referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Dezvoltarea unui turism durabil

Categoria: Referat Geografie

Descriere:

Implementarea politicilor şi planurilor turistice reprezintă o responsabilitate atât a guvernului, cât şi a sectorului privat. Sectorul public răspunde de stabilirea tacticii, planificării şi cercetării, realizarea infrastructurii de bază, dezvoltarea anumitor atracţii turistice, stabilirea şi administrarea normelor de oferire a facilităţilor şi serviciilor, stabilirea măsurilor de administrare şi valorificare a teritoriului şi de protecţie a mediului înconjurător, stabilirea standardelor pentru pregătirea şi perfecţionarea în domeniul turismului, menţinerea sănătăţii şi securităţii publice...

Varianta Printabila 


1


DEZVOLTAREA UNUI TURISM DURABIL

Turismul durabil acoperă toate formele şi activităţile din industria ospitalităţii, incluznd turismul convenţional de masă, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul rural, turismul de croazieră, turismul religios şi turismul sportiv, turismul urban. Procesul de orientare către durabilitate trebuie să fie, n mod normal, coordonat la nivel naţional de către factorii guvernamentali şi susţinut de factori locali, la nivelul comunităţilor.
Durabilitatea, pentru turism la fel ca şi pentru alte industrii, are trei aspecte independente: economic, social-cultural şi de mediu. Dezvoltarea durabilă implică permanenţă, ceea ce nseamnă că turismul durabil presupune utilizarea optimă a resurselor (inclusiv a diversităţii biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural şi ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunităţilor locale, economiilor naţionale şi asupra conservării naturii. Ca o consecinţă firească, durabilitatea se referă şi la structurile manageriale necesare n vederea ndeplinirii acestor deziderate.
Scopul realizării unui turism durabil trebuie să fie subordonat planurilor naţionale şi regionale de dezvoltare economică şi socială. Acţiunile pot acoperi scopuri economice (creşterea veniturilor, diversificarea şi integrarea activităţilor, controlul, potenţarea şi zonarea dezvoltării), scopuri sociale (ameliorarea sărăciei şi a inegalităţii distribuţiei veniturilor, protecţia patrimoniului socio-cultural indigen, participarea şi implicarea comunităţilor locale) ori scopuri ecologice (protejarea funcţiilor ecoturismelor, conservarea şi utilizarea durabilă a biodiversităţii). Unii specialişti preferă să vorbească despre dezvoltarea durabilă a turismului, mai degrabă dect despre un turism durabil, primul referindu-se la toate aspectele dezvoltării, iar al doilea la unele aspecte şi componente ale turismului – cum ar fi transportul aerian la mare distanţă care pot pur şi simplu să nu fie durabile, n condiţiile tehnologiilor actuale, chiar şi cu utilizarea celor mai bune practici.
Implementarea politicilor şi planurilor turistice reprezintă o responsabilitate att a guvernului, ct şi a sectorului privat. Sectorul public răspunde de stabilirea tacticii, planificării şi cercetării, realizarea infrastructurii de bază, dezvoltarea anumitor atracţii turistice, stabilirea şi administrarea normelor de oferire a facilităţilor şi serviciilor, stabilirea măsurilor de administrare şi valorificare a teritoriului şi de protecţie a mediului nconjurător, stabilirea standardelor pentru pregătirea şi perfecţionarea n domeniul turismului, menţinerea sănătăţii şi securităţii publice.
Sectorul privat răspunde de dezvoltarea serviciilor de cazare, a operaţiunilor agenţiilor de turism, de activitatea ntreprinderilor comerciale cu specific turistic, şi se bazează pe infrastructură, pe dezvoltarea unor atracţii turistice şi promovarea acestora prin activităţi specifice de marketing.
Angajamentul politic n vederea dezvoltării turismului ntr-o manieră planificată şi durabilă este esenţial. De asemenea, organizaţiile nonguvernamentale sunt implicate din ce n ce mai mult n aspecte legate de dezvoltarea turismului.
Sunt utilizate diferite tehnici de implementare. Montajul logic şi programarea proiectelor de dezvoltare şi a programelor de acţiune turistică sunt de asemenea importante. n turism trebuie să existe organizaţii eficiente, att sectorul public, ct şi n cel privat care să asigure protecţia mediului nconjurător şi standardele facilităţilor turistice. Proiectele specifice turismului trebuie dezvoltate ntr-o manieră sistematică, aplicndu-se metoda drumului critic. Suportul financiar al proiectelor, att pentru sectorul public, ct şi pentru cel privat, este o condiţie foarte importantă. Pentru fiecare activitate turistică ar trebui să se stabilească o strategie de finanţare.
Dezvoltarea resurselor umane pentru turism trebuie să fie o prioritate n vederea oferirii serviciilor de calitate aşteptate de piaţa turistică şi necesită o abordare sistematică a proiectării nevoilor de personal şi stabilirea modalităţilor de instruire necesare pentru a furniza personal calificat att n sectorul public, ct şi n cel privat. Dacă instituţiile naţionale şi regionale specializate n pregătirea n domeniul hotelier, cateringului şi turismului nu pot satisface necesităţile locale, atunci trebuie nfiinţată pe plan local ca o instituţie specializată.
De asemenea, este esenţială folosirea tehnicilor şi metodelor marketingului turistic: stabilirea obiectivelor şi strategiilor de marketing şi realizarea unui program promoţional. Activităţile de marketing trebuie să se desfăşoare la nivelul oficiilor de turism guvernamentale, la oficiul turistic local şi n sectorul turistic privat pentru că dezvoltarea unei imagini pozitive a noului sector turistic pe pieţele turistice potenţiale este foarte importantă.


Tehnici de implementare

Implementarea planurilor turistice presupune eforturi de lungă durată. Modalităţile de realizare a implementării sunt:

•    aprobarea politicii şi planului turistic, ca document oficial al dezvoltării turismului n regiune;
•    structurarea dezvoltării pe o perioadă de cinci ani – programarea proiectelor de dezvoltare, şi a acţiunilor necesare (denumite n general programe de acţiune turistică);
•    organizarea eficientă a sectorului public şi al celui privat şi menţinerea unei coordonări strnse ntre sectorul public, privat şi organizaţiile nonguvernamentale, acolo unde acestea sunt implicate;
•    adoptarea şi aplicarea legislaţiei corespunzătoare şi a reglementărilor necesare dezvoltării turismului. Acestea includ reglementări cu privire la facilităţile, standardele şi serviciile turistice;
•    măsurile de protecţie a mediului nconjurător, standardele dezvoltării (incluse n general n regulamentele cu privire la valorificarea teritoriului) şi proiectarea ghidului pentru facilităţile turistice;
•    stabilirea circuitelor turistice, a obiectivelor şi a staţionărilor;
•    finanţarea eficientă şi sistematică a proiectelor turistice individuale;
•    finanţarea sectorului public, pentru dezvoltarea atracţiilor şi infrastructurii turistice. n unele cazuri, pentru această finanţare poate fi necesară asistenţă externă;
•    atragerea investiţiilor din sectorul privat pentru dezvoltarea facilităţilor şi serviciilor turistice (prin acordarea unor stimulente investiţionale pentru atragerea acestor investiţii);
•    pregătirea şi perfecţionarea personalului angajat n toate activităţile turistice – dezvoltarea resurselor umane din turism;
•    implicarea comunităţilor locale n dezvoltarea turismului;
•    marketingul turistic şi promovarea eficientă a turismului pentru toată regiunea şi pentru firmele private;
•    conducerea eficientă şi susţinută a sectorului turistic.
Programarea dezvoltării

Programarea dezvoltării este o tehnică importantă pentru abordarea sistematică şi coordonarea implementării. Deseori, ea ia forma unui program de acţiune care include att proiectele de dezvoltare, ct şi activităţile necesare conexe.
Programul de acţiune n prima etapă a dezvoltării, n general pentru primii cinci ani ai planului, este realizat ca parte a ntregului proces de programare turistică, pentru ca, apoi, periodic, să fie actualizat şi revizuit. Programul de acţiune ar trebui să includă att proiectele sectorului public şi privat şi infrastructura, ct şi atracţiile, facilităţile şi serviciile necesare, astfel nct dezvoltarea să fie integrată şi coordonată. Alte activităţi necesare ar putea fi, de exemplu, proiectarea şi adoptarea anumitor tipuri de reglementări. Programul poate include studii speciale sau planificări detaliate pentru o perioadă de cinci ani.
Un program de acţiune complet va descrie fiecare proiect, va indica costurile estimate ale dezvoltării, acolo unde este posibil, şi va desemna factori responsabili pentru realizarea proiectului.

Zonarea

Zonarea este o tehnică importantă pentru implementarea planurilor de folosire a terenului pentru staţiuni, a facilităţilor turistice n zonele de atracţie, pentru turismul urban şi alte tipuri de zone turistice. Reglementarea zonării presupune existenţa unor standarde de dezvoltare cum ar fi densitatea turistică, limita superioară şi inferioară a ocupării etc. Acestea pot fi adoptate separat pentru fiecare sector turistic. Zonarea trebuie efectuată şi pentru dezvoltarea ariilor din apropierea regiunilor turistice, aşa nct acestea să fie compatibile cu dezvoltarea sectorului turistic. Zonarea este folosită n toate cazurile de utilizare a terenului, nu numai n turism. Dacă există deja reglementări cu privire la zonarea unei anumite regiuni turistice, acestea pot fi extinse şi pentru celelalte zone turistice.
Legislaţia privind protecţia mediului nconjurător, dacă nu există deja, trebuie adoptată. Regulile de bază n construcţii, inclusiv legea prevenirii şi stingerii incendiilor, trebuie revăzute, astfel nct să existe certitudinea că ele respectă standardele.




1 Administrarea amplasamentelor, proiectarea arhitecturală şi peisagistică

Administrarea amplasamentelor, proiectarea arhitecturală şi peisagistică n zone turistice, cum sunt staţiunile sau regiunile istorice, trebuie realizate de un comitet sau o comisie de analiză arhitecturală aleasă n acest scop. Această organizaţie trebuie să analizeze şi să aducă modificări, dacă este necesar, tuturor proiectelor de dezvoltare turistică propuse, n conformitate cu standardele de proiectare stabilite de comisie. Oricum, procedura de analiză a proiectului asigură compatibilitatea amenajărilor cu resursele naturale şi armonizarea cu mediul nconjurător local şi tradiţiile arhitectonice.

O dată cu standardele de calitate ale facilităţilor şi serviciilor turistice, trebuie elaborate şi adoptate şi alte reglementări, legate n special de sănătate, siguranţă şi salubritate. Aceste reglementări cuprind condiţii de funcţionare şi proceduri de verificare a hotelurilor şi a altor unităţi de cazare, a restaurantelor, a agenţiilor de voiaj şi turism şi a ghizilor. Este necesar un sistem de clasificare a hotelurilor şi adoptarea unor măsuri de siguranţă pentru automobile şi ambarcaţiuni turistice. Standardele tehnice ale infrastructurilor şi clădirilor ar trebui revizuite pentru a exista siguranţa că ele fac faţă standardelor n vigoare.


Programarea turistică


Programarea turistică se bazează pe recomandările planului de diversificare a atracţiilor turistice şi a reţelei de transport. Programele turistice corect proiectate oferă nu doar o activitate interesantă pentru turişti, ci şi o distribuţie largă din punct de vedere geografic şi demografic a beneficiilor economice.

Dezvoltarea facilităţilor şi serviciilor turistice, cum sunt restaurantele şi magazinele de artizanat de-a lungul traseelor turistice ncurajează turistul să cheltuiască n timpul popasurilor.

Programele turistice pot include, alături de traseele tradiţionale cu autobuzul şi taxiul, plimbări şi călărie (sau plimbări cu un alt animal), plimbări cu barca pe ruri, lacuri, canale, golfuri, n porturi, trasee feroviare. Plimbările pe ruri pot oferi turiştilor oportunitatea de a vizita sate izolate, care altfel nu sunt accesibile, ceea ce aduce venituri localnicilor. Tururile aeriene locale cu avionul sau elicopterul sunt obişnuite n unele regiuni, deşi generează poluare fonică.
Proiectul de dezvoltare poate fi un proces complicat, n special proiectele ample, cum ar fi proiectul de dezvoltare a unei staţiuni, cu multe hoteluri şi facilităţi. O programare atentă a dezvoltării necesită utilizarea metodei de analiză a drumului critic. Este o tehnică de planificare a acţiunilor pentru ca acestea să fie duse la ndeplinire ntr-o succesiune raţională şi eficientă şi pentru implementarea proiectului ntr-o manieră coordonată.

Destul de rar, proiectele urmăresc cu exactitate planurile prestabilite şi de aceea pe parcursul derulării proiectului trebuie făcute o serie de modificări. Oricum, fără un program ce conţine o analiză a drumului critic, implementarea ar fi mai puţin eficientă şi nu s-ar putea realiza verificarea şi realizarea activităţilor ntr-o anumită ordine.

Proiectele comerciale sunt de obicei preluate de sectorul privat. Proiectele mari, cum sunt staţiunile, necesită investiţii iniţiale substanţiale, n special pentru infrastructură, şi pot deveni rentabile doar peste cţiva ani. Asemenea proiecte necesită şi o experienţă managerială solidă. Dacă sectorul privat local este puţin dezvoltat şi lipsit de experienţă managerială sau de capital suficient pentru derularea proiectelor importante, poate fi constituită o societate publică de dezvoltare, constituită de către guvern sau prin asocierea acestuia cu sectorul privat, pentru a găsi surse de finanţare şi pentru angajarea unor manageri cu experienţă. Această societate este responsabilă de realizarea infrastructurii şi a altor componente non comerciale ale proiectului şi poate continua să se ocupe de aceste componente şi după ce s-a realizat dezvoltarea staţiunii. De obicei, societatea nchiriază sectorului privat, n vederea dezvoltării, componentele comerciale, iar veniturile din nchiriere le foloseşte pentru a acoperi costurile de investiţie şi pentru a suporta cheltuielile operaţionale ale staţiunii. Societatea de dezvoltare poate fi constituită pentru a derula mai multe proiecte turistice ntro regiune.

Finanţarea pentru management şi planificare turistică

Finanţarea planificării turistice la nivel local, a planurilor de turism urban şi ecoturism şi planificarea atracţiilor cu caracter public, cum sunt parcurile naţionale şi siturile arheologice sau istorice, intră n aria de responsabilitate a autorităţilor locale şi centrale. Finanţarea planurilor de dezvoltare detaliate şi a studiilor de fezabilitate este n mod obişnuit responsabilitatea sectorului privat.

Planificarea unei staţiuni mai mari poate fi realizată de stat, o companie privată sau o societate de dezvoltare. Chiar dacă planificarea e făcută de sectorul privat, guvernul are responsabilitatea de a stabili standardele aşa cum au fost aprobate iniţial, de a revizui planurile şi de a le accepta doar dacă ndeplinesc standardele aprobate. Finanţarea instituţiilor guvernamentale de turism şi de marketing este asigurată de către guvern, dar chiar pot fi suportate, şi de către agenţi economici din turism sau chiar de către turişti.

Finanţarea dezvoltării infrastructurii

Principalele componente ale infrastructurii sunt n mod obişnuit finanţate de guvern sau de ntreprinderi publice. Oricum, taxele de folosinţă pot recupera cea mai mare parte din această investiţie sau măcar costurile operaţionale. Această infrastructură serveşte nevoilor generale de dezvoltare. n cadrul unui program de dezvoltare, finanţarea infrastructurii interioare este realizată de către sectorul privat, care preia iniţiativa dezvoltării.

Finanţarea principalelor puncte de atracţie

Parcurile locale, regionale şi naţionale, zonele istorice şi arheologice, muzeele, centrele culturale şi alte tipuri de atracţii sunt n mod obişnuit finanţate de guvern, iar prin plata unor taxe de intrare se acoperă o parte din costurile operaţionale. Aceste atracţii determină turiştii să viziteze o zonă şi să cheltuiască.
Aşa cum a fost explicat anterior, finanţarea restaurării zonelor istorice poate fi realizată de către sectorul privat, dar cu sprijin din partea guvernului. Atracţiile de tip comercial, cum sunt parcurile tematice, sunt finanţate de sectorul privat, n speranţa că vor aduce profituri.

Finanţarea hotelurilor şi a altor facilităţi şi servicii comerciale

Sectorul privat este sursa obişnuită de finanţare pentru modernizarea hotelurilor şi a altor facilităţi comerciale, aceasta fiind politica şi tendinţa n cele mai multe regiuni turistice. Guvernul poate fi iniţiatorul dezvoltării n zonele turistice noi, nainte ca investitorii particulari să decidă să facă investiţii, sau poate coopera cu investitorii particulari pentru anumite proiecte.

n stadiul iniţial de dezvoltare sunt necesare investiţii mari. Cteva modalităţi de stimulare a investiţiilor:

•    asigurarea terenului necesar dezvoltării facilităţilor turistice la un preţ moderat sau gratuit. n unele regiuni unde achiziţionarea terenului de către sectorul privat este dificilă, intervenţia guvernului este suficientă pentru a stimula investiţiile;
•    asigurarea gratuită a infrastructurii exterioare;
•    asigurarea ntregii infrastructuri interioare sau numai a unei părţi pentru care costul poate fi eventual acoperit de taxele de utilizare sau preţul de nchiriere al hotelului sau al altor spaţii comerciale;
•    scutirea totală sau parţială de taxe vamale la produsele importante utilizate pentru dezvoltarea iniţială şi pentru punerea n funcţiune a facilităţilor turistice. Această oportunitate este oferită de către autoritatea naţională de turism, nu de autorităţile locale;
•    scutirea totală sau parţială a societăţilor de la plata impozitului pe profit pentru o anumită perioadă de timp. Aceasta este oferită n mod obişnuit de către guvernul naţional ori regional;
•    scutirea totală sau parţială de la plata taxelor pe proprietatea la nivel local pentru o anumită perioadă de timp;
•    acordarea mprumuturilor pentru dezvoltare cu o rată a dobnzii normală sau mai scăzută sau garantarea de către guvern a mprumuturilor făcute de instituţiile private. Se poate acorda o perioadă mai mare de graţie pentru restituirea mprumuturilor;
•    acordarea de subvenţii pentru dezvoltare pnă la un anumit procent din
costurile de investiţie sau de subvenţii pentru programele de instruire a
personalului.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica