referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Arhitectura unui calculator

Categoria: Referat Informatica

Descriere:

Set de adaptoare - care permit microprocesorului să controleze şi să comunice cu echipamentele I / O şi de stocare. Aceste adaptoare sunt ansambluri de circuite care se ataşeaza magistralelor sistemului si care convertesc fiecare magistrala într-un port de interfaţa

Varianta Printabila 


1










 





                





















CUPRINS

    
•    INTRODUCERE                    03
•    PLACA DE BAZĂ                04
•    MICROPROCESORUL                08
•    MEMORIA                        11
•    SISTEMUL VIDEO                18
•    SISTEMUL AUDIO                21
•    ALTE COMPONENTE                21
•    CHIP TOP                        25
•    OFERTA FIRMEI ELCOM            27



























1.    INTRODUCERE

    Un ordinator / computer (n limbajul uzual actual un calculator, sau un sistem de calcul) poate fi definit ca un echipament electronic de prelucrare automată a datelor, pe bază de program.
    Programele de calculator sunt seturi de instrucţiuni scrise prin intermediul unui limbaj de programare ce transcriu un algoritm.
    Limbajul de programare este un limbaj accesibil att operatorului uman ct şi echipamentului tehnic.
    Un algoritm este o metodă de rezolvare a unei probleme printr-un număr finit de paşi.
    Un pas este o operaţie ce poate fi efectuată de către un operator.
    Datele sunt informaţiile trecute pe un suport.

    Configuraţia unui sistem este lista componentelor acelui sistem.
    Arhitectura unui sistem este configuraţia mpreună cu relaţiile dintre elemente.

    Un sistem de calcul este un ansamblu de doua componente:
o    HARDWARE – este un termen care acoperă totalitatea componentelor electronice si mecanice ale sistemului de calcul ( partea fizica);
o    SOFTWARE – este un termen care acoperă totalitatea programelor utilizate intr-un sistem de calcul. n cadrul componentei software se distinge un element care asigură interconectarea tuturor componentelor sistemului de calcul, transformndu-le ntr-o entitate – calculatorul si care asigură si interconectarea acestuia cu mediul exterior. Acest element software se numeşte sistem de operare.

    COMPONENTELE HARDWARE

    Hardul fundamental al unui PC este compus din 8 elemente majore:

•    Placa de bază – reprezinta suportul fizic şi logic pentru celelalte componente, fiind componenta hardware ce asigură interconectarea fizică a tuturor elementelor din configuraţia unui sistem de calcul;
•    Microprocesorul – la majoritatea calculatoarelor actuale, acesta este un microprocesor INTEL, sau unul dintre procesoarele compatibile INTEL produse de alte companii;
•    Set de echipamente intrare/iesire – incluznd tastatura, mouse, scanner, CD-ROM sau cititoare de cod de bare ca dispozitive de intrare. Cele mai uzuale echipamente de ieşire sunt imprimantele si monitoarele;
•    Un set compus din memoria rapidă si dispozitive de stocare mai lente – pentru a salva si regăsi date si programe;
•    O magistrală / set de magistrale – cu rolul de a conecta microprocesorul la memorie sau la adaptoarele care fac posibilă atasarea altor dispozitive prin porturile sau conectorii lor de extensie. Magistralele pot fi gandite ca nişte autostrăzi electronice care interconectează componentele hard ale unui PC;
•    Set de adaptoare -  care permit microprocesorului să controleze şi să comunice cu echipamentele I / O şi de stocare. Aceste adaptoare sunt ansambluri de circuite care se ataşeaza magistralelor sistemului si care convertesc fiecare magistrala ntr-un port de interfaţa care acceptă conectarea anumitor echipamente I / O. De exemplu, un adaptor de port serial se conectează la o magistrală a calculatorului şi se creaza un port COM ( de comunicare ) la care poate fi conectat un modem. Adaptorul este deci puntea de legatură ntre magistralele calculatorului şi dispozitivele care trebuie conectate la el;
•    Porturile – sunt interfeţe hard ( conectori fizici ) care permit ca n timpul fabricaţiei sau mai trziu să poată fi ataşată la magistralele calculatorului o gamă larga de adaptoare;
•    Dispozitive de stocare lente – unde datele si programele sunt păstrate pe termen lung. Acestea includ medii de stocare nevolatile ( magnetice sau optice ) ca, de exemplu, CD-URI si dischete.


    2. PLACA DE BAZĂ

    DEFINIŢIE

     Placa de bază este componenta hardware ce asigură interconectarea fizică şi o parte din cea funcţională a tuturor celorlalte componente ( hardware si software ) ale unui sistem de calcul.














    STRUCTURĂ – COMPONENTE
    
    Arhitectura plăcii de bază – descrie forma sa generală, tipurile de carcase şi surse de tensiune pe care le poate folosi precum şi organizarea sa fizică.

    Există mai multe tipuri de plăci de bază din punct de vedere al form-factorului:

    AT: cel mai ieftin tip de placă de bază, nsă de obicei acest tip de placă de bază este foarte mic si are o multime de cabluri pentru porturile seriale, paralele si PS/2 care pot impiedica introducerea unor plăci;
    AT şi Baby AT: Aceste două variante diferă n principal prin dimensiuni, mai ales prin lăţime;
    AT/ATX: Este la fel ca AT numai că există un conector şi pentru sursa de alimentare de tip ATX, pentru a folosi facilităţile acesteia din urmă, acest tip de placă de bază a fost, pentru o perioadă, cel mai vndut model pe piata din Romnia;
    ATX: Avantaj: Nu mai există cablurile pentru porturile seriale, paralele si PS/2, acestea fiind n suporturi metalice;
    ATX si Baby ATX: A fost prima schimbare semnificativă dupa multi ani a design-ului plăcii de bază (1995);
    Micro ATX: Este un ATX cu mai puţine sloturi de extensie, de obicei pe placă sunt puse şi placa video şi aceea de sunet;
    NLX: La fel ca MicroATX, numai că placa de bază nu se fixează n nici un şurub şi ea este introdusă ntr-un slot special;
    LPX şi LPX: Folosit n general n produsele de serie; Principalul scop este acela de a reduce spaţiul ocupat şi costurile;
    NLX – Este forma moderna a plăcilor LPX fiind orientat tot spre micşorarea dimensiunilor sistemului.

CONTINE:

    Setul de cipuri ( Chipset-ul) – Este subcomponenta de control si comanda a placii de baza, fiind n general format din cteva cipuri principale, uşor de identificat, fiind cele mai mari cipuri de pe placa de bază cu excepţia procesorului. Chipset-urile sunt integrate, nsemnnd ca sunt lipite, pe placa de bază si nu sunt upgradabile fără a schimba ntreaga placă.
    Aceste circuite logice controlează transferul de date dintre procesor, cache, magistrale sistem, periferice etc, aproape tot ce exista n interiorul calculatorului.

    Toate chipset-urile au 3 caracteristici comune:

    System controller
    Peripheral controller
    Memory controller

System controller – tipul de răspuns al sistemului este critic pentru calculatoarele din ziua de astăzi, deoarece toate componentele trebuie să se sincronizeze perfect. Un semnal este nmulţit sau mpărţit pentru a determina frecvenţa componentei cu care comunică. Pulsul sistemului este ţinut de catre system clock. Un oscilator produce un semnal cu care componentele de pe placa de bază se vor sincroniza Majoritatea chipset-urilor actuale au acest system clock programabil. Acest lucru dă posibilitatea utilizării unor procesoare la frecvenţe foarte mari prin schimbarea ctorva jumperi de pe placa de bază sau la unele plăci de bază din BIOS.

Memory controller – Această parte a chiset-ului determină tipul, viteya si cantitatea de RAM care va fi folosită de către sistem. De asemenea, el se ocupă cu folosirea memoriei cache L2/L3, corectarea erorilor şi greşelilor apărute la transferul de date dinspre / nspre memoria RAM.

Peripheral controller – conectează PC-ul cu alte device-uri.

    Componentele principale ale unui chipset modern sunt:

    Northbridge – se referă la principalul circuit de control al magistralei cum ar fi memoria cache, memoria principală si controller+ul magistralei PCI;
    Southbridge – caracterizează controller-ele periferice, ca EIDE sau porturi seriale.

    Soclul pentru procesor – O altă caracteristică importantă după care se deosebesc plăcile de bază sunt soclurile n care se introduce procesorul denumite SOCKET.


Magistrala – Reprezintă ansamblul conexiunilor care transferă semnalele ntre două componente ale calculatorului.
Magistrala de date (bus) – este canalul de date prin care componentele din interiorul calculatorului comunică intre ele.
o    Cu ct se pot trimite simultan mai multe semnale cu att mai multe date se pot transfera şi deci magistrala este mai rapidă;
o    ntr-un calculator informaţia este memorată sub formă numerică, sub formă de nşiruiri de cifre binare. Transferul pe liniile de comunicaţie se face astfel: valoarea pentru 1 bit este dată de existenţa unei tensiuni, un interval de timp (un tact de ceas ), pe un singur traseu al magistralei ( o conexiune similară unui fir ). Cel mai des se foloseşte tensiunea de 5V rezultnd 1= 1 dacă această tensiune există, sau valoarea pentru 1 bit = 0 dacă tensiunea este egala cu 0V (lipseşte). Cu ct exista mai multe linii, cu att se pot transfera mai multi biţi distincţi n acelaşi timp.

       Magistrala de adrese – este grupul de linii care transportă informaţia de adresă necesară pentru precizarea locaţiei de memorie către care este transmisă informaţia sau din care trebuie citită informaţia.
o    Fiecare linie dintr-o magistrală de adresă transportă un singur bit de informaţie, deci un singur bit de adresă. Cu ct există mai multe linii pentru specificarea adresei cu att se vor putea adresa mai multe locaţii din memorie.
o    Mărimea unei magistrale de adrese limitează dimensiunea maximă de memorie internă adresabilă direct pe care un procesor o poate accesa.
    
    n calculator se ntlnesc următoarele tipuri de magistrale, in functie de numarul de biti:

Numar    Denumirea    Utilizată pentru    Comentarii
1    AGP    Placa grafică    Viteze f. mari de transfer a datelor
2    PCI    Majoritatea comp.    Cea mai solicitată
3    AMR    Placă de sunet, modem    -
4    ISA    Pl. de sunet, modem, pl. de reţea    Pe punct de dispariţie


    Calculatorul are o ierarhie de mai multe magistrale de date. Majoritatea calculatoarelor moderne au cel puţin patru magistrale. Este considerată o ierarhie pentru ca fiecare magistrală este extensia alteia, mergnd astfel pnă la procesor.
     Magistrala procesorului – este la cel mai nalt nivel, fiind folosită la transferul de date ntre chipset si procesor;
     Magistrala memoriei cache – are o arhitectură de nivel nalt, implicnd o magistrală dedicată pentru accesarea memoriei cache;
     Magistrala de memorie – magistrala de sistem de al doilea nivel care conectează subsistemul de memorie cu chipset-ul şi procesorul;
     Magistrala locală I / O – este o magistrală rapidă de intrare / iesire folosită pentru conectarea perifericelor importante la memorie, chipset şi procesor. Cele mai comune magistrale locale I / O sunt Vesa Local Bus (VLB) şi peripheral Component Interconect (PCI);
     Magistrala standard I / O – conectează cele 3 magistrale de mai sus fiind standardul cel mai vechi folosit la sistemele actuale. Este folosit pentru peroferice mai lente (modemuri, plăci de reţea) şi pentru compatibilitate cu alte componente;  
     Accelerated Graphics Port (AGP) este mai mult un port dect o magistrala. Diferenţa este că n timp ce magistrala este destinată comunicării mai multor componente ntre ele, care o mpart, pe un port comunică doar două.


    Componenta BIOS

    Acronimul vine de la BASIC INPUT OUTPUT SYSTEM, componenta hardware de memorie ROM care asigură interfaţa dintre sistemul de operare (software) si hardware-ul calculatorului.
BIOS-ul este un set de rutine de program care dau sistemului de calcul caracteristicile fundamentale. Programele din BIOS se ocupă de POST ( Power On  Self Test) – testarea componentelor hardware (memorie, tastatura etc), la pornirea PC-ului şi alocarea resurselor (Plug and Play – Introdu si porneşte).

    BIOS-ul include si programul de setare CMOS care reţine informaţii despre dată şi timp, tipul de afişaj instalat, numărul si tipul harddiskurilor instalate etc.

    Conectorii

Exită următoarele tipuri de conectori:
    Socket-ul – asigură conectarea procesorului la MB
    Slot conector pentru plăci (ISA, PCI...)
    Conectori de extensie
    Conectori electrici (mufe) care furnizează diferite tensiuni componentelor.

    Ceasul - este componenta hard ce generază un număr de impulsuri electrice ntr-o periaodă de timp. Un impuls generat de ceas se numeşte tact, iar frecvenţa ceasului MB se masoară n multiplii unui Hz. Fiecare tact este un semnal de efectuare a unei operaţii elementare.

    Cmos ( Complementary Metal Oxide Semiconductor) este o componentă hard ntreţinută de o baterie ce contine o serie de parametrii functionali intimi ai sistemului de calcul precum parola de intrare sau setările ceasului intern al comp.

    PROPRIETĂŢI ALE PLĂCII DE BAZĂ

    Funcţional, ea realizează conectarea componentelor sistemului;
    Prin logica de control realizează arbitrarea accesului la magistrală ntre elementele ce solicită acest acces; transferul ntre diverse dispozitive;
    Mecanismul de ntreruperi este foarte important deoarece generează logica de comandă ( control ). Implementarea mecanismului multitasking se face in mod virtual pe sisteme cu un singur procesor, nsă pe sistemele multiprocesor paralelismul task-urilor este unul real;
    n prezent există plăci de bază care au ncorporate multe funcţii ( audio, video etc). Este recomandată evitarea acestor tipuri deoarece pentru că stricarea unei componente duce la o placă inutilă- Se recomandă utilizarea plăcilor cu structură modulară care pot fi uşor upgradabile.

EXEMPLE DE PLĂCI DE BAZĂ ( PRIMĂVARA ANULUI 2005)

•     PLACA DE BAZA MATSONIC MS9158E+ SOKET 478 P4M266A
•     PLACA DE BAZA GIGABYTE 8ITXE SOCKET 478 I850
•     PLACA DE BAZA GIGABYTE 8I865P-G SOCKET 478 I865P
•     PLACA DE BAZA GIGABYTE 8IPE1000 SOCKET 478 I865PE
•     PLACA DE BAZA ABIT AV8, SOCKET 939, K8T800PRO
•     PLACA DE BAZA ABIT AV8-3RD EYE SOCKET 939


3. PROCESORUL

DEFINIŢIE

    Microprocesorul este componenta hardware a calculatorului, care identifică şi execută instrcţiunile aritmetice şi logice din programele sistemului de calcul.











STRUCTURĂ – COMPONENTE

    Pentru a nţelege mai bine cum funcţionează un microprocesor trebuie pornit de la prezentarea unităţilor care alcătuiesc un microprocesor modern.

    Instruction cache – o memorie intermediară n care se stochează instrucţiunile nainte de a intra n microprocesor pentru prelucrare;
    Decode Unit – Unitatea de decodare ce transformă instrucţiunile complexe, scrise de programator n simple instrucţiuni nţelese doar de Arthimetic Logic Unit (ALU) si Registers;
    Prefetch unit – Această unitate are rolul de a ordona instrucţiunile şi a le trimite catre Control Unit;
    Control Unit – Are rolul de a da comenzi unităţii de prelucrare matematică;
    Arthimetic logic unit – Unitatea de prelucrare matematică. Aceasta ştie să adune, să scadă, să mpartă şi să nmulţeascădouă numere scrise n cod binar şi să execute operaţii logice ntre operanzi legaţi prin operatori logici AND, OR şi NOT;
    Registers – Este o mică yonă de stocare folosită de unitatea de prelucrare matematică pentru a executa comenzile date de Control Unit. Datele pot veni de la Control Unit, Memoria de bază sau Data cache;
    Data cache – Lucrează cu ALU şi Registers şi are rolul de a păstra instrucţiunile cele mai utilizate pentru a mări viteza de execuţie a programului;
    Bus Unit – Puntea de legatura dintre microprocesor si memoria de bază;
    Addressing Unit – furnizează prin Bus Unit adresa calculată n vederea accesării memoriei interne n care se află att instrucţiunile ct şi datele cu care acestea lucrează;
    Registre interne – Un registru intern al procesorului este o mică zonă de memorie cu viteză de comutaţie foarte mare, cu care de fapt procesorul lucrează direct şi prin care comunică cu mediul exterior lui. Mărimea (numărul de biţi) al acestei memorii este un indiciu important asupra cantităţii de informaţie pe care o poate prelucra la un moment dat. Registrele interne sunt de obicei mai mari dect magistrala de date ceea ce nseamnă că procesorul are nevoie de doua perioade de ceas pentru a umple un registru nainte de a-l prelucra.
Circuitele de control – Aceste circuite conţin un decodor de instrucţiuni. Ele interpretează conţinutul unui registru şi ncearcă să identifice instrucţiunea ce o conţine (o compară cu instrucţiunile proprii), pentru a o lansa n execuţie.


CARACTERISICI ŞI PROPRIETĂŢI

Caracteristicile microprocesorului sunt date de:
    Tipul de procesor si producătorul;
    Capacitatea de memorie pe care o poate aloca la un moment dat;
    Setul propriu de instrucţiuni pe care le poate recunoaşte şi executa;
    Viteza de lucru este dată de caracteristicile registrelor de lucru, frecvenţa ceasului intern şi tipul microprocesorului.


Schematic, structura de bază a unui microprocesor se poate reprezenta astfel:


 
    Se observă că procesorul lucrează direct cu memoria internă uneori cu o parte mai rapidă a acesteia şi anume memoria cache. Bus Unit stabileşte legături cu componentele externe procesorului prinmagistrala de date, de adrese şi de control, aducnd instrucţiuni din memorie si depunndu-le n Prefetch Queue. De aici, sunt transferate n Instruction Unit pentru a fi decodificate şi apoi n Execution Unit pentru a fi executate.

    Tipuri de arhitecturi de microprocesoare

Lund drept criteriu: “tratarea instruţiunilor n cod pentru maşina de aplicaţii n curs de executare” găsim două tipuri de arhitecturi:
     Arhitectura CISC – implementează n decodorul de funcţii din UCC peste 400 de instrucţiuni. Instructiunile se descompun n microinstrucţiuni, iar o instrucţiune complexă se poate executa n unul sau mai multe instrucţiuni elementare, deci cu ct sunt mai multe instrucţiuni elementare, cu att va fi mai lent microprocesorul.
     Arhitectura RISC – implementează n decodorul de funcţii din UCC un set redus de instrucţiuni şi se optimizează funcţia pentru cea mai rapidă execuţie. De asemenea, instrucţiunile sunt n număr minim, lungime fixă, codificare intensă, des utilizate. Acest tip de arhitectură este cu 50-75% mai rapid dect CISC, permiţnd prelucrarea paralele a mai multor aplicaţii.


EXEMPLE DE MICROPROCESOARE (PRIMAVARA ANULUI 2005)

•    PROCESOR AMD ATHLON XP2000+ 1.67 GHZ SOCKET A


Specificatii :

 

Frecventa    1.67 GHz
 

Model    Athlon XP 2000+
 

Cache    256 k
 

FSB    266 MHz

•    PROCESOR AMD SEMPRON 2400+ SOCKET A


Specificatii :

 

Frecventa    1,667 GHz
 

Model    AMD Sempron 2400+ Socket A
 

Cache    L1: 128KB
L2: 256KB
 

FSB    333 MHz
 

Varianta    Box

•    PROCESOR INTEL PENTIUM 4 2,8 GHz SOCKET 478

Specificatii :

 

Model    P4 2,8 FSB 800 1M
 

Tehnologie    HyperThreading
 

Frecventa    2,8 GHz
 

FSB    800 MHz
 

Cache    1MB L2
 

Varianta    TRAY

•    PROCESOR INTEL PENTIUM4 540 3,2GHz SOCKET LGA775

Specificatii :

 

Model    Intel Pentium 4 540 3.2GHz, socket LGA775
 

Frecventa    3200MHz
 

Tehnologie    SSE3, HyperThreading 2, 0.09 microni
 

FSB    800 MHz
 

Cache    L1: 16KB
L2: 1024KB
 

Varianta    BOX

•    PROCESOR INTEL PENTIUM 4 P550,3.4GHz,SOCKET LGA775

Specificatii :

 

Model    Intel Pentium 4 P550, LGA 775
 

FSB    800 MHz
 

Frecventa    3400 MHz
 

Cache    L1: 16KB
L2: 1024KB
 

Varianta    Box
 

Tehnologie    SSE3, HyperThreading 2, 0.09 microni








4.    MEMORIA

DEFINIŢIE

    Memoria este o componentă hardware care preia, stochează şi redă date, att cele folosite n mod curent la rularea unor aplicaţii ct şi cele de care vom avea nevoie mai trziu peste cteva zile, luni sau ani.

TIPURI DE MEMORIE

    ntr-un calculator există două tipuri de memorie: internă si externă., fiecare avnd un rol bine determinat.

4.1  Memoria internă

DEFINIŢIE:      Memoria internă este o succesiune de locaţii (de memorie) care au asociat cte un număr numit adresă (de memorie).

Tipuri de memorie internă

i.    Memoria RAM CMOS  şi menţine conţinutul după oprirea sistemului, fiind alimentată cu ajutorul unei baterii. Această memorie foloseşte pentru memorarea unor parametrii de sistem cum ar fi data si ora curentă, configuraţia sistemului, configuraţia memoriei etc.
ii.    Memoria ROM: Este numită şi memoria internă permanentă deoarece programele care au fost scrise n ea sunt fixate definitiv.  Această memorie este ideală pentru păstrarea BIOS-ului sau a informaţiilor primare despre configuraţia sistemului. n cadrul acestei categorii găsim PROM (Programmable ROM), EPROM (Eraseble Programmable ROM), EEPROM ( Electrically Erasable PROM) etc. n prezent, pentru BIOS sunt folosite memorii EEPROM, care pot fi şterse şi rescrise, ceea ce permite actualizarea foarte uşoară a informaţiilor.
iii.    Memoria RAM este memoria la care accesul este permis att pentru citire ct şi pentru scriere. Acest tip de memorie are următoarele caracteristici:

    timpul de acces;
    capacitatea de memorare;
    tipul de memorie.

    Această memorie lucrează mpreună cu procesorul si are rolul de a stoca date şi programe care pot fi accesate rapid de catre procesor sau de alte dispozitive ale sistemului.
    Fizic, memoria este constituită din elemente care prezintă două stări stabile, adică două nivele de tensiune la ieşire sau două nivele magnetice. Cele două stări stări stabile sunt reprezentate convenţional prin simbolurile 0 şi 1 denumite biţi sau cifre binare. Biţii se grupează cate 8 formnd octeţi sau bytes, notat B. Pentru a măsura capacitatea de memorie se utilizează multiplii ai baitului şi anume: kilobaitul, megabaitul, gigabaitul.
    Timpul de acces al memoriei se defineşte ca fiind intervalul de timp dintre momentul furnizării adresei de către procesor şi momentul obţinerii informaţiei de la acea adresă din memorie.
    RAM-ul poate fi SRAM (Static RAM) sau DRAM ( Dynamic RAM). Cipurile DRAM sunt mai lente dect cele SRAM, din cauza tehnologiei de fabricaţie. SRAM-ul este compus din tranzistori, iar schimbarea stării unui bit este o operaţie foarte rapidă.
    SRAM – Foloseşte tot un sistem matricial de reţinere a datelor avnd linii şi coloane, dar este de 5-6 ori mai rapidă, de două ori mai scumpă şi de două ori mai voluminoasă dect DRAM. De asemenea, este o memorie volatilă dar nu necesită o remprospătare constantă. SRAM-ul foloseşte pentru fiecare celulă de memorie un circuit de tip flip-flop care permite sarcinii electrice “să curgă spre ieşire”.
    DRAM – Foloseşte condensatori pentru a  păstra datele, condesatori ce au nevoie de rencărcare periodică.
    
    
    Viteza memoriei RAM este măsurată n ns (nano-secunde). Cu ct numărul de ns este mai mic, cu att cipul este mai rapid. Cu ani n urmă, modulele de memorie aveau viteze de 120, 100 şi 80ns. n prezent, sunt folosite cipuri de 10 ns sau chiar mai rapide.
    Tipul tradiţional de RAM este DRAM-ul (Dynamic RAM). La apariţia primelor PC-uri, viteza cipurilor DRAM era suficientă pentru a ţine pasul cu cei 4.77 MHz ai bus-ului 8086/8088 sau chiar cu mai rapidul 80286 (cu un bus de pna la 12 MHz, care necesita memorii cu timp de acces de 80 ns). Odată cu apariţia procesorului 80386 au apărut viteze de ceas de 20, 25 sau 33 MHz, cu care cipurile DRAM existente nu au mai putut ţine pasul.

Tipuri constructive de memorii DRAM
-    SIP – conectori n formă de pini. Dezavantaj: fragilitatea pinilor.
-    SIMM – o posibilitate mai uşoară de upgrade, circuitele grupate pe o plăcuţă care poate fi uşor instalată sau dezinstalată n socluri speciale cu care este prevăzută placa de bază.
-    Două formate: cu 30 sau cu 72 de poziţii de conectare.
-    DIMM – circuite integrate situate pe ambele feţe, care pot fi de asemenea cu 30 sau cu 72 poziţii de conectare.


Un nou tip de memorie, de data aceasta mult mai performanta, si care există n folosinţă şi azi este memoria DIMM (Dual Inline Memory Module) de tip SDRAM (Synchronous Dynamic Random Access Memory), ce funcţionează  la 66, 100 sau 133 MHz si numără 168 de pini.
    Ea poate fi instalată n orice slot de memorie, fără a ţine seama de perechi sau orice altceva. Memoria SDRAM este pe interfaţă paralelă şi are timpi de acces intre 10 si 8 ns.
Memoria DDR-SDRAM (Double Data Rate) –este o memorie rapidă, folosită in calculatoarele moderne, avnd o arhitectrua FULL-DUPLEX. Memoria DDR are viteze la fel ca si cele ale memoriei SDRAM, insa nmulţite cu 2 (Double DR).
 Poate fi instalată att  pe plăci de bază  pentru procesoare INTEL ct si pe plăci de bază pentru procesoare AMD. Ea este de mai multe tipuri n functie de viteza de transfer a datelor ntre magistrala principală si cipurile de memorie. Astfel, există de exemplu module de memorie PC 1600 (contin cipuri DDR200), PC 2100 (DDR266), PC 2700 (DDR333) si PC 3200 (DDR400), unde numărul de după DDR indică frecvenţa la care funcţionează cipurile de memorie, iar numărul care intră n componenţa numelui modulelor indică lăţimea de bandă ("bandwidth") n MHz.
In final, memoria specifică procesoarelor Pentium 4 este cea RDRAM (Rambus Dynamic Random Access Memory), şi se montează n sloturi RIMM.
Ea a fost inventată de firma Rambus şi este o memorie pe interfaţă serială, ce are o latenţă mai mare dect cea a memoriei DDR-SDRAM, nsa o latime de bandă superioară. Se instalează pe principiul perechilor, la fel ca şi n cazul memoriilor SIMM, nsă costul ridicat şi plăcile de bază speciale ce sunt necesare o fac din ce n ce mai puţin utilizată.

2.1.4. Memoria cache – Este un tip de memorie RAM, cu o viteză mult mai mare, viteză dată de modul de construcţie. Este mult mai scumpă dect celelalte tipuri de memorii. Este folosită n principal de procesor ca memorie de lucru curent sau ca o interfaţă ntre procesor şi alte tipuri de memorii sau alte elemente hardware. Uneori o singură zonă de memorie cache nu este suficientă pentru a face faţă capacităţilor procesorului şi atunci se foloseşte ncă o zonă de memorie cache, numită şi de nivel 2 (Level 2).

EXEMPLE DE MEMORIE AFLATE PE PIAŢĂ (PRIMAVARĂ 2005)

•    MEMORIE DDRAM 512 MB PC2700 PQI


Specificatii :

 

Model    PC2700
 

Viteza    333 Mhz
 

Capacitate    512 Mb
 

Format    184 pini

•    MEMORIE DDRAM 512 MB PC4000 KINGMAX

   Specificatii :

 

Model    DDR 512M 500 TSOP
 

Viteza    500 MHz
 

Capacitate    512 MB


•    MEMORIE DDRAM 512MB PC3200 CL2.5 KINGSTON

Specificatii :

 

Model    512MB DDR400 Non-ECC
Latente: CL 2.5
 

Capacitate    512 MB
 

Format    184 pini
 

Viteza    400MHz

•    MEMORIE DDRAM 1GB PC 3200 KINGMAX

Specificatii :

 

Model    PC 3200
 

Capacitate    1 GB
 

Format    184 Pini
 

Viteza    400 MHz




4.2. Memoria externă

DEFINIŢIE

Memoria externă este folosită pentru stocarea datelor pe o perioadă de timp mai mare dect o sesiune de lucru a unui sistem de calcul.

CARACTERISTICI ŞI PROPRIETĂŢI

n funcţie de suportul pe care se stochează datele există două tipuri de memorie externă:
o    Nereutilizabilă la prelucrări automate cu calculatorul (hrtia, filmul, folia de plastic, foaia de calcul etc);
o    Reutilizabilă prin prelucrări automate cu calculatorul.

Memoria externă reutilizabilă prin prelucrări automate cu calculatorul poate fi pe suport sensibil la cmpul magnetic (hard disk şi floppz disk) pe suport sensibil la lumină, ce lucrează n mod optic cu raze laser (CD-ROM, CD-R, CD-RW şi DVD-ROM, DVD-RAM) şi pe suport magneto-optic.

Caracteristicile principale ale unei componente hardware de memorie externă sunt:
•    Tipul de memorie şi fabricantul
•    Volumul memoriei
•    Viteza de acces la informaţie
•    Rata de transfer a informaţiei
•    Tipul de interfaţă  cu sistemul de calcul
•    Caracteristicile de formă şi conectare




 FLOPPY DISK DRIVE

    DEFINIŢIE:

 FDD este componenta hardware, suport de memorie externă, conectată la calculator prin intermediul unei interfeţe. n unităţile de disc se introduc discuri flexibile.

CARACTERISTICI:

    Un disc de 3,5” cu formatul DS-HD (dublă faţă, naltă densitate) are structura: 2 feţe, 80 de piste pe faţă, 18 sectoare pe pistă, capacitate 1,44 MB.
    Inventarea unităţii de floppy disc este atribuită n general lui Alan Shugart, spre sfrşitul anilor 60, pe cnd acesta era angajatul firmei IBM. Unitatea a fost creată n 1967, n laboratoarele IBM din San Jose.

PĂRŢI COMPONENTE:

    CAPETELE DE CITIRE / SCRIERE – In mod normal, unităţile de floppy disk moderne au două capete de citire – scriere, ccea ce le conferă calitatea de unităţi “dublă faţă “ HD. O astfel de unitate foloseşte unul dintre capete pentru o faţă a dischetei, iar pe cel de-al doilea pentru cealaltă faţă, astfel nct discheta poate fi citită sau scrisă pe ambele feţe. Capetele se pot mişca n linie dreapta, nainte sau napoi, pe suprafaţa dischetei, n vederea poziţionării pe pista dorită. Datorită faptului că cele două capete sunt montate pe acelaşi mecanism de deplasare, mişcarea lor nu este independentă ci simultană. Capetele sunt confecţionate din feroaliaje moi care ncorporează bobine electromagnetice. Fiecare cap are o structură complexă, fiind alcătuit dintr-un cap de nregistrare centrat ntre două capete de ştergere tip “tunel” n cadrul aceluiaşi ansamblu. Metoda de nregistrare este denumită “ştergere tunel”; pe măsură ce este nregistrată pe o pistă, capetele de ştergere vin din spate n urma capului de nregistrare, şterg zonele preiferice ale pistei, ceea ce duce la formarea unei piste mai curate. Datele sunt forţate astfel n cadrul unei yone nguste pe fiecare pistă. Prin această acţiune se mpiedică apariţia interfeţelor. n acelaşi timp, prin eliminarea marginilor laterale ale pistei, sunt ndepărtate semnale a căror amplitudine este din ce n ce mai mică şi care din această cauză ar putea crea probleme.
    DISPOZITIVUL DE ACŢIONARE A CAPULUI – Acesta foloseşte un motor şi realizează mişcări ale capului nainte şi napoi pe suprafaţa dischetei. Motorul folosit este de tip special şi se numeşte motor pas-cu-pas, putnd efectua n ambele sensuri mişcări care să reprezinte o turaţie completă şi de aceea are puncte bine determinate de oprire. Fiecare pas defineşte poziţia unei piste pe dischetă. Controlerul comandă poziţionarea motorului prin transmiterea unui anumit număr de paşi pe care motorul i va executa. n mod obişnuit, motorul “pas cu pas” este legat de sania capului printr-o lamelă metalică, elastică, ce se nfăşoară şi se desfăşoară pe fulia motorului, transformnd mişcarea de rotaţie n mişcare de translaţie. Pentru transformarea celor două tipuri de mişcare, unele unităţi de floppy disk folosesc un alt sistem bazat pe un “şurub fără sfrşit”. n cazul acestui sistem sania capului este aşezată pe un şurub care este răsucit de axul motorului pas-cu-pas. Datorită faptului că un astfel de sistem este mai complicat, el este utilizat n unităţi de dimensiuni mai reduse cum sunt cele de 3 inci. Cele mai multe motoare pas-cu-pas folosite n unităţile de floppy disk au mărimea pasului impusă de spaţiul dintre piste. n majoritatea unităţilor de floppz, motorul pas-cu-pas este un mic obiect cilindric situat ntr-unul din colţuri. De obicei, cursa completă a unui motor pas-cu-pas durează aproximativ 200 ms. n medie, o jumătate durează 100ms, iar o treime 66 ms. Durata unei jumătăţi sau  a unei treimi de cursă a dispozitivului de mişcare a capului este folosită la determinarea timpului mediu de acces al unităţii de floppy. Timpul mediu de acces este timpul necesar capetelor pentru deplasarea aleatoare de la o pistă la alta.
    MOTORUL DE ANTRENARE A DISCHETEI – imprimă dischetei mişcarea de rotaţie. Viteza obişnuită de rotaţie este,  n funcţie de tipul unităţii, de 300 sau 360 rotaţii pe minut. Unitatea de 5 inch high density (HD) este singura cu turaţia de 360 rotaţii pe minut. Toate celelalte unităţi de 5 inch double density (DD), de 3 ich DD, de 3 inch AD şi de 3 inch extra high density (ED) se rotesc cu o turaţie de 300 rotaţii pe minut. Noile mecanisme de antrenare folosesc, n majoritatea lor, un sistem de compensare automată a forţei de rotaţie, care măreşte această forţă n cazul dischetelor cu frecare mai mare, sau o micşorează n cazul celor cu frecare mai mică, menţinnd tot timpul turaţia la valoarea fixată, de 300 sau 360 rotaţii pe minut.
    PLĂCILE CU CIRCUITE – O unitate de floppy disk conţine totdeauna una sau mai multe plăci “logice” , plăci cu circuite electronice folosite la comanda capetelor de citire scriere, a dispozitivului de acţionare a capului, a motorului de antrenare a dischetei, a diferiţi senzori şi a altor componente. Placa logică reprezintă interfaţa unităţii de floppy disk cu controlerul din calculator. Interfaţa standard folosită n toate calculatoarele personale pentru unităţile de floppy disk este interfaţa Shugart Associates SA – 400. Această interfaţă inventată de Shugart n anii 70 a constituit baza pentru majoritatea interfeţelor de floppy disk.
    MASCA – Este o piesă din plastic care mbracă faţa unităţii de floppy disk.
    CONECTORI – Aproape toate unităţile de floppy disk au cel puţin 2 conectori: unul de alimentare şi altul pentru cablul care asigură transferul datelor şi comenzilor către şi dinspre unitate.

UNITATEA DE STOCARE PE DISC FIX (HARD DISK)

    DEFINIŢIE

Hard disk-ul este o componentă harware, un dispozitiv utilizat la stocarea cantităţilor mare de informaţii oferind un acces relativ rapid la acestea.



C



1 OMPONENTELE UNEI UNITĂŢI DE HARD DISK

1.    Pachetul de discuri
2.    Capetele de citire – scriere
3.    Mecanismul de antrenare a capetelor
4.    Motorul pentru antrenarea pachetului de discuri
5.    Placa logică
6.    Cabluri şi conectoare
7.    Elemente folosite pentru configurare
8.    Masca frontală (opţională)

     Toate acestea sunt introduse de obicei ntr-o incintă etanş numită Head Disk Assembly. Incinta HAD, considerată de obicei ca fiind o singură componentă, ce este rareori deschisă. Alte piese aflate n afară de HDA, cum ar fi masca frontală, plăcile logice şi alte componente hard folosite pentru asamblare sau configurare, pot fi dezasamblate şi scoase din unitate.
    Spre deosebire de acestea, unităţile de hard disk au de obicei mai multe discuri montate unele peste altele, fiecare disc avnd două feţe pe care se pot nregistra informaţiile. Cele mai multe tipuri de unităţi au cel puţin două sau trei discuri. Fiecare disc este mpărţit n mai multe piste. Pistele care au aceeaşi poziţie faţă de axul pachetului de discuri, de pe fiecare faţă a cte unui disk, luate toate la un loc, formează mpreună un cilindru. Unitatea de hard disk are cte un cap de scriere-citire pentru fiecare dintre feţele unui disk, toate capetele fiind montate pe un dispozitiv comun care le pun n mişcare, numit rack.
    Stocarea datelor se face prin modificarea de către capete a cmpului magnetic al suprafeţei discului pe diferite sectoare / piste.
    Capetele se mişcă mpreună spre interiorul şi spre exteriorul pachetului de discuri, fără să atingă suprafaţa acestora, fiind suspendate pe o pernă de aer, la o mică distanţă deasupra sau dedesubtul fiecărei feţe de disc. n cazul n care capul ar putea veni n contact cu discul care se roteşte cu viteză mare, s-ar putea pierde cţiva octeţi de informaţie sau chiar s-ar distruge unitatea. Acest eveniment este numit coliziunea capului (head crash). Cele mai multe unităţi au pe discuri lubrifianţi speciali şi suprafeţele discurilor sunt ntărite pentru a putea rezista la “decolările şi aterizările” zilnice ca şi la ciocnirile mai puternice.
    Un alt parametru important la un hard disk l reprezintă timpul de căutare al unei piste pe disc. Această valoare se poate găsi sub diferite imterpretări. Unii producători măsoară timpul de deplasare a capului de la o pistă la alta cu valori de 1-4 ms, n timp ce alţii consideră timpul mediu de găsire a unei piste cu valori ntre 6 şi 13 ms.
    Interacţiunea dintre hard disk şi calculator se face printr-o interfaţă (controller). Principalele tipuri de interfeţe sunt ST 4121206, IDE, SCSI şi Fiber Channel.

EXEMPLE DIN PRIMAVARA ANULUI 2005

•    HDD MAXTOR 200 GB 7200 RPM 8 M BUFFER

  Specificatii :

 

Viteza    7200 rpm
 

Memorie buffer    8 M
 

Interfata    ATA 133
 

Model    DiamondMax Plus 9
 

Capacitate    200 Gb

•    HDD 250G 7.200 WESTERN SATA 8MB

Specificatii :

 

Capacitate    250 Gb
 

Model    Caviar SE WD2500JD
 

Interfata    SATA
 

Garantie    3 ani
 

Viteza    7200 rpm
 

Memorie buffer    8 M

•    HDD MAXTOR 250GB, 7200 RPM, SATA


  Specificatii :

 

Model    MaXLine III
 

Interfata    S-ATA
 

Capacitate    250 GB
 

Viteza    7200 RPM
 

Memorie buffer    8 MB

•    HDD SEAGATE SCSI 80 PINI, 36GB, 10.000 RPM


Specificatii :

 

Capacitate    36 GB
 

Viteza    10.000 RPM
 

Interfata    SCSI


     CD-ROM-UL a apărut ca o extensie a CD-ului n 1984. Este un disc de plastic cu diametrul de 4.7”. Diferenţa constă n organizarea datelor. Pe CD-ROM informaţiile sunt structurate n sectoare, care pot fi citite independent, aşa cum se procedează şi n cazul unui hard disk. Spre deosebire de hard disk-uri şi floppy disk-uri CD-ROM-ul are o singură pistă, o spirală care porneşte din centru spre marginea exterioară. Pe fiecare CD-ROM se pot stoca pnă la 700 MB de date sau 74 minute de muzică.
    Există două principii folosite n citirea discurilor CD-ROM: CLV şi CAV.
    CLV = Constant Linear Velocity : este o metodă care a fost utilizată la proiectarea primei generaţii de unităţi de citire. Pista de date trecea pe sub capul de citire cu o viteză constantă indiferent daca erau accesate porţiuni de pe interiorul sau exteriorul discurilor. Acest proces este posibil prin schimbarea vitezei de rotaţie n funcţie de poziţia capetelor de citire. Cu ct capetele sunt mai aproape de centrul discului cu att viteza de rotaţie este mai mare, pentru a menţine un flux constant de informaţii.
    CAV = Constant Angular Velocity metoda folosită n majoritatea unităţilor mai noi şi rapide, inplică o viteză de rotaţie fixă a discului. Prin urmare viteza de transfer variază, datele din zona exterioară a discului fiind transferate la o rată mult mai mare. Viteza de rotaţie cunoaşte o limitare obiectivă. n cazul hard disk-urilor se pot atinge valori superioare deoarece platanele se nvrt ntr-un mediu special şi nchis. n cazul unităţilor CD-ROM vitezele mari duc la apariţia vibraţiilor şi a zgomotelor supărătoare.
    Pe piaţă se găsesc şi unităţi CD-R (recordable) şi CD-RW (rewriteable). Scrierea CD-R se bazează pe faptul că aceste discuri au un strat sensibil la temperatura care şi poate modofica starea o singură dată. Suportul CD-R este numit şi WORM (Write Once Read Many). O bună soluţie pentru crearea CD-urilor o reprezintă unităţile CD-RW care permit scrierea discurilor de mai multe ori.

    DATE TEHNICE care trebuie urmărite la achiziţionarea unui CD-ROM:

o    Viteza de transfer a datelor – Această caracteristică trebuie să fie urmărită n primul rnd avnd n vedere că ea trebuie să fie ct mai mare;
o    Timpul de acces – Reprezintă ntrzierea dintre primirea comenzii de citire şi citirea primului bit al datelor; exprimat n milisecunde cu valoare tipică de 350 ms;
o    Memoria internă – Unele unităţi CD-ROM sunt livrate cu cipuri de memorie pe placa logică. Aceste cipuri joacă rolul de buffere ( stocarea datelor citite nainte de  a fi trimise calculatorului);
o    Interfaţa – Există două modele de interfaţă, una fiind pe 8 biţi şi cea de-a doua pe 16 biţi.
 
  Unităţi DVD – Unităţile dvd ( Digital Versatile Disk) au fost dezvoltate de cteva mari companii n domeniul mediilor de stocare optice, preum Sony şi Philips. Citirea discurilor DVD se realizează prin intermediul unei raze laser cu o lungime de undă mai scurtă dect n cazul CD-ROM-ului. Sunt posibile astfel densităţi de stocare mai mari. Stratul pe care se păstrează informaţia este de două ori mai subţire dect n cazul CD-urilor. Există astfel posibilitatea scrierii daqtelor n două straturi. Nivelul exterior, aurit, este semitransparent, permiţnd citirea stratului inferior, argintat. Raza laser are două intensităţi, cea mai puternică fiind folosită pentru citirea celui de-al doilea strat.
Există trei versiuni DVD: DVD-ROM, DVD-R şi DVD-RAM.

EXEMPLE DE HDD (PRIMĂVARA ANULUI 2005)

•     FDD NEC 3.5" 1.44MB
•     FDD SONY 3.5"
•     FDD NEC 3.5" BLACK
•     FDD TEAC 3.5" 1.44MB
•     FDD NEC 3.5" EXTERN USB
•     FDD TEAC 3.5" EXTERN USB

5.    SISTEMUL VIDEO


 MONITORUL


DEFINIŢIE: Monitorul este componenta hardware prin care se prezintă sub formă de imagini şi text (afişare) informaţia generată de calculator.

CLASIFICAREA MONITOARELOR

a)    După culorile de afişare
i)    Monitoare monocrome: pot afişa doar două culori, de obicei negru şi una din culorile alb, verde sau ocru-galben.
ii)    Cu niveluri de gri: pot afişa o serie de intensităţi de culoare ntre alb şi negru.
iii)    Color: utilizează combinarea a 3 culori fundamentale: roşu, verde şi albastru, cu diferite intensităţi pentru a crea ochiului uman impresia unei palete foarte mari de nuanţe.
b)    După tipul semnalelor video:
i)    Monitoare digitale – acceptă semnale video digitale
ii)    Monitoare analogice pot afişa un numar nelimitat de culori datorită faptului că acceptă semnalul video analogic
c)     Dupa tipul grilei de ghidare a electronilor n tub:
i)    Cu mască de umbrire – ghidarea fluxurilor de electroni spre punctele de fosfor corespunzătoare de pe ecran este realizată de o mască metalică subţire prevăzută cu orificii fine.
ii)    Cu grila de apertură: n locul măştii de umbrire se află o grilă formatată din fire metalice fine, verticale, paralele, bine ntinse şi foarte apropiate ntre ele.
d)    După tipul controalelor exterioare:
i)    Cu controale analogice – ajustarea afişajului se face cu ajutorul unui set de taste şi butoane speciale.
e)    După tipul constructiv al ecranului
i)    Monitoare cu tuburi catodice convenţionale(CTR)
ii)    Dispozitive de afişare cu ecran plat ( FPD)

Specificaţiile monitorului

o    Dimensiunea ecranului şi suprafaţa utilă
o    Lăţimea de bandă – este o măsură a cantităţii totale de date pe care monitorul le poate manipula ntr-o secundă şi se măsoară n MHz.
o    Tactul de afişare – este tactul cu care placa video trimite informaţiile grafice necesare afişării unui pixel pe ecranul monitorului.
o    Rata de remprospătare pe orizontală – este o măsură a liniilor orizontale baleiate de monitor ntr-o secundă.
o    ntreţeserea cadrelor – este o tehnologie mai veche provenită din televiziune unde iniţial se lucra cu 30 de cadre ntregi de imagine pe secundă. Din cauză că rata de refresh  de 30 Hz produce plpirea flagrantă a imaginii afişate, s-a divizat semnalul video n două cmpuri pentru un acelaşi cadru, rezultnd cte două semicadre de imagine.
o    Densitatea de punct – este definită ca distanţa dintre oricare două puncte vecine de pe ecran.
o    Rezoluţia – capacitatea unui monitor de a afişa detalii fine.
o    Monitoare cu frecvenţă fixă / multisincrone.
o    Compatibilitatea DPMS – sau VESA DPMS , adică Video Electronics Standards Association’s Display Power Management System, este un standard care defineşte tehnicile de reducere a consumului de energie electrica şi de prevenire a arderii punctelor de fosfor ale ecranului monitorului.
o    Protecţia anti-radiaţie – fixează limite maxime pentru radiaţiile electro-magnetice de foarte joasă-frecvenţă.
o    Tratarea anti-reflexie – pentru a evita refelctarea luminii externe şi fenomenul de oglidire, ecranele monitoarelor sunt tratate cu substanţe speciale, care dispersează lumina incidentă din exterior.
o    Suport Plug & Play – uşurează munca de instalare şi configurare a monitorului la sistemul de calcul gazdă.

Tipuri constructive de ecrane şi tuburi

1)    Ecrane cu tub catodic
a)    Tuburi catodice cu mască de umbrire
b)    Tuburi catodice cu grilă de apertură
2)    Ecrane plate
a)    Ecranul cu cristale lichide
b)    Ecranele cu plasmă
3)    Ecrane tactile
a)    Ecrane tactile capacitive
b)    Ecrane tactile acustice
c)    Ecrane tactile rezistive
d)    Ecrane tactile cu infraroşii


EXEMPLE DE MONITOARE (PRIMĂVARA ANULUI 2005)

•     MONITOR 17' VIEWSONIC VE175B LCD
•     MONITOR 17" LG L1720B
•     MONITOR 17" SAMSUNG 710N
•     MONITOR 17" LG 1710S
•     MONITOR 18" NEC MULTISYNC 1860NX
•     MONITOR 19" AOC LCD LM929
•     MONITOR 19" CTX LCD S961A


 PLACA VIDEO

DEFINIŢIE:

Placa video este ansamblul de circuite care realizează prelucrările finale ale informaţiei care va fi afişată pe ecranul monitorului, genernd totodată comenzile de afişare necesare spre monitor.

ARHITECTURA ŞI PĂRŢILE COMPONENTE ALE PLĂCII VIDEO

    Componentele de bază ce alcătuiesc arhitectura unei plăci video sunt:

•    Memoria video
•    Coprocesorul video
•    Regiştrii de deplasare
•    Controllerul de atribute
•    Circuitele de conversie analog-numerică
•    Video-BIOS
•    Controllerul de magistrală, generatoare de tact.

Memoria video – Pentru a funcţiona, o placă video trebuie să dispună de memorie. Memoria este folosită de sistemele de afişare ca buffer de cadre, n care imaginea de pe ecran este stocată n formă digitală, fiecărui element de imagine corespunzndu-i o unitate de memorie.
ntregul conţinut al buffer-ului de cadre este citit de 44 pnă la 75 de ori pe secundă n timp ce imaginea stocată este afişată pe ecran.
n cazul cipurilor DRAM normale, operaţiile de citire şi de scriere nu pot fi făcute simultan.Una dintre operaţii trebuie să aştepte terminarea celeilalte. Aşteptarea afectează negativ performanţele video, viteza generală a sistemului şi rabdarea utilizatorilor. Stările de aşteptare pot fi eviate prin folosirea unor cipuri speciale de memorie, aceste memorii funcţionează precum un depozit cu două uşi – microprocesorul poate introduce date n depozit pe o uşă n timp ce sistemul video le scoate pe cealaltă. Această memorie poate avea două forme: memorie cu două porturi reale, care permit scrierea şi citirea simultană, şi cipuri de memorie video avnd un port care permite accesul aleatoriu pentru citire şi scriere şi un port care nu permite dect citirea secvenţială.

EXEMPLE DE PLĂCI VIDEO (PRIMĂVARA ANULUI 2005)

•    PLACA VIDEO GIGABYTE N68128DH, GeForce 6800, 128MB

Specificatii :

 

Model    N68128DH
 

Interfata memorie    256 biti
 

Procesor grafic    GeForce 6800
 

Memorie    128 MB
 

Frecventa memorie    700 MHz
 

Frecventa procesor grafic    325 MHz
 

Interfata    AGP 8X

•    PLACA VIDEO ASUS GeForce 6800 (EN6800/TD/256MB

Specificatii :

 

Model    EN6800/TD/256
 

Procesor grafic    GeForce 6800
 

Interfata memorie    256 biti
 

Memorie    256 MB
 

Frecventa memorie    600 MHz
 

Frecventa procesor grafic    350 MHz
 

Interfata    PCI Express
 

Conectori    D-Sub, TV-Out, DVI, 2 VGA Outputs.

•    PLACA VIDEO HERCULES 3D PROPHET ATI RADEON 9800 128MB
Specificatii :

 

Procesor grafic    ATI Radeon 9800
 

Interfata    AGP 8X
 

Frecventa memorie    580 Mhz
 

Interfata memorie    256 biti
 

Frecventa procesor grafic    325 Mhz
 

Conectori    VGA, DVI, TV-OUT
 

Memorie    128 MB DDR
 

Model    3D PROPHET 9800
 

RAMDAC    400 Mhz

•    PLACA VIDEO SAPPHIRE R9800PRO 256M

Specificatii :

 

Model    R9800PRO
 

Procesor grafic    ATI Radeon 9800PRO
 

Memorie    256 MB
 

Interfata    AGP 8X
 

Interfata memorie    256 biti
 

Conectori    VGA, TV-out, DVI





 6. SISTEMUL AUDIO

    Multimedia este sistemul de punere alături pe un PC a vocii, imaginii, datelor şi secvenţelor video.
    
 PLACA DE SUNET

    Calculatoarele moderne pot fi dotate cu o placă de extensie care face posibilă reproducerea muzicii sau vocii. Această placă de extensie se numeşte placă de sunet.
    Interfaţa MIDI – Musical instruments digital interface – este un concept de comunicaţie pentru instrumente electronice bazate pe interfeţe seriale. Comunicaţia are loc pe baza unui protocol, fiind posibilă astfel comunicarea mai multor instrumente de la producători diferiţi. MIDI posedă o serie de instrumente de comandă denumite MIDI EVANTS.

    Termeni şi concepte legate de plăci de sunet:

-    nălţimea – rata de producere a vibraţiilor. Se măsoară n Hz sau cicluri pe secundă. Nu se pot auzi toate frecvenţele posibile.
-    Intensitatea – unui sunet se numeşte amplitudinea produsă de puterea vibraţiilor care produc sunetul. Tăria sunetului se măsoară n decibeli (DB).
-    Răspunsul n freacvenţă – al unei plăci de sunet este gama n care un sistem audio poate nregistra şi-sau reda la un nivel de amplitudine auditiv constant.
-    Distorsiune armonică totală – măsoară liniaritatea răspunsului unei plăci de sunet respectiv a curbei de răspuns n frecvenţă. Este o măsurare a acurateţei cu care sunetul este reprodus.

Tipuri de plăci de sunet

După modul de conectare pe placa de bază, plăcile de sunet pot fi PCI sau ISA. Odată cu consacrarea standard a magistralelor PCI, plăcile ISA au devenit tot mai rare. O placă ISA bună nu va avea performanţe mult mai slabe n coparaţie cu versiunea PCI, dar plăcile de bază noi oferă din ce n ce mai puţine sloturi ISA. Din această cauză, nainte de a se achiziţiona o placă de sunet, trebuie să se aibe n vedere dacă există slot liber pe placa de bază.

EXEMPLE DE PLĂCI DE SUNET (PRIMĂVARA ANULUI 2005)

•     PLACA DE SUNET TERRATEC AUREON 7.1 SPACE PCI
•     PLACA DE SUNET CREATIVE SOUND BLASTER AUDIGY 2 PCI
•     PLACA DE SUNET CREATIVE AUDIGY2 ZS PLATINUM RETAIL



7.    ALTELE

 CARCASĂ, TASTATURĂ, MOUSE

    Carcasa – este cutia n care se fixează o parte din componentele unui calculator.
    Tastatura – este cel mai răspndit  dispozitiv de introducere a textului pe calculator.
    Principalii parametrii de caracterizare ai unei tastaturi sunt:
•    Viteza de tastare
•    Rata de eroare
•    Rata de nvăţare
•    Oboseala
•    Portabilitatea
•    Preferinţele utilizatorilor

Interfaţa tastaturii: O tastatură constă dintr-o serie de comutatoare montate ntr-o reţea, numită matricea tastelor. Cnd se apasă o tastă, un procesor aflat n tastatură o identifică prin detectarea locaţiei din reţea care arată continuitatea. De asemenea, acesta interpretează ct timp stă tasta apăsată şi poate trata chiar şi tastările multiple. Interfaţa tastaturii este reprezentată de un circuit integrat denumit kezboard chip sau procesor al tastaturii. Un buffer de 16 octeţi din tastatură operează asupra tastărilor rapide sau multiple, transmiţndu-le sistemului succesiv.
n cele mai multe cazuri, atunci cnd apăsăm o tastă, contactul se face cu mici ntreruperi, respectiv apar cteva clipuri rapide nchis – deschis. Acest fenomen de instabilitate verticală a comutatorului se numeşte bounce, iar procesorul din tastatură trebuie sa l filtreze, adică să l deosebească de o tastare repetată intenţionat de operator.
Lucrul acesta este destul de uşor de realizat deoarece ntreruperile produse de instabilitatea verticală sunt mult mai rapide dect tastările repetate cele mai rapide.

    Mouse-ul – este componenta hardware a carui mişcare pe o o suprafaţă plană este corelată cu deplasarea pe ecran a unui cursor cu o formă deosebită, de obicei săgeată, ce constituie cursorul de mouse.
    COMPONENTE:
•    O placă cu componente electronice
•    O carcasă pe care o ţinem n mnă şi o deplasăm pe birou
•    O bilă de cauciuc care semnalează sistemului mişcările făcute
•    Cteva butoane
•    Un cablu pentru conectarea lui la sistem
•    Un conector de interfaţă pentru ataşarea dispozitivului la sistem.


PLACA DE REŢEA

    Facnd parte din categoria plăcilor de extensie, placa de reţea este echipamentul instalat pe un PC pentru a realiza conectarea acestuia la o reţea.
    Calculatoarele personale şi staţiile de lucru dintr-o reţea locală sunt echipate de obicei cu plăci de reţea ce realizează transmisia datelor folosind tehnologie Ethernet sau Token Ring. Conexiunea realizată prin intermediul unei plăci de reţea este permanentă spre deosebire de conexiunea oferită de modem care se limitează doar la timpul ct linia telefonică este deschisă.
    Tehnologia Ethernet este cea mai răspndită n cadrul reţelelor locale. Dezvoltată iniţial de Xerox, această tehnologie a fost mbunătăţită mai departe de Xerox, DEC şi Intel. De obicei, sistemele sunt echipate cu plăci Ethernet sau de tip 10 BASE-T.
    

MODEM-UL

    Modem-ul este echipamentul care permite unui calculator să comunice cu altul prin intermediul liniilor telefonice. Modem-ul converteşte semnalul digital venit de la calculator n semnal analogic pentru circuitele telefonice convenţionale pe bază de srmă sau fibră optică, precum şi cele prin undă radio sau prin cablu video şi invers, adică primeşte semnal analogic şi l converteşte n semnal digital.
    Semnalul de la portul serial al unui PC preluat de modem, este transformat n semnal analogic modular care apoi este transmis pe linie telefonică la un alt modem. Acest al doilea modem demodulează semnalul primit, l transformă n semnal digital şi apoi n formatul interfeţei RS 232 şi il trimite prin capul de modem la portul serial al calculatorului la care este conectat.
    Marea majoritate a modemurilor disponibile pe piaţă sunt capabile să transmită şi să primească şi date de tip fax. n acest caz, dacă documentul ce se doreşte a fi trimis este n format electronic, calculatorul l tratează ca pe o imagine scanată ce va fi trimisă ca bitmap.
    Tipuri de modem: interne şi externe.




 IMPRIMANTA

    Imprimanta este un dispozitiv ataşat unui calculator ce permite tipărirea imaginilor şi textelor aflate n calculator pe diferite formate standard de suport putnd fi considerată ca un fel de maşină de scris automată.

    Imprimantele pot fi:
1)    Imprimante orientate pe caracter – memorează şi tipăresc un caracter dintr-o dată:
a)    Imprimante cu impact – caractere metalice + panglică tuşată
b)    Imprimante cu ace (matriciale) – principiul matricii de puncte pentru afişare
c)    Imprimante chimice – presiune (ardere) hrtie tratată chimic
d)    Imprimante cu jet de cerneală – picături microscopice ncărcate electric
2)    Imprimante orientate pe linie – imprimante de impact la nivel de linie
3)    Imprimante orientate pe pagină – numite imprimante laser asociază tehnologia laser cu tehnologia copiatoarelor

Imprimanta matricială cu 9, 18 sau 24 de ace – realizează imprimarea prin impactul acelor din metal preţios, acţionate de electromagneşi peste o bandă tuşată, asupra hrtiei. Se caracterizează printr-o viteză de tipărire redusă, rezoluţie mică şi un zgomot pronunţat. Avntajul acestor imprimante este preţul foarte redus al consumabilelor.
Imprimanta cu jet de cerneală – funcţionează prin pulverizarea fină a unor picături de cerneală pe hrtia de imprimat. Există mai multe tehnologii de imprimare cu cerneală, cum ar fi inkjet, bubblejet, cu sublimare etc care variază n funcţie de modul de impregnare a cernelii pe foaie. n principiu, imprimarea cu cerneală constă n pulverizarea picăturilor de cerneală prin intermediul unor duze foarte fine. Avantajele oferite de aceste imprimante constau n rezoluţia bună şi viteza relativ mare de imprimare. Dezavantajul l constituie costul ridicat al consumabilelor.
Imprimanta laser – după cum arată numele, foloseşte raze de laser sau mici diode luminiscente care ncarcă electrostatic un tambur de imprimare, corespunzător caracterului care urmează a fi imprimat. Prin facilităţile oferite, ele sunt dedicate ndeosebi utilizatorilor care au nevoie de performanţă şi viteză de tipărire. n plus, costul consumabilelor raportat la numărul de pagini tipărite este mult mai redus dect la imprimantele cu cerneală. Procedeul de imprimare constă n folosirea unei raze laser pentru a atrage cerneala pe un tambur care apoi imprimă cerneala pe foaie. Această tehnologie asigură o viteză de imprimare, care poate varia ntre cteva pagini şi cteva zeci de pagini pe minut, alături de o reoluţie foarte bună.

    Principalii parametrii de caracterizare ai unei imprimante sunt:

o    Calitatea imprimării sau rezoluţia – numărul de puncte tipărite pe un inch
o    Viteza – se măsoară fie prin numărul de caractere tipărite pe secundă, fie prin numărul de pagini pe minut
o    Modalitatea de alimentare cu hrtie
o    Zgomotul care se produce n timpul tipăririi
o    Numărul de fonturi pe care le poate tipări, tipul acestora şi compatibilitatea fonturilor pentru imprimantă cu fonturile pentru ecran
o    Limbajul de control al imprimantei – set de comenzi
o    Capacitatea de emulare a imprimantei – capacitatea unei imprimante de a recunoaşte limbajul de control al altei imprimante
o    Costul imprimantelor
o    Conectivitatea
o    Lăţimea carului – numărul de coloane de caractere imprimabile pe hrtie
o    Cromatica rezultatului imprimării.

EXEMPLE DE IMPRIMANTE (PRIMĂVARA ANULUI 2005)

•     IMPRIMANTA MULTIFUNCTIONALA HP PSC 1350 ALL-IN-ONE         COLOR
•     IMPRIMANTA LASER LEXMARK E220
•     IMPRIMANTA INKJET HP DESKJET 5652 BORDERLESS
•     IMPRIMANTA A4, INKJET LEXMARK X125 ALL-IN-ONE
•     IMPIMANTA MULTIFUNCTIONA LEXMARK F4270
•     IMPRIMANTA LASER HP 1150 BLACK
•     IMPRIMANTA LASER LEXMARK C510 COLOR

 SCANNERUL

    DEFINIŢIE:

    Scannerul este un dispozitiv care transformă informaţia analogică n format digital. El se bazează pe fenomenul de modificare a intensităţii unui fascicul luminos n momentul n care acesta ntlneşte o suprafaţă de culoare oarecare.


    CARACTERISTICI

o    Rezoluţia
o    Adncimea culorii
o    Suprafaţa şi viteza
o    Tehnologia folosită

TIPURI DE SCANNERE:

o    Flatbed scanners – este cel mai răspndit tip de scanner acesta asemănndu-se cu un copiator
o    Sheetfed scanners – se aseamănă mai mult cu un fax sau cu un plotter
o    Drum scanners  - documentul se aşează pe un cilindru de sticlă care apoi se roteşte cu viteză foarte mare
o    Hand scanners – se aseamăna cu un mouse supradimensionat
o    Slide scanners – pentru filme foto, diapozitive, radiografii etc.



EXEMPLE DE SCANNERE (PRIMĂVARA ANULUI 2005)

•    SCANER PLUSTEK OPTICPRO UT

Specificatii :

 

Model    OPTICPRO UT
 

Rezolutie    1200 x 2400 dpi
 

Tip    A4
 

Interfata    USB
 

Garantie    1 an
 



•    SCANER UMAX ASTRA 6700

  Specificatii :

 

Bundle    Optional adaptor de transparenta TPU6700
 

Interfata    USB 2.0
 

Model    ASTRA 6700
 

Rezolutie    2400x4800
 

Tip    Flatbed, senzor CCD
 

Adancime culoare    48 biti
 

Garantie    1 an


8. CHIP TOP 10

    Conform revistei CHIP, numărul 3-2005, cele mai bune plăci de bază şi monitoare sunt, la momentul de faţă:

A) MONITOARE 17 TFT 17”:
•    LOCUL I: Ilyama 435S/B HNE            268 euro
•    LOCUL II: Samsung 17 3P            453 euro
•    LOCUL III: Ilyana 430T                428 euro

B) PLĂCI DE BAZĂ LGA775:
•    LOCUL I: ASUS P5AD2 – E PREMIUM    223 euro
•    LOCUL II: ASUS P5AD2 – PREMIUM        236 euro
•    LOCUL III: ABIT FATAL1TY AA8XE        205 / 155 euro
•    Gigabyte GA-8GPNXP  Duo            201 euro



    









Calculator AMD Sempron 2400 S     
 

 Procesor: AMD Sempron 2400

 

 Placa de Baza: Chipset Via KM400/8235

 

 Memorie: 256 Mb DDRAM, PC 3200

 

 Hard Disk 40 Gb 7200 rpm

 

 Floppy: 1.44 Mb

 

 CdRom: CD ROM 52x

 

 Placa Video: 32 M shared memory ProSavage8

 

 Placa Sunet: on board, boxe

 

 Placa Retea: nu

 

 Mouse: da + pad

 

 Tastatura: da



Calculator AMD Duron 1300 Mhz- calculator omologat si fabricat sub standardul de calitate ISO 9001. Placa de baza Socket A, 266 Mhz FSB, 2DDR, AGP, memorie 128 MB DDRAM, HDD 40 Gb 5400 rot/min, video AGP on board up to 32 MB, CD ROM 52x, placa sunet onboard, boxe 140 w, LAN onboard.

Calculator AMD Athlon XP 2000+- calculator omologat si fabricat sub standardul de calitate ISO 9001. Placa de baza : Socket A,266 Mhz FSB, 2SDR/2DDR, AGP 4X, UDMA 100, memorie   MB DDRAM PC 266, HDD 40 Gb UDMA 100, video ATI RADEON 7000,64MB,AGP4x,TV-out, CD ROM Atapi 52x, placa sunet AC 97' 3D integrata, boxe 140 w, LAN onboard, tastatura, mouse.

Calculator AMD Athlon XP 2400+- calculator omologat si fabricat sub standardul de calitate ISO 9001. Procesor: Athlon XP 2400+ MHz 333 MHz FSB, placa de baza : SiS 748, FSB 400, DDR400, ATA 133, AGP 8X, USB 2.0, memorie 512 MB DDRAM PC 266, HDD 80 GB ATA 133, video nVIDIA GeForce4 MX 440, 64 MB CDRW Samsung 52x/24x/52x, black, silver keyboard, silver optical mouse.


BIBLIOGRAFIE:

1.    Lector univ. dr. Cezar Botezatu – Bezele informaticii
2.    Lector univ. dr. Cezar Botezatu – Arhitectura calculatoarelor
3.    Prof. univ.dr. Cezar Mihălcesu – Bazele informaticii cu aplicaţii n turism
4.    www.microsoft.com
5.    http://www.ultrapro.ro



Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica