referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Monitorul cu plasma

Categoria: Referat Informatica

Descriere:

cu grilă de apertură: în locul măştii de umbrire, se află o grilă formată din fire metalice fine, verticale, paralele, bine întinse şi foarte apropiate între ele. Monitoarele de acest tip pot afişa imagini mai de calitate ca cele bazate pe masca de umbrire (strălucire, contrast)...

Varianta Printabila 


1
MONITORUL CU PLASMA


    
Monitorul reprezintă acea componentă a calculatorului care se ocupă cu prezentarea sub formă de imagini şi text (afişarea), a informaţiei generate de calculator.
Comanda afişării informaţiilor pe ecranul monitorului o realizează calculatorul, prin intermediul plăcii video. Monitorul este conectat la placa video a sistemului prin intermediul unui cablu video, care conţine semnalele
de culoare şi de sincronizare necesare afişării pe ecran a imaginilor dorite. Fiind partea din calculator la care ne uităm cel mai mult; fiind cea mai scumpă piesă dintr-un calculator uzual şi fiind şi cel mai mare consumator de energie electrică din calculator, va trebui să-i acordăm o atenţie specială.
Iată o clasificare sumară a diverselor tipuri de monitoare ce pot fi intlnite n practică:
a.) după culorile de afişare:
- monitoare monocrome: pot afişa doar două culori - de obicei negru şi una din culorile alb, verde sau ocru- galben.
- cu niveluri de gri: pot afişa o serie de intensităţi de culoare ntre alb şi negru.
- monitoare color: utilizează combinarea a trei culori fundamentale (roşu, verde şi albastru) cu diferite intensităţi pentru a crea ochiului uman impresia unei palete foarte mari de nuanţe.
b.) după tipul semnalelor video:
- monitoare digitale: acceptă semnale video digitale (TTL). Sunt conforme cu standardele mai vechi IBM CGA şi EGA. Datorită arhitecturii lor interne, sunt limitate la afişarea unui număr fix de culori.
- monitoare analogice: pot afişa un număr nelimitat de culori, datorită faptului că acceptă semnal video analogic. Componentele uzuale ale semnalului video analogic sunt: sincronizările pe orizontală şi pe verticală, şi semnalele momentane pentru culorile fundamentale roşu, verde şi albastru. Sunt majoritare n prezent, fiind mai flexibile şi mai ieftine ca cele digitale.
c.) după tipul grilei de ghidare a electronilor n tub:
- cu mască de umbrire: ghidarea fluxurilor de electroni spre punctele de fosfor corespunzătoare de pe ecran este realizată de o mască metalică subţire prevăzută cu orificii fine. Este tipul de monitor cel mai utilizat n prezent.



- cu grilă de apertură: n locul măştii de umbrire, se află o grilă formată din fire metalice fine, verticale, paralele, bine ntinse şi foarte apropiate ntre ele. Monitoarele de acest tip pot afişa imagini mai de calitate ca cele bazate pe masca de umbrire (strălucire, contrast).
d.) după tipul controalelor exterioare:
- cu controale analogice: ajustarea afişajului se face prin acţionarea de taste şi butoane de tip analogic. Parametrii care pot fi modificaţi de utilizator sunt, de obicei, luminozitatea, contrastul, şi poziţionarea imaginii pe verticală şi pe orizontală.
- cu controale digitale: ajustarea se face cu ajutorul unui set de taste şi butoane speciale. Se pot modifica parametrii menţionaţi mai sus, plus: forma trapezoidală, curbarea marginilor laterale ale imaginii, dimensiunea pe orizontală şi verticală a imaginii, şi altele. Modificarea valorii unui anumit parametru se face n trepte discrete (cuante). Monitoarele mai recente oferă facilităţi de memorare a ajustărilor făcute n diferite moduri de lucru, n aşa fel nct la trecerea dintr-un mod n altul să nu mai fie necesară reajustarea parametrilor doriţi.
e.) după tipul constructiv al ecranului:
- monitoare cu tuburi catodice convenţionale (CRT - Cathode Ray Tubes): sunt cele mai utilizate, mai ieftine şi mai performante ecrane existente pe piaţă la ora actuală. Prezintă diferite variante constructive, cele mai des ntlnite fiind tuburile cu mască de umbrire (shadow-mask CRT) şi tuburile Trinitron, cu grilă de apertură (aperture grille CRT).
- dispozitive de afişare cu ecran plat (FPD - Flat Panel Display): includ ecranele cu cristale lichide (LCD - Liquid Crystal Display) şi ecranele cu plasmă (PDP - Plasma Display Panel). n prezent sunt utilizate n laptop-uri datorită dimensiunilor şi greutăţii reduse. Din punct de vedere al performanţelor, sunt net inferioare tuburilor catodice clasice.











Ecranele cu plasmă PDP - Plasma Display Panels


Tehnologia utilizată n realizarea ecranelor cu plasmă este n dezvoltare de mai mulţi ani, şi promite foarte mult n domeniul afişării informaţiei.
Un strat de gaz special este interpus ntre două ecrane transparente, pe care există fixate rnduri respectiv coloane de electrozi sub formă de pelicule transparente.
Prin activarea unei anumite perechi de electrozi rnd-coloană, gazul de la intersecţia lor se ionizează, emiţnd lumină. Tipul gazului determină culoarea de afişare. Imaginile afişate prezintă contrast şi strălucire excelente, şi, n plus, scalarea la dimensiuni mai mari se poate face uşor. Nu sunt n totalitate rezolvate problemele legate de afişarea n nivele de gri şi color.
Tehnologia isi gaseste originile in anii '60. De la ecranele-gigant montate in public, urmatorul pas a fost productia de masa. Televizoarele cu tub catodic (CRT) au fost, treptat, inlocuite cu retroproiectoare bazate pe cristale lichide (LCD) si apoi cu ceea ce se numeste "televiziune digitala" (PDP). Clasicul ecran cu tub catodic compune o imagine usor deformata, imperfecta. Ecranul PDP foloseste doua straturi de sticla, intre care se afla un gaz nobil, xeon sau neon, si o matrice de celule de fosfor (pixeli). Compozitia gazoasa, supusa unui camp electric puternic, atinge starea de plasma, degajand o stralucire ultravioleta. Aceasta actioneaza asupra fiecarui pixel din matrice in parte. Un pixel este alcatuit din trei subcelule, rosie, verde si albastra, care compun imaginea finala in mod digital, la o anumita rezolutie. Avantajele tehnologiei PDP Imaginea afisata pe un ecran pe baza de plasma nu mai prezinta distorsiunile caracteristice ecranelor obisnuite. Totodata, imaginea este omogena in luminozitate, mai clara si mai stralucitoare (cu o acuratete de peste 16 milioane de nuante de culoare), fara deficiente de focalizare si fara zone usor intunecate sau supraluminate.
Spre deosebire de ecranele clasice, unde distanta optima de vizionare este de 4,5 ori dimensiunea diagonalei tubului, ecranele moderne permit vizionarea optima de la orice distanta, oricat de apropiata. Si aceasta datorita faptului ca imaginea nu mai este compusa din linii, ci din puncte fine (pixeli).
Modelele pretentioase ofera rezolutii inalte, pentru un afisaj desavarsit, iar calitatea superioara este data si de stabilitatea imaginii, care nu mai "palpaie", nu afecteaza vederea si nu da dureri de cap. Nu in ultimul rand, este remarcabila absenta interferentelor magnetice, televizorul cu plasma putand fi amplasat in apropierea difuzoarelor sau a altor elemente audio/video perturbatoare, fara ca imaginea sa aiba de suferit. Un avantaj extrem de important este ergonomia unui astfel de ecran. La o diagonala de 81 cm, grosimea ecranului nu depaseste 15 cm, comparativ cu cel putin 60 cm, cat ar masura adancimea unui televizor obisnuit de 51 cm. Adevaratul ecran plat este dat doar de tehnologia pe baza de plasma. Utilizarea practica Destinatiile principale ale ecranelor bazate pe plasma sunt prezentarile multimedia, publicitate in locuri mari.
Tehnologia digitala a schimbat multe aspecte din viata noastra. Transformarea televiziunii analogice intr-una digitala, care acum este "pe val", nu a mai mirat pe nimeni. Avantajele televiziunii digitale sunt impresionante: lipsa perturbatiilor, a imaginii "duble", economie de canale de transmisie prin codare si posibilitatea de transmisie la definitie mai mare. O transmisie digitala poate "corecta" problemele de receptie intr-o anumita masura. Puterea semnalului receptionat nu mai este atat de importanta ca in transmisia analog, dar daca rata de erori este prea mare, atunci receptia se intrerupe in totalitate.
 In conluzie, un pas important a fost digitizarea semnalului TV care se transmite pe diverse cai, care pot fi aceleasi ca in cazul transmisiilor de date: cablu coaxial, fibra optica, tranmisii de date wireless, satelit digital. Este important de retinut: TV digital nu este sinonim cu TV de inalta definitie (HDTV). Daca achizitionati un sistem de receptie HDTV, verificati daca poate face autoconversie in sus sau in jos.
O alta comparatie intre HDTV si sistemul standard este la numarul de pixeli. Cu cat mai multi, cu atat mai bine, este o regula arhicunoscuta. Ei bine, sistemele de inalta definitie respecta aceasta regula si surclaseaza, oferind o imagine de aproape 4,5 ori mai detaliata decat sistemul analog - foarte important mai ales in cazul televizoarelor cu diagonala mare.


1 Un alt aspect este formatul ecranului, in format standard TV proportia este 4:3, iar cel HDTV este 16:9, cu 1/3 mai mare decat cel standard. Ecranul lat (wide) are ca punct de inceput anii 50, cand cinematografia a cautat noi atractii pentru publicul tot mai mult atras de televizor, comparativ cu sala de cinema. "Gurile rele" spun ca astfel s-a incercat si ingreunarea transmisiei pe tv a filmelor.
 O explicatie rationala ar fi ca proiectia pe ecran lat este mai apropiata de modul de vedere natural. 30 de grade stanga si dreapta este raza vizuala obisnuita a omului, ecranul 4:3 acoperind 10 grade stanga si dreapta, in timp ce 16:9 acopera 30 de grade.
In general, Europa este in urma continentului nord-american in ceea ce priveste HDTV, dar companiile TV nu ignora acest aspect si  PLASMA-SURFACE-TECHNOLOGY • PLASMA ETCHER • PLASMA CLEANER ]
       Era televizoarelor cu plasma se apropie de sfarsit in opinia specialistilor. Motivul il reprezinta dezvoltarea exploziva a LCD TV-urilor, noile televizoare pe cristale lichide. Chiar daca lupta dintre cele doua tipuri de sisteme este la inceput, importatorii promit ca acest razboi va revolutiona pur si simplu conceptul de televiziune.
Startul a fost dat de Samsung, Sony si Panasonic, care au lansat de curand monitoare LCD TV la dimensiuni mai mari de un metru si avand caracteristici ce pot detrona televizoarele cu plasma din categoria celor mai cautate sisteme pentru cei care doresc o imagine de calitate pe un ecran imens in casa.
Formele plate ale celor doua tipuri de televizoare, atat cele cu plasma, cat si cele cu cristale lichide, permit posesorilor sa le monteze oriunde, chiar si pe tavan. In plus, daca adaugam conectivitatea wireless, accesul la Internet si faptul ca, de la o luna la alta, apar modele din ce in ce mai impresionante ca marime, acestea au devenit o piatra grea de gatul receptoarelor clasice, care nici n-au ajuns la o diagonala de 100 cm.
In momentul de fata, cel mai mare televizor cu plasma are 2,5 metri. In magazinele din Romania, cele mai avansate modele au doar doi metri. De asemenea, cel mai mare LCD a ajuns la doi metri. In magazinele de la noi, cel mai mare are 1,1 metri.
In general, pretul televizoarelor cu plasma este mai mic decat al LCD-urilor, datorita proceselor de productie. Cu toate acestea, pe piata autohtona, pretul unui TV cu plasma, cu diagonala de un metru, incepe de la 88 de milioane de lei si poate ajunge pana la 400 de milioane pentru un brand. In acelasi timp, LCD TV-urile cu diagonala de 72 de centimetri, foarte raspandite la noi, pornesc de la 40 de milioane si urca pana la circa 80 de milioane de lei. “Insa preturile sunt in scadere dramatica la LCD-uri si au avantajul ca permit rezolutii mai mari, deci o imagine mult mai fidela. Sunt chiar mai subtiri decat cele cu plasma si au o durata de viata mai mare. In plus, pentru ca au rezolutii mai bune, pot fi folosite si ca monitoare pentru computere”, explica Ionut Mares, manager al unui magazin IT.
Televizoarele cu plasma au o durata de viata mica. Noile modele au garantie de 60.000 de ore, ceea ce inseamna o folosire nonstop de sase ani. LCD-urile nu au probleme de acest gen, fiind asigurate pentru un timp de viata mult mai mare.

Avantaje si dezavantaje

In opinia specialistilor, televizoarele cu plasma pot suferi un efect de remanenta ireversibila, produs de imaginile statice. Dupa perioade mai lungi, imaginile nemiscate produc acest efect, iar utilizatorul ramane pentru totdeauna cu imaginea “fantoma” pe fundal. In cazul LCD TV-urilor, riscul cel mai mare este provocat de defectarea unui “pixel” din multitudinea celor folosite de cristalele lichide. Acesta, avand dimensiunea unui varf de ac, se poate incapatana sa nu mai functioneze, tronand undeva pe ecran fara sa mai redea ceva. Oricum, acest lucru se intampla numai dupa o folosire indelungata a respectivului televizor.
Televizoarele cu plasma clasice au o durata de viata de la 20.000 pana la 30.000 de ore, echivalent cu minimum doi ani si trei luni de utilizare nonstop, pana cand luminozitatea se reduce la jumatate. Durata obisnuita de viata a LCD-urilor este de 50.000-60.000 de ore, echivalentul a cel putin cinci ani de utilizare nonstop.
Totusi, exista cateva avantaje de partea televizoarelor cu plasma. Unul dintre acestea este rapiditatea cu care imaginea este transmisa pe ecran. Motivul pentru care LCD TV-urile nu se ridica la aceleasi performante este faptul ca acestea au fost concepute initial ca monitoare pentru computer, calitatile transmisiei TV nefiind luate in seama la momentul respectiv.
Din punctul de vedere al fiabilitatii, LCD TV conduce detasat. Daca televizoarele bazate pe plasma au probleme mari la transport sau la instalare, fiind foarte fragile, cele pe cristale lichide sunt mult mai rezistente. In plus, testele de specialitate au mai gasit o chichita impotriva receptoarelor cu plasma: nu rezista la altitudini mari. Folosite la inaltime, acestea au avut cateva probleme mari la ecran, in timp ce LCD-urile s-au comportat foarte bine. E drept, exista TV cu plasma care au o fiabilitate desavarsita si la altitudine, insa pretul acestora va poate provoca, fara mari probleme, rau de inaltime.
In fine, testele de specialitate dau castig de cauza noilor LCD TV, aflate in momentul de fata “pe val”. Pornind de la greutate, unde televizoarele pe cristale lichide inving detasat, si mergand pana la luminozitate, durata de viata, unghiuri de vizibilitate, capacitati de interconectare, LCD-ul este castigator. Singura bariera ramasa in fata noilor sisteme consta in faptul ca televizoarele cu plasma sunt in continuare stapane autoritare in ce priveste dimensiunile ecranului. Dar si acest “impediment” se va solutiona incepand cu vara acestui an.



Televizorul viitorului, deja pe rafturile magazinelor
Televizoare incastrate in zid imaginate cu zeci de ani in urma in filmele SF au devenit realitate. LCD TV-urile au aparut ca urmare a atasarii unui tuner TV pe un monitor de calculator LCD TFT. Acestea combina cele mai avansate tehnologii cum ar fi “picture in picture” (PIP), boxe stereo, telecomanda cu un design stilat si un pret competitiv. Sunt ideale pentru jocuri video (cum ar fi Playstation) sau vizionare de DVD-uri. LCD TV-urile aduc si noi avantaje, printre care contrast si luminozitate mult mai mari, reflexii reduse, lipsa emisiilor de radiatii, posibilitatea vizionarii de la distante mici fara a afecta vederea (spre deosebire de televizoarele clasice). Toate LCD TV-urile sunt foarte subtiri, economisind astfel spatiu si permitand montarea facila pe orice suprafata.
Monitorul TFT-LCD cu ecran de 20 de inci SyncMaster™ 204T are o rata de contrast foarte buna de 700:1. Rezolutia monitorului este de 1600 x 1200 de pixeli. Utilizatorul beneficiaza de afisarea ideala a imaginilor atat in plan orizontal cat si vertical datorita unghiului de vizualizare de 170 de grade. Stralucirea ecranului este de 250 cd/m2.
Software-ul MagicTune, special dezvoltat de Samsung, poate fi folosit pentru a ajusta si salva in mod individual setarile de luminozitate si contrast ale monitorului. Prin urmare, odata aceste setari efectuate, ele pot fi cu usurinta re-activate din memoria monitorului. Pozitia pe verticala a aparatului este ajustabila putand fi adaMonitorul catodic
Sunt cele mai folosite pe biroul profesionistilor in imagine. Exista doua tipuri de criterii pentru alegerea acestora : caracterele fizice (marime, rezolutie etc.) si proprietatea de a reproduce fidel culorile. Primul criteriu garanteaza confortul si fidelitatea aproape geometrica a afisajului.
Singurul dezavantaj este ca monitoarele catodice sunt tot mai rar folosite. Sony si Mitsubishi chiar au incetat fabricarea lor.

Geometria
Caracteristicile fizice ale unui monitor sunt de regula cunoscute de vanzatori. Trebuie stiut totusi ca rezolutia optima este de 1280 X 1024 pixeli (de la 1600 X1200 lectura devenind dificila), iar frecventa preferabila este de 75 de Hz. Frecventa imaginii este de fapt numarul de innoiri pe secunda ale acesteia.
Dincolo de valoarea de 75, o sa observati un disconfort puternic al imaginii, care nu de putine ori creeaza cefalee.



Calibrajul
In ultima instanta, orice monitor proaspat cumparat ar avea nevoie de a fi calibrat. Asta pentru a reproduce cat mai complet culorile. Calibrajul se face prin ajustarea comparativa a celor trei canale de culoare principale – rosu, verde si albastru.
Calibrajul e bine sa fie facut in cazul in care cumparati monitorul pe piese si vi se asambleaza in magazin. El trebuie facut neaparat de profesionisti, in baza unor carti tehnice extrem de riguroase.
... sau monitorul cu cristale lichide? - Monitor LCD/TFT
Sunt de departe cele mai la moda, confortul pe care ti-l ofera un asemenea monitor fiind net superior celor cu tub catodic. Plus ca sunt de departe cel mai bine adaptate nevoilor celor care-l folosesc.
Tehnologiile TFT (Thin Film Transistor) si MVA (Multi domain Vertical Alignement) asigura un unghi de vedere de aproape 160 de grade si un contrast de aproape 1:400. E drept, chiar si in cazul monitoarelor LCD exista variatii mari ale performantelor, dar ne marginim la a sugera configuratia minima pentru un monitor de calitate.

Marimea ecranului
    Marimea de referinta este de 17 inch. Mai poti lua de 15, dar sunt tot mai rare. O suprafata mai mare de afisaj este semnul unui confort sporit, ceea ce-si doreste oricine. Cert este ca, daca va doriti un ecran mai mare, de 20 inch, de pilda, trebuie stiut ca rezolutia recomandata este de 1600/1200.
Cei care folosesc softuri de editare video au posibilitatea de a opta pentru monitoare panoramice, cu deschideri de 16/9 sau 16/10.

Luminozitatea si contrastul
Ambele influenteaza calitatea afisajului. Pentru ecranele plate, nivelurile minime sunt de 200 cd/m2 – luminozitatea, si 300:1 – contrastul. Un alt aspect care trebuie luat in seama, mai ales daca va uitati la filme pe computer, este unghiul de vedere al imaginii.
In cazul ecranelor LCD, acesta trebuie sa fie de minimum 170 de grade, atat orizontal, cat si vertical. Nu trebuie sa aveti ezitari daca vanzatorul va recomanda altceva, indiferent de rezolutie sau alte avantaje. In fond, cand priviti un film, confortul este lucrul principal.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica