referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Ghetarii

Categoria: Referat Geografie

Descriere:

Un gheţar reprezintă o masă enormă de gheaţă persistentă, formată în regiunile polare (vedeţi, gheţar continental şi gheţar de calotă) şi alpine (gheţar alpin), care, sub influenţa gravitaţiei, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante.
Din gheţarii continentali adiacenţi mărilor şi oceanelor se desprind continuu porţiuni întinse, devenind gheţari plutitori, cunoscuţi sub denumirea de aisberguri...

Varianta Printabila 


1  


  Gheţarii se deplasează ncet de-a lungul văilor montane, ca nişte benzi transportoare imense ncărcate cu roci sfărmate. Se aseamănă şi cu nişte corpuri abrazive gigante, flexibile, modelnd peisaje spectaculoase.
  GHEŢARII – torentele de ghiaţă – sunt caracteristici minţilor nalţi şi ţinuturilor polare acoperite de ghiaţă. Oamenii de ştiinţă clasifică gheţarii n două mari grupe: gheţarii continentali („de calotă”) şi gheţarii de munte ( sau „de vale”).
   GHEŢARII CONTINENTALI, se formează acolo unde linia zăpezilor este situată la o altitudine foarte mică.
    Cei mai mari doi gheţari continentali, unul care acoperă cea mai mare parte a Antarcticii şi celălalt aproape ntreaga Groenlandă, sunt numite platouri glaciare sau banchize.
    Platoul glaciar al Antarcticii acoperă peste 13 milioane km şi are grosimea maximă de 4,87 km. Suprafeţele mai mici, ca cele din Islanda sau Norvegia, sunt numite calote glaciare.                Cea mai mare calotă glaciară din Europa este n Islanda şi acoperă aproximativ 19500 km. socotesc drept graniţa limită zonei de gheţuri plutitoare. n jurul Antarctidei, gheaţa de pe continent se prelungeşte mult n apele Oceanului Planetar, formnd o platoşă relativ unitară, naltă pnă la 90 m, numită banchiză, de la care se rup mari blocuri de gheaţă numite aisberguri, care, datorită curenţilor de apă oceanici, plutesc n largurile oceanului.
    Gheţarii din Groenlanda, Antarctica şi Antarctida transportă anual cantităţi imense de gheaţă n mări.
   GHEŢARII MONTANI, se formează la altitudini mari, unde temperatura n cursul anului este sub 0 grade C.
     Gheţarii de vale sunt forme de relief mai mici. Ei sunt mase de gheaţă care se
Antarctida reprezina singurul contintent acoperit aproape n ntregime de gheaţă, cu excepţia unei suprafeţe de uscat foarte reduse (2500 km) care reprezintă numai 0,02% din ntinderea lui totală. Continentul nu are graniţe precise şi bine stabilite, unii cercetatori deplasează ncet n josul văilor montane.

 Un gheţar reprezintă o masă enormă de gheaţă persistentă, formată n regiunile polare (vedeţi, gheţar continental şi gheţar de calotă) şi alpine (gheţar alpin), care, sub influenţa gravitaţiei, se deplasează lent n lungul văilor sau pe pante.
      Din gheţarii continentali adiacenţi mărilor şi oceanelor se desprind continuu porţiuni ntinse, devenind gheţari plutitori, cunoscuţi sub denumirea de aisberguri.
    Formarea sau topirea gheţarilor produce glacioeustatism.


Formare

     Gheţarii se formează n regiuni unde ninge tot timpul anului şi masa mare de zăpadă rezultată nu se poate topi. Prin acumularea unei cantităţi suficient de mare de zăpadă, se produce un fenomen de transformare sau metamorfozare a acesteia. Zăpada proaspăt căzută este afnată cu cristale mici de gheaţă şi goluri mici de aer, dar straturile mai profunde sunt comprimate de greutatea straturilor superficiale de zăpadă.
      n decursul anilor, masa de zăpadă, căreia i se adaugă continuu alte straturi, suferă o transformare lentă devenind progresiv mai densă, cu cristale mai mari de gheaţă.      Comprimarea n continuare a straturilor inferioare produce a mărire mai accentuată a densităţii, care produce structura caracteristică a gheţarului. Acesta, ajuns la o anumită masă critică, va ncepe să se deplaseze lent, dar semnificativ n timp, sub acţiunea greutăţii sale determinnd fisuri sau crăpături profunde n propria sa structură.
     


1 Structura topografică a reliefului determină viteza de deplasare şi forma gheţarului. Dacă panta este suficient de accentuată, apare o aşa-numită limbă a gheţarului, care este partea acestuia care determină "curgerea" sau alunecarea sa. n decursul curgerii sale, gheţarul exercită o puternică acţiune de eroziune a formei de relief pe care o străbate. Tot ceea ce gheţarul transportă n decursul alunecării sale devine parte a sa. Astfel materialele ca fragmente de roci transportate sunt numite morene.
       Gheţarii de suprafaţă din zonele situate la altitudini mai joase sunt supuşi fenomenelor periodice de topire şi rengheţare, spre deosebire de gheţarii situaţi n munţii nalţi, sau n zonele polare, unde procesul de topire este foarte redus, ceea ce generează formarea de gheţari uriaşi.Procesul de ncălzire a climei Pămntului din actuala epocă istorică a contribuit mult la reducerea numărului şi masei gheţarilor.

Caracterisici

     Gheaţa pură a unui gheţar fără incluziuni este alcătuită din straturi subţiri de cţiva centimetri de gheaţă transparentă. Cnd cristalele de gheaţă nu-şi schimbă poziţia un timp ndelungat, gheţarul şi păstrează structura grăunţoasă iniţială. n cazul lacurilor glaciare, care ncă mai conţin porţiuni din gheţari care le-au dat naştere, cristalele de gheaţă sunt mai lungi.     Densitatea gheţarilor poate atinge valori pnă la 0,918 g/cm, la incluziuni mai numeroase de aer avnd o densitate mai mică. Pentru comparaţie densitatea pulberii de zăpadă este numai de 0,918 g/cm.
     Prin greutatea proprie va fi intens comprimată, reducndu-se golurile cu aer din gheaţă, datorită acestui proces vor cu excepţia culorii albastre fi toate spectrele de culoare a luminii albe absorbite, şi va fi reflectată numai culoarea albastră, determinnd culoarea gheţarului.
     Fiecare gheţar are o zonă de alimentare acolo unde se acumulează gheaţa, de unde se va deplasa sub formă de limba gheţarului spre văi mai adnci cu o temperatură a aerului mai ridicată unde se topeşte, această zonă fiind numită poarta gheţarului, iar torentul de apă provenit din topire gheţii este numit laptele gheţarului.
     In zonele polare gheţarii sunt n alte condiţii climatice, aici gheţarii se ntind pnă la ţărmul mării unde i-au nştere iceberguri prin ruperea şi luarea de curenţii marini unor blocuri mari de gheaţă.



Forme de gheţari
După modul şi locul de formare se disting mai multe tipuri:
Gheţar-Kar de dimensiuni mici care se formează n văi ferite de soare, avnd limba gheţarului evidentă, neputnd-se delimita clar de Gheţarii-Vale.
Gheţar de Vale sunt gheţari mai mari prin acţiunea forţei de gravitaţie care se pot deplasa aval avnd o masă mai mare, viteza de curgere fiind mai mare vara.(ex. Aletschgletscher) fiind cel mai lung gheţar 23,6 km (2002) din Munţii Alpi, Elveţia.
Gheţar de coastă
Gheţar-suspendat sunt gheţari care atrnă suspendat pe marginea unui platou stncos, sunt rari.
In Munţii Alpi apare fenomenul de fluvii de gheaţă care prin supraproducţi, gheaţa depăşeste flncurile văii.
Gheţar-calotă sunt cei mai mari gheţari de pe glob calota glaciară avnd o suprafaţă de peste 50.000 km, acoperind complet sub gheaţă relieful regiunii, se află n regiunile polare. Din aceşti gheţari se desprind n mare iceberguri (ex: Vatnajkull).

 
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica