referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Cresterea numarului populatiei in perioada moderna

Categoria: Referat Geografie

Descriere:

În concluzie, dacă ne gândim la faptul că, la mijlocul secolului trecut, Terra adăpostea doar un mlrd şi ceva de oameni şi că astăzi "suportă" de patru ori mai mulţi, vom realiza de ce se vorbeşte atât de intens de "explozia demografică". Omenirii i-a trebuit o jumătate de milion de ani - dacă nu mai mult - pentru a atinge primul miliard de locuitori şi numai cu ceva mai mult de un secol pentru a se apropia de al şaselea...

Varianta Printabila 


1 UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
Catedra Geografie Umană Regională şi Turism



REFERAT

Tema: Teorii cu privire la creşterea numărului populaţiei   n perioada modernă


Planul:

1). Demografie-Generalităţi.
2).Teoriile cu privire la creşterea numărului populaţiei.
3).Evoluţia Populaţiei.
4). Repartiţia geografică a populaţiei.
5). Creşterea numărului populaţiei n diferite ţări (SUA,Norvegia,Romnia ş.a)
6).Concluzii
7).Bibliografii.


1).Demografia-Generalităţi.

Ştiinţa care se ocupă cu studiul populaţiei din punct de vedere al numărului, structurii şi a dezvoltării se numeşte ”Demografie” (din greacă “demos-popor ).Ea se mparte n demografie formală,care se ocupă cu manipularea statistică a datelor demografice(naşterile,decesele, şi migraţia),laolaltă cu tehnicile analitice de a măsura aceste evinimente şi o gamă mai largă de studii ale populaţiei(natalitatea,mortalitatea,migraţia).Schimbările n aceşti factori,au un puternic impact social,economic,politic şi cultural.
La sfrşitul secolului al XVII-lea,exista o ştiinţă numită aritmetică,ce stă la baza statisticii.Studiile cantitative erau totuşi inhibate de absenţa datelor. Informaţia despre naşteri şi decese nu putea fi obţinută dect de la cler sau de la autorităţile civice,iar lipsa recensemintelor pe scară largă făcea ca cele mai multe tentative de analiză să se bazeze pe intuiţie şi nu pe date.
temeiatorul demografiei moderne este considerat Thomas Robert Malthus.El susţinea ideea că populaţia creşte printr-o raţie geometrică iar stocul de hrană după o raţie aritmetică,astfel nct populaţia v-a depăşi ntotdeauna resursele de hrană.Aceste idei pot fi găsite n “Eseul  despre Principiile Populaţiei”,carte publicată n 1798.Totuşi,n cinci esee consecutive,publicate ntre 1803 şi 1826,el a rafinat şi a schimbat aceste argumente,acordnd  mai mare atenţie progresului,n special prin educaţie,care ar reduce numărul de nou-născuţi.
 Momentul n care Malthus publică aceste esee coincide cu o creştere bruscă a populaţiei Angliei,combinată cu mai multe date despre populaţie(primul recensămnt a fost efectuat n Anglia n 1801, iar n 1837 a fost introdusă nregistrarea naşterilor, a căsătoriilor şi a deceselor)... La sfrşitul secolului al XIX-lea,Franţa şi Rusia, au nceput să organizeze şi ele asemeni recenseminte periodice. Apariţia demografiei moderne coincide cu finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial, odată cu explozia populaţiei,de data această la scară mondială,cu sporirea datelor disponibile şi cu apariţa computerelor.Recensemintele şi nregistrarea naşterilor,căsătoriilor,deceselor şi a divorţurilor au fost introduse n marea majoritate a ţărilor,de obicei cu ajutorul Naţiunilor Unite. Totodată s-a nregistrat şi o creştere a datelor obţinute de la diverse segmente reprezentative de populatie. De exemplu, divizia ce se ocupă cu studiul populaţiei de pe lngă O.N.U. pregăteşte din doi n doi ani un raport cu privire la numărul, structura şi creşterea prognozată a populaţiei.
ntre 1974 şi 1984 a fost condusă o cercetare multinaţională asupra natalităţii. Această cercetare a produs un număr impresionant de date.




















2).Teoriile cu privire la creşterea numărului  populaţieierioada modernă.

n sec al-XVII-lea,se desfăşura teoria cu privire la nentervenţia statului n viaţa locuitorilor,specific sistemului mercantil,fiind susţinută de aşa numiţii ”fiziocraţi”.Astfel,Franois Quesnais,susţinea  ideea că multiplicarea populaţiei nu trebuie ncurajată,existnd riscul depăşirii pragului de subzistenţă a sărăciei.Fiziocraţii abordează prima dată analiza cantitativă a mărimii populaţiei,a ratei de creştere şi a ratei mortalităţii,fiind premărgătorii acestei tehnici dezvoltate ulterior n Anglia de către Sir William Petty.
Tot n acest secol apar teorii şi puncte utopice care susţineau că progresul uman v-a conduce la apariţia unei societăţi perfecte,care să nu aibă nevoie de instituţii coercitive,precum poliţia,de legi mpotriva infracţiunilor,de proprietate particulară sau de familie.
William Godwin,Condorcet şi Daniel Malthus(tatăl lui Thomas Malthus),susţineau ideea că creşterea numărului  populaţiei este factorul principal ce ar determina sporirea resurselor.Ei considerau că nu trebuie să existe o limită a creşterii numărului populaţiei,iar dacă acesta ar exista,n mod sigur se v-a stabili de la sine,automat,fără să fie necesară vreo intervenţie n acest sens.
Malthus critica dur ideile utopiciilor,acesta considernd societatea perfectă,fără constrngeri,ca fiind un miraj datorită creşterii ameninţătoare a populaţiei mai mult,stimularea creşterii acesteia v-a duce la propria distrugere,pămntul devenind suprapoluat şi nereuşind să hrănească o populaţie att de numeroasă.El a colectat informaţii referitoare la populaţia Statelor   Unite,estimnd  că numărul acesteia se v-a dubla n mai puţin de 25 de ani şi atribuia ratele scăzute de creşterea  populaţiei Statelor occidentale europene măsurilor provenite n acest sens,un rol important avndu-l căsătoria la o vrstă  naintată.Alte măsuri prevenite la care Malthus făcea aluzii erau:controlul naşterilor,avortul,adulterul şi homosexualitatea,toate acestea fiind considerate imorale de către societatea Anglică.ntr-un sens,Malthus anula ideile mercantilelor,care susţineau că numărul populaţiei determină bogăţia naţiunii adoptnd argumentele contrare ale fiziocraţilor.Acele socetăţi care ignoră ”reţinerea morală”,vor avea de suferit de pe urma razboaielor şi foametelor,Malthus ajunge sş critice legile ce vizau protecţia săracilor şi caritatea,explicnd că ele duc la createrea fertilităţii n rndul acestor clase,concluzionnd că acţiunile caritabile sunt contra productive.
Urmaşii lui Malthus-neo-malthusianşti acceptă legătura existentă ntre fertilitatea necontrolată şi sărăcia.Karl Marx, considera că numai capitalismul era responsabil de diminuarea resurselor.El aprecia că oricare ar fi numărul populaţiei acesta poate subzista ntr-o societate corect organizată.
Opiniile anti-malthusiene ale lui Marx au fost continuate de către adepţii acestuia;n 1920 Lenin legalizează avortul,deşi era mpotriva contracepţiei,iar n 1930-Stalin adoptă argumentul pronatalist al mercantilelor.
n sec al -XIX-lea Charles Darwin dezvoltă teoria selecţiei naturale,nsă adepţii lui-socio-darwenişti considerau că fertilitatea mai redusă,ce caracteriza pătura bogată sau ”grupul biologic inferior”, v-a avea ca rezultat declinul gradual,dar inexorabil al speciei umane,prin deteriorarea stocului superior şi prin proliferarea stocului genetic inferior.Aceasta a dus la dezvoltarea teoriei tranziţiei demografice,fiind privită ca o consecinţă indirectă a industrializării,urbanizării,creşterii gradului de educaţie şi scăderii mortalităţii infantile,fapt ce nu a mai susţinut dorinţa individuală de a avea un număr mare de copii.apariţia fabricilor şi urbanizarea au dus la  scăderea rolului familiei şi a importanţei economice a copiilor,utilizaţi nainte la muncile agricole.Au crescut costurile legate de creşterea şi educarea copiilor n deosebi n mediul urban,iar prelungirea duratei de şcolarizare a dus la inserţia tardivă a tinerilor pe piaţa muncii de asemenea şi scăderea mortalităţii infantile a dus la reducerea naşterilor.Această teorie se baza pe declinul fertilităţii,care este consecinţa unuia sau mai multor factori socio-economici şi a fost adoptată după anul 1970.

3). Evoluţia Populaţiei.

n prezent, populaţia Terrei a depăşit 6 mlrd locuitori (octombrie 1999), cifră obţinută prin nsumarea populaţiei ţărilor lumii şi a teritoriilor dependente.
1) Fără Rusia (17 000 000 km2, 11,8% din uscatul planetar ;
150 000 000 loc., 2,6% din populaţia mondială; densitatea populaţiei:8,8).
2) Ţările Asiei fără ex – URSS (285 mil. loc.).
Sursa: Images conomiques du monde, 1998.
Se preconizează, n continuare, o creştere a populaţiei planetei care ar urma să se stabilizeze, la cifra de 12 miliarde de locuitori, abia la mijlocul secolului al XXI-lea.
 Europa şi ex.URSS n 1996.
Pentru anii 1650, 1750, 1850 şi 1900 populaţia părţii europene este inclusă n Europa, iar cea a părţii asiatice la Asia.
.n concluzie, dacă ne gndim la faptul că, la mijlocul secolului trecut, Terra adăpostea doar un mlrd şi ceva de oameni şi că astăzi "suportă" de patru ori mai mulţi, vom realiza de ce se vorbeşte att de intens de "explozia demografică". Omenirii i-a trebuit o jumătate de milion de ani - dacă nu mai mult - pentru a atinge primul miliard de locuitori şi numai cu ceva mai mult de un secol pentru a se apropia de al şaselea.
n prezent, rata de creştere a populaţiei mondiale s-a redus faţă de perioadele anterioare (1,64% n anii 1993-1995 faţă de 2,04% n intervalul 1965-1970 şi 1,85% n ntreaga perioadă 1950-1990) şi, potrivit proiectărilor demografice ale O.N.U.,v-a continua să se micşoreze, ajungnd cu ceva mai puţin de 1% n anii 2020-2025.Cu toate acestea, n viitor sporul anual v-a fi, totuşi, ridicat (75-80 mln  loc/an), datorită uriaşului potenţial de creştere acumulat de omenire.
n ultimele secole sporul natural anual a crescut de la 3 mln de loc n 1750 la 7 mln n 850, apoi 45 mln n 1950 şi 85 - 90 mln n anii 1990 - 1995 (chiar 93 de mln n 1993).

Tabelul nr. 1 “Dinamica populaţiei mondiale n perspectiva apropiată (1970 - 2025)”
Regiunea geografică
Populaţia (mil.loc.)

 
*1970
*1990
*2000
*2025

Africa
•345
•795
•867
•1 597

America1
•511
•727
•832
•1 089

Asia
•2065
•2 994
•3 713
•4 913


Europa2
•402
•499
•510
•515

Oceania3
•19
•26
•30
•38

Ex-U.R.S.S.
•243
•291
•308
•352

Total Terra
•3 632
•5 333
•6 261
•8 504



 





1 1) Inclusiv Hawaii.
2) Fără ex-U.R.S.S.
3) Fără Hawaii.
 
Sursa: ONU, 1998.

Ritmul de creştere a populaţiei nu este uniform pe ntreaga planetă, cunoscnd de fapt mari diferenţieri pe regiuni geografice. Astfel, n perioada 1980-1985, faţă de valoarea medie, care a fost de 1,7%, s-au nregistrat valori mai ridicate n Africa (2,9%), America Latină (2,3%) şi Asia de Sud (2,2%) şi mai scăzute n Oceania (1,5%), C.S.I. (1%), America de Nord (0,9%) şi mai ales n Europa (0,3%). n perioada 1990-1995 indicele creşterii populaţiei a nregistrat valoarea de 1,6%.
 
 4).Repartiţia geografică a populaţiei.

Repartiţia geografică a populaţiei pe suprafaţa planetei este condiţionată de mai mulţi factori: condiţiile fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, resurse naturale etc.), nivelul de dezvoltare social-economică, condiţiile istorice, caracteristicile demografice etc. n funcţie de modul n care aceşti factori au influenţat şi influenţează pe ntreaga planetă răspndirea populaţiei, s-au conturat zone avnd o concentrare puternică şi zone slab populate. Diferenţieri există att pe mari regiuni geografice (continente), ct şi n cadrul acestora. Astfel, Asia, care ocupă mai puţin de o cincime din suprafaţa uscatului planetar (fără partea asiatică a Comunităţii Statelor Independente), deţine aproape trei cincimi din populaţia planetei, n timp ce Africa, a cărei ntindere reprezintă aproape o pătrime din suprafaţa uscatului, concentrează doar 1/7 din populaţia Terrei. n prezent ambele continente se nscriu n rndul regiunilor geografice cu o rată ridicată de creştere a populaţiei, dar, n trecut, au cunoscut condiţii social-istorice n bună măsură diferite care, n cazul Africii, au determinat stagnarea sau chiar scăderea creşterii demografice (n primul rnd datorită sclavilor negri trimişi n America). Un caz aparte este Antarctica, continent care deţine aproape o zecime din suprafaţa uscatului planetar dar este, practic, nelocuit (exceptnd personalul staţiunilor de cercetări ştiinţifice), factorul restrictiv determinant fiind reprezentat de condiţiile naturale vitrege.
O imagine sugestivă privind resursele demografice oferă compararea populaţiei ţărilor.

Tabelul nr. 2 “Cele mai populate ţări ale lumii, dinamica populaţiei lor n perioada 1970-        1997-2020 estimare pentru anul 2020.”
Nr. crt.
a).Ţara
b).Populaţia (mil. loc.)
c).Locul pe glob n 1997 (n paranteze n 2020)
*1970
•1980
•1997
•2020

1.China
•831
•996
•1 236,7
•1 425
•1 (1)

2.India
•540
•637
•969,7
•1 321
•2 (2

3.SUA
•205
•228
•267,7
•323
•3 (3)

4.Indonezia
•118
•146
•204,3
•267
•4 (4)

5.Brazilia
•93
•21
•160,3
•197
•5 (8)

6.Rusia
•130
•138
•147,3
•159
•6 (9)

7.Pakistan
•65
•83
•137,8
•251
•7 (5)

8.Bangladesh
•65
•89
•126,1
•210
•8 (7)

9.Japonia
•103
•117
•122,2
•126
•9 (12)

10.Nigeria
•57
•81
•107,1
•216
•10 (6)
Sursa: The World Almanac and Book of Facts,1998.

Din tabelul de mai sus reiese o puternică, mare, concentrare a populaţiei ntr-un număr restrns de ţări. Numai cele zece state cele mai populate ale planetei concentrează trei cincimi din populaţia Terrei, celorlalte peste 180 de ţări, plus teritoriile dependente şi neautonome, revenindu-le doar două cincimi. Ca o expresie a concentrării populaţiei este şi mai semnificativ faptul că numai două ţări, China şi India, concentrează aproape două cincimi din ntreaga populaţie a globului pămntesc.
Se poate constata că dintre cele 10 ţări cu o populaţie de peste 100 milioane de locuitori, doar trei (S.U.A., Japonia, Federaţia Rusă) nu fac parte din categoria ţărilor n dezvoltare. De altfel şi din cel de al doilea grup de ţări populate (ntre 50 şi 100 milioane de locuitori), cu excepţia Germaniei (80 mil.), Italiei, Regatului Unit, Franţei (fiecare avnd aproape 60 mil.) şi Ucrainei (peste 50 mil.loc.), celelalte sunt ţări n dezvoltare: Mexic (circa 95 mil.loc.), Vietnam, Filipine (peste 70 mil.loc.), Iran, Turcia, Egipt, Thailanda (peste 60 mil.loc.), Ethiopia (peste 50 mln loc).
ntre anii 1980-1990,populaţia din SUA a crescut cu peste o treime.O parte a acestei cresteri,nregistrată n recensămntul din 1990,s-a datorat migrării populaţiei din oraşele nordice americane,industrializate şi suprapopulate,către regiunea mai călduroasă,numită -” Sun Belt”  
La nceputul anilor 1990,aproximativ jumătate din cele 5,4 mlrd de locuitori trăiau pe doar 5% din uscatul globului.
Aproximativ  30% din populaţia globului este concentrată n Asia de Sud şi de Sud-Est,incluznd India,Indonezia şi Pakistan,alte 25%-n Asia de Est,printre care China şi Japonia.Alte concentrări masive de populaţie există n America de Nord şi n Europa.Aici populaţia este imensă.Standartul lor ridcat de viaţă contrastează cu cel al populaţiei Asiei-excluznd Japonia-n principal rurală şi dependenţa de agricultură.Concentrări mai mici ale populaţiei pot fi intlnite in sud-estulAustraliei,sud-estul Americii de Sud,coasta vestică a Americii de Nord şi n unele zone ale vestului Mijlociu din America de Nord.
ntre aceste aglomerări principale,densitatea populaţiei variază foarte mult.Unele state mici au densităţi ale populaţiei ridicate.
Dintre ţarile mai mari,n 1991,Bangladeşul avea cea mai mare concentrare de locuitori,cu o densitate de aproximativ 800 de loc/km..
Din 1995, se evidenţiază o crestere a populaţie,dar acest lucru se datorează n mare parte imigraţiei nete şi nu numărului net de naşteri.
n 1769, la primul recensămnt complet realizat n Norvegia s-a obţinut ca rezultat cifra de 700 000  loc. Primul milion a fost obţinut n 1822, următorul -1890, al treilea -1942, iar al patrulea -1975.
n octombrie 2000, populaţia Norvegiei a trecut de 4,5 mln locuitori, iar calculele indică că v-a depăşi 5 mln n jurul anului 2030.
n trecut, rata mortalităţii varia mult n Norvegia de la un an la altul, ca urmare a dezastrelor naturale, a războaielor şi epidemiilor. Dezvoltarea economică şi socială, mbunătăţirea serviciilor medicale şi a condiţiilor de trai au avut ca rezultat reducerea dramatică a ratelor totale ale mortalităţii. Speranţa medie de viaţă a crescut constant ncepnd din 1830, ajungnd n prezent la 78,7 ani, una din cele mai mari din lume.
La sfrşitul secolului al XIX-lea şi nceputul secolului XX, norvegienii au emigrat n număr mare, n special n Statele Unite ale Americii. Acest val de emigraţie a ajuns la punctul culminant la mijlocul anilor 1860, cnd peste două treimi din creşterea demografică naturală, adică aproximativ 10-15% din populaţie, a părăsit ţara. Nivelul emigraţiei a rămas ridicat pnă la primul război mondial, iar acest fenomen nu a luat sfrşit dect n timpul crizei economice din anii 1930.
De la sfrşitul anilor `60, Norvegia cunoaşte la rndul ei un val de imigraţie, care a reprezentat circa 1% din populaţie n anii `70 şi la nceputul anilor `80. Deoarece rata natalităţii a scăzut n rndul norvegienilor, procentul total al sporului demografic cauzat de imigraţie a crescut mult, ajungnd la 35-40 %.
n anii `60 au sosit imigranţi, n număr tot mai mare, din Europa de Sud, Asia, Africa şi America de Sud, iar majoritatea s-au stabilit n jurul oraşului Oslo. n 1975, Norvegia a pus n aplicare o lege de stopare a imigraţiei, care este n vigoare şi astăzi. Interdicţia nu se aplică anumitor grupuri de refugiaţi şi de persoane care cer azil n Norvegia. Există cote anuale de imigrare legală pentru aceste grupuri, care provin n primul rnd din fosta Iugoslavie, din Pakistan, Vietnam, Iran şi Turcia. De asemenea, se permite, n anumite limite, imigrarea legală n scopul reunificării familiilor.

Concluzii.
Aproximativ 90mln de persoane se adaugă anual populatiei globului,care deja depăşeste mlrd.Acestea echivalează cu adaugarea anuală a unei populaţii egale cu cea a Marii Britanii,Belgiei şi Olandei la populaţia lumii.
Cresterea rapida a populatiei frnează progresul economic,parţial din cauza costurilor ridicate ale serviciilor necesare unui număr mare de copii care nu aduc contribuţie economiei.Ca urmare,n ţările n curs de dezvoltare creşterea standardelor de viaţă este nensemnată.

Bibliografie:

1). G.Erderli,L.Dumitrache-Geografia populaţiei- Bucureşti 2007;
2).Internet: www.google.ro; www.referat.ro;
3).Populatie si societate, Periodic al Centrului de Demografie al Academiei Romane, nr. 2 / martie-aprilie 1997);
4).Vasile Cucu –Geografia populaţiei şi aşezărilor umane.
                           Ediţia a –II-a,
                            revizuită –Editura Didactica şi Pedagogia-Bucureşti 1991;

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica