referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Relieful si apele Romaniei

Categoria: Referat Geografie

Descriere:

Marea Neagră, întrucât este înconjurată de mari întinderi continentale, exercită o influenţă climatică redusă, ce se manifestă doar prin brize diurne şi prin modificări termice pe o fâşie îngustă la ţărm (ierni relativ blânde şi veri lipsite de canicule)...

Varianta Printabila 


1

Relieful si apele Romaniei

 

 

Condiţiile climatice de ansamblu. La latitudinea ţării noastre, mişcarea generală a maselor de aer atmosferic se produce, n mod obişnuit; de la vest spre est. Dezvoltarea unor centri barici - adică areale de mică şi de mare presiune atmosferică (numite arii ciclonale şi respectiv arii anticiclonale) - introduce modificări n această deplasare şi are ca, urmare apariţia unor fronturi  de ploi sau schimbări termice, precum şi modificări ale direcţiilor de propagare a curenţilor de aer, n raport nsă şi cu unii factori locali.

Relieful, n primul rnd prin altitudine, n al doilea rnd prin orientarea catenelor muntoase, introduce modificări locale destul de nsemnate: scăderi de temperatură n raport cu nălţimea şi creşterea cantitativă a precipitaţiilor la altitudini mai mari. Coridoarele de vale şi depresiunile aduc devieri ale curenţilor atmosferici, inversiuni de temperatură (cu geruri persistente iarna) sau, dimpotrivă, ncălziri ca urmare a efectului de foehn de la nceputul primăverii.

n latitudine, deoarece teritoriul ţării noastre se desfăşoară doar pe cinci grade, diferenţele termice nu sunt prea mari. Se nregistrează. totuşi o medie anuală cu peste 2C mai scăzută n nord faţă de Cmpia Romnă, din sud.

Marea Neagră, ntruct este nconjurată de mari ntinderi continentale, exercită o influenţă climatică redusă, ce se manifestă doar prin brize diurne şi prin modificări termice pe o fşie ngustă la ţărm (ierni relativ blnde şi veri lipsite de canicule).

Luat n ansamblu, climatul Romniei este temperat-continental moderat, făcnd tranziţia ntre cel al Europei de Vest, dominat de influenţe oceanice, al Europei de Est, continental accentuat (adesea excesiv), şi al Europei Sudice, mediteranean, influenţe ajunse la noi peste culmi muntoase nalte. Acestea constituie condiţii cu totul favorabile pentru vegetaţia naturală şi pentru o agricultură diversificată.

Caracteristicile elementelor climatice. Temperatura şi precipitaţiile sunt elemente determinante n aspectul stărilor vremii, adică a situaţiilor concrete ce se succedă zi de zi tot timpul anului. Pentru a defini anumiţi indicatori sintetici, cu valabilitate mai ndelungată; se folosesc mediile de temperatură, de precipitaţii etc. Acestea ilustrează caracteristicile climei.

Temperatura medie anuală scade uşor n ţara noastră de la sud (11C) spre nord (8,5C); după cum scade şi n altitudine (6C la 1 000 m altitudine, 0C la peste 2 200 m). n iulie - luna cea mai caldă din an temperatura medie este de 22-23 n Cmpia Romnă. Aici zilele tropicale (adică cu temperaturi maxime de peste 30C) sunt n număr de 50-56 anual, fiind favorabile pentru coacerea cerealelor şi a culturilor meridionale (orez, piersic). n ianuarie - luna cea mai rece - media termică variază ntre -2C n Cmpia de Vest, uşor sub 0C pe litoral, -3C n Cmpia Romnă şi -4C n Cmpia Jijiei. Continentalismul termic relativ moderat al climatului tării noastre rezultă din diferenţa (amplitudinea) de 25-26 obţinută ntre media lunii celei mai clade şi a celei mai reci n Cmpia Romnă. Amplitudinea este mai redusă la munte, căci muntele are un rol moderator. Maximele şi minimele absolute de temperatură n ţara noastră au fost: -38,5C la Bod (Braşov), nregistrată la 25 ianuarie 1942, şi 44,5C la staţia meteorologică lon Sion (Brăila), (la 10 august 1951 . Asemenea valori, sau apropiate lor, sunt numai ntmplătoare, datorndu-se convergenţei mai multor factori ocazionali.

Precipitaţiile atmosferice scad n medie de la vest la est (630 mm n Cmpia de Vest, 500-600 mm n Cmpia Romnă, sub 400 mm n Dobrogea), şi cresc cu altitudinea. n ţinuturile deluroase cad 600-800 mm precipitaţii pe an, iar n munţii nalţi peste 1 200 mm, ceea ce contribuie la buna alimentare a rurilor cu izvoarele n Carpaţi. Precipitaţiile au la noi un regim neregulat. Valorile menţionate sunt medii multianuale. Sunt nsă ani ploioşi n care, n acelaşi loc, pot cădea precipitaţii aproape duble şi ani secetoşi n care precipitaţiile se njumătăţesc. Studiul secetelor din ţara noastră, mai frecvente n SE ţării, ca şi neregularitatea ploilor au indicat ca necesare irigaţiile, care s-au extins ndeosebi n Cmpia Romnă şi Dobrogea (v. pag. 64).

Vnturile, determinate de circulaţia generală a aerului deasupra Europei şi de schimbările centrilor barici, poartă denumiri intrate n limbajul comun: vntul de vest, aducător de precipitaţii, crivăţul, care bate iarna de la est sau nord-est, uneori de la nord, geros şi uscat, austrul, o componentă mediteraneană, cald şi uscat vara, ploios iarna. Mai sunt şi vnturi locale ca: Vntul mare (n Depresiunea Făgăraşului), brizele marine etc.

 Regionarea climatică. Pe teritoriul Romniei se diferenţiază trei etaje de climă: unul montan, răcoros (2-6C), cu precipitaţii abundente (700-1 200 mm) şi vnturi puternice: unul de dealuri, mai cald (6-10C media anuală) .şi precipitaţii mai reduse, dar suficiente pentru vegetaţia forestieră (500-700 mm); unul de cmpie, care cuprinde şi zona dealurilor mici, cu medii termice ridicate (10-11C n Cmpia Romnă şi Dobrogea), dar cu precipitaţii reduse şi secete frecvente.

Pe fondul climatului temperat-continental, pe teritoriul ţării se propagă o serie de influenţe climatice exterioare, generate de masele de aer n mişcare, barate de o parte sau de alta a Carpaţilor. Astfel, s-au putut diferenţia mai multe nuanţe ale climatului cu influente: I. oceanice, atenuate, n partea de NV şi n partea centrală a ţării, cu un climat umed şi moderat termic; II submediteraneene, n SV ţării, cu ploi de toamnă şi ierni blnde; III. de tranziţie de la influenţe oceanice şi submediteraneene la cele de ariditate, in partea central-sudică, cu precipitaţii ce scad cantitativ spre est şi temperaturi mai ridicate iarna; IV. cu influenţe de ariditate (influenţe est-europene), n Bărăgan şi Podişul Moldovei, de continentalism accentuat, cu ierni foarte reci, veri fierbinţi, cu secete frecvente; V. cu influenţe baltice n NE ţării, cu precipitaţii bogate, iama cu temperaturi foarte scăzute; VI. cu influenţe pontice, n lungul litoralului, cu ierni blnde şi veri calde; circulaţia locală a maselor de aer sub forma , brizelor provoacă n perioada caldă a anului moderarea temperaturii şi creşterea umezelii aerului pe o fşie de 25-30 km depărtare de ţărm.

 

 

 

APELE

 

Dunărea. Pentru ţara noastră, Dunărea constituie una dintre componentele esenţiale ale naturii locurilor. Ea colectează aproape ntreaga reţea de ape curgătoare (n afara ctorva mici ruri dobrogene). Afluenţii ei principali formează un fel de aureolă n jurul cununei Carpatilor, iar afluenţii de ordinul al doilea au direcţii radiale, ferăstruind prin văi transversale munţii, fapt deosebit de favorabil căilor de comunicaţie interioare.

Dunărea este cel mai important fluviu internaţional din Europa, pe care o străbate de la vest la est, din apropierea Rinului pnă la Marea Neagră. la intrarea in tara noastră are un debit mediu de 5960 [] datorită in bună parte aportului afluenţilor mari pe care i adună in zona de convergenţă hidrografică din apropiere de Belgrad (Drava, Tisa, Sava, Morava) care-i dublează debitul. Pe teritoriul ţării noastre, Dunărea parcurge 1 075 km şi adună o mare cantitate de ape, astfel că la Pătlăgeanca , nainte ca fluviul să se despartă n braţele ce alcătuiesc, delta şi să-şi răsfire apele pe numeroase grle, debitul mediu ajunge la 6 470 m3/s, egal cu cel al Volgăi.

Pe teritoriul romnesc, Dunărea cuprinde patru sectoare cu caractere diferite. Defileul dintre Baziaş şi Orşova, odinioară cu mari dificultăţi n calea navigaţiei (stnci n albie, curenţi n vrtej) a fost pus n valoare prin crearea marelui baraj de la Porţile de Fier, unul dintre cele mai mari sisteme hidroenergetice şi de navigaţie (cu duble ecluze) din Europa. Sectorul Porţile de Fier Călăraşi, unde fluviul curge ntr-o singură albie (doar cteva mari ostroave), Dispune de adncimi ce asigură un pescaj minim de 2 m (la ape mici). ,Sectorul Călăraşi-Brăila se caracterizează prin despărţirea fluviului n două braţe ce nchid n interior două incinte, pe vremuri cu mlaştini, lacuri şi păduri, n prezent ndiguite, drenate şi cultivate agricol. n aval de Brăila este Dunărea maritimă, cu adncimi mai mari, ceea ce asigură circulaţia navelor maritime (peste 7 m pescaj). Navigaţia n sectorul Deltei se face cu deosebire la vărsarea n mare formnd bara de la Sulina.

 


 

1

Rurile interioare. După bazinele colectoare şi locul de vărsare, rurile interioare se mpart n următoarele grupe:

 

1. Grupa de vest, avnd colector Tisa, cuprinde Vişeul şi lza, principalele ruri ale Maramureşului, Someşul, cea mai mare apă a Transilvaniei de nord, care se alimentează att din Carpaţii Orientali prin Someşul Mare, ct şi din Munţii Apuseni prin Someşul Mic unite la Dej; cnd ajunge n cmpie, pe la Satu Mare, are un debit bogat care-i fixează locul al IV-lea ntre rurile mării. Din Munţii Apuseni spre graniţa de vest curg Barcăul şi cele trei Crişuri: Crişul repede ce trece, prin Oradea, Crişul Negru care drenează Depresiunea Beiuşului şi Crişul Alb ce străbate zona minieră de la Brad şi apoi Depresiunea Zarandului. Ca volum de ape purtate sunt cam egale. Cel mai mare ru al Transilvaniei este insă Mureşul, care izvorăşte din Carpaţii Orientali, de unde primeşte şi doi afluenţi principali (Tărnavele), dar se alimentează şi din Munţii Apuseni prin Arieş şi Ampoi, iar din Carpaţii Meridionali prin Sebeş şi Strei. Ultimul afluent al Tisei este Bega care trece prin Timişoara. Este canalizat şi navigabil.

2. Grupa de sud cuprinde afluenţii direcţi ai Dunării. Rurile mai mari sunt: Timişul, principalul ru al Banatului, Brzava, Caraşul, Nera, Cerna, care se varsă n Dunăre n dreptul localităţii Orşova, Jiul, care străbate cele două principale bazine carbonifere ale ţării (cel de huilă de la Petroşani şi cel de lignit de la Rovinari-Motru) şi zona industrială a Craiovei. EI are doi afluenţi mari Motrul şi Gilortul. Oltul, cu un traseu complex, ferăstruieşte mai multe defilee n munţi (Tuşnad, Racoş, Turnu Roşu, Cozia). n lungul său se află o salbă de lacuri de acumulare şi hidrocentrale de circa 1 000 MW forţă instalată, iar cursul său inferior urmează să devină navigabil. Din Munţii Făgăraşului, Argeşul şi adună principalii săi afluenţi, reuniţi n mănunchi aproape de Piteşti, n amonte de care se nşiră un mare sistem de lacuri şi hidrocentrale. A doua mare. confluenţă este la sud de Bucureşti, unde primeşte Neajlovul şi Dmboviţa. Lucrările ce se execută n aval de Bucureşti vor face navigabil cursul inferior al Dmboviţei: Ialomiţa, cu izvoarele n munţii Bucegi, traversează Cmpia Romnă de la vest la est, inclusiv partea mai secetoasă. Bărăganul, unde apele ei sunt folosite la irigaţii, scăznd astfel ca debit spre vărsare. Principalul său afluent este Prahova.

3. Grupa estică cuprinde două ruri principale: Siretul, cel mai mare ca debit mediu dintre rurile ţării (222 m3/s), şi Prutul, care, deşi mai lung, are ape mai puţine. Siretul adună toate apele de pe versantul estic a) Carpatilor Orientali (Suceava, Moldova, Bistriţa, cel mai mare dintre afluenţi, Trotuşul, Buzăul). Prutul are afluenţi mici şi regim de scurgere foarte variabil, de unde necesitatea construirii lacului de acumulare de Ia Stnca, lngă Ştefăneşti, pentru alimentări cu apă şi regularizarea cursului.

4. Grupa rurilor dobrogene cuprinde ruri puţine şi scurte, cu debite scăzute n cea mai mare parte a anului. Mai importante sunt Teliţa, Taiţa şi Casimcea, care se varsă n lacurile din lungul ţărmului Mării Negre. n vestul Dobrogei sunt unele ruri mici care se varsă n Dunăre.

ntruct apele rurilor au n majoritatea cazurilor provenienţă pluvială (n foarte mică măsură nivală sau subterană), acestea se caracterizează prin mari variaţii de debit, consecinţă a continentalismului climatic. La mari ploi torenţiale, unele ruri au produs inundaţii ca cele ale Someşului nregistrate n 1970 şi 1975 sau cele ale Siretului din 1991. ndiguirile făcute nlătură n mare parte acest pericol, protejnd terenurile din vecinătate.

Lacurile. Acestea ocupă doar o suprafaţă de 1,1% din teritoriul ţării, dar au o importanţă multiplă, nu numai turistică (balneară), ci şi piscicolă. Cele mai mari lacuri sunt la ţărmul mării, fie lagune ca Razim (415 km2), Goloviţa, Zmeica, Sinoie, iar mai la sud Siutghiol, cu apă dulce, fie limanuri maritime ca Techirghiol,. cu apă sărată şi nămoluri curative, ori Mangalia. Sunt şi limanuri fluviatile de felul lacurilor Mostiştea, Oltina ş.a., la Dunăre, sau Snagov şi Căldăruşani, la nord de Bucureşti, amenajate pentru agrement şi sporturi nautice.

Din categoria lacurilor construite de om, tradiţionale sunt iazurile (ex. lacul Herăstrău din nordul Bucureştiului), mai numeroase n Cmpia Moldovei (mai mare este iazul Dracşani din judeţul Botoşani) şi n Cmpia Transilvaniei (lacul Geaca). S-au construit numeroase lacuri de acumulare de interes energetic, dar şi pentru alimentări cu apă, regularizarea debitelor etc. Mai mari sunt izvorul Muntelui pe Bistriţa (33 km2), Vidra pe Lotru, Vidraru, pe Argeş, apoi altele pe Olt, pe Sebeş, pe Siret etc. (v. harta de la p. 43).

Pe munţii nalţi (Făgăraş, Parng, Retezat, Rodna) sunt numeroase Jacuri glaciare, formate n excavaţiile săpate de foştii gheţari cuaternari. n genere, acestea au dimensiuni mici, dar constituie elemente de atracţie turistică. Unele au nsă adncimi pnă la 15-20 m (Podragul Mare şi Blea n Făgăraş, Glcescu n Parng, Bucura şi Zănoaga n Retezat). Ca unicate, menţionăm Lacul Sf. Ana, situat ntr-un crater vulcanic lngă Băile Tuşnad, sau Lacul Roşu, format prin surparea n 1837, a unui pinten de munte, care a barat Valea 'Bicazului, mai sus de chei. n Bărăgan, datorită verilor calde şi secetoase, se formează lacuri sărate, unele folosite balnear (Lacul Amara, Lacul Sărat).

Apele subterane. Acestea se mpart n ape freatice, de mică adncime, influenţate n mare măsură de precipitaţii, şi ape de adncime, considerate captive, provenind prin infiltrări de foarte lungă durată din apele de suprafaţă, remprospătarea lor făcndu-se n cicluri seculare sau chiar geologice.

Apele freatice sunt, la munte, lipsite de continuitate şi uneori mineralizate, fie prin gaze (de exemplu, borvizurile din estul Transilvaniei), fie prin săruri (folosite terapeutic). n calcare există arii de discontinuitate sau dimpotrivă de . mari acumulări, ca n partea centrală a Munţilor Apuseni sau n Banat. La limita Subcarpaţilor cu munţii, sunt adesea intens sărăturate. Sub depozitele loessoide sau aluvionare din cmpie apele se localizează, de asemenea, la adncimi relativ mari. n zonele bntuite de secete, cum este Bărăganul, datorită evaporaţiei intense de vară, ele antrenează, n mişcarea lor ascensională, sărurile din stratele sedimentare, crend sărături (cu acumulări de valoare balneară n unele locuri).

Apele de adncime se ntlnesc numai n zonele extracarpatice şi au adesea caracter ascensional sau artezian. n vestul ţării, cele din lungul faliilor din fundamentul marginal carpatic sunt termale, avnd şi unele săruri n conţinut (de pildă ape bicarbonatate-sulfurate la Băile Felix, 1 Mai, Tinca, Moneasa). La Oradea şi mprejurimile ei sunt ape termale de adncime, bogate ca debite, folosite nu numai pentru băi, ci la termoficarea unor cartiere, la ncălzirea serelor

. sau ca apă industrială: Apele termale continuă şi mai la sud, pe toată bordura Cmpiei de Vest, pnă la Arad şi Timişoara, iar la nord, pnă la Satu Mare. Se pune problema folosirii lor n scopuri, energetice.

Marea Neagră. Avndu-şi originea n vechea rnare sarmatică, mult mai ntinsă, Marea Neagră are o suprafaţă de 462 535 km2 (mpreună cu Marea Azov). Este o mare de tip continental, legndu-se prin strmtori (Bosfor şi Dardanele) cu Mediterana, iar de acolo cu ntreg Oceanul Planetar. Are puţine insule, iar ca peninsule cea mare mare este Crimeea. Originalitatea Mării Negre constă n lipsa curenţilor verticli, care ar asigura pătrunderea aerului n adnc. Aceasta explică existenţa a două straturi de apă: unul din adnc, ceva mai sărat (22%0), neaerat, ceea ce pricinuieşte acumularea de gaze toxice (H2S), fiind lipsit de vieţuitoare; altul la suprafaţă (circa 180 m grosime), alimentat cu ape fluviale, deci mai dulce (doar 17-18% salinitate), influenţat de factorii climatici. Numai n cel superior se dezvoltă fauna. n nord-vestul mării, deci n dreptul ţării noastre, platforma continentală, cu adncimi reduse, face ca bogăţia faunei să fie mai mare. .

n Marea Neagră s-au identificat două feluri de curenţi: unul de descărcare a apelor sărate din Mediterana prin Bosfor n Marea Neagră şi, invers, de compensare prin transferul pe la suprafaţă al apelor mai puţin sărate din Marea Neagră spre Mediterana; altul este un curent de suprafaţă, cu traseu circular, provocat de vnturi. Acesta din urmă nu este continuă şi nici permanent, cum se credea mai demult, ci numai ocazional. n dreptul ţărmului romnesc are un traseu NE-SV. Lui i se datoreşte mpingerea aluviunilor fluviale şi a nisipurilor marine paralel cu ţărmul şi construirea de cordoane litorale care au nchis laguna Razim (n antichitate golf marin) şi limanurile de la gurile văilor dobrogene. n sistemul de cordoane litorale conjugate s-au format n vremuri - mai depărtate grindurile maritime din Deltă.

Pe ţărmul romnesc al Mării Negre, lung de 244 km, principalul port este - Constanţa, cu incintă portuară construită prin diguri n larg. nsemnătate portuară mai au Mangalia n sud şi Sulina n nord.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica