referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Timisoara

Categoria: Referat Geografie

Descriere:

Timişoara (în germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, în maghiară Temesvár, în sârbă Temišvar, în bulgară Timišvár, în trad. „cetatea de pe Timiş”) este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Timiş, Banat, România. Numele localităţii vine de la râul Timiş, numit de romani în antichitate Tibisis sau Tibiscus. Conform ultimului recensămant din 2002, Timişoara avea o populaţie de 336.089 de locuitori...

Varianta Printabila 


1 Timisoara


     Timişoara (n germană Temeschwar, alternativ Temeschburg sau Temeswar, n maghiară Temesvr, n srbă Temišvar, n bulgară Timišvr, n trad. „cetatea de pe Timiş”) este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Timiş, Banat, Romnia. Numele localităţii vine de la rul Timiş, numit de romani n antichitate Tibisis sau Tibiscus. Conform ultimului recensămant din 2002, Timişoara avea o populaţie de 336.089 de locuitori. Lund nsa n considerare şi populaţia flotantă neinclusă in statisticile oficiale, populaţie atrasă de Timişoara datorită puternicei sale dezvoltări economice, precum şi cei aproximativ 40.000 studenţi sau cea din zonele rezidenţiale din jur, populaţia se situează in jurul cifrei de 500.000 locuitori, fiind al doilea oraş ca mărime n Romnia după Bucureşti.

  Istoria Orasului:

   Prima atestare documentară a localităţii Timişoara este destul de controversată, aceasta fiind plasată de specialişti fie n 1212, fie n 1266. n 1175 este menţionat comitatul Timiş, dar sursele nu menţionează care este centrul economic şi administrativ al acestuia. n momentul atestării sale acesta făcea parte din comitatul Timiş, o unitate administrativ teritorială a regatului ungar. Teritoriul cunoscut mai trziu ca Banat cu centrul administrativ n „Urbis Morisena” (apoi Cenad), fusese cucerit de către maghiari n jurul anului 1030 şi ncorporat regatului ungar.

Fiind aşezată ntr-un punct strategic, de unde putea fi controlată o mare parte a Cmpiei Banatului, att Timişoara ct şi funcţia de comite de Timiş au devenit din ce n ce mai importante. Timişoara a primit un impuls deosebit n timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou, care n urma vizitei sale din 1307 a ordonat construirea aici a unui palat regal. n timpul anarhiei feudale, acesta va muta capitala Ungariei la Timişoara. Numirea lui Iancu de Hunedoara n funcţia de comite de Timiş, n 1440 marchează un capitol aparte din istoria Timişoarei. Iancu de Hunedoara va fi cunoscut n ntreaga regiune pentru reputata victorie de la Belgrad asupra otomanilor, fiind considerat n acea vreme apărător al creştinătăţii. El va transforma oraşul ntr-o tabără militară permanentă şi n domiciliul său pentru că se mută aici mpreună cu familia. Astfel cetatea va rămne n posesia Corvineştilor pnă n 1490.

Un episod deosebit din istoria Timişoarei l reprezintă asediul cetăţii de către oastea ţăranilor răsculaţi condusă de Gheorghe Doja. Armatele răsculate, formate din iobagi romni şi unguri au avut cteva victorii mpotriva armatelor nobilimii, dar au fost nfrnte lngă Timişoara de comitele Ioan Zapolya. Se spune că locul unde Doja a suferit o cumplită moarte, fiind pus pe un scaun din fier nroşit şi ars de viu este marcat de statuia Sfintei Marii din Piaţa cu acelaşi nume a cartierului Iosefin. Totuşi, ultimele ipoteze susţin că torturarea lui Doja a avut loc chiar lngă castel, de unde nobilii au putut urmări macabrul spectacol. Deci este mult mai probabil ca locul execuţiei să fie undeva n faţa Hotelului Central de lngă Muzeul Banatului.

n 1522 o armată otomană de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed–Paşa atacă şi cucereşte cetatea, transformnd-o n paşalc. Pentru aproape 200 de ani Timişoara se va afla sub dominaţie otomană, fiind sub control direct al sultanului şi avnd un statut special, ca cel al oraşelor Belgrad sau Buda. Cetatea cunoaşte importante transformări; bisericile sunt transformate n moschei, numeroşi musulmani se stabilesc aici, fortăreaţa se transformă n baza necesităţilor strategice otomane. Cu toate acestea ocupaţia turcească a fost o perioadă de relativă pace, Timişoara fiind folosită de turci mai ales ca punct strategic de plecare pentru campaniile militare la nord-vest.

După repetate tentative, Eugeniu de Savoia cucereşte cetatea n 1716, deschiznd calea dominaţiei austro-ungare pentru mai mult de 200 de ani. Abia n 1920 Banatul se uneşte cu Romnia iar n Timişoara se instaurează administraţia romnească.
  n data de 16 decembrie 1989 la Timişoara s-a declanşat revoluţia care avea să ducă la nlăturarea lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului comunist din Romnia. Iniţial s-a format o mişcare de protest mpotriva mutării forţate a pastorului reformat Lszl Tőks. Att enoriaşi ct şi trecători s-au adunat n faţa parohiei acestuia n semn de protest. La scurt timp nsă, protestul s-a transformat ntr-unul mpotriva ntregului sistem şi s-au scandat pentru prima dată lozinci anticomuniste. Mişcarea a luat rapid amploare şi n centrul oraşului s-au adunat zeci de mii de revoluţionari. Pe 20 decembrie 1989, Timişoara a fost declarată primul oraş din Romnia liber de comunism, n urma unor confruntări sngeroase soldate cu peste 1000 de morţi şi alte cteva mii de răniţi. Aceste evenimente au dus la căderea regimului ceauşist o săptămnă mai trziu. Schimbările care au avut loc la nivelul clasei politice au dus la noi proteste din partea timişorenilor, proteste ce au culminat cu redactarea controversatei Proclamaţii de la Timişoara, n martie 1990. Cerinţele timişorenilor se sintetizau n punctul 8 al proclamaţiei, prin care se cerea ca foştii activişti ai PCR să nu mai poată candida la funcţii publice n stat. Acest punct nsă nu a fost pus niciodată n aplicare.

  Premierele Timişoarei:

1718 – atestarea celei mai vechi fabrici de bere din Romnia;
1728 – nceputul canalizării Begăi, primul canal navigabil din Romnia;
1760 – primul oraş al monarhiei cu străzile iluminate cu lămpi;
1771 – editarea primului ziar din Romnia şi totodată primul ziar german din sud-estul Europei: „Temeswarer Nachrichten”;
1854 – primul serviciu telegrafic din Romnia;
1855 – primul oraş al monarhiei habsburgice cu străzile iluminate cu gaz;
1881 – prima reţea de telefonie din Romnia;
1884 – primul oraş de pe continentul european cu străzile iluminate electric, cu 731 de lămpi;
1886 – prima staţie de salvare din Ungaria şi Romnia;
1895 – prima stradă asfaltată din Romnia;
1897 – primele proiecţii cinematografice din Romnia;
1899 – primul tramvai electric din Romnia;
1953 – singurul oraş european cu trei teatre de stat n romnă, maghiară şi germană;

  Populaţia:

  La recensămntul din 2002 populaţia stabilă a oraşului a fost de 317.660 de locuitori, cu o tendinţă negativă, iar densitatea populaţiei de 2.622 locuitori/km2. Totuşi, ultimele cifre oficiale nu iau n calcul populaţia care trăieşte aici fără documente, inclusiv studenţi, muncitori sezonieri etc. astfel că n ultimii ani se speculează o netă inversiune de trend. Din totalul populaţiei 85,52% sunt romni. Cele mai importante comunităţi etnice sunt cele maghiare (aprox 7,5%), germane (2,25%) şi srbe. De remarcat este că la Timişoara n ultimii ani, datorită creşterii economice a apărut şi o importantă comunitate de oameni de afaceri, care nsă nu figurează n statisticile oficiale. Dintre aceştia se remarcă n primul rnd italienii, cei mai numeroşi investitori străini prezenţi aici. Alte două comunităţi n creştere sunt cea slovacă şi ucraineană, care beneficiază şi de predare n limba maternă n unele unităţi de nvăţămnt preuniversitar.

  Geografie:

  Timişoara este situată n sud-estul cmpiei Tisei, n zona de divagare a rurilor Timiş şi Bega. Apele celor două ruri au format aici un ţinut foarte mlăştinos şi frecvent inundat. Timişoara nsă s-a dezvoltat ntr-unul din puţinele locuri pe unde se puteau trece mlaştinile. Acestea au constituit pentru mult timp o autentică fortificaţie n jurul cetăţii, nsă au favorizat şi o atmosferă umedă şi insalubră, precum şi proliferarea epidemiilor de ciumă şi holeră, care au menţinut relativ scăzut numărul de locuitori şi au mpiedicat semnificativ dezvoltarea cetăţii. Cu timpul nsă ntreaga zonă a fost bonificată, păienjenişul de canale au fost deviate, mlaştinile s-au uscat. Decisiv pentru mbunătăţirea terenului a fost construirea Canalului Bega ncepnd cu 1728 şi asanarea completă a mlaştinilor din mprejurimi. n schimb, terenul de pe raza oraşului moşteneşte o pnza freatică aflată la o adncime de numai 0,5-5m: factor care nu permite construirea edificiilor nalte.

Temperatura medie anuală este de 10,6C, cu influenţe climatice ale maselor de aer cald dinspre Marea Adriatică şi Mediterană.

Ora locală este n avans cu 1h 25min 8sec faţă de ora meridianului 0, dar se află n ntrziere cu 34min 52sec faţă de ora oficială a Romniei.

  Economie:

  Timişoara s-a afirmat ca puternic centru economic n secolul XVIII, o dată cu instalarea administraţiei habsburgice. Colonizarea cu germani, diversitatea etnică şi religioasă, reconstrucţia cetăţii dar şi sistemul legislativ favorabil proprietăţii private, au determinat formarea unui puternic ţesut de meşteşugari şi comercianţi. Acest ţesut de meşteşugari a constituit pentru mai bine de 200 de ani secretul dezvoltării economice de aici. Cnd Revoluţia industrială a nceput să se manifeste, Timişoara prezenta toate condiţiile favorabile pentru adoptarea ei. Rnd pe rnd au fost introduse cele mai moderne inovaţii ale vremii. Micile ateliere meşteşugăreşti au lăsat locul industriei mici şi mijlocii. Un al doilea atu important l-a constituit Canalul Bega. Acesta a constituit un avantaj competitiv necesar dezvoltării comerţului, permiţnd traficul de mărfuri pe apă, legătura pe Dunăre şi comerţul att cu Europa dar şi cu restul lumii, prin porturile de la Marea Neagră. n 1857 la Timişoara a ajuns şi calea ferată, completnd astfel toate premisele necesare dezvoltării economiei industriale moderne. nsă acest model economic specific, dezvoltat n mod organic de-a lungul a aproape 250 de ani, a luat fine n 1948 odată cu naţionalizarea, suprimarea proprietăţii individuale şi instaurarea economiei de stat planificate. Timişoara a fost succesiv masiv industrializată, urmărind nsă criterii diferite de dezvoltarea precedentă. Au fost creaţi coloşi industriali n diverse domenii, n special n domeniile industriei chimice şi mecanice, coloşi a căror forţă de muncă a fost furnizată prin migrarea masivă a populaţiei rurale din zonă şi din restul ţării.


1 După schimbarea regimului comunist, n ciuda declinului unor ramuri economice tradiţionale, nlocuite de noi ramuri moderne, sectorul industrial din Timişoara continuă să furnizeze peste 3% din producţia industrială naţională. Caracteristic economiilor de piaţă avansate, sectorul serviciilor acoperă un procent tot mai mare din economia timişoreană.

n ultimii ani, Timişoara a cunoscut o creştere economică semnificativă, datorată investiţiilor străine, n special n sectoare de naltă tehnologie. ntr-un articol din 2005, revista franceză L'Expansion a numit Timişoara "vitrina economică a Romniei"[5], referindu-se la numărul mare de de investiţii străine, considerate ca o "a doua revoluţie" prin care oraşul trece.

Capitalul străin investit la Timişoara provine n special din ţări precum Germania, Italia sau Statele Unite. Printre cele mai mari companii stabilite aici se numără producătorul de anvelope Continental, compania americană Solectron (telefonie mobilă, aparatură electronică), Draexelmaier (componente auto pentru BMW şi Audi), Linde Gas (gaze tehnice), Procter & Gamble (detergenţi), Nestl (napolitane).

  Cultură:

  Timişoara este un oraş multicultural, influenţat de diversele comunităţi etnice, n special de cea germană, maghiară şi srbă, dar şi de cele bulgară, italiană, palestiniană şi greacă. Moştenirea culturală şi diversitatea ofertei culturale sunt punctele forte ale oraşului. Cu cele peste 12 instituţii culturale profesioniste, Timişoara este, după Bucureşti, al doilea pol cultural din ţară din punct de vedere al mărimii şi diversităţii ofertei culturale.[6] O mare tradiţie o are teatrul timişorean, care prin cele trei teatre de stat, (n premieră n Europa): Teatrul Naţional, / Teatrul German şi Teatrul Maghiar, oferă spectacole n limbile romnă, germană şi maghiară. Cele trei instituţii mpart aceiaşi clădire-simbol cu Opera Romnă.

Filarmonica Banatul ntregeşte paleta de ofertă culturală de cea mai naltă calitate, păstrnd astfel o tradiţia oraşului care a văzut interpretnd pe scenele lui nume mari precum Franz Liszt, Strauss fiul, Brahms, Enescu sau premiera Traviatei lui Verdi la 9 februarie 1855.

Patrimoniul cultural timişorean şi bănăţean este ntregit de Muzeul Banatului, nfiinţat n 1872. Acesta adăposteşte cea mai mare colecţie de obiecte arheologice din Banat. Instituţia are diferite ramuri, printre care un Muzeu de Artă, de Etnografie, Muzeul Satului Bănăţean, un Muzeul al Viorilor sau cel al Tehnologiei, Informaţiei şi Comunicaţiilor. Muzeul mai deţine şi cea mai mare colecţie de păsări şi fluturi din Estul Europei. Oferta culturală este ntregită de Teatrul de Păpuşi (nfiinţat n 1949), Ansamblul Banatul, Biblioteca Judeţeană (1904), Şcoala Populară de Artă, Casa de Cultură, dar şi numeroase galerii de artă, edituri, fundaţii şi asociaţii culturale.

  Educaţie:

  nvăţămntul şcolar se desfăşoară n 64 de grădiniţe, cu 498 de educatoare şi 7095 de copii; nvăţămntul primar şi gimnazial este organizat n 47 de unităţi, cu 2401 cadre didactice şi 35.186 elevi, nvăţămntul liceal, n 34 de unităţi, cu 1359 cadre didactice şi 17.472 elevi, cel post-liceal n 11 unităţi, cu 958 cursanţi, cel de maiştri n 6 unităţi cu 267 cursanţi. Reţeaua şcolară mai cuprinde două şcoli speciale pentru elevii cu deficienţe, o şcoală specială pentru ambliopi, un centru de educaţie specială şi un centru pentru nvăţămnt alternativ, prin Şcoala Waldorf, nfiinţată n anul 1993. Specificul nvăţămntului preuniversitar timişorean este diversitatea limbilor de predare. Bogata tradiţie multietnică a oraşului s-a menţinut şi n mare parte datorită şcolilor cu predare n limba germană, maghiară şi srbă, care, mpreună cu limba romnă au o tradiţie şi o continuitate de aproape 3 secole. n prezent acestor limbi li s-au adăugat n unele unităţi de nvăţămnt slovaca şi ucraineana.

  Turism:

   Timişoara deţine cel mai amplu ansamblu de clădiri istorice din Romnia, constituit din ansamblurile urbane ale cartierelor Cetate, Iosefin şi Fabric. Arhitectura variată, influenţele barocului Vienez şi multitudinea de parcuri au adus Timişoarei, aşa cum s-a spus mai sus, renumele de „Mica Vienă” şi de „Oraşul parcurilor”. Cteva obiective turistice importante sunt:
 
Domul din Timişoara (construit ntre 1736-1774)

 Pieţe:
Piaţa Unirii
Piaţa Victoriei
Piaţa Libertăţii
Piaţa Maria (locul de unde a pornit Revoluţia romnă din 1989)
Piaţa Traian (centru al cartierului istoric Fabric)

 Lăcaşuri de cult:
Catedrala Mitropolitană
Domul romano-catolic
Catedrala Millenium
Biserica episcopală srbă
Sinagoga din Cetate
Sinagoga din Fabric

 Monumente şi clădiri:
Castelul Huniade
Palatul Dicasterial
Palatul Baroc
Teatrul Naţional din Timişoara
Baia Publică Neptun
Palatul Lloyd

  Personalităţi marcante:

 Iancu de Hunedoara (1387 - 1456), comite de Timiş, a avut reşedinţa n Cetatea Timişoarei, deţinută de faimilia sa pnă n 1440; a construit Castelul Huniade, cel mai vechi monument istoric din oraş.
Pavel Chinezul (1432 - 1494), comite de Timiş, conducător al trupelor bănăţene, luptător nenvins mpotriva turcilor.
Pelbartus Ladislaus de Temesvar (1430-1504), filosof creştin născut la Timişoara, activează n Budapesta la curtea regelui Matei Corvin.
Claudius Florimund Mercy (1666 - 1734), guvernator al Banatului, a eliberat Timişoara de ocupaţia otomană, a reconstruit cetatea după model occidental, a colonizat-o cu şvabi şi a transformat-o ntr-un important centru economic şi capitală a Banatului.
Carol Telbisz (1853 - 1914), primar al Timişoarei pentru aproape 30 de ani, timp n care a modernizat complet oraşul.
Augustin Pacha (1870 - 1954), primul episcop al diecezei de Timişoara, a apărat drepturile catolicilor din Banat n faţa presiunilor naziste, ntr-o istorică audienţă la Hitler; disident anticomunist.
Johnny Weissmuller (1904 - 1984) actor, faimos pentru rolul său de Tarzan.
Ştefan Kovcs (1920 - 1995), antrenor al echipei Ajax Amsterdam,
Ioan Holender (1935), cntăreţ, director al Operei din Viena.
Iolanda Balaş (1936), dublă campioană olimpică de atletism, contează ca una din cea mai valoroasă săritoare la nălţime a tuturor timpurilor.
Richard Oschanitzky (1939- 1979), Compozitor, Arrangeur, Pianist şi Dirijor. A fost unul din cei mai cunoscuţi muzicieni de Jazz ai Romniei (vezi: „Jazzfestival Richard Oschanitzky”).
Ana Blandiana (1942), poetă.
Nicu Covaci (1947), fondatorul legendarei trupei de rock Phoenix
Mircea Baniciu (1949), membru al formaţiei Phoenix

Canalul Bega:                                     Catedrala Mitropolitană:
 

Palatul Administrativ, sediu al Prefecturii Timiş:
 
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica