Monografia scolii Perieti Categoria: Referat Geografie
Descriere: 2.Terenul de la câmp,dat prin împroprietărirea din 1921,în suprafaţă de 5
ha,format din două bucaÅ£i:una de 15 000 metri pătraÅ£i,între terenul
primăriei ÅŸi cimitirul satului,constituind câmp de experienţă,care
ulterior s-a transformat în grădină ÅŸcolară,ÅŸi altă suprafaţă de 35 000
metri pătraÅ£i,în imediata vecinătate a satului care se cultiva cu
cereale... |
|
||
|
|
|||
|
1 UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCUREŞTI Facultatea de Psihologie şi Sociologie Specializarea Psihologie PRACTICA DE SPECIALITATE ANUL I NUME STUDENT: VOICU MARIN MONOGRAFIA ŞCOLII PERIEŢI Comuna Perieţi ,Judeţul Olt Comuna Perieţi,din judeţul Olt se află aşezată în partea de sud-est faţă de centrul judeţului,oraşul Slatina,la o distanţă de ,aproximativ 20 km de acesta.Comuna datează pe aceste meleaguri încă din anii 1840-1850.Până la aceasta dată,comuna a fost aşezată pe o altă vale,spre est,la o distanţă de 2 km,care şi astăzi poartă numele de Valea cu casele,sau Valea caselor.Vechea aşezare a fost părăsită din cauza lipsei de apă şi a văii,care era prea stramtă pentru o aşezare omenească şi expusă deselor inundaţii. Locul unde este aşezată comuna în prezent corespunde ,din toate punctele de vedere ,întrucât valea este mai largă iar ,în partea de vest curge pârâul Iminog.Pământul este fertil ,asigurând producţii agricole bune pentru locuitorii comunei. In preajma anului 1938 comuna avea circa 350 de familii , iar ocupaţia de bază a locuitorilor era agricultura.Ei lucrau pe moşiile boierilor care ocupau aproape întreg teritoriul comunei.Datorită lipsei de pământ ,pentru care luptaseră şi ţăranii din comuna Perieţi ,90% din numărul locuitorilor erau dişmaşii moşierilor.Datorită vieţii grele ,lipsită de mijloace de existenţă, mortalitatea infantilă ajunsese la 25% din totalul celor nou-născuţi. Doctorii satelor ,în acele vremuri ,erau babele ,care prin vrăjitoriile lor ,nu făceau altceva decât să ducă pe om spre mormânt. In domeniul învăţământului şi culturii se poate spune că nu exista nici cea mai mică preocupare pentru cuprinderea copiilor de vârstă şcolară în clasele I-IV,ceea ce făcea ca numărul analfabeţilor să crească în fiecare an.Anul 1938 şi anii urmatori ,până în 1945,au fost anii care au dat cel mai mare număr de neştiutori de carte. ISTORICUL.Şcoala a luat fiinţă,dupa spusele bătrânilor din sat,cam pe la 1850.Primul învăţător nu se ştie precis cine a fost .Se zice că ar fi fost un cântăreţ din Priseaca,numit Prisăcaru,fost şi logofăt.Cam din anul 1865 ,a îndeplinit funcţia de învăţător Anton Dinu,până la anul 1870,după care i-a luat locul Marin Vasile Rădoi, „candidatul”,cum i se zicea în acele vremuri,probabil pentru că învăţase ceva carte la şcoala de candidaţi ,la Slatina ,la şcoala Ionaşcu.Pe la anul 1885 s-a dărâmat localul de şcoală iar copiii se duceau să înveţe la şcoala din satul vecin Mierleşti,la învăţătorul Dumitru Măgureanu,până în anul 1887,când s-a construit un alt local şi a venit ca învăţător Gheorghe Stănescu , din Aluniş,învăţător cu diplomă care a stat până în 1890.In acest timp, numărul elevilor nu trecea de 15-20.Din anul 1890, a veni ca învăţător Florea Drăghicescu ,din localitate,absolvent al Şcolii Normale din Câmpulung ,care a funcţionat până la ieşirea la pensie ,în anul 1918. Toate aceste date sunt luate din însemnările doamnei învăţătoare Virginia Toma,care la rândul ei le-a cules de la bătrânii din sat,majoritatea de la moş Codiţă Antonescu,fiul lui Anton Dinu,primul învăţător,întrucât în arhiva şcolii din acea vreme nu s-au găsit documente decât din anul 1918,cele anterioare fiind distruse în timpul războiului de întregire . Tot din însemnările doamnei învăţătoare Virginia Toma ,culese de la moş Codiţă Antonescu, am aflat că, până la 1865, nu se ştie unde se duceau copiii la şcoală,probabil prin casele celor care îi învăţau.Pe la anul 1865,copiii se adunau într-o casă ţărănească,cu două camere ,cu pământ pe jos şi acoperită cu coceni ,aşezată în vatra satului,pe un teren al proprietăresei Elena Fântâneanu.In 1885,s-a dărâmat această casă ,în 1887 construindu-se în acelaşi loc,din drugani,un alt local cu trei camere,dintre care una pardosită,iar două cu pământ pe jos şi acoperită cu şiţă.Acest local a fost construit de „maistorul” Ilie Velescu,care era şi arendaşul moşiei Fântâneanu,cu cheltuiala locuitorilor,contribuind fiecare cu câte cinci lei în munci la arendaş. De remarcat că, în localitate,deşi erau trei mari proprietari:în Perieţii de Sus,Alexandru Romano,în Perieţii de Jos, Elena Fântâneanu şi în Mierleştii de Sus Vasile Perieţeanu,niciunul nu a acordat nicio atenţie şcolii.Proprietara Elena Fântâneanu a acceptat să se construiască localul şcolii pe terenul său,dar nu a contribuit cu nimic,material,întrucât şi lemnele necesare construirii clădirii au fost cumpărate din pădurea sa cu suma de 310 lei.Familia Elena şi Constantin Fântâneanu a avut,totuşi,un rol principal în construirea,cu toată cheltuiala a bisericii din satul Perieţii de Jos. In acest nou local,şcoala a funcţionat până în anul 1916,când devenise aproape insalubru.In anul 1915 Casa Şcoalelor a început construcţia unui nou local de şcoală tip,cu două săli de clasă,cancelarie şi locuinţă pentru director.Până în 1916,a fost gata pentru funcţionare numai o singură sală de clasă,sistându-se lucrul din cauza războiului de întregire a neamului.Terenul pe care s-a construit acest local de şcoală.în suprafaţă de 2200 metri pătraţi,a fost donat de doamna Lucreţia I.G. Massu,la stăruinţa soţului ei,Iancu Massu,nepoată a Elenei Fântâneanu. După război,în 1918,a venit ca învăţător la această şcoală,transferat de la Priseaca,Alexandru Toma,care a înfiinţat o comisie şcolară,care a contribuit la continuarea lucrărilor la cea de-a doua sală de clasă,şi a locuinţei pentru director,colectând ofrande de la locuitori.Localul este construit din cărămidă şi acoperit cu ţiglă.Nu se ştie suma cheltuită de Casa Şcoalelor,dar din ofrandele adunate de la locuitori s-a strâns suma de aproximativ 10 000 lei.Din această sumă s-au pardosit sala a doua de clasă şi locuinţa directorului,punându-se şi geamuri.Membrii comisiei şcolare care au ajutat la terminarea localului de şcoala au fost următorii: -Preşedinte:Ofiţă Nicolescu-arendaş; -Membri:Alexandru Toma-directorul şcolii; Ilie Mitrican-preot; Radu Cosma-perceptor; Ioniţă Neaţă si Gheorghe St. Ghimiş-săteni; In anul 1935,înmulţindu-se numărul elevilor,precum si numărul posturilor de învăţător,cu aprobarea Casei Şcoalelor,s-a transformat locuinţa directorului în două săli de clasă,întrucât nu se mai utiliza de nimeni,pentru că toţi învăţătorii aveau locuinţe proprii.Astfel şcoala dispunea de patru săli de clasă în două clădiri.De asemenea dependinţele de la locuinţa directorului s-au transformat întro sală de atelier de tâmplărie unde lucrau elevii de la cursul complementar. In această perioadă,şcoala deţinea următoarea avere imobilă: 1.Curtea şi grădina şcolii,cu o suprafaţă de 3 300 metri pătraţi.Din această suprafaţă,2 200 metri pătraţi au fost donaţi de doamna Lucreţia Massu,în anul 1915,când s-a început construcţia şcolii.Prin stăruinţa învăţătorului Alexandru Toma,directorul şcolii,doamna Paula Manoliu Pescaru,sora Lucreţiei Massu,a fost convinsă a mai ceda din proprietatea sa o bucată de teren în lăţime de 11 metri,pe toată lungimea terenului şcolii; 2.Terenul de la câmp,dat prin împroprietărirea din 1921,în suprafaţă de 5 ha,format din două bucaţi:una de 15 000 metri pătraţi,între terenul primăriei şi cimitirul satului,constituind câmp de experienţă,care ulterior s-a transformat în grădină şcolară,şi altă suprafaţă de 35 000 metri pătraţi,în imediata vecinătate a satului care se cultiva cu cereale. Atelierul şcolii poseda unelte-scule in valoare de circa 15 000 lei,cumpărate de minister prin Inspectoratul Şcolar Olt,prin anul 1940. Şcoala a funcţionat cu un singur post de învăţător până în anul 1918,când s-a înfiinţat postul II. La 1 septembrie 1920 se înfiinţează postul III, la 1 septembrie 1922 postul IV, iar în 1940 postul V. Şcoala avea şi un post de maistru tâmplar la atelierul şcolar. Redăm mai jos numele învăţătorilor care au funcţionat la această şcoală,pe posturi şi în ordinea vechimii; -Intre anii 1850-1865,nu există documente în arhiva şcolii; -In perioada 1865-1878,a funcţionat ca învăţător: 1.Anton Dinu,care învăţase 2 ani la şcoala Ionaşcu din Slatina; 2.De la 1878 la 1885,Marin Vasile Rădoi,care frecventase şcoala de candidaţi Ionaşcu,tot din Slatina. In perioada 1885-1887.n-a funcţionat şcoala în Perieţi,cei 10-15 elevi ducându-se la şcoala Mierleşti,la învăţătorul Măgureanu. 3.Gheorghe Stănescu,învăţător cu diplomă,din Aluniş,a funcţionat de la 1887 la 1890. 4.Florea Drăghicescu,din localitate,învăţător cu diplomă,a venit în anul 1890,şi a funcţionat până la pensionare,în 1918. 5.In anii 1916-1917 si 1917-1918,în timpul războiului,învăţătorul Florea Drăghicescu,s-a refugiat în Moldova,în locul lui a venit Aneta Vâlceleanu,având ca pregatire şcoala profesională. 6.In anul 1918,după demobilizare,a venit, la 1 septembrie,prin transferare, de la Şcoala Priseaca Săltăneşti,Alexandru Toma,învăţător cu diplomă,îndeplinind şi funcţia de director. In anul şcolar 1927-1928,domnul Alexandru Toma a fost numit subrevizor şcolar de control.In acest timp,în locul lui au funcţionat Florea Ilie,normalist cu diplomă,şi Ştefan Sandu,tot normalist.De asemenea,în perioada 1935-1938,când Alexandru Toma a îndeplinit funcţia de revizor şcolar al judeţului Olt,la Şcoala Perieţi au funcţionat următorii învăţători: -Virginia Toma,învăţător cu diplomă,în anul 1935,detaşată de la Şcoala Cireaşov -Şerban Mandache,învăţător cu diplomă,în 1936; -Ionescu Marin,normalist detaşat din judeţul Teleorman; -Aristotel Voiculescu,învăţător cu diplomă,detaşat în 1938,de la Şcoala Şerbăneşti. In continuare menţionăm numele celorlalţi învăţători cu diplomă sau suplinitori care au funcţionat pe celelalte posturi:Elena Mândruloiu,Maria Drăghicescu,Teodora Ghiocanu,Victoria Riga,Richard Drăghicescu-devenit mai târziu căpitan activ in armata română,Octavian Popescu ,care a absolvit seminarul devenind popă,Florea Piculescu,Marin Popescu,Elena Dumitrescu,Ana Guţescu,Stancu Predescu ,Ioan Ghinescu,Ioana Popescu,Ana Dumitrescu, Ilie Popa,Mihalache Stoica,Virginia Toma ,Ioan Şerbănescu,D.Nicolescu,Agripina Voiculescu,Ioan Călin,Aristotel Voiculescu,Gheorghe Lincă,venit în anul 1940,din judeţul Sălaj,transferat,ulterior,la şcoala din satul Perieţii de Sus ,de unde a ieşit la pensie. Şi pentru că s-a amintit de şcoala Mierleşti ,merită să menţionăm câteva date şi despre această şcoală ,nu numai pentru că satul Mierleşti face parte din comuna Perieţi dar şi pentru că o parte din învăţătorii de la o şcoală au funcţionat şi la cealaltă şcoală. Nu se ştie exact când a luat fiinţă dar existenţa ei este mai veche decât a şcolii Perieţi,după spusele bătrânilor, pe la 1842.Primul învăţător a fost dascălul bisericesc Anton Lungu.Au urmat :Alexe Bâscoveanu,din Moşteni,Schitu,sat vecin,Marin Vasile ,din Perieţi şi Marin Măgureanu.La inventarul din 1894 ,şcoala Mierleşti avea :7 bănci ,o catedră ,o tablă ,18 tablouri intuitive ,tablourile de citit –scris,hărţile celor 5 continente,,harta României,şi a judeţului Olt. In octombrie 1884 funcţionează ca învăţător normalistul Florea Drăghicescu,până în 1886, când este detaşat în satul său natal, Perieţi.In 1886 vine ,ca învăţător Constantin Corbeanu din Izvoarele –Olt. Lipsa de cadre precum şi spaţiile insalubre în care se desfăşurau lecţiile au făcut ca ,ani la rând, şcoala să fie închisă .Astfel,in perioada 1886-1888 cursurile au fost întrerupte ,până când s-a terminat noul local şi s-a prezentat din nou la post Florea Drăghicescu.Localul avea 2 săli de clasă şi un antreu. Alţi învăţători sau suplinitori care au funcţionat la această şcoală:B.N.Constantinescu din Schitu,Toma Popescu,Grigore Popescu din Drăgăneşti ,normalistul Ion F. Popescu,învăţătorul Aristotel Voiculescu,detaşat de la Şerbăneşti,Marin Ioniţă,Mihalache Stoica şi alţii. Terenul pentru curtea şi grădina şcolii ,in suprafaţă de 5000 metri pătraţi, a fost donat de Constantin Găbunea. Biblioteca şcolară avea 420 de volume şi 28 reviste. In anul 1919 se înfiinţează Comitetul şcolar având preşedinte pe Vasile Stănculescu.In această perioadă s-au realizat Monumentul Eroilor şi fântâna amplasate în curtea şcolii. Menţionez numele unor directori care au îndeplinit această funcţie pe perioade mai lungi:Marin Măgureanu ,Florea Drăghicescu,Marin Popescu ,Ion F. Popescu,Ilie Popa ,Marin Ioniţă şi mai recent, Gugiu Alexandru,Olteanu Gheorghe,Popa Ion ,Ciobanu Ilie. Incepând din anul şcolar 2005/2006, şcoala Mierleşti nu mai are personalitate juridică, unindu-se cu şcoala Perieţi dar rămânând în aceeaşi locaţie ,cu aceeaşi conducere,consiliul de administraţie comun,iar cadrele didactice au ore la ambele şcoli. Şcoala dispune ,astăzi de trei corpuri :în două învaţă elevii din ciclul primar şi gimnazial iar în celălalt funcţionează grădiniţa. Am redat pe scurt aceste date despre şcoala Mierleşti,din motivele enunţate mai sus.Nu am făcut o expunere detaliată întrucât nu face subiectul acestei lucrări. Revin la şcoala Perieţi şi redau ,în continuare,alte documente studiate din arhiva şcolii. Anexez ,mai jos ,un tabel cu date statistice ,pe 24 de ani,începând cu anul 1917,de când şcoala posedă matricole ,cele anterioare fiind distruse în timpul războiului,cu excepţia uneia, pe care o adaug la tabel: Anul şcolar Totalul copiilor recenzaţi Total B+F Totalul copiilor obligaţi să urmeze 7ani-16 ani Total B+F Elevi înscrişi B+F Elevi absolvenţi B+F 4-5 clase Elevi absolvenţi B+F 7 clase 1 B F B F 1901-1911 - - - 56 2 58 58 9 - 1917-1918 - - - 94 8 112 112 2 - 1918-1919 90 80 170 146 20 166 166 9 - 1919-1920 98 79 187 132 34 156 156 7 - 1920-1921 105 110 215 135 40 175 175 8 - 1921-1922 107 130 237 168 245 213 213 25 - 1922-1923 148 104 252 137 56 193 193 32 - 1923-1924 159 138 297 124 65 189 189 25 - 1924-1925 115 172 287 96 71 167 167 26 - 1925-1926 178 170 348 101 64 165 165 - - 1926-1927 214 181 395 104 67 171 171 - - 1927-1928 146 164 310 96 71 167 167 - 3 1928-1929 179 183 362 104 66 170 170 - 4 1929-1930 182 169 351 102 66 168 168 - - 1930-1931 203 195 389 109 63 172 172 - 2 1931-1932 201 160 361 124 89 213 213 - - 1932-1933 224 182 406 133 113 246 246 - - 1933-1934 229 192 421 124 120 244 244 - - 1934-1935 218 202 420 157 108 265 265 - - 1935-1936 225 200 425 125 161 286 286 - - 1936-1937 240 219 429 142 126 268 268 - - 1937-1938 248 239 487 122 108 230 230 - 3 1938-1939 217 226 443 113 99 212 212 - 2 1939-1940 265 280 545 109 116 225 225 - 4 1940-1941 299 287 586 126 110 236 236 - 17 TOTAL 4 884 4 884 143 35 Din examinarea tabelului de mai sus,se observă că numărul copiilor de vârstă şcolară este mai mare cu mult faţă de cei înscrişi.Cu timpul,mărindu-se numărul posturilor de învăţători,precum şi numărul sălilor de clasă,s-a ajuns ca să nu mai fie aproape niciun copil de vârstă şcolară neşcolarizat,absolvind ,marea majoritate ,cel putin cursul elementar.Pe unii ani se observă o diferenţă între cei înscrişi şi cei recenzaţi,diferenţă care se explică prin faptul că,în recesemânt se treceau copiii după vârstă,iar între ei erau şi absolvenţii cursului primar ,care nu mai erau obligaţi şi nici nu se înscriau.Până în anul 1925, absolvenţii cursului primar erau socotiţi cei cu 4 sau 5 clase primare.In perioada 1917-1925 au fost înscrişi 1429 de elevi şi au absolvit 143.In anii şcolari 1925-1926 si 1926-1927 nu au fost absolvenţi,ci numai promovaţi în clasele a V-a şi aVI-a.Primul contingent de absolvenţi ai ciclului gimnazial a fost în anul 1928.Intre anii 1930-1937 nu au fost absolvenţi,deoarece elevii nu mai urmau cursurile ,din cauza regimurilor politice ,iar sancţiuni nu se aplicau.O altă problemă era faptul că sătenii se lăsau foarte greu convinşi că şcoala se organizase pe 7 clase.Au mai fost absolvenţi în anii şcolari 1938-1939 ,1939-1940,1940-1941. De reamintit că ,o perioadă de trei ani,între 1924-1927, a funcţionat şi şcoala de adulţi,condusă de învăţătorul Alexandru Toma,care a reuşit să convingă 22 de săteni ,să frecventeze cursurile şi să absolve ,chiar dacă nu mai erau de vârstă şcolară. Menţionez ,în continuare,câţiva dintre absolvenţii care au urmat cursurile la această şcoală ,înainte de,, războiul cel mare ”şi au continuat studiile obţinând funcţii superioare: -Dumitru Perieţeanu,chimist -Lungu Ioan ,colonel -Lungu Stancu,căpitan -Brânzaru Aristotel ,căpitan -Andreescu Marin ,învăţător -Gurlui Iancu ,căpitan -Mihăilescu Constantin,doctor -Drăghicescu Dumitru,profesor -Drăghicescu Constantin,director de bancă -Drăghicescu Richard,căpitan Şi după războiul pentru reîntregirea neamului,au urmat cursuri la şcoala secundară Perieţi mulţi absolvenţi care au devenit ,ulterior ,prin continuarea studiilor ,personalităţi în diferite domenii.Astfel,au fost :medici umani şi medici veterinari,avocaţi,învăţători şi profesori,ofiţeri,preoţi.Alţii au fost angajaţi în diferite locuri de muncă la C.F.R.,funcţionari la bancă,la poştă,etc. In această perioadă,şcoala avea şi o bibliotecă modestă, cuprinzând un număr de 160 volume şi 100 reviste.Cărţile au fost procurate ,o parte de la Casa Şcoalelor şi altele donate de învăţătorul Alexandru Toma.Ele erau citite de către săteni şi de elevi ,mai ales în timpul iernii. Prin grija ,în principal ,a învăţătorului Aristotel Voiculescu ,se amenajase ,în şcoală,un muzeu în care erau expuse diferite obiecte din epoca de piatră aduse din localitatea Floru,monede ,stampe ,fotografii. In şcoală se înfiinţase un cor,condus de învăţătoarea Virginia Toma,cu un repertoriu ce cuprindea cântece şcolare şi cântece bisericeşti. In orele de lucru manual elevii confecţionau coşuri şi preşuri din foi de porumb,mături ,împletituri din paie ,etc. De asemenea ,elevii erau iniţiaţi în lucrări de tâmplărie ,de către maiştri angajati în acest scop,în atelierul amenajat în una din anexele fostei locuinţe a directorului. In anul scolar 1939-1940 a luat fiinţă o cantină şcolară care servea ceai cu pâine la 20-22 elevi săraci.De amenajarea spaţiului şi procurarea veselei s-a ocupat directorul Alexandru Toma,iar Virginia Toma ,învăţătoare,ajutată de elevele din clasele mai mari,deservea efectiv această cantină. In anul 1940 s-a înfiinţat cooperativa ,,Ardealul”,cu scopul de a iniţia elevii în spiritul cooperaţiei şi de a se procura rechizite cu preţuri mai mici. Conform decretului lege din 24 iulie 1919,a fost înfiinţat Comitetul şcolar al cărui prim preşedinte a fost ,din 1919 până la 1922 ,Ofiţă Nicolescu-arendaş. La sfârşitul acestei perioade ,s-a început construirea unui local de şcoală în satul Perieţii de Sus ,care a fost dat în folosinţă în anul 1923. Până în acest an,copiii locuitorilor din acest sat învăţau carte la şcoala de centru.Pentru anul scolar 1923-1924,s-a dat în folosinţă o singură sală de clasă,care nu putea cuprinde decât un număr restrâns de copii în clasele I-IV.Mai târziu,în 1927,s-a putut da în folosinţă şi sala a doua,funcţionând două cadre didactice.Localul construit din bârne a durat până în anul 1953,când a fost demolat şi s-a construit un nou local din cărămidă,învelit cu tablă,cu două săli de clasă,prin contribuţia voluntară a locuitorilor satului. Menţionez că din anul şcolar 1935-1936,până la 1septembrie 1948,şcoala a funcţionat cu şapte clase,iar după această dată a rămas cu patru clase,funcţionând aşa până la comasarea cu şcoala de la centru. La această şcoală au funcţionat ca învăţători, următorii:Voicu Popescu,până în 1925,Ioan Guţescu,până în 1944,Ana Guţescu,Mihalache Stoica,Graure Maria,Marin Ionescu,Maria Ionescu,Şerbănescu Eugenia.Din anul 1956,a funcţionat,ca învăţător,până la pensionare Lincă Maria,deţinând şi funcţia de director.Alt învăţător a fost Lincă Gheorghe,din anul 1966,până în 1972,când a ieşit la pensie.Ca suplinitori,au funcţionat Ciobanu Ilie şi Popa Ion până în 1974,când,la această şcoală este încadrată Ghimiş Stanca,învăţător calificat. Din anul 1977,la această şcoală a funcţionat şi învăţătorul Cârstea Gheorghe,din localitate,absolvent al Liceului Pedagogic Slatina ,până la comasarea cu şcoala de la centru. Pe lângă şcoală funcţionează şi o grădiniţă de copii,care a luat fiinţă în anul şcolar 1971-1972,având ca educatoare pe Lola Popescu,după care a venit Mazăre Virginia,iar începand cu anul scolar 1973-1974,funcţionează ,până în prezent, Spânu Elena. De menţionat că, începând din anul şcolar 1997-1998 şcoala primară din acest sat s-a comasat cu şcoala de la centru,în acest local rămânând doar grădiniţa. După cel de-al doilea război mondial şi şcoala din Perieţi adoptă transformările impuse de structura noii societăţi.Generalizarea învăţământului de 7 şi apoi de 8 ani sporeşte populaţia şcolară ceea ce a impus construirea ,în 1957/1958,a unui local nou ,în aceeaşi curte ,cu două săli de clasă.Ulterior ,prin mărirea ,în continuare,a numărului de elevi ,clasele s-au divizat formând clase paralele.Astfel ,a fost nevoie să se împrumute săli de clasă de la căminul cultural,de la sediul Cooperativei Agricole de Producţie şi chiar de la Cooperativa de Consum.Se învăţa în două schimburi ,dimineaţa clasele I-IV, iar după amiază ciclul gimnazial şi clasele a IX-a şi a X-a. Cu elevii de la clasele V –X ,atât primăvara ,la praşilă, cât şi toamna la recoltat ,se executa practica agricolă la C.A.P(Cooperativa Agricolă de Producţie) sau la I.A.S.(Intreprinderea Agricolă de Stat),Brebeni. In anul 1970/ 1971, şcoala Perieţi ,dispunând de un corp profesoral calificat pentru toate disciplinele de învăţământ ,a fost nominalizată printre şcolile din judeţ,care au capacitatea de a organiza învăţământul de 10 ani. Merită menţionaţi următorii învăţători şi profesori care au funcţionat în această perioadă:Puiu Livia,Luţă Leana,Rădoi Ioana,Alexe Luminiţa-învăţători,Stanciu Dumitru-profesor de limba română,Onică Mihai şi Rădoi Marian-profesori de biologie ,Petcu Georgeta-profesor de fizică-chimie ,Trăşculeasa Constantin-profesor de istorie-geografie,Trăşculeasa Elena-profesor de limbi străine, Alexe Virgil-profesor de educaţie fizică şi alţii. Funcţia de director,pe aceeaşi perioadă,au îndeplinit-o următorii profesori:Barbu Mihai-profesor de matematică, Stanciu Dumitru- profesor de limba romana,Ciobanu Ilie-profesor de istorie geografie,Trăşculeasa Elena-profesor de limbi străine,Gugiu Alexandru-profesor de limba română, care a fost şi director coordonator. In anul şcolar 1957/1958 pe lângă şcoală se înfiinţează şi o grădiniţă ,care funcţionează şi în prezent,în local separat, cu două săli dotate cu mobilier nou şi cu două posturi de educatori,unul pentru grupele mică şi mijlocie şi unul pentru grupa mare. Incepând cu anul scolar 1974/1975 se dă în folosinţă un atelier de lucru pentru clasele a IX-a şi a X-a unde elevii erau iniţiaţi în executarea anumitor activităţi,îndrumaţi de maistrul Pleşu Nicolae.Atelierul era dotat cu aparat de sudură,maşini electrice de găurit,truse de scule ,menghine,forjă,etc.Se executau lucrări atât pentru şcoală cât şi pentru săteni ,lucrări care aduceau beneficii financiare consistente şcolii.In anul 1994 se schimbă profilul practicii la clasele a IX-a si a X-a,băieţii fiind iniţiaţi în mecanica şi conducerea tractorului iar fetele în activităţi de croitorie.La finele clasei a X-a elevii,in urma susţinerii unor examene finale teoretice şi practice ,obţineau certificat de calificare ca mecanic agricol,pentru băieţi şi croitor pentru fete .Incepând cu anul şcolar 2000/2001 se desfiinţeaza profilul de mecanic agricol rămânând ,atât pentru fete cât şi pentru băieţi,doar profilul de croitorie.Anul 2005 este ultimul in care elevii din clasa a X-a au absolvit cursurile Şcolii de Arte şi Meserii(S.A.M.),întrucât ,în prezent,acestea se organizează pe centre în localităţile mari. Pentru că numărul elevilor se mareşte odată cu venirea şi din alte localităţi vecine ,a solicitat autorităţile locale să construiască un nou local de şcoală ,modern,cu un nivel,10 săli de clasă ,2 laboratoare : unul de fizică-chimie şi unul de biologie,cancelarie,cabinet pentru director,bibliotecă. Lucrările pentru actualul local au demarat în 1979,director fiind domnul profesor de limba română,Stanciu Dumitru şi au fost finalizate 3 ani mai târziu ,în 1982/1983,director fiind domnul profesor Ciobanu Ilie,profesor de istorie –geografie.Şcoala a fost ridicată de o echipă de muncitori calificaţi ,din judeţul Vâlcea,ajutată de săteni şi mai ales de elevii de la clasele a IX-a şi a X-a. Azi ,şcoala dispune de mobilier nou,modern, în toate sălile de clasă,inclusiv în laboratoare ,prin grija ,în primul rând,a domnului Gugiu Alexandru ,director din 1990 până în 2002,apoi a domnului Popa Ion,director din 2004. In 1998-1999 şcoala este dotată cu primele calculatoare,folosite, donate de Inspectoratul şcolar Olt,de la alte şcoli din oraşul Slatina .Ulterior am obţinut şi un calculator nou care a uşurat cu mult activitatea de administraţie a şcolii. In anul 2005 o echipă alcătuită din Popa Ion,director,Voicu Marin ,învăţător şi Gogolan Eugenia, profesor de limba română, participă la întocmirea unui proiect finanţat de Banca Mondială,pentru înfiinţarea unui Centru de Documentare şi Informare(C.D.I.),în incinta şcolii.Titlul proiectului este ,,Şcoala -în centrul comunităţii locale ’’,valoarea fiind estimată la suma de 207 000 000 lei.Comisia care a aprobat proiectul ,în anul următor 200,nu a acceptat întreaga sumă rămânând la 141 000 000 lei.Cu aceşti bani s-a amenajat o sală de clasă:mochetă,vopsea lavabilă,grilaje la ferestre şi uşă şi a fost dotată cu:mobilier nou (15 mese,30 scaune ,4 dulapuri cu vitrină,calculator conectat la internet,telefon ,fax,imprimantă A3 color şi imprimantă A 4 ,televizor,aparat foto.In proiect am prevăzut şi editarea unui ziar pe care l-am numit ,,Meridian de Perieţi” şi care a ajuns la numărul 9 ,în iunie 2007.La realizarea ziarului şi-au adus contribuţia şi alte cadre didactice din şcoală: Popa Constanţa-învăţătoare,Florea(Popa) Nicoleta-profesor de biologie,Mateescu Dana –profesor de limba franceza,Balaşa Marius-profesor de religie,Alexe Iulian-Eduard-secretarul şcolii,student la facultatea de educaţie fizică şi sport. De asemenea ,în primăvara anului 2007,din fondurile Ministerului Educaţiei şi Cercetării,prin Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt,la şcoala Perieţi s-au achiziţionat materiale sportive (mese de tenis,ladă de gimnastică,trambulină,panouri de baschet) şi cărţi pentru bibliotecă în valoare de ,aproximativ 37 000 000 lei.Astfel,biblioteca şcolii cuprinde acum peste 3 000 de volume. Colectivul de cadre didactice existent în iunie 2007 la şcoala Perieţi (de care aparţine acum şi şcoala Mierleşti, după cum am menţionat mai sus) se compune din : Educatori: - Prună Virginia - Fiscuci Gabriela - Bărbulescu Elena - Militaru Mihai - Spânu Elena Invăţători: - Voicu Marin - Luţă Leana-pensionata 2007 - Popa Constanţa - Puiu Livia -pensionata 2007 - Truşcă Reli - Luţă Alina - Danciu Luminiţa Profesori: - Popa Ion – profesor de matematică,director - Dumitru Claudia - matematică - Paţachia Livia –limba română - Mezdrea Adriana-limba română - Ciobanu Ilie - geografie-istorie - Ciobanu Viorica –geografie –istorie - Ciobanică Adnana- fizică –chimie - Florea(Popa ) Nicoleta-biologie - Mateescu Dana –limba franceză - Balaşa Marius –religie - Trăşculeasa Elena (pensionată 2004)–limba rusă - Florea Toni –educaţie fizică In urma cu doi ani,în 2005,s-a introdus,începând cu clasa a V-a,limba engleză în locul limbii ruse, urmând ca din anul şcolar 2007/2008 să se predea ,la clasele V –VIII,numai limba engleză ,ca a doua limbă străină. Efectivul de preşcolari şi şcolari ,tot in iunie 2007,este următorul:83 preşcolari,247 elevi în clasele I-VIII ,total 330. La finalul examenului de capacitate, cei 28 de elevi absolvenţi ai clasei a VIII-a ,promoţia 2006/2007 ,au obţinut următoarele rezultate:13 elevi au reuşit înscrierea în liceele din Slatina,ceilalţi 15 vor frecventa cursurile Şcolii de Arte si Meserii. Cu speranţa că lucrarea de faţă ,la care m-am străduit a o întocmi şi care cred că poate fi imbunătăţită prin redarea mai multor detalii,va folosi generaţiilor viitoare,închei aici cele expuse,cerând scuze celor care poate nu au fost amintiţi şi mulţumind celor care m-au ajutat la realizarea acestei lucrări. August 2007 Invăţător- Voicu Marin Student ,anul I, Facultatea de Psihologie - Sociologie Universitatea Spiru Haret |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
