaţia clinico-lichidiană’’) apar n ziua 7-8 de boală;
     creşterea fibrinogenului n snge (600-1200 mg %) şi creşterea creatinfosfokinazei pun diagnosticul de leptospiroză n meningitele cu lichid clar sau n formele atipice de boală, ncă din primele zile.
B. Diagnostic bacteriologic
1. Microscopie directă
    ntruct concentraţia leptospirelor n snge sau LCR este n general scăzută, evidenţierea microorganismului prin examen microscopic direct este dificilă, dar este uşurată prin utilizarea preparatelor de snge tratate cu oxalat de sodiu sau heparină şi centrifugare la o viteză scăzută, n scopul ndepărtării elementelor celulare, iar apoi la o viteză crescută pentru concentrarea elementelor remanente.
     Examinarea la microscopul cu fond ntunecat este utilă doar n cazul produselor patologice cu o ncărcătură microbiană crescută (snge, lichid peritoneal, suspensii hepatice de la animalele de laborator, urină);
     Efectuarea preparatelor native permite evidenţierea morfologiei specifice şi a mobilităţii leptospirelor;
     Tehnicile cu anticorpi fluorescenţi permit un diagnostic mai sensibil dect microscopia cu fond ntunecat.
                2. Izolarea
Sngele recoltat se nsămnţează  pe medii de cultură suplimentate cu ser de iepure, lichide (mediul Korthof) sau  semisolide (mediul Fletcher), sau suplimentate cu ser bovin şi de iepure (mediu bovin albumin Tween 80).
     Se recomandă recoltarea zilnică a sngelui pentru hemoculturi n prima săptămnă, cu utilizarea de 1-2 picături de snge la 5 ml de mediu. Atunci cnd mediile de cultură nu sunt disponibile imediat după recoltarea sngelui, poate fi nsămnţat snge recoltat pe anticoagulant, sau cheaguri de snge triturate şi apoi cultivate, sau LCR recoltat n timpul fazei acute a bolii.
    După prima săptămnă de boală hemoculturile sunt doar rareori pozitive, n aceste situaţii leptospirele putnd fi izolate din uroculturi, sau prin inoculare la animalele de experienţă.
    n cazuri severe de boală, leptospirele pot fi izolate şi din fragmente de ţesut hepatic, sau renal, triturate şi suspendate n ser fiziologic n diluţii de 1/10 şi 1/100.
    Majoritatea speciilor patogene au nevoie de 6-14 zile de incubaţie, iar uneori chiar 3-4 luni pentru creştere.
    n scopul examinării creşterii culturilor microbiene se efectuează un preparat lamă-lamelă care se examinează la microscopul cu fond ntunecat. Leptospirele sunt recunoscute după motilitatea lor caracteristică, precum şi după caracterele morfologice.
C. Diagnostic serologic
Anticorpii apar n perioada de stare a bolii cu un titru maxim la 3-4 săptămni de la debut, dar răspunsul anticorpic este foarte variabil şi este redus sau ntrziat la persoanele tratate precoce cu antibiotice. Anticorpii pot persista cţiva ani la titruri joase. Diagnosticul serologic uzual constă n evidenţiere anticorpilor prin :
     reacţia de fixare a complementului cu antigen Patock, comun tuturor leptospirelor (titrul minim pozitiv este considerat 1/16). Serurile pozitive sunt supuse reacţiei de aglutinare n vederea identificării serotipului leptospirei,
     reacţia de aglutinare pe lamă (macroscopică) utilizează un singur set de antigene, fixate cu formalin;
     reacţia de hemaglutinare indirectă, care utilizează eritrocite de berbec sau umane de grup ‘’O’’;
     teste ELISA care detectează anticorpii antileptospiră umani sau animali.
D. Inocularea la animalele de experienţă (hamsteri, cobai) a produsului patologic intraperitoneal, urmată de puncţii cardiace n scopul evidenţierii microscopice a germenilor, sau culturi din fragmente de ţesut renal, dacă animalele sunt vii n momentul sngerării.
Un diagnostic univoc de laborator al infecţiilor cu leptospire poate fi stabilit doar n urma izolării microorganismului din snge, sau LCR, sau prin demonstrarea creşterii titrului anticorpilor n două sau mai multe probe de ser.
4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici principali
1.     1.   Rezervorul  de infecţie
- animale domestice şi sălbatice: porcine, bovine, rozătoare, cai, cini, care pot face boala clinic manifestă sau infecţii inaparente, devenind excretoare permanente de leptospire, prin urină  contaminnd solul, apele, uneori alimentele.
- omul bolnav, contagios prin urină, pe durata bolii.


1 2.     2.   Transmiterea
- contact cu urina sau organele animalelor bolnave sau infectate, cu solul sau apa contaminată, leptospirele pătrund prin tegumente lezate sau prin mucoase intacte (accidental n laboratoare, prin scăldat);
- pe cale digestivă, prin alimente sau apă contaminată;
- transplacentar, rar.
3.     3.   Receptivitate
- generală
4.     4.   Imunitate
- specifică de serotip
Profilaxie şi combatere
1.A. Măsuri faţă de izvorul de infecţie uman
- depistare: ancheta epidemiologică, clinic, examene de laborator;
- izolarea cazurilor, obligatorie n spital;
- declarare nominală, lunară; anunţarea cazului se face la 24h de la depistare.
Pentru precizarea morbidităţii exacte, n caz de epidemie, se fac examene serologice la toţi cei cu boli febrile imprecis diagnosticate.
1.B. Măsuri faţă de izvorul de infecţie animal
- animalele bolnave, sunt izolate de restul efectivelor şi sunt tratate cu antibiotice;
- animalele cu leptospiroză cronică, se scot definitiv din efectiv;
- animalele suspecte sunt supravegheate şi imunizate cu  vaccin antileptospirotic;
- cinii bolnavi sunt izolaţi şi trataţi (Penicilină), eventual li se administrează clorură de amoniu, care prin acidifierea urinii distruge leptospirele;
- n caz de epidemie, se capturează şoareci sau şobolani din zona respectivă, la care se fac examene microscopice directe sau nsămnţări din organe;
- animalele care vin din zone contaminate, vor fi carantinate.
2. Măsuri faţă de căile de transmitere
- se vor lua măsuri de dezinfecţie a adăposturilor n care au stat animalele, a dejectelor acestora, a ustensilelor, cu soluţie de 2% hidroxid de natriu, var nestins 10-20%; apele poluate vor fi dezinfectate prin clorinare; apa de băut suspectă a fi contaminată se va consuma fiartă; solul se va dezinfecta prin acidifiere cu nitrat de Ca; bălegarul se adună şi se inactivează prin metoda biotermică;
- se vor lua măsuri de dezinsecţie, deratizare
- n caz de epidemii, măsuri speciale de educaţie sanitară a populaţiei (interzicerea scăldatului, a mersului fără ncălţăminte n ape poluate), controlul apei potabile, evacuarea corespunzătoare a rezidurilor.
3.     3.   Măsuri faţă de receptivi
- se va purta echipament de protecţie, de către toţi cei ce lucrează n sectoare cu risc; escoriaţiile cutanate vor fi tratate şi pansate cu materiale impermeabile; după ncetarea lucrului, minile se vor spăla şi se vor dezinfecta cu alcool 70%;
- imunizare activă cu vaccin antileptospirotic inactivat ( monovalent sau polivalent),  a animalelor;
- imunizare activă cu vaccin inactivat a personalului care lucrează n sectoare cu risc.
5. TRATAMENT
    Tratamentul de elecţie n leptospirozele benigne este reprezentat de administrarea de penicilină. Insuficienţa hepato-renală acută necesită nsă instituirea unei terapii intensive de susţinere metabolică, corectarea dezechilibrelor acido-bazice, corticoterapie, forţarea diurezei prin perfuzii masive şi doze mari de diuretice; dacă anuria nu poate fi corectată medicamentos se impune hemodializa.Este o infectie produsa de diferite serotipuri de Leptospira, un microb ce se localizeaza in sange si apoi in alte organe. Simptomele sunt: temperatura foarte ridicata ( in forma acuta mai ales ), voma, sete, hemoragii pe mucoasa bucala si hematurii. Animalul este abatut. Rezervorul de leptospire il constituie rozatoarele salbatice de la care trec in mediul exterior ni special prin urina si infecteaza animalele pe cale digestiva sau prin apa bauta. Vindecarea cere tratament rapid si foarte energic efectuat de medic cu antibiotice, asociate cu ser atileptospiric, glucoza, cofeine, vitamine.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica